Tao Te Ching

Stephen Mitchell

Colecția: Zen

Tao Te Ching Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime şi a cunoaşterii Adevărului.

Preț: 35.00 Lei

 

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime şi a cunoaşterii Adevărului.
Steven Mitchell este un geniu. În plus, are curajul unui nebun, talentul unui mare poet, puterea de expresie a unui mistic vizionar. Ar fi nedrept să numim versiunea lui Mitchell la Tao Te Ching, „traducere” sau „interpretare”. Mitchell sare cu eleganţă peste capcanele limbajului şi face mesajul lui Lao Tzu accesibil exploratorilor occidentali ai conştiinţei. Iar felul în care o face este stupefiant. Graţia verbului, excepţionala pătrundere mistică, viziunea de o acurateţe fără cusur, curajul de a scormoni în adâncurile textului, dincolo de cuvinte, pentru a găsi spiritul în care a fost scris, toate acestea au făcut din cartea lui Mitchell un best seller.
Înţelepciunea lui Lao Tzu, turnată în poezie, sclipitoare observaţii care fac din textul clasic o capodoperă universală ce transcende epocile, mentalităţile şi orice sistem de credinţe: acestea sunt atuurile acestei cărţi-bijuterie destinată – cum altfel? – exploratorilor Conştiinţei şi acelora conştienţi de faptul că se află într-o Călătorie a Inimii.

Horia Ţurcanu

Tao Te Ching (pronunţat, mai mult sau mai puţin, Dao De Jing) poate fi tradus prin Cartea imanenţei Căii sau Cartea Căii şi a felului în care se manifestă ea în lume sau, pur şi simplu, Cartea Căii. Din moment ce e deja binecunoscut titlul chinezesc, l-am lăsat aşa.
Despre Lao-tzu, autorul ei, nu e, practic, nimic de spus. Se poate să fi fost un contemporan mai în vârstă al lui Confucius (551-479 î. Hr.) şi se poate să fi deţinut poziţia de arhivar într-unul dintre regatele mărunte ale vremii. Dar toate informaţiile care au ajuns până la noi sunt foarte îndoielnice. Până şi semnificaţia numelui său e incertă (cele mai probabile interpretări: „Bătrânul Maestru” sau, mai pitoresc, „Bătrânul băiat”). N-a lăsat urme, asemenea unui pădurar irochez. Tot ce ne-a lăsat e cartea lui: manualul clasic despre arta de a trăi, scris sub formă de perle de înţelepciune, radiind umor şi graţie şi bunătate şi o înţelepciune profundă: una dintre minunile lumii.
Oamenii se gândesc de obicei la Lao-tzu ca la un pustnic, la un retras din societate care sălăşluieşte senin prin vreo colibă de munte, nevizitat poate decât de călătorul întâmplător, sosit din gluma anilor ‘60 să întrebe: „Care e sensul vieţii?” Dar e limpede din învăţăturile lui că îi păsa foarte mult de societate, dacă societate înseamnă bunăstarea semenilor, a fiinţelor umane; cartea sa e, între altele, un tratat despre arta conducerii – unei ţări sau unui copil deopotrivă. Percepţia greşită ar putea apărea din cauza insistenţei lui asupra wei wu wei, în traducere literală „a face ne-facerea”, care a fost înţeleasă ca pasivitate. Nimic n-ar putea fi mai departe de adevăr.
Un atlet bun poate intra într-o stare de conştientizare a corpului în care mişcarea potrivită se petrece de la sine, fără efort, fără niciun amestec al voinţei conştiente. Aceasta este o paradigmă pentru non-acţiune: forma de acţiune cea mai pură şi mai eficientă. Jocul joacă jocul; poemul scrie poemul; nu putem deosebi dansatorul de dans.

Tot mai puţin şi mai puţin trebuie să forţezi lucrurile,
până când ajungi în sfârşit la non-acţiune.
Când nu se face nimic,
nimic nu rămâne nefăcut.

