Maestrul Interior rubrica Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Publicat la 08.11.2013 Comentarii

Heart Diamond - black  

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite densități, o sferă multidimensională ale cărei energii curg una în alta. Sursa acestei energii este Conștiința, sau Dumnezeu sau oricum ați vrea să-l numiți pe Marele Necunoscut. Omniprezent, acest principiu creator de energie, este conștient de sine în orice punct al său. Fiecare dintre noi este un asemenea Punct de convergență a Conștiinței. Sau o Ființă conștientă și creatoare. În această dimensiune  pe care noi am ales-o ca spațiu de experiență, dimensiunea 3D, densă, creația materială cu alte cuvinte, credința unanimă este aceea că Sursa energiei din care suntem alcătuiți este exterioară nouă. Că noi suntem doar beneficiarii săi. Suntem,cu alte cuvinte, niște creaturi mai mult sau mai puțin conștiente, alimentate în existența lor de această Sursă omniprezentă și necunoscută. Toate nivelurile a ceea ce suntem, corp, energie, emoții, minte, par alimentate de aceasta.

Aceasta este paradigma dualității. A separării. A alienării. A ne crede despărțiți de Sursă, cumva. O imaginăm exterioară nouă, străină, de neatins.

Marele proces de transformare interioară al umanității, adică al fiecăruia dintre noi, se referă la schimbarea acestei paradigme. Adică a felului în care percepem realitatea și pe noi înșine. Esența transformării este aceea a conștientizării că Sursa este omniprezentă și deci există în adâncul nostru. Că acest Punct de convergență al Conștiinței, această Ființă care sunt, face parte din Sursă. Cu alte cuvinte, că Marele Necunoscut, enorma Ființă care se manifestă în toate planurile și dimensiunile, se manifestă și aici, acum, în acest moment, prin tot ceea ce sunt.Reformulat, schimbarea de paradigmă ar suna cam așa: EU SUNT SURSA.

Implicațiile acestei afirmații sunt enorme în ceea ce privește viața celui care explorează natura Conștiinței sale. Prima dintre aceste implicații este aceea că toate energiile care alcătuiesc Corpul de Conștiință curg din noi înșine. Din acest Nimic creator care este fiecare Punct de convergență. Corpul nostru fizic, cel energetic, cel emoțional, mental, și toate copurile noastre alcătuite din energii mai rafinate – cele numite ”spirituale”, toate curg și decurg din propria noastră Conștiință. Din Conștiința fiecărui Punct a tot ceea ce există. Împreună, creăm realitatea, așa cum este. Este saltul cuantic între conștiența Creaturii și cea a Creatorului.

Perspectiva Creaturii

Creatura se consideră pe sine izolată de marele rest, separată. Ea trăiește într-un univers străin de sine, cu care nu are decât o legătură mentală. Este un univers care are legile sale, mai mult sau mai puțin înțelese, care pare guvernat de o inteligență enormă, dar rece. Creatura nu are nici o responsabilitate asupra acestui spațiu ”exterior”. ”Nu eu sunt vinovat pentru cum este acest univers, pentru această lume, pentru contextul vieții mele”. Creatura se consideră o victimă, iar viața sa este în consecință.

De cele mai multe ori creatura își consideră corpul fizic ca pe un obstacol în calea trăirii ”spirituale”. Îl vede pe dumnezeu ca pe o ființă imaterială și nu poate imagina faptul că experiența umană, în carne și oase, ESTE o experiență spirituală. Consideră corpul un fel de mașinărie biologică și pe sine un fel de străin în corp. Identificată complet cu instrumentul minții, Creatura crede că este propria sa minte și se autodefinește prin capacitatea sa de a raționa. Adică 1. De a discrimina și 2. De a găsi relații cauză- efect. Își construiește întreaga realitate experimentată pe acești doi piloni. Considerându-se separată de restul Creației, nu poate percepe nimic înafara simțurilor sale obișnuite. Tinde să creadă că ceea ce nu poate simți prin intermediul simțurilor, nu există. De aceea, capacitatea sa de a raționa asupra Creației este extrem de limitată. Cauzalitățile pe care le poate descoperi și accepta sunt doar acelea care se petrec în plan orizontal. Dimensiunea transcendentă a existenței este doar o speculație intelectuală.

