Maestrul Interior rubrica Criza psiho-spirituala de Transformare. Noduri si Semne

Publicat la 11.08.2010 Comentarii

”Ce se petrece cu mine în ultimul timp? În ultimele luni, în ultimii ani? Ce se petrece cu viața mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată, ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?

Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în ființa mea?

De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o... de ce dispare? De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine? De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc? Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ....”

Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?

Luați o mică pauză în vreme ce citiți acest rânduri, respirați adânc și priviți pentru o clipă în interiorul vostru, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de un psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.

Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.

Este un proces de Conștiință.

Aceia care ne cunoașteți, știți deja că ceea ce facem noi aici, pe Călătoria Inimii și în workshop-urile noastre și în întâlnirile noastre cu voi, se referă la stările de Conștiință extinsă. Lucrăm cu stările de Conștiință extinsă, împărtășim cu voi trăirile noastre și Călătoriile noastre, expansionând mereu mai mult Cunoașterea de Sine și Trăirea de Sine. Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre interior, acolo unde se petrec toate acestea.

De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.

Dragii noștri prieteni, aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.

Dar, despre toate acestea vom mai vorbi în întâlnirile noastre.

Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni care ajung la workshop-urile noastre, la întâlnirile cu noi și care citesc cărțile editate de noi, ne pun aceste întrebări. Deasemeni foarte mulți dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări ne spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Astfel că am hotărât să publicăm aici un fel de ghid pentru cei care trec prin ceea ce noi numim ”Criza de Transformare Psiho-Spirituală”. Nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.

Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală

1. Nivelul fizic.

Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. 

Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.

Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.

În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.

2.Nivelul energetic.

Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.

Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.

3.Nivelul emoțional.

Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.

Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. 

Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.

Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.

Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.

Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.

Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.

4.Nivelul mental

Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire.

 Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru - și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.

Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.

Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.

5.Nivelul vieții personale

Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune.

Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.

Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.

Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.

6. Trăirile interioare

Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere.

 Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.

Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.

Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă

Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.

Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.

Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm. Dar, toate acestea sunt alt capitol al acestei povești extraordinare pe care o trăim împreună. Un capitol la care vom reveni în curând.

  Sperând din toată inima ca aceste informații să vă fie de folos în Marea Transformare prin care trecem cu toții, vă învităm să ne   scrieți, să ne puneți întrebările voastre, oricât ar fi de multe și de... ciudate :). Suntem pe același drum, împreună. Prin tot ceea ce facem -  workshop-uri, cărți, discuții și întâlniri, asistența personala - ne asumăm Prezența alături de voi pe acest drum.

 

  Cu iubire, Horia Țurcanu și Elena Francisc




Comentarii mai vechi (142)

Dragii mei, "cinevacatine" si "agnis", nu gasesc cuvinte pentru a va multumi pentru atentia pe care ati acordat-o randurilor mele scrise cu inima si mana tremurande de emotie... "cinevacatine", de unde ai stiut? chiar mi-am adus de la o maanstire o minunata icoana cu Isus din dorinta de a incerca sa fac o meditatie cu El,asta dupa ce am observat ca am senzatii foarte puternice doar stand relaxata si invocandu-l pe Isus cu mintea sau cu inima. sigur ca m-am intrebat cum e posibil asa ceva, cum e de fapt Isus? ce fel de energie simt pe fata, pe frunte, in palme, in afara momentelor cand utilizez tehnica de care vorbeam...si daca e asa de ce nu se vorbeste despre asta? despre efectul energetic al rugaciunilor? cam asa a au fost ultimele 2 luni din viata mea, presarate cu intrebari care nasteau la randul lor alte intrebari? suntem cu adevarat scanteie divina sau suntem niste fiinte nevolnice care asteapta oarecum pasive mila si indurarea cereasca? cum se impaca ipostazele gen "nevrednicul de mine" , "netrebnicul", "pacatosul", "robul" pe care adesea le gasim in rugaciunile noastre traditionale cu ipostaza de fii ai lui Dumnezeu, preaiubiti care sunt indemnati sa indraznasca sa ceara doar si li se va da, sa caute doar si vor afla, sa bata si li se va deschide....asta pana cand am gasit la o manastire o carticica modesta ca numar de pagini dar atat de minunata ca si continut si cu un mesaj atat de diferit fata de celelalte carti bisericesti..tare mult as vrea sa impartasesc cu voi ceea ce am citit eu la prefata, cu lacrimi in ochi si cu sufletul tresarind de bucurie... "Inchide ochii si pentru o clipa prefa-te in steluta. N-o opri.Esti tu, suflete, scanteia divina coborata pe Pamant! Las-o libera! Iata , ea se inalta, se intalneste cu alte stelute, se imbratiseaza, danseaza si isi continua urcusul. E din ce in ce mai multa lumina.E un tot de lumina...Portile Cerului sunt deschise si Lumina te primeste in ea...ti-e bine....ti-e bine ca atunci cand erai copil si te cuibareai in bratele mamei...simti mangaierea si te simti liber. Esti multumit deplin...Priveste, zambesti! O Doamne, acum te vad, acum te simt! Esti aici, in inima mea! Esti cu mine, doar eu te acoperisem cu gandurile mele, cu vorbele mele, cu faptele mele, cu nestiinta mea, cu grijile mele de om. Doamne te rog iarta-ma! Ce orb am fost!acum am deschis ochii si te-am recunoscut! Esti tu acela, dintotdeauna! Omule, acum ca l-ai regasit pe Dumnezeu, ca l-ai vazut intai in tine, apoi i9n mine, apoi in flori, apoi in soare, nu-l mai pierde! Caci nu e cale de a trai fara El!" ...........sper ca v-a placut si v-a creat o stare buna. Agnis, ai dreptate, si eu l-am perceput pe Isus ca fiind un nonconformist pentru vremurile acelea,motiv pentru care, probabil nici nu a fost inteles...dar oare nu El a spus ca vor trece o mie de ani si inca o mie de ani pana cand vom intelege ? oare acum incepem sa intelegem, oare atat de cititul "the Secret" se refera de fapt la indemnul lui Isus care a spus daca bine imi amintesc , ca atunci cand cerem sa cerem cu credinta si vom primi, ba chiar sa fim siguri de asta si sa multumim in acelasi moment, sau "dupa credinta voastra fie voua"...oare nu e vorba de acelasi lucru? Nu as vrea sa va plictisesc cu aceasta lunga postare, ma gandeam doar ca si voi aveti aceleasi intrebari, sau poate ati descoperit deja aceste lucruri pe care eu acum caut sa le inteleg...am sentimentul ca e bine ca se intampla asta, ca e bine ca exista si altii ca noi, ca exista cineva ca mine si ca tine, ca nu suntem singuri, ca chiar daca e atat de ciudata aceasta batalie intre minte si inima macar se intampla ceva care ne distrage de la aspectele social economice pe care le traim, macar facem exercitii introspective in loc sa ne uitam la stiri si sa ne ingrijoram cu privire la ziua de maine. Agnis, as fi foarte fericita daca am putea sa vorbim , live, dar cum? eu nu sunt din bucuresti ci din tg mures mihaela în 19.09.2010

in noiembrie, dupa peru, o sa avem o mare respiratie a inimii/respiratie holotropica in buceresti. te asteptam cu drag. dar ar fi bine sa te inscrii de pe-acum caci e aproape plin deja. despre peru, da, la oreste, pe la inceputul lui nov. a agnis în 07.10.2010

Dragii mei Horia si Elena, Oare cum ar trebui sa le explicam apropiatilor nostri- care observa ca "am devenit altfel" fara sa inteleaga ce s-a schimbat in noi- ca nu e nimic grav, ba dimpotriva? irina b. în 11.08.2010

