Maestrul Interior rubrica Bogdan Grigoraș:
De la durere la suferință, prin frică.

Publicat la 12.07.2013 Comentarii

În marele proces de transformare interioară te simți deseori singur. Crezi  că o iei razna, că îți pierzi mințile. Nu ai curajul de a vorbi despre procesele interioare, căci cei din preajma ta nu ar înțelege. Ție îți este destinat acest nou articol al Călătoriei Inimii, care nu este altceva decât o comunitate a celor aflați în transformare. A împărtăși o experiență este un act sacru, de încredere. A primi o împărătășire este deasemeni sacru, și poate fi inspirator. Înseamnă că nu ești singur. Și alții trec prin același zbucium înterior, își pun aceleași întrebări și au aceleași îndoieli. Poți face un nou pas spre încrederea în tine însuți. Transformarea interioară este un proces natural și ireversibil prin care toți vor trece într-o bună zi. Acum e rândul tău, așa cum ieri a fost rândul altcuiva. Nu se termină niciodată, căci Creația prin Experiență este infinită. Dar nu înseamnă doar suferință, căci dincolo de de iluzie se află Bucuria. Nu este doar Frică. dincolo dincolo se află marea, adevărata Iubire, care vin din cunoașterea directă a Adevărului. Astăzi, o confesiune curajoasă, cu aer de reportaj, al unuia dintre cei mai dragi exploratori ai conștiinței, aflați în Călătoria Inimii: Bogdan Grigoraș (Horia Francisc Țurcanu)

6431771035_6dae257b0a_z

Mă invită să mă așez pe divanul din scândură de brad și îmi oferă un pahar plin ochi cu rachiu de prune. Părul îi este alb, fața brăzdată de șanțuri adânci, chipul istovit. Mă întreb ce îl mai ține în viața pe acest om. Povestea vieții lui e tristă, viața și-a bătut joc de mine, spune el. Dumnezeu a uitat de oameni, după ce i-a creat după chipul său, i-a creat ca să se distreze, să-și bată joc de ei. Ridică paharul cu băutura tare și o dă iute peste cap. Ochii i se aprind și parcă toată năpastă e dată uitării. Atât mi-a mai rămas, așa uit de necazuri. Urmează un alt pahar, și apoi altul, însă de fiecare dată ochii bătrânului redevin triști și resemnați. Un amestec de melancolie, de vină, de uitare și încrâncenare se așază peste experiență, ca un strat protector întins pe piele ce împiedică razele soarelui să pătrundă țesutul în profunzime.

stunning mountains

Mă ridic și arunc o privire fugară pe fereatră. În depărtare se văd culmile semețe ale Ceahlăului, păduri de foiase și conifere ce tremură șoptit, cerul albastru cu firmamentul străpuns de nori oacheși, soarele la apus care face un spectacol demn de admirație. Contrast teribil între starea interioară a bătrânului și regalul oferit de natură. Iar eu simt conflictul din interiorul meu, percep clar acel ceva care mă îndeamnă să mă bucur plenar de frumusețea naturii, precum și acel altceva care mă face să mă închid în fața măreției pentru a mă cufunda în genunea durerii. Pe atunci nu știam că cele două stări, bucuria și tristețea, sunt compatibile. Complementare și compatibile, paradox nebunesc pentru mintea mea rațională, mintea duală, care generează separarea. Schizofrenie curată. Nu înțelegeam cum pot să mă bucur de ceva, orice, când lângă mine era un om adâncit în suferință. În loc să-l alin, eu stau pironit în celălalt colț al camerei și privesc pierdut în gol. A fost primul meu insight referitor la felul în care îmi cream suferința. Am început să înțeleg că se poate trage o linie de demarcație clară între durerea sufletească și suferință; prima îmi părea reală și cumva inerentă, însă cea de-a doua mirosea puternic a iluzie. Această înțelegere nu m-a scutit însă niciodată de suferință și nici în prezent nu o face. Mai este nevoie de încă ceva. Aveam să aflu mai târziu, după mulți ani în care suferința mi-a fost parteneră de viață, o parteneră onestă, de o fidelitate ireproșabilă.