Pornind de la premiza că divinitatea este undeva, în afara sa și că este separat de aceasta, raționează că a fost cumva ”izgonit din rai” și, trebuie desigur să fi fost vinovat de ceva, trebuie să fi greșit ceva în ochii divinității iar experiența de a fi uman este o pedeapsă. Așa se naște psihologia victimei, din separare, din alienare. Întreaga sa experiență umană este consecința acestui raționament ”de bun simț”. Divinitatea devine o proiecție a propriei sale frici. Un dumnezeu judecător, având în mână o sabie a dreptății, cântărind ”ceea ce este bun și ceea ce este rău”. Creatura își imaginează că Dumnezeu are aceleași principii discriminatorii ca și ale sale. De fapt, îl re-creează pe Dumnezeu după chipul și asemănarea sa de creatură înfricoșată. Desigur, tot acolo, undeva, în afara sa, trebuie să existe o salvare sau un salvator providențial care să facă ceva pentru biata creatură.

Atributele supreme ale Ființei, Adevărul, Frumusețea, Iubirea și Libertatea, biata creatură le interpretează așa cum poate ea. Ea trăiește un adevăr parțial, trunchiat, pe măsura convingerilor sale despre sine și despre lume. Iar experiența sa de viață îi confirmă acest adevăr șchiop. La fel se petrece cu restul. Ea poate gusta doar o frumusețe incompletă, o iubire la nivelul său și o libertate pe măsură. Se crede limitată și supusă marii mașinării a Creației. Trăiește cu capul plecat, umilă, plină de frustrări, obedientă și răutăcioasă în același timp. Este caracterizată prin faptul că merge mereu pe căile cunoscute, odată cu turmele bunului simț, scufundată în conștiința de masă. Este ușor de condus prin mecanismul amenințare/recompensă, și ușor de manipulat, căci este suficient ca ceva să pară ”logic”, ”explicabil”, sau ”corect” pentru ca, în marea sa naivitate, să creadă că este controlabil . Această ființă trăind în iluzie este masa de manevră a oricărei puteri omenești.

Sintagma care o caracterizează este ceva de genul ”n-am ce să fac, asta e lumea în care trăim, viața e o luptă”. Întreaga sa viață e guvernată de frică și de reguli. Nu poate trăi spontaneitatea, nu se poate bucura niciodată de moment pentru că întotdeauna există un gând secundar ”da, dar…”. Creatura are un judecător interior redutabil. Se critică în permanență, este în perpetuă îndoială și neîncredere, caută mereu repere exterioare, confirmări, are  nevoie de strategii complicate de viață care creează iluzia siguranței. Este genul care lucrează toată viața dacă se poate în același loc, care respectă regulile scrâșnind din dinți și se întreabă la sfârșitul vieții de ce nu a fost fericit, în ciuda faptului că a respectat toate regulile și a făcut fapte bune.

Este întotdeauna un personaj care caută explicații și soluții pentru ”imperfecțiunea” lumii, ca să nu mai vorbim despre vinovății, întotdeauna exterioare. Drumul cunoașterii sale se închide în fața paradoxului, insurmontabil pentru logica sa, că ”binele” și ”răul” coexistă în Creație. Este incapabilă să vadă în acestea aspecte ale unei singure realități și astfel, lupta interioară între diferitele aspecte și tendințe, proiectată în ”exterior”, o conduce la concluzia inevitabilă: realitatea nu are nici un sens. În consecință, petrece vieți întregi în căutarea sensului existenței.

Incapacitatea sa de a se percepe pe sine ca pe un spațiu de manifestare al Întregului o facă să se considere separată de acesta, și întreaga sa experiență reflectă această separare.