Draga Irina, Doar mintea este cea care vrea explicatii. Nu este nevoie nici "sa explici" nimanui nimic si nici nu este nevoie ca ceilalti "sa inteleaga". Cum ar putea sa inteleaga altcineva ceva ce nici tu, poate, nu "intelegi" ci doar simti? Si asa cum ii raspundeam mai devreme lui Nicole, indraznesc sa-ti spun si tie, draga Irina, INDRAZNESTE SA FI CEA CARE ESTI ACUM. Iar celor din jurul nu trebuie sa le dai explicatii. "nu e nimic grav, ba dimpotriva" nu face decat sa iste apoi niste discutii, care apoi duc la nevoia de argumentare, care apoi cer dupa sine explicatii, care apoi...etc. etc. si care te impiedica SA FI! Poate ca este suficient doar sa le spui ca esti bucuroasa si constienta de procesul de transformare in care te afli. Fara alte explicatii. si inca ceva. ceea ce tu simti acum, ei vor simti la randul lor intr-o buna zi. atunci vor reveni la tine si vor spune, acum stiu. lumina, elena elena francisc în 11.08.2010

Multumesc inxa o data pentru increderea ce o transmiteti, pentru tot ce daruiti si aduceti, cu atita iubire, grija si compasiune...Dizolvarea angoaselor cu caldura si zimbet chiar e un dar urias!!! Dumnezeu sa fie viu in fiecare si cu voi in orice clipa ! inorog în 11.08.2010

In primul rand multumesc din suflet Cristinei C. care mi-a indreptat atentia spre voi, iar voua Elena si Horia nici nu stiu cum sa va multumesc ca ma ajutati sa inteleg si sa imi intaresc Acceptarea.. ma vedeam descrisa la fiecare paragraf aproape.. eu anul asta am ''pierdut'' si inca ''pierd'': boyfriend(urasc sa fiu singura desi am momente cand simt nevoia de a fi doar eu cu mine, in cea mai mare parte a timpului ma seaca insa singuratatea), job(am fost destituita cu acuze aberante si nefondate dar pt ca sunt sub 1 an de contract si departe de casa sunt legata de maini si de picioare), oameni carora le-am facut bine din suflet mi-au raspuns cu rau, si lista continua.. incepusem ieri sa cred ca sunt un om rau intrucat numai karmic imi mai explicam shocurile astea.. apoi Bunul Dzeu care lucreaza prin oameni mi-a trimis-o pe Cristina sa-mi aduca un pic liniste in suflet si ea m-a calauzit spre voi. CAT MA BUCUR CA NU SUNT SINGURA!!! Este o lupta interioara acerba: disperarea (''ce fac eu acum, incotro?'') si in aceeasi masura o voce, dar nu chiar voce , un ceva din interior (''totul va fi bine'' dar imi vine atat de greu sa cred.. precum Toma). Mi-a placut ce i-ai raspuns Irinei, intr-adevar eu am capitulat, nu ma mai obosesc sa explic ceva ce nici cuvintele nu ma ajuta pe de o parte si nici omul nu are capacitatea de a inbtelege, pe de cealalta parte, insa fiind o fiinta si rationala ma intreb ce ar trebui sa fac? Inteleg acceptarea libera insa sa stau cu mainile in san? Nu stiu daca sunt capabila sa ma exprim sa ma intelegeti.. Desi cred ca intelegeti mai mult decat pot eu exprima, inca o data mi se intareste o proprie vorba ce o aveam atat de des cu ani in urma ''cuvintele nu au capacitatea de a cuprinde ceea ce vreau eu sa exprim, caci starea este de o alta factura''. Va pup, fiti binecuvantati! Alexandra în 11.08.2010

Doar atat: Nod 13 N-am să ştiu niciodată când am trăit, de ce am trăit am să uit cum uită ochiul spart, lumina. Ţin încă în mână un ciob de amforă al cărei vin l-am băut chiar eu şi al cărei lut e chiar mâna mea. Văd un vulture marin, dar poate că eu sunt văzut de el, - poate că el vede un vultur marin. Nichita Stanescu Mai sunt Noduri. Si Semne! Raluca L în 11.08.2010

Va multumesc din tot sufletul ! Articolul a "picat" fix in momentul in care simteam, stiam ca asta traiesc, dar cumva ... aveam nevoie de o confirmare. Ani intregi n-am inteles ce se petrece cu mine...Citind articolul mi-am dat seama ca transformarea mea a inceput demult si ca pana anul trecut n-am acceptat-o, nici nu stiam ce e cu mine...De cand am inceput sa dau mai multa atentie interiorului meu, sufletului meu, parca transformarea s-a accelerat,iar eu m-am am devenit relaxata. Accept, nu ma mai sperie, ba chiar imi place. Pace, Lumina si Iubire va doresc! ama în 12.08.2010

Mi-am tiparit acest "ghid". O sa sa-l citesc de cate ori ma voi simti "rau". Si nu se intampla de putine ori sa imi apara din semnele descrise de voi. Multumesc mult ca sunteti alaturi de cei ca noi. Desi de multe ori suntem singuri si ne simtim atat de deznadaduiti, este atat de bine sa stii ca de fapt doar te transformi, ca sunt altii ca tine si totul este bine, e spre o noua constiinta. Ovidiu în 12.08.2010

Horia am vazut emisiune lui Oreste la care ai fost invitat si te admir foarte mult. Am fost putin dezamagit ca nu ai povestit despre experientele din Peru(cum a facut Aurora Sitarus cu experientele din Tibet)...poate altadata. Am o neclaritate... Daca se simte un proces de transformare al Contiintei la nivel global de ce agresivitea , abrutizare,rautatea oamenilor creste exponential iar nivelul frecventei lor enegetice scade? .Ok.. sunt si oameni care isi descopera si isi cultiva spiritualitatea prin diverse metode dar sunt o minoritate.Suntem invadati zilnic de nori de energie negativa. Grupurile ca acela care il coagulezi sunt mici comparativ cu imensa masa pentru care fericirea se limiteaza la mici si bere.Cate persoane iti citesc site-ul si cate se uita la promiscuitatea de la OTV? Fara rugaciune, meditatie, centrare, liniste cum se poate face transformarea constiintei la acesta categorie de oameni? Suntem legati de ei energetic...care sunt consecintele la nivel global? avram giorgian în 13.08.2010

o întrebare buna. foarte pe scurt, așa funcționează o criză de transformare. ca o boală de pildă. înainte de însăntoșire, toate simptomele bolii se acutizează. asta se întâmplă acum. toată ”umbra” acumulată într-un timp foarte lung de umanitate iese la suprafață, creînd criza de transformare. de aceea a existat la un moment dat un potențial ca această criză să se termine prost. o criză poate duce la moarte, care este tot o formă de transformare. dar dacă nu se termină cu moartea, atunci supraviețuitorul trece la un nou nivel. pronosticurile pentru ”sfârșitul lumii” nu au fost puține. totuși, acest potențial a fost depășit. în timpurile care urmează, criza de conștiință va fi din ce în ce mai dură. iar semnele ei din ce în ce mai evidente. umbra va fi pretutindeni. nu putem decat să privim toate acestea si să avem grija de noi insine. cel mai mare ajutor pe care-l putem da umanitatii in acest moment este sa mergem noi insine mai departe. constiinta este inductiva. noi influentam campurile dimprejurul nostru. incredere in sine. incredere in propriul proces. incredere. este primul si cel mai important pas pe care il putem face. voi reveni, pentru că este o tema importanta. multumesc giorgian. horia agnis în 13.08.2010