suferinta suferinta

Cel mai mult am suferit din dragoste. În adolescență mi-a rămas imprimat în subconștient un citat din romanul lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Se referă la iubirea dintre un bărbat și o femeie: Acei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt. Aparent acesta este dictonul după care ne aruncăm în relații toți cei îndrăgostiți, toți cei care credem că iubirea este axul central al unei relații, un ax care pare a se extinde dincolo de propria persoană și care îmi dă mie dreptul de a fi în control asupra celuilalt. La vremea respectivă am considerat extrem de înțeleaptă această abordare, nu vedeam capcanele. Eram convins că iubirea necondiționată produce instantaneu acest angajament mutual care transferă celuilalt drepturi depline asupra mea. Renunțam de bunăvoie, cu entuziasm chiar, la propria libertate, ignorându-mi propriul adevăr. De asemenea, credeam că a iubi echivalează cu a-l poseda pe celălalt, cu a-l reduce la un obiect al pasiunii. Cum orice pasiune părea izvorâtă din iubirea absolută și chiar era, am creat treptat cadrul legitim pentru acest tip de angajament. În acest fel am uitat treptat de mine și am făcut eforturi disperate de a face pe plac altora. Atunci când nu eram iubit, în mine se năștea suferința. Atunci când eram iubit în mine se năștea suferința. Când iubeam trăiam suferință, iar când nu mai iubeam sufeream pentru că celălalt suferea „îngrozitor”. Părea o joacă idioată, de un grotesc infailibil, regizat de un dumnezeu grobian, ce stătea pe tronul său regal și se distra aruncând cu floricele de porumb chiar în actorii pe care îi distribuise în diverse roluri. Pe atunci nu pricepeam că de fapt eu chiar jucam teatru fără să știu, o tragicomedie în care eram distribuit în mai multe roluri, iar regizorul era... chiar eu. Un actor inconștient, care nu percepea finețea jocului în sine, crezând că marele regizor al jocului vieții se distra în culise fără să-i pese de actori. Un bătrân și un tânăr. Două „personalități diferite”, cu vieți deloc asemănătoare. Care este diferența dintre suferința bătrânului și suferința tânărului? Există oare vreo diferență? Scenariile diferă, evident, dar cele două trăiri au același gust. Dacă el aducea în prezentul său un scenariu al trecutului, eu mă poziționam mereu în raport cu celălalt, cu obiectul pasiunii.

libertate ???

Depindeam de celălalt și îmi doream inconștient ca și celălalt să depindă de mine.Simultan îl acuzam pentru faptul că nu îmi oferea spațiu pentru a fi liber. Nu realizam că doar eu puteam să-mi ofer cu adevărat libertatea, pe care o trăiam în grade mărunte, meschine, visând cu ochii deschiși la un viitor iluzoriu. Mă indepărtam sistematic de prezentul imediat, de însăși esența ființei care are capacitatea imensă de a se cufunda în Acum și a se bucura de fiecare clipă, de fiecare pală de vânt, de fiecare strop de ploaie caldă de vară sau de fiecare fulg de nea.Ce mă împiedică să mă întorc în momentul prezent, să mă întorc la mine? Care este obstacolul de netrecut care mă face să caut acel ceva imuabil în exterior, în alții, în vreme, în muncă sau în orice altceva dinafară? Relativ recent am descoperit că este vorba de frică, frica pură de a fi autentic, de a lăsa controlul, de a nu ști ce-mi rezervă ziua de mâine, de a mă abandona vârtejului vieții. Vulnerabilitatea. Aritmetica viitorului. Grijile, nevoile, dorințele, fuga de emoțiile nestăpânite. Teama, groaza, incertitudinea. Dincolo de toate programele mele de supraviețuire viețuiește netulburată esența originală a ceea ce sunt. Unii îl numesc Sinele; în Călătoria Inimii îl numim Maestrul Interior. Adevărul este că nu are un nume, căci conține toate numele, nu are un scop, căci singurul scop este experiența umană, nu are o filosofie și nici măcar nu există o cale către acest sine, căci este însăși calea. Iar unul dintre atributele sale fundamentale este Curajul.