Perspectiva Creatorului

Un Creator este o ființă umană care are un Centru. Spre deosebire de Creatură, care este rătăcitoare în interiorul trăirilor sale, fără nici o ancoră în Prezență, ființa umană conștientă este stabilă. Atenția sa este în interior și acest lucru creează Centrul în jurul căruia se articulează oricare dintre experiențele sale. Sfera sa de Conștiență, de percepție, de atenție, este centrată în jurul acestui punct pe care, de multe ori, îl numim Zero sau Sursa.

În ultimă instanță, Zero este un punct de articulare al Conștiinței și conexiunea fundamentală cu tot ceea ce există, adică cu Marele Necunoscut. Are o multiplă stare de articulare, într-un spectru care variază de la personal la transpersonal, de la uman la arhetipal și de la materie la conștiența Divinului. De la ceva anume, la Tot ceea ce există.

Conștiența acestui Zero, sau Centru al ființei, schimbă complet paradigma prin intermediul căreia percepe realitatea, dar și experiența acestei realități. Creatorul este conștient de faptul că identitatea sa este relativă, și că orice identitate și-ar asuma, nu ar fi decât experiența unei părți din întreg. În același timp nu neagă nici o identitate, căci este conștient de faptul că asumarea unei identități conduce la o experiență, iar experiența este modul Conștiinței de a crea realitate. Cu alte cuvinte, Creatorul este conștient de marele joc cosmic al Conștiinței în ansamblul său.

Ca ființă umană încarnată, Creatorul este conștient că toate nivelurile realității sale, fizică, energetică, emoțională, mentală și spațiile cele mai rafinate ale ființei sale decurg cumva din acest centru de conștiință, decurg unele din altele într-o realitate multidimensională coerentă, ale cărei limite sunt arbitrare și sunt întotdeauna stabilite de limitele unei identități asumate. Pentru Creator, realitatea corporală umană face parte intrinsecă din marea Realitate a Ființei integrale și nu poate fi separată de aceasta.

Din dimensiunea umană fac parte corpul, energiile vitale, emoțiile și spațiul mental care devine un spațiu de interferență între propria sa umanitate și aspectele sale spirituale. Pentru această ființă conștientă, spațiile dense ale ființei și cele mai rafinate sunt expresii ale aceleiași realități complete, la fel de sacre, și de importante în natura Ființei. Dualitățile spirit/materie, lumină/întuneric, masculin/feminin, bine/rău etc sunt deasemeni expresii ale unui Întreg multidimensional și sferic, pe care îl poate percepe.

Cea mai dramatică diferență care succede acestei perspective este felul în care privește Realitatea. Pentru el, toate împrejurările ”exterioare” ale vieții nu sunt decât reflexii ale spațiului lăuntric, ale trăirilor sale, ale identificărilor sale. În ultimă instanță, nimic nu este cu adevărat ”exterior” ființei sale. Se consideră pe sine un centru conștient, un centrul de coerență al realității pe care o experimentează ca ființă umană încarnată.

Este o ființă încorporată deplin, care trăiește completitudinea în cea mai deplină Conștiență a corpului, a energiilor sale vitale, a emoțiilor sale și a minții sale. Este un stăpân al acestui spațiu interior, și nu un sclav al acestuia. Aceasta derivă din conştienţa faptului că toate aceste spații de energie și experiență decurg din el însuși, ca punct de articulare al unei Conștiințe mai largi, care poate fi numită Divină. Este, cu alte cuvinte, o scânteie conștientă a divinității aflate în manifestare.