Ma alatur si eu celor care sunt recunoscatori pentru crearea acestui site. Ceea ce pot sa spun, din proprie experienta, este ca, de relativ putin timp (1 an) am inceput sa am anumite stari de interactiune cu eul profund, intim (sufletul). Au fost perceptii deosebite, un sentiment minunat de pace, bucurie sincera si intensa, la cote netraite pana atunci. Totusi, aceste stari au alternat (si inca mai alterneaza) cu stari violente, situate la polul opus: furie extrema, depresie puternica, tendinte de suicid. Recunosc, am fost speriata de aceste manifestari, iar ceea ce m-a oprit sa dau curs tendintelor negative a fost reamintirea faptului ca exista mult mai mult decat iluzia propriei neputinte, sub imperiul careia ma lasam prizoniera uneori. Cred ca, de la un caz la altul, poate fi dificil sa iti opresti pornirile autodistructive, iar echilibrul spre care tindem este unul care este in continua schimbare, care se "imbogateste" cu fiecare experienta traita. Dar din fericire, divinitatea este in noi si cred ca e normal ca, din cauza "inertiei" sufletesti in urma atator milenii de existente umane sa ne confruntam, in acest punct de transformare relativ brusca, cu acest tip de reactii violente sau cel putin, aparent neobisnuite sau neintelese. Zile senine, cu pace si bucurie. Maria Maria în 14.08.2010

draga cristina, cele doua tipuri de stari - inalte si joase - merg impreuna la inceputul procesului de transformare. nu uita ca ceea ce sti cu adevarat, constiinta ta, nu este una cu starile ei. starile sunt continuturi ale constiintei. nu trebuie sa faci nimic, doar sa le observi. sa fii constienta de ele. un mare ajutor este practicarea respiratiei constiente. aceasta te aduce in orice moment, foarte usor, in ceea ce noi numim ”zero”, punctul observatorului care nu face altceva decat sa fie prezent fara sa judece in nici un fel aceste stari. nu sunt nici bune, nici ele. nu sunt preferabile unele altora. doar sunt. este un exercitiu important si transformator pe masura ce reusesti sa aplici asta din ce in ce mai mult in viata ta. poti face asta in situatiile de conflict sau in momentele fericite. fii prezenta la ceea ce este total si lasa totul sa treaca prin tine ca si cum ai fi ”transparenta”. pornirile autodistructive sunt descarcari ale trecutului. vor trece. cu drag, h agnis în 14.08.2010

O poezie despre dorul de "realitatea cea mare" Iata, al verii alin Ca o boare s-a dus Totu-mi merse din plin Insa nu e de-ajuns. Blanda, soarta-mi zambea: Drept in palma mi-a pus a norocului stea. Insa nu e de-ajuns. Viata-mi da cu prisos: Rau si bine mi-a pus Spre a-mi fi de folos. Insa nu e de-ajuns. Sub aripa ma lua Lozul vietii, si-ascuns De urgii ma salva. Insa nu e de-ajuns. Frunzele-mi ocroti Nici un ram n-a rapus In lumina de zi Insa nu e de-ajuns. (de Arseni Tarkovski, spusa in filmul Calauza) Ana în 14.08.2010

http://artaiubiri.wordpress.com/2010/08/08/iubeste-ma-asa-cum-esti/ luch în 16.08.2010

Sotul meu ma considera nebuna, si chiar acum i-am aratat ca mai sunt multi nebuni ca mine(pozele de la intalnirile voastre). pana acum visele mele erau despre zbor, discutii interesante cu alt fel de entitati, dar astazi in timpul somului de pranz am visat cum ma inec, intr-o apa foarte mica si m-am trezit tusind groaznic. cu acest indrumar am reusit sa ma calmez putin, dar tot traumatizanta mi se pare experienta. Oana în 16.08.2010

E atat de linistitor sa realizezei ca nu esti "nebuna"...Am trecut prin multe stari descrise de voi.Am o intrebare [poate o confirmare]:inainte de a divorta simteam nevoia de LIBERTATE si de IDENTITATE,traind intr-o casnicie nefericita.Visam de multe ori ca imi iau avant si incep sa zbor,era atat de bine!Singurul lucru de care mi-a fost teama era sa nu ajung prea sus si sa nu mai am puterea sa ma mentin in zbor.Eu atunci si chiar si acum,cand pot sa ma consider o femeie libera,cred ca a fost o DORINTA IMENSA DE REGASIREA SINELUI SI A LIBERTATII.Oare asa este? Dupa divort n-am mai visat,desi mi-e f.dor de starea pe care am trait-o zburand in libertate... edith tataru în 19.08.2010

intradevar draga gabrielle, nimic nu e intamplator. ne-ai descoperit pentru ca trebuia sa ne descoperi, iar ceea ce am postat rezoneaza cu tine pentru ca la multe niveluri noi comunicam unii cu altii, la niveluri necunoscute de catre minte. noi ne-am disecat propria fiinta pentru a posta tate acestea, dar la acele niveluri fiinta noastra este una cu a ta. sunt nivelri ale constiintei colective. vezi lucruri pentru ca esti foarte conectata cu aceste lumi interioare. sa nu te sperie acest lucru. cultiva-ti capacitatea de a ramane in contact cu aceasta lume interioara, unde se fac conexiunile cu tot ceea ce exista. da, face partea din marea transformare. tu esti cu un pas inainte, simti deja mai mult, vezi deja mai mult. nu cauta explicatii. mintea nu poate cuprinde adevaratele dimensiuni ale fiintei noastre. atunci cand se intampla aceste lucruri ramai linistita, conecteaza-te cu respiratia ta care te aduce in momentul prezent si doar observa ceea ce se petrece. e posibil sa deslusesti mesaje ale propriului tau suflet. daca esti din bucuresti vino odata sa experimentezi respiratia inimii. e un instrument extraordinar pentru a intra in lumile interioare in mod constient si voluntar. agnis agnis în 14.09.2010

V-am descoperit din...intamplare dar eu stiu demult ca numic pe lume nu e intamplator ! Tot ceea ce ati postat aici parca ati facut disecandu-mi fiinta ! Eu simt asta de multa vreme...am scris si o poezie pe tema asta...o sa o postez curand...dar ceea ce vreau sa va intreb imperios...pentru ca am nevoie de o explicatie ar fi urmatoarea situatie : de ce eu atunci cand inchid ochii...doar ii inchid, vad imagini in miscare....chipuri...nestiute...necunoscuteSi asta face parte din marea transformare...sau...?!!! Va rog daca puteti sa-mi raspundeti..!MULTUMESC ! Gabrielle în 14.09.2010

draga mihaela, isus a fost crucificat pentru ca indraznit sa afirme ca adevarul este in noi insine, in fiecare din noi, in inima noastra. pentru ca indraznit sa nege templul si cartile sfinte care fusesera scrise pana la el. dupa isus, altii au incercat si au reusit sa creeze noi dogme, ignorand in mod deliberat mesajul sau. la originea oricarei dogme se afla o revelatie traita cu adevarat de catre cineva. lasa cartile deoparte si vezi ce-ti spune inima ta, addevarul trait de tine. este singurul luicru care conteaza. este esenta mesajului lui isus. el incercat sa ne spuna ca dumnezeu locuieste in fiecare din noi si ca il putem gasi in interior. atunci cand lucrezi cu cineva, prin orice tehnica, singurul lucru care conteaza este sa fii perfect centrata. sa fii in inima. asta-i tot. tu nu faci nici o vindecare in numele lui isus. nimeni nu poate face. tot ceea ce putem face este sa creem o stare de prezenta in care celalalt gaseste singurt puterea vindecarii. asa cum isus este in tine, este si in celalalt. este o comuniune de constiinta. toate senzatiile pe care le simti sunt semneze racordarii la aceasta stare de prezenta. nu mai lasa mintea sa puna la indoiala. ai incredere in tine. mi-ar placea sa stau putin de vorba cu tine, live. agnis agnis în 19.09.2010

am uitat sa trec numele,,,de emotie mihaela în 18.09.2010

@Mihaela.Nu-s nici Elena, nici Horia, doar cineva care si-a pus intrebarile pe care ti le pui si tu, multa vreme. Furnicaturile, senzatiile fizice pe care le simti sunt de la noile energii, nu te speria. Incearca sa ai grija la ce e al tau si ce nu, esti probabil un om mult mai empatic decat multi, vezi ce zice sufletul tau, "curata" ce nu e al tau ;). Iisus e iubire, Biblia e metaforica si in doua mii de ani nu avem de unde sa stim ...ca nu "s-au modificat" unele lucruri. Ca sa citez dintr-un prieten, caile intunericului sunt multe ;). Ai incredere in inima ta si incearca sa faci o meditatie cu Iisus, cred ca stii despre ce vorbesc. cinevacatine în 18.09.2010

