Iubește ceea ce este

Patru întrebări care îţi schimbă viaţa

Colecția: Psyche

Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață a bucuriei. Libertatea astfel câștigată nu a mai părăsit-o niciodată. „Iubește ceea ce este” descrie parcursul Katiei Byron de la Întuneric spre Lumină și pune la îndemâna celor care vor să se lămurească metode simple de autoinvestigare.

Preț: 53.00   42.00 Lei

Acest titlu este disponibil și în librăria Cărțile Maestrului Interior

 

Katie Byron a trăit ceea ce se numeşte o Revelaţie. A putut arunca o privire dincolo de cortina care ne acoperă adevărata, marea Realitate. După ce a trăit întunecimea depresiei şi a băut până la fund cupa disperării, într-o bună dimineaţă ea s-a trezit într-o stare de bucurie deplină şi şi-a dat seama că suferinţa ei a luat sfârşit. Libertatea acelei Revelaţii nu a mai părăsit-o niciodată. Această carte, Iubeste ceea ce este, cuprinde întregul conţinut al acelei Revelaţii trăite în mod direct. Katie Byron împărtăşeşte cu noi toţi, într-un fel simplu şi de o superbă claritate, calea pe care ea parcurs-o de la întuneric spre lumină.
“Nu problema ne provoacă suferinţă, ci gândurile noastre legate de problemă”, spune Katie Byron. Contrar credinţei înrădăcinate, tentativa de a renunţa la un gând dureros nu funcţionează niciodată; în schimb, odată ce am parcurs Lucrarea – cum numeşte ea procesul interior al clarificării – gândul este acela care renunţă la noi. Ajunşi în acel punct, putem iubi cu adevărat realitatea, exact aşa cum este ea. Procesul este pur şi simplu o serie de patru întrebări fundamentale care, aplicate unei probleme anume, îţi permit să vezi ceea ce te tulbură într-o lumină complet diferită.
Tu este acela. Tu esti singura ta speranţă, deoarece noi nu ne vom schimba până nu o faci tu. Treaba noastra e să te agresam cât de tare putem cu tot ce te înfurie, te supără, te dezgustă, până când vei înţelege. Atât de mult te iubim, fie că suntem sau nu conştienţi de asta. Întreaga lume se referă la tine. Şi nu va fi pace în lume până când nu găseşti pacea în tine, în clipa asta, spune Byron Katie.
Mii de oameni au trecut până acum prin Lucrare alături de Katie Byron. Mii de probleme umane, de la relaţii la cele mai profunde frici, au fost lăsate în urmă, iar situaţii care păreau imposibile şi-au găsit rezolvarea. Pacea şi limpezimea minţii survin de fiecare dată, implacabil, la finalul procesului descoperit de Katie Byron. E greu de imaginat cineva care să nu beneficieze de pe urma lecturii acestei cărţi care ne pune la îndemână un instrument uluitor de simplu şi eficace pentru transformarea interioară. „Această carte reprezintă cheia. Foloseşte-o” spunea Eckhart Tolle, autorul Puterii Prezentului, despre Iubeşte ceea ce este.


În continuare îţi ofer exemple de auto-facilitare a Procesului, scrise de persoane deranjate de gândurile lor în legătură cu un prieten sau partenerul de viaţă. Ele ilustrează profunzimea la care poate ajunge interogarea când îţi acorzi timp să scrii răspunsurile complet şi sincer.

Handicapul iubitului meu sau al meu

Afirmaţia scrisă: Sunt tristă şi furioasă din cauză că Allen nu poate merge, şi nu putem face lucrurile pe care le fac cuplurile „normale”.

Este adevărat? Da.

Care este realitatea? Realitatea este că Allen este în scaun cu rotile şi nu poate merge.

Afirmaţie rescrisă (la care s-a ajuns cu ajutorul întrebării „Ce aş avea, dacă Allen ar putea merge?”): Viaţa mea ar fi mai frumoasă dacă Allen ar putea merge.