Este conștient de aspectele sale umane și de faptul că este și a fost dintotdeauna creatorul lor.  Atitudinea sa interioară este de acceptare a dimensiunilor sale umane și, mai mult decât atât, este conștient de faptul că aceste dimensiuni umane sunt manifestări ale propriei sale naturi spirituale. Diferența cea mai mare între acesta și oamenii aflați în perspectiva creaturii/victimă, este aceea că nu se consideră separat de restul creației, ci parte integrantă din aceasta. A fi parte din marea Creație implică asumarea responsabilității pentru experiența umană. Nu consideră pe nimeni vinovat sau responsabil pentru trăirile sale, nici pentru stările pe care te experimentează, ci caută întotdeauna Centrul experienței. Simte totul, căci nu consideră nimic înafara ființei sale, nu se ferește de nimic, nu se protejează de nimic, nu se teme de forțe negative sau obscure, căci e conștient de natura sa profundă, care este ZERO. Un Zero transparent din care decurge realitatea pe nenumărate paliere de energie, densitate și experiență.

Este capabil să perceapă realitatea experimentată în modul ”a simți”, și nu mai este prizonierul gândirii compulsive. Este conștient de felul în care gândirea este un mod de a modula energia spațiului mintal, și de faptul că emoțiile sale decurg din modul în care gândește. Astfel, este mai curând un stăpân al propriilor gânduri și emoții, decât un supus al acestora. Conexiunea sa profundă cu spațiul interior al ființei sale, acceptarea și percepția realității în modul ”a simți” îi conferă o perspectivă total diferită asupra experienței vieții.

Nu este supus nici unei doctrine spirituale, nici unei filosofii și nici unui sistem. Practica sa este Prezența Integrală și Viața însăși. Nu este dintre aceia care trebuie să se retragă în munți și în deșerturi pentru a-și trăi propria divinitate, căci este conștient de faptul că întreaga umanitate, cu toate aspectele sale, este divină. Lumea, pentru el, este templul, la fel ca și propriul său corp. De aceea nu se retrage din lume.

Acțiunile sale în dimensiunea orizontală a existenței sunt simple, clare și eficiente, directe și tind să creeze realitate densă, materială, foarte repede. Nu face calcule îndelungate, nici strategii, căci instrumentul său cel mai important este intuiția. Realitatea exterioară nefiind decât o reflexie a spațiului interior, este propria sa creație. Spre deosebire de ceea ce se crede despre aceia care trăiesc asemenea stări, acțiunea, pentru el, este la fel de sacră ca și nemișcarea, căci sunt aspecte ale propriei sale ființe. A acționa este o meditație, la fel ca și a sta nemișcat.

Nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic, nici să salveze pe nimeni, căci percepe dimensiunea de creator mai mult sau mai puțin conștient, a oricărei ființe umane. Onorează orice experiență umană, oricum ar părea din perspectiva dualității. Acel numit îndeobște ”judecătorul interior”, în cazul acestei ființe, este relaxat cu sine și cu ceilalți. Percepe faptul că experiențele, chiar și cele mai inconfortabile din perspectivă umană, sunt lecții despre spațiul interior și despre identificare.

Nu este scutit de căderi în dualitate. Acesta este unul dintre cele mai mari mituri despre trăirea ”spirituală”. Se crede că odată trăit un anumit tip de Conștiență, aceasta rămâne stabilă. Este doar un mit. Nimic nu este stabil, totul este un proces de expansiune progresiv și variabil. Cele mai ”înalte” trăiri sunt urmate de multe ori de re-activări ale perspectivei duale și reluarea conștientă a procesului. Există un permanent efort de atenție orientată către interior, o permanentă supraveghere a stărilor ființei și o menținere permanentă a stării de Prezență. Tendința conștiinței este aceea de a crea forme, de a se identifica și de a rămâne agățată de structurile pe care le creează. Ființa conștientă se află într-o permanentă Conștiență de sine, astfel încât poate alege spațiile de energie și experiență cu care se identifică.

Perspectiva sa asupra realității este una sferică.  O sferă de Conștiență, de percepție. Este conștient de natura sferică a întregii Creații și de caracterul său multidimensional.