Doamne, ce usurare sa descopar ca nu sunt pe cale sa innebunesc ci sa ma trezesc,,,ma regasesc in tot ce ati descris in articolul de mai sus, simptomele descrise s-au manifestat in cazul meu pe toate palierele fiintei mele...ma zbat inca intr-o lupta interioara cu grade de acuitate f intense cu momente in care simt ca ma aflu pe punctul de a innebuni...nu e intotdeauna o binecuvantare sa fi mai sensibil decat media...of, Elena si Horia, poate ma ajutati voi sa inteleg, sa gasesc raspunsul la ceva ce ma framanta si ma consuma launtric, e o problema de moralitate de raportare la divinitate...practic o tehnica spirituala de tratamente energetice dar recent am sentimentul mai mult sau mai putin indus din exterior ca e ceva ce contravine moralei crestine in forma sa mai dogmatica, ca ar fi un pacat ...am sentimentul ca merg pe 2 cai...nu reusesc sa le unific, desi am descoperit multe puncte comune...stiu ca era care va veni va fi una a spiritualitatii si a medicinei alternative, asadar imi e greu sa renunt la o tehnica ce imi permite sa am o oarecare independenta fata de sistem si care imi da posibilitatea sa-i ajut si pe ceilalti, pe de alta parte nu as vrea sa gresesc fata de Isus...am gasit in biblie un pasaj care vorbeste despre faptul ca, citez cu aprox. "multi vor face vindecari in numele Meu dar eu nu ii voi recunoaste..." si totusi cand ma gandesc la Isus, cand ma rog nu pot nega senzatiile pe care le simt pe frunte, furnicaturi, senzatii de cald, rece..care deja fac parte din cotidian, ca si cum o mana invizibila ma atinge pe frunte, si multe alte senzatii ciudate Poate veti gasi ragazul sa-mi trimiteti cateva ganduri, nu astept raspunsuri, dar m-ar ajuta enorm un punct de vedere ...va multumesc din suflet pentru dorinta voastra sincera de a ne ajuta pe noi ceilalati care trecem prin aceste momente atat de stranii si de bulversante... Nume (obligatoriu) în 18.09.2010

Vorbim in " intuneric " fara sa stim nimic concret. Nu s-a stiut niciodata ...!banuim , ne dam cu parerea , presupunem etc. Avem atata nevoie de un miracol. Un miracol care sa faca lumina in viata tuturor , sa dea un rost existentei noastre. Pana cand asta se va intampla ....noapte buna! Uriel în 03.09.2010

draga igor, suntem in intuneric doar atunci cand tebuie sa credem, fara nimic "concret". noi vorbim aici despre experienta traita, concreta, nu despre presupuneri sau pareri. pentru tine sunt pareri pentru ca tu nu ai trait niciodata contactul cu adevarul interior. acesta este miracolul pe care il cauti. aceasta este lumina. ea nu poate veni din scripturi pentru ca scrisul nu este decat relatarea experientelor altora. experienta personala ese cea care ilumineaza si descopera rostul existentei. asta se intampla deja igor! buna dimineata! h agnis în 06.09.2010

Poate ca m-am trezit si, buimaca fiind, privesc in mine in loc sa privesc in jurul meu, poate de aceea in loc sa-mi fie teama, zambesc natang si-ncerc sa-mi ating inima cu degetele, sa vad daca-i acolo, daca-i intreaga; uneori are o bataie lipsa, ca si cum ar pasi cu un picior pe asfalt si cu altul pe iarba, pe tacute. Se ascunde de degete, nici nu-i de mirare, i se par straine si mie mi se par la fel. Nu seamana cu ale mele, cele pe care le cunosteam, le indoi si podul palmei se intreaba “cum pot fi ele atat de fierbinti cand eu sunt rece si de ce simt dincolo de varfurile lor?” Poate degetele mele adevarate sunt dincolo de cele pe care le vad. E ciudat ! Normal ar fi sa-mi fie teama. Dar poate ca nu sunt chiar atat de speriata si de aceea nu tremur cu totul, tremura doar ceva in mine, adanc si nedefinit, ca niste aripi prea mari inchise in colivii prea mici. Nu, nu sunt colivii, sunt zidurile transparente pe care le ridic in jurul meu ca sa nu plec din mine. Uneori plec, pe nesimtite, nu stiu unde, nu sunt in stare nici macar sa plec de tot, sa plec intreaga, pentru ca ramane o parte care stie ca am fost acolo. E ca si cum ai da jos de pe perete un tablou, dupa ce a stat acolo ani la rand, nu-l mai vezi dar ramane urma lui pe perete si iti aminteste mereu de el. Apoi ma cuprinde dorul, mi-e dor de mine iar cea care-am ramas nu imi mai sunt de ajuns. Am ramas atat de pustie ca palmelor mele le este foame de mine, de orice am fost pana acum, lacrima sau zambet, deopotriva. Recunosc, totusi mi-e teama ! Intre zidurile acelea transparente n-a mai ramas nimic care sa-mi fie cunoscut, sunt doar amintiri ale mele care se sterg cate putin, de fiecare data cand incerc sa ma retraiesc, ca niste fotografii ce se uzeaza pe la colturi in timpe ce culorile se estompeaza devenind contururi. Atat a mai ramas, un contur in care asemanarile mele se amesteca halucinant intre ele. Ar trebui sa ma ia cineva de mana si sa-mi arate : asta esti tu ! Dar nu, nu-i bine sa faca nimeni gestul acesta penru ca fiecarui gest de bunatate ii intorc un zambet care se-nneaca in lacrimi fara voia mea. Si cine ar intelege ca lacrimile nu-s de tristete ci de multumire?! Si totusi, nu pot trai fara mine, sa-mi spuna cineva, asta sunt eu? Sau poate nu m-am trezit cu totul si inca mai caut iesirea din vis :) inda în 23.09.2010

Multumesc din suflet, Horia, dar din pacate imi permit doar sa visez la asta pentru ca financiar...dar mai bine nu mai spun nimic, in afara de faptul ca lucrez in invatamant ca debutant...dar stiu sigur ca daca imi doresc suficient de mult se va intampla la un moment dat...pana atunci ma consider extrem de norocoasa pentru faptul ca am aceasta cale de comunicare cu voi fapt pentru care nu gasesc, acum, suficiente cuvinte de multumire... mihaela în 09.10.2010

mihaela,agnis va multumesc foarte mult ca mi-ati raspuns.Ma simt mult mai bine acum pentru ca mi-ati inlaturat orice urma de indoiala.Va multumesc! Ioana în 10.10.2010

Buna,si eu m-am simt usor sarita sau mai mult poate cateodata,dar am avut si eu simptome similare...nervi si agitatie si toat elucrurile pe care le faceam simteam ca trebuie sa le fac cat mai repede posibil...de parca s-ar fi terminat timpul.mai ales durerea in piept m-a speriat si am facut un control la inima dar era totul ok.si traiesc din pacate in mijlocul unei lumi pe care nu o simt lumea mea,ma intreb ce caut eu aici printre ei...dar asa a fost sa fie.vorbeam cu un prieten despre asta si mi-a explicat asa:ca fiecare se simte bine in locul unde s-a nascut si ca Romania se afla la o paralela mai inalta decat Italia si ca si asta ar influenta starea asta ciudata a mea.cred si asta,pt. ca de curand am fost acasa in Romania si durerea din piept si agitatia a disparut si m-am incarcat cu o liniste si normalitate daca vreti,ma uitam la munti si parca ma incarcau pozitiv,imi venea sa imbratisez copacii si numai la gandul ca trebuia sa ma intorc aici...imi crea repulsie.nu degeaba se spune ca Romania este "Gradina Maicii Domnului",nu?si apoi,nu prea stiu cum sa descriu senzatia asta...acasa,cateodata mi se parea ca s-a mai intamplat o data ceea ce faceam in momentul acela,si ramaneam asa ciudata pt.o secunda si ma intrebam oare am visat ca trebuia sa se intample asta sau chiar s-a intamplat si acum se repeta?nu mai inteleg.simteam nevoia sa spun cuiva despre ciudateniile astea ale mele,dar mi-era teama ca par nebuna..pentru ca nu toti inteleg,si ma bucur ca v-am gasit pe voi,cred ca voi ma intelegeti si nu ma vedeti ciudata.un salut la toti Musette în 27.09.2010