Haunted_Forest_by_Blinck

Frank Herbert, în cartea sa memorabilă Dune, a inventat ceea ce numește litania împotriva fricii, care sună cam așa: Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi intoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu. Pentru mine aceste cuvinte nu sunt doar vorbe, ci îmi îndreaptă atenția către ceea ce îmi lipsește pentru a mă cunoaște pe mine dincolo de vălul ucigător al fricii, moartea măruntă care nu produce transformarea sau trezirea conștiinței, ci mă face să mă contract. Este vorba de curaj, unicul ingredient care lipsește pentru a restabili contactul cu ființa. Curajul de a înainta, de a continua drumul în pofida fricii. Perspectiva morții este cu adevărat paralizantă, cu toții o avem înscrisă în memoria celulară, cu toții îi cunoaștem mirosul, tresărim atunci când recunoaștem sunetul său familiar, zumzetul care îngheață sângele în vene, impulsul care produce instantaneu încordarea mușchilor, gustul salivei impregnate de fiorii morții, senzația de sufocare, lipsa de claritate a minții, amintirea tuturor nedreptăților, privațiunilor și mutilărilor, amintirea infernului. Dar oare cum ar fi să vedem ce e dincolo de frică? Cum ar fi să fim cu adevărat curioși, să explorăm teritoriile necartografiate ale propriului psihism, cum ar fi sa știm? Cum ar fi ca într-o zi să-mi spun, într-un act cu adevărat nebunesc, nu-mi pasă ce va fi, și să mă arunc în gol, precum nebunul din cărțile de Tarot? Oare ce voi descoperi acolo, ascuns bine în adâncul ființei? Cu siguranța ne doare pe toți când intrăm în contact cu suferința umană. Capacitatea noastră de a compasiona este și o consecință directă a faptului că percepem suferința ca pe un aspect al propriei noastre experiențe, o parte integrantă a sufletului, o reactivare a însăși memoriei celulare care, de-a lungul timpului, a trecut prin întregul spectru de trăiri și a cunoscut din plin durerea. Desigur că  suferim și în prezent și poate vom continua să suferim pentru încă mulți ani de acum înainte, însă nimic, dar absolut nimic nu ne poate împiedica să NU o facem.

Este opțiunea izbăvitoare, dreptul nostru al tuturor prin naștere, un drept care nu este înscris în nicio carte a drepturilor omului, însă care este imprimat adânc în miezul ființei libere care suntem, al ființei conștiente, depline, arzătoare, a ființei care primește viața cu intensitatea jucăușă a copilului încă fraged. Acum și numai în momentul Acum pot alege să nu mai trăiesc prin filtrul trecutului sau al viitorului, pot alege să privesc durerea în față, să fac o plecăciune și să-i mulțumesc pentru rolul de maestru din viața mea. Este un act de curaj impecabil. Acum sunt cu adevărat Acasă, în spațiul deplin și vast pătruns de prezența imaterială a Maestrului Interior.

Bogdan Grigoraș


 




Comentarii mai vechi (8)

Foarte frumos articolul! Felicitari Bogdan pentru curajul de a ne impartasi din experienta ta. Elena - Rodica în 17.07.2013

frumos articol si foarte interesant si eu as vrea sa aplic metoda ta Bogdan multumesc aurica sutac în 16.08.2013

miraculos. revelator. multumesc Daniel în 04.08.2013

Mult timp am crezut ca trebuie sa FAC CEVA pentru a trai in momentul prezent, ca trebuie sa aplic o metoda, sa meditez sau imi pun o muzica contemplativa. De fapt lucrurile sunt mult mai simple, a fi in prezent inseamna pentru mine a fi atent la ceea ce simt in corp, a fi atent la respiratie si a ma deschide catre ceea ce vine, aparent din exterior, aparent pentru ca de fapt intreaga realitate se scurge din interiorul fiintei mele, curge inafara. Gandurile creaza realitate, emotiile vin si o confirma, iar "manifestarea fizica" este urmatorul palier de creatie. Totul se rezuma la unde este atentia mea: ma identific cu gandirea, compulsiva si repetitiva, sau sunt atent la ceea ce simt? Ma las purtat de furtuna proceselor mentale sau ma intorc la senzatii? A fi in contact cu a simti inseamna, pentru mine, a fi Acasa. Bogdan în 15.07.2013