Cărbunele și diamantul

Cărbunele și diamantul sunt una. Sau mai bine spus sunt forme diferite ale unui singur element. Ce le face atât de diferite totuși? Pe scurt, diamantul este un cărbune care a trecut prin multe, supus la temperaturi și presiuni gigantice, ceva s-a schimbat în el. S-ar putea spune că un cărbune devine diamant prin experiența sa. Experiența este ceea ce l-a schimbat. Conștiența cărbunelui este una întunecată, densă și opacă. Pe măsură ce parcurge diferite experiențe, conştienţa sa devine cristalină, la fel ca și trupul său. Din perspectiva unui cărbune, a trece prin acele temperaturi imense și presiuni imense în decursul erelor, este un iad. Nenumărate procese de moarte și renaștere, în timpul cărora cărbunele se transformă profund. Își schimbă natura. Saltul este unul cuantic. Privind splendoarea unui diamant, cărbunele e greu de recunoscut. N-a mai rămas, aparent, nimic din el. Este altcineva, sau mai bine spus, altceva. Experiența prin care a trecut a comis un miracol. Și totuși, cărbunele și diamantul sunt o singură ființă. Sau mai bine spus, aspecte diferite ale aceleiași ființe, deși între ele există un salt cuantic de calitate ce derivă din Conștiență.

Între Creatură și Creator există cumva aceea și relație. O singură ființă, două stări de agregare ale conștiinței, din care derivă întreaga realitate experimentată. Între o ființă umană care se consideră pe sine exclusiv o creatură, și una care se consideră, în același timp, și creator al propriei sale realități, există o imensă diferență de paradigmă, de percepție și de asumare. Procesul încarnării, al coborârii în densitate, este un proces al coborârii în natura cărbunelui. Ființele celeste care suntem devin oameni-cărbune. A fost dintotdeauna o alegere, nu o obligație, și nici o alungare din rai. Lungul șir al experiențelor încarnării este echivalentul procesului prin care cărbunele se transformă în diamant. Experiența este ceea ce contează, este elementul care transformă omul-cărbune în omul-diamant. Într-o bună zi, ființa care a ales experiența de a fi uman în carne și oase, dobândește o nouă Conștiență, adică o nouă percepție. El nu va mai fi niciodată cel care a fost la începutul experienței umane, căci experiența l-a transformat pentru totdeauna. Transformarea nu ar fi fost niciodată posibilă fără experiența umană. Nu a fost un accident, spuneam, ci o alegere conștientă a sufletului său. Între omul-cărbune și omul-diamant este o singură diferență: conştienţa asupra experienței. Este un proces interior care nu depinde de nimic din afară. Se petrece în inima omului și este o alegere.

Putem alege să rămânem în conştienţa cărbunelui, să continuăm să percepem Viața ca pe o condamnare la materialitate, un iad, sau dimpotrivă, ca pe o extraordinară aventură menită să ne conducă spre conştienţa divinului aflat în manifestare ca ființă umană.

Timp de milenii umanitatea a considerat corpul și materia un fel de prizonierat al spiritului, o condamnare. Putem continua să facem acest lucru, consolidând paradigma dualității, adică a separării între sus și jos, sau, dimpotrivă, putem alege să percepem, în sfârșit, Adevărul: dimensiunea umană nu este decât o expresie, și încă fundamentală a Divinului. Această transformare de paradigmă schimbă totul. Omul cărbune își transcende condiția și devine om-diamant. Cărbunele nu a murit și nu va muri niciodată, va exista întotdeauna în adâncul diamantului. Dar are o altă stare de Conștiență, care generează o nouă experiență umană. Cristalină, și nu opacă.

Numele lui Christos vine de la această stare cristalină a conștiinței, transparentă, clară. Ceea ce vede El este adevărata natură a Realității. Această perspectivă se află în fiecare din noi, așteptând momentul manifestării.