Nu se face nimic fiindcă făcătorul a dispărut cu totul în faptă; combustibilul s-a transformat complet în flacără. Acest „nimic” este, de fapt, totul. Se întâmplă atunci când avem încredere în inteligenţa universului în acelaşi fel în care un atlet sau un dansator are încredere în inteligenţa superioară a corpului. De aici, accentul pe care îl pune Lao-tzu pe moliciune. Moliciune înseamnă opusul rigidităţii şi e sinonimă cu supleţea, adaptabilitatea, rezistenţa. Oricine a văzut un maestru de t’ai chi sau aikido nefăcând nimic va şti cât de puternică e moliciunea aceasta.
Figura centrală a lui Lao-tzu o reprezintă bărbatul sau femeia a cărui/cărei viaţă e în perfectă armonie cu felul în care sunt lucrurile. Aceasta nu e o idee, e o realitate; eu am văzut aşa ceva. Maestra a ajuns să stăpânească Natura – nu în sensul că a cucerit-o, ci că a devenit Natura. Abandonându-se lui Tao, renunţând la toate conceptele, judecăţile şi dorinţele, mintea ei a evoluat în mod firesc înspre compasiune. Găseşte în profunzimea propriilor ei experienţe adevărurile centrale ale artei de a trăi, care sunt paradoxale numai la suprafaţă: că, anume, cu cât suntem mai autentic solitari, cu atât putem fi mai plini de compasiune; cu cât încetăm să mai apucăm strâns ceea ce iubim, cu atât mai prezentă devine iubirea noastră; cu cât e mai limpede percepţia noastră privitoare la ceea ce e dincolo de bine şi de rău, cu atât putem întruchipa binele. Până când, în sfârşit, ea poate să spună, cu toată smerenia: „Eu sunt Tao, Adevărul, Viaţa.”
Învăţătura lui Tao Te Ching e morală în sensul cel mai profund. Neîmpovărat de niciun concept al păcatului, Maestrul nu vede răul ca pe o forţă căreia să i se împotrivească, ci pur şi simplu ca pe o opacitate, o stare de egocentrism care e în dizarmonie cu procesul universal, astfel că, la fel ca în cazul unei ferestre murdare, strălucirea luminii nu poate trece prin ea. Această eliberare de categoriile morale face posibilă pentru el compasiunea faţă de cei răi şi cei egoişti.

Astfel Maestrul e disponibil tuturor oamenilor
Şi nu respinge pe nimeni.
E gata să folosească toate situaţiile
Şi nu iroseşte nimic.
Aceasta se cheamă întrupare a luminii.

Ce e un om bun, dacă nu învăţătorul celui rău?
Ce e un om rău, dacă nu îndeletnicirea unui om bun?
Dacă nu înţelegi asta, te vei rătăci,
Oricât de inteligent ai fi.
E secretul cel mare.

Cititorul va observa că în multe pasaje în care Lao-tzu descrie Maestrul, eu am folosit pronumele „ea” cel puţin la fel de des ca pronumele „el”. Limba chineză nu face genul acesta de distincţie; în engleză trebuie să alegem. Dar de vreme ce suntem cu toţii, potenţial, Maestrul (de vreme ce Maestrul este, esenţialmente, noi înşine) am simţit că ar fi neadevărat să prezint un arhetip masculin, aşa cum, în mod ironic, au făcut-o alte versiuni. Spun că e ironic, fiindcă dintre toate marile religii ale lumii, învăţătura lui Lao-tzu e de departe cea mai feminină. Bineînţeles, ar trebui să vă luaţi toată libertatea să înlocuiţi, pe tot parcursul cărţii, „el” cu „ea” sau invers.
Cât despre metodă, am lucrat din versiunea literală a lui Paul Carus, care oferă echivalente englezeşti (adeseori unele foarte nostime) lângă fiecare dintre ideogramele chinezeşti. Am mai consultat şi duzini de traduceri în engleză, germană şi franceză. Dar pregătirea cea mai esenţială pentru munca mea a constituit-o un curs de instruire zen desfăşurat pe parcursul a paisprezece ani, care m-a adus faţă în faţă cu Lao-tzu şi adevăraţii săi discipoli şi continuatori, maeştrii zen chinezi.
Când vine vorba de marea poezie, traducerea cea mai liberă e uneori cea mai fidelă. „Trebuie să-i încercăm efectul ca poem englezesc”, spunea Dr. Johnson; „aceste este modul prin care se judecă meritul unei traduceri.” Am tradus de multe ori destul de literal – sau atât de literal cât poţi fi cu o carte atât de subtilă, caleidoscopică, cum e Tao Te Ching. Dar am şi parafrazat, extins, comprimat, interpretat, lucrat cu textul, m-am jucat cu el, până când acesta a ajuns să fie întrupat într-un limbaj pe care l-am simţit eu a fi autentic. Dacă nu întotdeauna am tradus cuvintele lui Lao-tzu, intenţia mea a fost întotdeauna să-i traduc mintea.