Nu am mare talent ...dar v-am promis ca postez o poezie...o zbatere intre trup si suflet...o lupta,un razboi chiar...sper sa va placa ! Dialogul sufletului cu trupul Uneori trupul meu Doreste a fi O solitara cetate, Cu care pot convietui Nu fara mare greutate. Eu il intreb ce-i e drag, Uneori, chiar de sanatate, Si tainic lui ma confesez In clipe de sinceritate. Nu imi raspunde ! Resimt mut O neinteleasa entitate, Stapana pe dimensiunea sa De singuratica cetate ! Intr-un tarziu ma hotarasc Nestiind cui as putea da dreptate, Sa plec ! Cautand alt trup, alt destin, Dornic de-o noua libertate ! Cu pas sovailnic pornesc, Dar din invechita cetate Sfios rasuna un glas batranesc Ce ma implora : - RAMAI, FRATE ! Gabrielle în 28.09.2010

intr-o buna zi/cineva/s-a saturat sa mai joace jocul in care el/ era despartit de sine./ mai tarziu/unii si-au amintit despre el ca fiind/ cristos agnis în 28.09.2010

timpurile despre care vorbea isus au venit. sunt aici, acum. oamenii incep sa inteleaga poarta interioara despre care vorbea el. multi traiesc starea de constiinta a lui cristos si incep sa inteleaga ce inseamna a doua lui venire. ps: poate ajungi cumva, candva, la unul din workshop-urile noastre. poate la cluj. agnis în 28.09.2010

Mi-ar face mare placere si mai mult decat atat mi-ar fi de mare folos...poate voi reusi ... Doamne, ce mi-ar placea sa respir si eu holotropic...asa un picutz... sa mai salt un pic si sa reusesc sa fac pasul urmator...dar pana atunci va imbratisez cu drag si astept cu nesat vesti de la si despre voi si minunatele voastre experiente...sa ajungeti cu bine in Peru si poate , la intoarcere va vedem la Oreste, caci sigur veti avea multe de povestit mihaela în 05.10.2010

Buna ziua!Azi am inceput sa simt ceva ciudat la nivelul fruntii,e ca si cum as purta o bentita,dar senzatia e mai intenasa spre tample.Mi-am amintit ca am citit cu ceva timp in urma articolul acesta si mi-as dori sa va intreb daca poate sa aiba vreo legatura sau poate am o alta problema.Mai vreau sa precizez ca mi-am facut de curand niste analize si din punct de vedere medical sunt bine. Ioana în 05.10.2010

salut, Ioana...hai sa facem un club...glumesc...am aceeasi senzatie pe frunte ca si cum as avea o bentita, cum spui tu, ca o linie orizontala care trece prin mijlocul fruntii, dar la mine e mai intensa senzatia putin deasupra chakrei ajna ( de multe ori imi ating fruntea sa ma asigur ca nu am ceva palpabil acolo)....nun stiu daca e de bine sau e de rau....pur si simplu e... mihaela în 06.10.2010

nu te ingrijora ioana. sunt doar fenomene energetice. poti afla mai multe despre ele experimentand direct natura propriei fiinte. agnis în 07.10.2010

citesc acum stan grof "cand imposibilul devine posibil" ...este o carte incredibila ! de la primele pagini realizez ca viata mea de pana acum (dar mai ales din ultimele luni ) a fost presarata cu numeroase sincronicitati...parca mi se ia un val de pe ochii constiintei...acum inteleg ce a vrut sa spuna einstein cand afirma ca viata poate fi traita ca un miracol...eu am ales de cateva luni sa o traiesc asa, ca pe un miracol....si nu este zi in care sa nu ma minunez de ceea ce mi se intampla (de bunele si asa-zisele rele)...i'll be back mihaela în 09.10.2010

Pentru ca sunt si eu in randul celor care pot/vor sa vorbeasca despre ceea ce ,,se intampla,, , am sa spun o mica alegorie. Am sentimentul, foarte pregnant, ca doar de catva timp am fost admisa la scoala vietii si ca doar de curand am imceput sa invat sa traiesc. In cazul meu, admiterea a fost mai dura si a insemnat o mare incercare, dar ea a permis ,,trezirea,,. ,,Cursurile,, pe care le urmez acum sunt zilnice, se tin in spatii neconventionale si ele insemna, de fapt, viata de zi cu zi. ,,Profesorii,, sunt toti oamenii cu care interactionez si de la care, invariabil, am ceva de invatat. Examenele sunt trepte ale evolutiei personale, pe care uneori le urc mai greu, alteori mai usor, si care, inevitabil, au o traiectorie ascendenta. Asa am ajuns sa inteleg ca intre Dumnezeu si noi nu exista granite, ca intre aici si acolo distanta nu e deloc mare si ca zicala,,nimic nu e intamplator,, nu e ...intamplatoare. Cred ca de fapt m-am descoperit pe mine! RaLu (deocamdata) (Numele meu mi se pare acum o frumoasa punere in abis inca de la nastere: Ra stiam de unde vine. Apoi s-a lamurit ce era cu Lu. Ramane sa descopar taina lui Ca) Va salut, cu drag, pe toti! Raluca L în 11.11.2010

draga alina, cu sigurantza da, existam dincolo de conditionare. toate lucrurile si starile pe care le descrii sunt semne ale transformarii, visele, sincronicitatile, felul in care pti pui intrebari. la toate acestea nu exsita decat un singur raspuns: ai incredere in ceea ce traiesti, ai incredere in echilibrul intrinsec al fiintei tale. si aici nu vorbsc despre fiinta asa cum o concepem noi prin intermediul mintii si a ceea ce am fost invatati sa credem despre noi insine, ci despre fiinta noastra integrala care exista, da, dincolo de orice conditionare. am aruncat un ochi pe "o lume mai buna". as vrea sa fac un comentariu pe care sper sa-l iei asa cum este, fara nici o interpretare. o lume mai buna este o idee frumoasa, dar cuprinde in ea si o proiectie. pleaca de la ideea ca lumea nu este destul de buna, ca nu este o lume perfecta asa cum este. ca poate fi imbunatatita. e doar idee izvorata din judecata mintii despre sine, si proiectata in exterior. simplu, mintea judeca interiorul, ceea ce nu-i place claseaza la categoria "de imbunatatit", apoi proiecteaza aceasta dorinta in exterior. nu parti din sine nu-i plac, ci parti din lumea exterioara. sinele omenesc ar vrea deci sa traiasca intr-o lume mai buna, neacceptandu-se in totalitate. draga alina, am descoperit in anii de cand navighez in propria-mi constiinta si de cand insotesc alti cautatori pe drumurile interioare, ca nu putem in realitate schimba nimic din exteriorul nostru, ca intreagul exterior nu este decat o oglindire a interiorului. de aceea, sngurul lucru adevarat pe care-l putem face este pentru noi insine si pleaca de la intoarcerea acasa, in axul vertical al fiintei. aceasta intoarcere acasa ne intregeste, ne largeste perceptiile, intelegerile despre noi insine si despre rest, ne scoate din judecata si ne face sa ne descoperim uluitoarea noastra perfectiune. nu e vorba despre perfectiune umana, ci mai curand a unei fiinte angelice care a decis incarnarea ca experienta. deasemenei descoperim ca ceilalti sunt la fel ca noi, doar ca sunt mai mult sau mai putin constienti de acest lucru, iar lumea, asa cum e, e doar o proiectie a interferentei intre creatiile noastre. de-aici pleaca onorarea fiecarei fiintei, respectul pentru fiecare fiinta, oriunde s-ar afla pe drumul sau, si onorarea intregii realitati in perfectiunea ei incredibila. inseamna asumarea statutului de creator al lumii. este un pas enorm. arunca o privire asupra randurilor de mai sus, nu cu mintea, ci cu inima. esti pregatita sa simti ceea ce vreau sa spun. cu drag, h agnis în 12.11.2010