Mijloacele transformării

Prezența a fost dintotdeauna starea-bază a oricărei transformări de conștiință și este și acum. Prezența în corp. Al doilea instrument fundamental este Conștiența pe care o aduce starea de Prezență. Adică Percepția mai largă a Realității. Al treilea instrument fundamental este Respirația. Este un instrument al Percepției și al Prezenței la un loc. Folosirea acestor instrumente conduce la schimbarea paradigmei liniare asupra realității, într-una sferică și multidimensională. Felul în care ne raportăm la realitate, începând cu acest punct, nu mai este unul strict mental, ci mai curând se conjugă cu verbul a simți. Asta dă profunzime percepției și conștiența ființei aflate în experiență se lărgește. Identitatea asumată devine transparentă. Percepem faptul că suntem mult mai mult decât un nume, o profesie, o biografie. Percepem natura diferitelor aspecte interioare și faptul că suntem, cu adevărat creatorii lor. În cele din urmă le acceptăm și le transcendem. Este momentul în care se deschid marile porți. Acceptând diferitele aspecte ale propriei ființe, descoperim Centrul Tăcut. Inima, centrul marii sfere al experienței de a fi uman. Este starea de conștiință a Maestrului Interior. Porțile percepției se deschid complet începând cu acest moment. Maestrul Interior este conștient de natura sa adâncă, multiplă, și astfel, separarea față de exterior, la fel de multiplu ca și interiorul, nu mai provoacă spaimă. Maestrul își acceptă propria multiplicitate, o identitate foarte largă, într-o Creație de o imensitate și o splendoare inimaginabilă pentru mintea umană liniară. Este Diamantul.

Starea de diamant a conștiinței, Maestrul Interior, se află în orice ființă umană.

Călătoria Inimii este călătoria interioară de la starea cărbunelui, la conştienţa de diamant a Maestrului Interior. Totul este despre practica Prezenței, a Conștienței și a Respirației. În nenumărate aplicații ale acestora explorăm natura adâncă a Conștiinței pentru a aduce în dimensiunea liniară stările și semnificațiile îngropate adânc, sub straturi de prejudecată și de dogmă. În ultimă instanță, Călătoria Inimii nu este altceva decât un spațiu în care explorăm împreună profunzimile ființei. Încetul cu încetul, o nouă Conștiență se naște din aceste explorări. Pentru noi, și pentru ceilalți.

2013 – finalul unui an fabulos

Transformările petrecute în acest an sunt extraordinare. Experiențele sunt atât de numeroase, descoperirile și revelațiile atât de multe, încât cu greu pot fi enumerate. Am fost martorii unor miracole petrecute în interiorul nostru și în ceea ce pare exteriorul ființelor noastre. În cuvinte puține, am fost martorii trezirii diamantului în interiorul cărbunelui și al transformării magistrale a conștiinței.

Întregul articol pe care l-ai parcurs are acest subiect. Noi nu am făcut decât să descriem, cu mijloacele mărunte ale cuvintelor, un proces. Dar acest proces se petrece în interiorul unor oameni, asemenea nouă și asemenea ție, exploratorule al conștiinței. Calea Maestrului Interior este o cale a conştienţei care naște diamante. Și acest an a adus o imensă bucurie din această perspectivă.

Ne vom limita aici să enumerăm niște evenimente și niște clipe de bucurie. Dar pentru a simți toate acestea trebuie să-i cunoști, să-i adulmeci, să-i simți pe acești oameni despre care vorbim aici.

Cel mai important eveniment al Călătoriei Inimii din acest an și cel mai extraordinar – concurat poate doar de vizita în România a lui Stanislav Grof – a fost sfârșitul celei de-a doua serii a Școlii Maestrului Interior. Această Școală a Prezenței, a Conștienței și a Respirației, a Reamintirii și a Ființei, a fost aceea care ne-a adus cea mai mare bucurie. Transformările la care am fost martori și participanți au fost atât de uluitoare, încât nu îndrăznim să le relatăm aici. Dar vă vor fi relatate chiar de aceia care au fost în centrul acestor transformări.

Aceste procese au făcut posibilă expansiunea Călătoriei Inimii. Nu mai suntem singurii care își pot asuma centre ale unor Călătorii de conștiință, astfel încât îi veți cunoaște în mod direct pe cei despre care vorbim aici.