Unii spun că învățătura mea e un nonsens.
Alții spun despre ea că e elevată, dar nepractică.
Însă pentru cei care au privit în ei înşişi,
nonsensul acesta are sens întru totul.
Iar pentru cei care o pun în practică,
elevarea aceasta are rădăcini care se afundă adânc.

Am numai trei lucruri despre care să învăț:
simplitate, răbdare, compasiune.
Acestea trei sunt comorile tale cele mai mari.
Simplu în acțiuni şi în gânduri,
te întorci la izvorul ființei.
Răbdător atât cu prietenii, cât şi cu duşmanii,
te pui în acord cu felul în care sunt lucrurile.
Plin de compasiune față de tine însuți,
aduci împăcarea între toate ființele din lume.

EVANGHELIA DUPĂ ISUS CRISTOSEVANGHELIA DUPĂ ISUS CRISTOS

Un Ghid al Învățăturilor Sale Esențiale pentru Credincioși și Sceptici

Stephen Mitchell plonjează metodic în Evangheliile lui Marcu, Matei, Luca și Ioan și deslușește adevăratele învățături ale lui Isus Cristos, dincolo de toate adăugirile și modificările dogmatice care au intervenit de-a lungul timpului. Dincolo de cuvinte, el descoperă spiritul acestor învățături. ”Ca toți Marii Maeștrii ai Umanității, Isus ne-a învățat despre un singur lucru: Prezența. Realitatea ultimă, luminoasa și plina de compasiune și inteligență a universului nu este în altă parte, în vreun paradis îndepărtat. Este întotdeauna aici și acum. Aceasta este ceea ce Biblia vrea să spună prin faptul că numele Domnului este Eu Sunt.” (Stephen Mitchell)

 

Primele 13 cărți Ariadna

"Atenția este o formă sacră de energie care curge din Ființă pentru a crea Realitate și Experiență. Unde este Atenția, acolo este Prezența, acolo este Creația. Ce ai creat astăzi cu Atenția ta?"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Colecții de titluri

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Dansul Inimii

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Articole relevante

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Curgi Femeie, curgi! Curgi Femeie, curgi!

Mulți oameni încă trăiesc și, cu siguranță, vor muri agățându-se disperați de ceea ce cred ei că sunt sau vor alții ca ei să fie, neîndrăznind să exploreze mai mult din adevărata ...

Puterea transformatoare a energiei sexuale Puterea transformatoare a energiei sexuale

La intalnirile guvernate de energia Lunii Noi, cand toate potentialurile noastre ne sunt disponibile, cea mai mare bucurie a mea este sa vad si sa simt cum femeile prezente se reintorc la corpul lor alegand sa-l ...

Vindecarea prin Prezență Vindecarea prin Prezență

Tot ceea ne înconjoară, formele, obiectele, trupurile, întreaga lume materială, densă, este trecut. Toate au fost făcute deja, turnate în linii, de cineva. Este experiență de viață trăită ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Sursa Realității - partea a doua Sursa Realității - partea a doua

Lumea din interior, întunecată, care nu beneficia de atenția mea decât arareori, continua să existe ... în stand-by, așteptând cel mai mic impuls pentru a se activa și a scoate la suprafață ...

Școala Maestrului Interior Școala Maestrului Interior

Am crezut mult timp…Că viața vrea doar să mă pună la încercare, aruncându-mă în cele mai dureroase bătălii.Că în orice clipă pot rămâne singură, astfel că trebuie ...

Întrebări pentru mine, pentru tine... Întrebări pentru mine, pentru tine...

Umbra Mamei Pământ împiedică strălucirea Lunii să ajungă până la noi în a ei deplinătate. Asta se întâmplă acum, la Lună Plină cu eclipsă, în timp ce-mi pun, ...