Dupa ultima mea experienta ("Teatrul arhetipal" -Piriul Rece) am reconsiderat acest articol si iti multumesc, Bogdan, ca mi-ai readus in memorie "Litania impotriva fricii" - Dune. Pentru ca am trait citeva momente paralizante de frica sa nu-mi pierd ratiunea, draga de ea, ajutata fiind de asistenti sa trec prin aceasta experienta destul de dura, vad acum, iata, o alta interpretare a celor spuse de Muad'ib. Imi amintesc ca, la vremea respectiva, cind il citeam infrigurata pe Frank Herbert, aceasta mantra imi parea logica si plina de semnificatii. Judecam cu mintea. Pot astazi sa judec dincolo de... Asadar, citez: "Sa nu ma tem." . OK. "Frica ucide mintea". E bine. Nu avem intotdeauna nevoie de ea, pentru a simti, trai. "Frica este moartea marunta, purtatoarea a desfiintarii totale" Aici cuvintului "marunta" ii ofeream conotatii negative( marunta - lipsita de maretie). Azi m-am gindit ca marunta s-ar putea referi la ceva mic, de bagat putin in seama. Dar cum poate fi ceva mic sa poarte desfiintarea totala?! Depinde ce desfiinteaza total. Daca ucide mintea (care, potrivit afirmatiei 2 este "de bine") nu ar trebui sa ma sperii. "Voi infrunta frica". Cine o infrunta? "O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine" Cine sunt eu, cel care lasa sa treaca? Vorbim aici despre minte, despre acel "cuget, deci exist"? Sau este vorba despre alt eu, mai mare ( indraznesc sa spun maret) decit mintea (cea care judeca, masoare, taie si cintareste)? "Și, după ce va fi trecut, îmi voi intoarce ochiul interior..." Aici se clarifica lucrurile, mintea nu poate avea un ochi interior. "... și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu." Acel "doar eu" nu mai permite fricii sa existe. Cu alte cuvinte, numai mintii ii este frica, Eului nu. Luciana în 28.10.2013

As fi fost interesant sa detaliezi un pic cum ai reusit sa faci asta, cum ai ajuns Acasa. Sa ajungi Acasa, sa traiesti in Acum, sa ai curaj, toate astea suna foarte frumos, dar cum o faci? Calator în 12.07.2013

Multumesc. Calator în 19.07.2013

Credeam ca sunt singurul care a remarcat litania impotriva fricii. Ionut în 12.01.2014

"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

44 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Revoluția Conștiinței Revoluția Conștiinței

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței 7 seri eXperiment – serie nouă Experiența Prezenței este fundamentul întregii Școli a Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

40 de zile 40 de zile

Stau departe de mișcări spirituale ce sunt la modă și care vin și pleacă, golite de substanță și lipsite de autenticitate. Dar a fi conectată cu ritmurile Lunii, cu Natura, cu străvechi cunoașteri - ...

Zâmbește. Iubește. Trăiește. Zâmbește. Iubește. Trăiește.

Zâmbește, nu costă nimic, e gratis! Zâmbește nu doar cu ochii, zâmbește cu Inima, cu întreaga ta Ființă, cu fiecare celulă din corp. Zâmbește oamenilor care trec grăbiți pe ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Luppia Magna Luppia Magna
O Călătorie Inițiatică pe Godeanu

9 bărbați și o cățelușă gravidă. 100 de kilometri cât o 1000 de ani. Revelațiile Poienii lui OM. A mărșălui conștient prin propria existență. A face din a fi. Cercul magic împrejurul Sarmizegetusei. ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...

În spatele Măștii În spatele Măștii
Mai sigur, dar mai singuri

Cum ajungem să purtăm măști impenetrabile în spatele cărora să ascundem nemulțumirea, frustrarea, furia, rușinea, vinovăția și tristețea, chiar și față de oamenii cărora le spunem – sau ...

Maestrul din tine așteaptă să fie trăit Maestrul din tine așteaptă să fie trăit

Ascultă: Adevărul despre noi înșine și despre natura realității nu este ascuns și nu a fost niciodată. El este disponibil prin experiență directă, și așa a fost dintotdeauna. Este o chestiune ...

x