Au devenit posibile direcții noi de explorare ale Călătoriei Inimii. S-a născut astfel energia extraordinară a călătoriei numită Teatru Arhetipal și a devenit posibilă, pentru anul viitor,Atingerea Inimii. Cele mai avansate abordări ale Căii Maestrului Interior au fost deasemeni explorate, pentru prima dată înafaraȘcolii Maestrului Interior, în cadrul serilor Xpert numite Arta Respirației Conștiente. S-au născut în dimensiunea orizontalăDansul Inimii și Chemarea Străbunilor.

Cel mai important lucru care s-a petrecut a fost acela că energia oamenilor care au participat la toate acestea s-a schimbat profund. Experiențele din interiorul Școlii Maestrului Interior, care păreau rezervate doar celor care au parcurs pași importanți în procesele interioare, s-au dovedit accesibile pentru restul lumii, într-un mod care acum un an era un vis. Cu alte cuvinte, oameni care vin pentru prima dată la o asemenea explorare, trăiesc experiențe foarte, foarte avansate și au acces la stări excepționale. Conștiința umanității se transformă în fiecare clipă. E ca și cum fiecare experiență trăită ar planta o sămânță a transformării în marea Realitate. E o dovadă că trăim cu adevărat într-o Creație multidimensională și că experiența umanității este, în ultimă instanță, arhetipală, iar fiecare experiență personală contribuie la această mare aventură a umanității de descoperire a adevărate sale identități.

Creatorul doarme și visează că este un OM. Omul aflat în propria sa experiență își caută Creatorul, până când, într-o bună zi, Îl descoperă dormind în adâncul Inimii sale. Este momentul în care Creatorul se trezește în Om și visul său devine Realitate. Cel care se credea cărbune, devine diamant, o manifestare conștientă a Creatorului.

Agnis (horia francisc țurcanu)




Comentarii mai vechi (4)

Procesul de transformare de la carbune la diamant e intr-adevar dificil, indelungat si mai ales trebuie sa il identifici in adancul tau cand se declanseaza. De obicei tocmai presiunile uriase pe care le resimtim in viata si ca venind din exterior sunt cele care determina golul interior (dar tot noi suntem cei care atragem aceste circumstante, situatii aparent exterioare). In acest gol interior trebuie sa gasim resursele de a face saltul cuantic al Intregului. Starile pe care resimtim de-a lungul procesului de transformare sunt stari de devenire de sine, de modulare a energiilor interioare, de revenire in Centru, in Zero. Toate trebuie traite plenar si intens ca pana la urma sa ne putem elibera spre acea vedere cristalina. Si apoi viata devine acceptare si descoperire a adevaratului potential si mai ales a locului in lume. Multumesc pentru aceste articole minunate si tacticos structurate! Alexandra în 14.02.2014

draga silvian, mă bucur din inimă dacă ai găsit în acest articol ceva cu care rezonezi. daca simți acest lucru, este pentru că ADEVĂRUL ERA DEJA ÎN TINE. un adevăr comun pe care eu n-am făcut decât să-l rostesc. nimeni nu poate, de fapt, învăța pe nimeni. putem doar recunoaște ceea este deja în noi. toate acestea curg din experiența. de aceea nu vei găsi aici nici citate inteligente, nici fițe culturale sau dogmatice. Calea Maestrului Interior este o cale experienței personale, în care cuvintele curg doar din traire, și nu din cărți cite. toate acestea au fost explorate de noi, eu și elena, în lucrul cu foarte mulți oameni în ultimii ani. în ceea ce privește curgerea cărbunelui în Diamant - umanul conștient adică, ea nu se va sfârși niciodată. Creația este nesfârșită. noi și noi Suflete, din ce în ce mai multe explorează dimensiunea densă a încarnării și vor parcurge acest drum extraordinar, această formidabilă aventură a Spiritului: aceea de a deveni om, de uita adevărata sa natură, pentru ca într-o bună să-și reamintească. valuri de conștiință nenumărate care contribuie la expansiunea întregii Creații prin propria lor experiență. ave, agnis agnis în 04.12.2013