simt...nu stiu...exist!accept,ma transform si fuzionez la nivel colectiv..am trait la nivel emotional cateva din aceste stari,apoi,fara vreun efort,divinul s-a manifestat...am privit adanc in sufletul meu si am gasit comoara ce zace in mine...sunt un spirit neincatusat,eliberat de societate...constientizez si ma descopar...aici si acum are loc acea magie.. imbin trup,minte si suflet in armonie... Felicia Gencz în 07.11.2010

da felicia, despre asta este totul, armonie intre trup, minte si suflet. multumim pentru mesaj. agnis în 08.11.2010

Va salut! Va multumesc ca mi-ati dat raspunsuri la starile si framantarile mele. Le cautam demult. Ca si multi altii am aceste stari dar in plus eu vad in casa, atat ziua cat si noaptea mici scintei, pe pereti, in aer, etc. Cand inchid ochii noaptea, inainte de a adormi, aceste mici scantei se maresc si parca pulseaza. Nu stiu ce axplicatie sa le dau. Ma puteti lamuri dvs? Luminita F. în 09.11.2010

nu te ingrijora. treci prin transformari enorme, fizice, energetice, mentale, intregul spectru al constintei trece prin acest proces. simturile se adapteaza. e ogura explicatie porivita. ai incredere in tine, in corpul tau in integul proces. nu trebuie sa faci nimic special. ramai prezenta, cu incredere, martor al transformarii. te invit sa inveti sa respiri constient. e un mare ajutor entru tot ceea ce va urma. h agnis în 09.11.2010

:) we wait for u agnis în 09.11.2010

Mihaela, e o mare bucurie sa citesc cele impartasite de tine, din multe motive...ce e imbucurator in cazul multor mai noi cunostinte cu care deschid discutii de acest fel, este sa vad ca mie mi-a luat muuulti ani sa imi aduc in viata aceste informatii, acest tip de intelegere si sa transpun pas cu pas ceea ce intelegeam, intuiam si simteam in viata mea de zi cu zi, in deciziile mari si mici...si vad ca acum , in foarte scurt timp, exponential, parca, se imprastie aceste lucruri, si de la om la om, si tot exponential isi fac loc in fiintele si vietile foarte multora. Vorbesc cu oameni din toate mediile, de la cei mai simpli, sau mai in virsta, pina la cei trecuti prin doua facultati, aparent cu mintea prinsa , cumva, in tipare si formule care tin de concret, de planul imediat, si toti deja simt, in teleg ca exista un altceva, "acolo", si in ei insisi, si ca se identifica tot mai mult, si mai usor, si spectaculos de usor si de firesc cu acel ceva, pe care nu stiu sa-l numeasca, pe care il inteleg a fi Dumnezeu, dar nu in forma conventional impusa de religii, de dogme. Il inteleg ca fiind viu, omniprezent, in ei, in toate, in vietile lor, inteleg ca exista legi subtile dupa care functioneaza totul, ca pot visa si pot primi, ca pot crede ca sint mai mult decit credeau...e minunat...inteleg ca planeta e o fiinta vie, chiar daca le pare ciudat sa creada asata rational, inteleg ca viata e altceva, altfel, ca nu e cit se vaeda, ca nu se termina brusc intr-o disparitie a corpului fizic, inteleg ca cei mai tineri ce vin sint altfel, ca se pot ruga oriunde, ca nu e biserica cea care ii uneste cu divinitatea la care tinjesc...da, oameni simpli care au trait o viata de munca grea, la tara, cu miinile batatorite...nu se mai lasa pacaliti de imagini, de formal, si indraznesc sa creada mai mult decit ar fi viast vreodata, in ceea ce le spune propriul sine ... si ce e mai frumos, indraznesc sa vorbeasca deschis, cu altii la fel ca ei, despre asta :)))) Incredibil! PS sint si eu din Tg Mures, poate gasim o varianta sa mai stam de vorba. Numai bine, dragilor! inorog în 09.11.2010

da, da, da, inorogule, asta e! dumnezeu e viu si e in interior si poate fi trait in orice clipa de oricine. multumesc pentru aceasta interventie. agnis agnis în 10.11.2010

Si eu ma regasesc deplin in descrierea facuta... Si da, sentimentul de a fi la limita "normalului", intr-o lume in care parca foarte multi inca mai cred ca pamantul e plat. Si furtunile din paharele mici cu apa... Si starile atat de schimbatoare, si timpul care s-a accelerat atat de mult, si visele care par vieti paralele, parca uneori ma plimb in vise pe aceleasi strazi (care in realitatea pe care o cunosc in starea "constienta" nu exista). Ma gandeam acum la un vis al meu care se repeta. Sunt pe ceva inalt-inalt (uneori e o piesa de mobilier extrem-extrem de inalta), alteori e o casa, o platforma, nu am nici cea mai vaga idee cum am ajuns acolo si nici cum sa cobor. Un alt vis care se repeta e ca nu am idee unde am lasat masina. Visez ca sunt intr-un loc, si nu stiu cum am ajuns acolo, mi-am lasat masina in alta parte... si mereu e noapte, in visul cu masina e mereu noapte. Si daca ma gandesc... nici in cel cu inaltimea nu e foarte zi... si nici in cel cu strazile, decat cateodata, destul de rar, in general e noapte. Ma gandeam la Ram Dass si la intrebarea lui "nu ne intalnim niciodata in spatele scenei"? Si sentimentul de a fi diferit, de unde ne vine sentimentul acesta daca suntem doar unul? Si dorul, dorul de ceva nedefinit... care parca nu are corespondent in lumea aceasta, parca e in alt plan, pe alt nivel in care parca greu avem acces... Oare tot ce stiu sunt doar credinte, si singurele idei care imi "apartin" cu adevarat sunt doar ceea ce intuiesc? Si rolurile, si lucrurile care "trebuie" facute de parca cum bine a spus cineva mai sus, s-ar termina timpul, si lucrurile (desi nu sunt multe), se petrec intr-un ritm care ma face sa ametesc... (Am senzatia bizara ca parca de doua ori anul acesta am atins nebunia, am trecut pe langa ea, am trait-o, si am plecat mai departe, insa pana acum nu mi se intampla, parca m-am aflat fata in fata cu ea, la numai un pas de ea - cu ea. Si mesajele pline de iubire si incurajare prin care viata ma ia de mana si ma ajuta sa merg mai departe, aratandu-mi ca nu era decat tot o furtuna, in acelasi parah mic de apa si ca totul e ok, si soarele rasare in continuare, la fel de frumos in fiecare dimineata - sau sunt si astea tipare? Existam dincolo de conditionare?) Alina în 12.11.2010

am revenit....va imbratisez cu drag pe toti... draga inorogule abia astept sa ne cunoastem, am putea sa comunicam pe mail mai intai dar nu stiu cum sa procedez caci nu cred ca e foarte intelept sa afisez adresa de mail aici...sau e...nu sunt sigura...tu ce zici? ... referitor la cartea lui grof...e incredibil!!! realizez pe zi ce trece ca facultatea de psihologie pe care am absolvit-o a fost si este inca din pacate, din multe puncte de vedere, desueta, departe de ceea ce inseamna cunoasterea profunda a psihicului uman excluzand aproape total din ecuatie cel mai important aspect acela care tine de spirit...am invatat paradigme invechite, teorii si sintagme golite de continut...am invatat sa aplic sumedenie de teste psihologice, sa le interpretez sa calculez punctaje, sa includ indivizi in categorii fara sa fim invatati sa mergem mai departe sa interpretam contexte, sa privim fiecare fiinta ca o individualitate cun un potential enorm capabil de a se dezvolta , cu putin ajutor, de a cunoaste si a intelege , fara a tine cont ca anumite manifestari actuale sunt rezultatul unor traume din incarnari precedente... Doamne ce mi-ar fi placut sa studiez psihologia transpersonala!!! revenind la grof si la cartea sa am trait o aventura a cunoasterii si descoperirii descrise intr-o cheie sincera si accesibila oricui...extraordinara carte si cred ca si omul din spatele ei este la fel...multumesc pentru ca ne-ati facut cunoscute toate acestea.. mihaela în 12.11.2010