Pot fi sută la sută sigură că este adevărat? Nu. Nu am de unde să ştiu.

Cum reacţionez când dau crezare gândului că viaţa mea ar fi mai frumoasă dacă Allen ar putea merge? Mă simt ca o martiră. Îmi plâng de milă. Sunt invidioasă pe alte cupluri. Mă simt păcălită şi intru în panică. Simt că o parte din viaţa mea nu este niciodată împlinită – mai ales latura sexuală. Tânjesc după lucruri pe care ne este greu sau imposibil să le facem, cum ar fi să călătorim în locuri unde persoanele cu handicap nu au acces. Mă gândesc neîncetat că greşesc iubindu-l pe bărbatul acesta. Mă îndoiesc de Dumnezeu, deşi El mi-l scoate iar şi iar pe Allen în cale pentru a-l iubi.

Cum mă simt când cred acest gând? Mă simt ca o nebună, singură, ca un monstru, sunt în mod constant dependentă de această gândire care mă constipă. Mă doare pieptul atât de tare, ca şi cum ar sta cineva cu picioarele pe el. Mă înfurii. Ieşim în evidenţă. Suntem ciudaţi şi anormali – nu suntem niciodată un ideal.

Cum mă port cu Allen când cred că viaţa ar fi mai frumoasă dacă el ar putea merge? Sunt rece şi distantă. Mă simt prost. Reţin gândurile pline de iubire, lucrurile pe care vreau să i le împărtăşesc. Nu fac dragoste cu el. Mă aştept ca el să facă toată munca, atunci când facem sex. Mă port ca şi cum eu aş şti mai bine decât el cum trebuie îngrijit.

Cum mă port cu mine? Cred că sunt nebună, că este ceva în neregulă cu mine, din moment ce iubesc un bărbat în scaun cu rotile. Cel mai rău lucru pe care îl fac este că nu îmi permit să-l iubesc pe deplin. Îmi spun că sunt dependentă. Sunt atât de tulburată, încât beau. Fie citesc prea mult, fie nu citesc deloc. Încerc să compensez cu un alt bărbat, de obicei în mintea mea, iar uneori cu un bărbat real. Mă autodistrug cu gânduri contradictorii: „Este bine? Nu este bine?” Nu pot să dorm. Mă port ca şi cum nu m-ar deranja ce gândesc familia şi prietenii mei, şi devin defensivă şi dură. Nu-mi permit să mă gândesc la lucrurile minunate pe care le avem împreună. Caut teorii care să demonstreze că am dreptate – astrologie, trăsăturile Capricornilor, tâmpenii metafizice. Mi-e ruşine de mine că nu-mi urmez inima. Nu plec cu el în New Mexico din cauza măreţei mele cariere, a minunatei mele case şi a pisicilor mele.

Văd vreun motiv să renunţ la gândul că viaţa ar fi mai frumoasă dacă Allen ar putea merge? Da. Toate reacţiile de mai sus.

Găsesc vreun motiv nestresant să păstrez acest gând? Nici măcar unul.

Cum aş fi eu fără gândul că viaţa mea ar fi mai frumoasă dacă Allen ar putea merge? Aş fi o femeie cu un bărbat pe nume Allen.

Revers al afirmaţiei rescrise: Viaţa mea nu ar fi mai frumoasă dacă Allen ar putea merge. Mi se pare la fel de adevărat.

Revers al afirmaţiei iniţiale: Sunt tristă şi furioasă din cauză că eu nu pot merge. Da. Uneori, mă împiedic singură să merg în anumite locuri, după care dau vina pe Allen. Mă înfurii, gândindu-mă că nu pot merge unde vreau. Putem face împreună lucruri pe care le fac cuplurile „normale”. Adevărat. Ce facem eu şi Allen este normal pentru noi. Aşa că nu-mi permit să mă bucur de lucrurile noastre normale, deoarece le compar cu ce fac alte cupluri şi mă gândesc că normalul lor ar trebui să fie normalul nostru.

"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Cărți, articole, workshopuri & evenimente

Arhiva Newsletter

x