Cate raspunsuri.. si la cate intrebari mi-ai raspuns prin articolul asta. Nu pot simti decat bucurie, speranta si entuziasm dupa o astfel de expunere. Conflicte de mii de ani intre credinte, religii, doctrine, par a-si gasi rezolvarea in cuvintele de mai sus. N-am putut niciodata sa inteleg cum ar putea Dumnezeu sa apartina doar unei anumite religii sau doar anumitor oameni.. Pe de alta parte imi este clar ca toate aceste cuvinte nu pot veni doar din creierul tau cognitiv. :) Imi e clar ca fiecare cuvant a fost simtit si trait cumva, candva.. Sper ca intr-o zi sa ajung sa simt si eu atat de clar existenta si realitatea ca voi. Sper sa ajung si eu diamant cat mai curand :).. PS. Ma intreb ce se va intampla dupa ce toti carbunii devin diamante? Dupa ce toti creatorii si toate fiintele se regasesc.. In ce directie va evolua apoi intregul?..Sau altfel.. de ce exista totul? :) Nu trebuie sa-mi raspunzi, poate ca e tot o intrebare iesita doar din cognitivul meu liniar :) Mersi! Numai bine! Silvian în 04.12.2013

Am simtit "Diamantul" din mine la"Teatrul Arhetipal".Creatorul care sunt a dat VIATA mastii mele care la final era plina de sclipici.O fata a diamantului stralucea!De atunci am asezat-o pe comoda din dormitor langa o cruce din lemn si doua iconite.Insa acum cateva zile in timp ce o priveam am realizat ca VIATA care este,cu adevarat,in ea face sa paleasca cele doua iconite.Le-am simtit doar doua copii inerte,fara energie,fara putinta de a transmite ceva.Ca atare cele doua iconite nu le mai pastrez,ca de altfel mai multe poze cu sfinti sau locuri sfinte pe care le aveam.Am simtit ca aceste copii multiplicate de sute de ori nu pot transmite din energia imaginii pe care o au. Masca mea era VIE in comparatie cu ele deoarece purta in ea energia Creatorului care sunt. Este minunat cand simti ca tu esti cel care CREEAZA!Am simtit-o de mai multe ori de cand particip la Calatoriile voastre si este de-a dreptul miraculos. Aleg sa simt asta din ce in ce mai des,pana cand am sa simt ca toata experienta mea o CREEZ EU. Va multumesc din suflet AmmaRA SI Agnis! Dana în 05.12.2013

"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Revoluția Conștiinței Revoluția Conștiinței

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Creația colectivă de realitate I Creația colectivă de realitate I
Dependența de un sistem

Fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

Restructurare. Responsabilitate. Renaștere Restructurare. Responsabilitate. Renaștere
a 4-a generație

Ne-am tot învârtit în cercuri vicioase ce ne-au ținut departe de adevăratele priorități însă, acest modul cu a sa energie, ne-a adus fiecăruia în parte și tuturor împreună, ...

Dl. Ego și transcendența Dl. Ego și transcendența

Pentru a fi un bun cetățean, în rândul lumii, pentru a avea conexiune sub forma aprecierii, pentru a dezvolta relații, e nevoie să păstrăm măștile pe care le-am pus în copilărie. Le vom ...

Darul Călătoriei Inimii Darul Călătoriei Inimii

Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Despre identitate și Înviere Despre identitate și Înviere

Orice identitate este o poveste pe care am construit-o despre noi înșine. Cine sunt eu? Este o întrebare care se naște atunci când începem să intuim că povestea despre noi înșine ...

Evident Evident

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu ...

Invitație la Bucurie: Numi Tea Invitație la Bucurie: Numi Tea

Vara se spune că dorul de aer proaspăt se simte cel mai acut. Mai ales în orașele mari, unde fiecare pas printre clădirile de ciment spune: Vreau la mare! Sau vreau la munte! Sau vreau departe! Ce-ai ...

x