Horia, iti multumesc! Asa este. O lume mai buna a inceput ca o proiectie, acum insa credeam ca nu o mai vad asa. Pornisem de la ideea ca e ceva in neregula cu lumea si lucrurile ar trebui intr-un fel reparate. Pe parcurs mi-am dat seama ca nu este asa si ca lumea este doar o extensie a ceea ce suntem noi. Si ma gandeam ca atunci cand noi vom fi mai buni si lumea va fi mai buna, dar acum imi dau seama ca si aceasta este tot o proiectie caci tot ce exista, exista aici si acum. Noi asa cum suntem si lumea asa cum e ea – sau, ceea ce suntem si ceea ce manifestam. :) Uite ca mi s-a mai clarificat un lucru, iti multumesc! Mesajul tau a venit la momentul potrivit. :) Alina în 15.11.2010

ura! agnis în 15.11.2010

draga mihaela, psihologia clasica este ok, doar ca se refera la parte minuscula din fiinta noastra. psihologia transpersonala ofera intradevar o perspectiva mai larga si mai ales pune la indemana niste mijloace mai substantiale de investigare a psihicului recunoascand in acelasi timp domeniile spirituale carora ii apartine acesta. dar cel mai important lucru e sa lasi la o parte orice teorie si sa experimentezi personal adevarata arhitectura interioara a constiintei. vei dobandi astfel adevarata cunoastere despre ceea ce te intereseaza. ia-l pe grof ca pe un punct de pornire. h agnis în 15.11.2010

grele si innebunitoare au parut toate aceste de nedescris "miscari" interioare,dar faptul ca nu le-am pus un diagnostic (se obisnuieste deseori),si nici nu am consultat un asa-zis specialist in ale durerilor,m-a ajutat sa le accept,sa am incredere ca e vorba de SCHIMBARE,fara "dar...totusi",fara"dar daca...".Aceste dovezi ale neancrederii au fost sterse complet din constiinta mea si ceea ce a inceput apoi sa se dezvaluie ,intrece orice as fi putut imagina anterior.O prezenta in viata,un rost de a trai necunoscut pana atunci,o incredere de netagaduit ca numai si numai eu imi creez realitatea proprie (si asta a eradicat judecata si invinuirea altora,o "neseriozitate", as putea spune,a actiunilor si a gandirii omenesti,realizand ca toate sunt jocuri,experiente,roluri (in niste piese de teatru ale caror scenaristi,regizori,actori si...beneficiari sunt chiar cei care...le iau in serios,dar nu constientizeaza...).Totul a devenit hazliu,usor,liber si ma bufneste un ras sanatos (in surdina,uneori) cand observ caricatura de seriozitate cu care se impopotoneaza "importantii".Viata ,pentru mine, si-a capatat temeiul ei,de joaca,experienta,bucurie si ras si voie buna (care de multe ori sunt luate ca "obraznicii"-cica nu s-ar cuveni,dar si la aceste remarci ,gasesc modul de a rade,este o inspiratie a jocului,a glumei la momentul potrivit-ba pardon,nepotrivit pentru cei care nu au gasit acest moment niciodata,sau il considera "neelevare,needucare,ne...) De curand "am aflat" ceva monumental pentru mine:nu-mi apartin si nu sunt obligata sa experimentez toate "sperieturile" lumesti,pot ALEGE.Ca lumea este condusa de FRICA,e alegerea ei.In cazul in care pot servi ,o pot face numai si numai prin felul in care-mi traiesc eu viata si am observat ca felul "glumet" e molipsitor si profund transformator.Cel putin nu mai vad fete de "inmormantare" in jurul meu si,de fapt ,sunt raspunzatoare doar de bucuria mea. Cat in gluma,cat in...gluma,Lucica. Lcica Stoica în 18.11.2010

Draga Carmen, Nu cred ca trebuie sa-ti fie teama de maestrul tau interior, nu cred ca ar trebui sa existe teama intre tine si tine. Pentru ce sa-ti fie teama de tine ? Incearca sa-l auzi, sa-l asculti, s-ar putea sa afli, printre altele, cat esti completa. Ai sa vezi, cand ai sa-l descoperi, maestrul tau interior iti va deveni cel mai bun prieten. Eu am invatat ca exista oameni pe care ii intalnim, ne sunt alaturi o vreme, invatam de la ei si din relatia cu ei, iar apoi pleaca, sau plecam noi. Fiecare om are dreptul de-a alege. Cel mai cinsrtit lucru pe care pot sa-l faca oamenii e sa-si respecte alegerile fara sa se simta raniti, cred eu. Sufletul tau e complet, dar il simti fracturat pentru ca te-ai atasat de acea persoana, ii daruiesti iubire si ea nu accepta sau nu mai accepta. Poti iubi un om chiar daca nu iti e alaturi, il iubesti si gata, chiar daca va vedeti si vorbiti rar ori…deloc. Si apoi, exista atat de multe pe care le poti sa le iubesti…si ma gandesc ca ai putea incepe prin a te iubi pe tine. Uneori cautam in exterior ceea ce am putea gasi in interiorul nostru. Am trait anul trecut o experienta cu un om pe care l-am simtit a fi sufletul pereche, caruia am incercat sa-i explic, dar care nu a inteles asta. La momentul respectiv ma durut, am ales apoi sa respect decizia acelui om si am ales si am reusit sa-mi dau voie sa merg mai departe. Acum nu mai doare deloc, mi-au ramas amintirile frumoase, zambesc atunci cand imi amintesc, zambesc si atunci cand mi se face dor. Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat de la maestrul meu interior e sa daruiesc iubire, sa iubesc totul, sa ma impac cu toate anotimpurile, sa nu dau importanta exagerata mocirlei de pe strazi atat timp cat pot sa simt picaturile de ploaie pe fata si pot sa ma bucur de aceasta senzatie. Cand, datorita maestrului meu interior, am inceput sa ma schimb, am descoperit …multe…nu ti le spun pentru ca nu vreau sa-ti rapesc nicio secunda bucuria pe care o ai atunci cand descoperi. Pace, Lumina si Iubire ! maria în 21.12.2010

Ne identificam intru-totul cu cele descrise in paginile de mai sus. Atat sotul meu, cat si eu, suntem pe Drumul de transformare. Ramanem in legatura cu voi , atat pe site-ul vostru, cat si...ALTFEL. Corina(prof de engleza+romana) si Marius(muzician si f. bun bucatar) e-mailul nostru: mariusrk@hotmail.com sau corinamihaelapopovici@yahoo.com Va imbratisam cu mult drag Corina si Marius în 20.11.2010

ma simt ciudat dar ceva din interiorul meu imi zice ca va fi bine.imi schimb starile de multe ori pe zi si felu de a gandi,ma simt obosit cu dureri de cap si imi vine mai mereu sa stau in lumea mea si ma simt alfel decat altii,timpul parca trece altfel stefan în 08.01.2011

Draga Carmen, Ma bucur mult daca prin ceea ce am scris ti-am fost de ajutor! Putem conversa oricand pe mail despre propriile experiente, uneori diferite, alteori asemanatoare. Desi poate parea absurd si greu de acceptat, toate aceste incercari pe care noi le asociem cu suferinta sunt, de fapt, veritabile lectii de viata pe care, candva, am stabilit cu sufletele dragi ca vrem sa le traversam (si chiar daca nu pare asa, beneficiile sunt mutuale). Punandu-te in situatia in care esti acum, Maia s-ar putea sa iti faca un mare serviciu (ti-a dat prilejul sa simti ce nu ai mai simtit, iar acum te lasa ca sa poti trece tu la un alt nivel, prin autocunoastere si sondari profunde ale propriului suflet- care abia acum isi constientizeaza handicapul existent cu mult inainte). E vorba de acomodarea cu o noua paradigma a existentei noastre, care ne face sa cautam neincetat cine suntem cu adevarat. RaLu Raluca L în 27.12.2010

draga carmen, esti un fluture cu aripile poleite. un fluture nu are nevoie sa se ataseze de nici o floare. el iubeste toate florile cu aceeasi intensitate, toate sufletele, toate firele de iarba in acelasi fel, nu pentru ca asteapta vreun raspuns de la ele, ci pentru ca aceasta este natura lui. fluturele traieste iubirea completa indiferent daca firul de iarba intelege sau nu. solutia nu este sa te invete cineva cum sa nu mai iubsti, ci sa-ti asumi natura fluturelui care iubeste pur si simplu, fara sa astepte un raspuns. bucuria de a fi nu depinde n nici un fel de ceilalti, ci doar de propria inima. in termeni psihologici - care mie nu-mi plac deloc- eu cred ca proiectezi asupra acelei femei imaginea mamei, si astepti de la ea raspunsul. maestrul interior este la o jumatate de rasuflare de tine. asuma-ti-l. de multe ori cautam in exterior ceea ce nu ne dam singuri: iubirea, respectul, intelegerea etc. e o cautare iluzorie. maestrul se iubeste pe sine si abia apoi poate iubi totul si pe oricine in acelasi fel, fara a astepta nimic din exterior. aceasta nu ste un joc de cuvinte sau idei, ci o realitate suprema: iubirea pentru sine. nu putem iubi totul, daca nu ne iubim pe noi insine. suflete pereche.... am fost impreuna cu altii, de multe ori, in multe vieti. am traversat istorii. fost un drum. mereu ne-am cautat pe noi insine. i-am iubit pe aceia care ne reflectau imaginea de sine. cea mai importanta parte a transformarii interioare este descoperirea acestei reflexii si faptul ca ceea ce cautam in ceilalti, eram noi insine. a. agnis în 13.12.2010

Poate ca, fiecare lucru se intampla la timpul sau... In urma cu un an si ceva, am trait o experienta de viata care m-a schimbat, fata de cea care fusesem pana atunci. O fractura de col femural m-a tinut imobilizata in casa si in stare de totala dependenta fata de cei din jur, timp de patru luni...Cand s-a terminat, eram ca un fluture, cu aripi noi, poleite cu raze aurii... Credeam ca traisem ceea ce ati descris in acest articol... Poate boala, sau pur si simplu firea mea, m-au facut sa leg o prietenie pe care am crezut-o deasupra sentimentelor omenesti, cu fiinta care m-a ajutat cel mai mult, in afara de sotul meu: profesoara de recuperare, o persoana de varsta mamei mele, pierduta in urma cu 10 ani, careia i s-a substituit cu usurinta. Mi-a facut ultimele 2 luni de boala mai suportabile, m-a inaltat, am crezut ca sunt alta, datorita ei... La o regresie, am aflat ca am fost candva surori gemene si ca, am fi suflete pereche. Eu asa simteam, ea, nu stiu ce sa cred. M-a facut sa ma consider iubita ca fica pe care si-o dorise si nu o avusese, dar, incet-incet, am ajuns sa ma simt trasa spre pamant si am renuntat la toate preocuparile spirituale si publicistice ca sa fiu cat mai mult impreuna cu ea cand are nevoie. Am devenit un veteran al salii de kinetoterapie a spitalului, numai ca sa ma bucur atunci cand lucreaza exercitiile impreuna cu mine. M-a dezamagit de multe ori si am luat-o de la capat, pentru ca, am crezut ca ii trebuie timp sa se obisnuiasca cu aceasta noua realitate din viata ei. Acum stiu ca nu vrea sa ne apropiem lumile in care existam fiecare, mai mult decat am facut-o pana acum. Pentru ea nu exista decat corpul fizic, pe el lucreaza chiar si acele tehnici energetice pe care i le-am impartasit, pe cand, pentru mine, corpul fizic e doar prelungirea materiala a corpurilor informational si energetic, find practician de acupunctura si homeopatie. Ma doare sufletul de parca e ars de toate exploziile Universului, o iubesc pe aceasta fiinta mai mult decat pe mine, dar vreau sa ma detasez de ea, se redau fiecareia din noi libertatea de a alege, sa nu ma mai simt sclava iubirii pentru ea, care nu mai are nimic de aface cu faptul ca m-a invatat sa merg a doua oara. Il caut pe Maestrul meu interior, ii tot aud vocea, dar nu pot, nu pot sa ii urmez sfatul, sa ma detasez de tot si de toate. Imi doresc din suflet sa ma invete cineva cum sa nu mai iubesc, sa nu mai fiu legata de orice fir de iarba si de orice gaza din lumea asta, ci doar sa fiu una cu tot si cu toate. Carmen în 12.12.2010

Draga Carmen, Inteleg perfect prin ce treci, pentru ca am avut si eu parte de o experienta, nu identica, ci asemanatoare. Intalnirea cu sufletul meu pereche (sau cu cel mai drag suflet din Univers)a marcat inceputul unui drum extrem de frumos, dar pe masura de greu. Am cunoscut alaturi de sotul meu, in nici cinci ani de casnicie, fericirea maxima, dar si reversul ei, din cauza unei suferinte cumplite prin care el a trebuit sa treca, iar eu sa-i fiu alaturi. Toate incercarile prin care a trebuit sa trecem, in roluri diferite, nu au fost decat probe extrem de dure, necesare autocunoasterii. Experimentand paleta larga de trairi existente intre speranta si deznadejde, intre curaj si lasitate, inversunare si abandonare, am putut sa ne descoperim limitele. Pentru Cosmin, lectia a fost suficienta si a plecat, eu, insa, am ramas, ca sa ... In esenta, totul se reduce la Iubire, pentru ca nimic nu exista in afara ei. Iar lectia mea, pe care am primit-o atat de dur, a fost aceea de care amintea Horia mai sus: eu nu iubeam totul, si, mai ales, nu ma iubeam pe mine. Astfel, directia gresita pe care o luase iubirea mea a fost cenzurata, pentru ca eu sa inteleg unde e eroarea. Faptul ca stiu asta, nu inseamna ca am si inteles in totalitate, iar uneori mai plang de dor. Am pornit de ceva timp, ca eroul din basme, in cautarea propriului sine (de care cred ca de mult am uitat)si ca sa nu-mi fie foarte greu, intalnesc pe drum ajutoare. Ele au chip omenesc, dar sunt de alta esenta si apar atunci cand singura nu o scot la capat. Cred cu tarie ca solutia nu e renuntarea la iubire sau cenzurarea ei, ci incercarea de a o manifesta complet, infinit, pur si simplu, adoptand, cum ne indeamna Horia, modelul maestrului. Dar, paradoxal, drumul de la tine la sine e in acelasi timp lung si scurt si nu-l poti parcurge decat de unul singur. Calatorie lina si lumina! RaLu Raluca L în 14.12.2010

Uimitor cum se leaga lucrurile. De fapt, ar trebui sa nu ma mai mir. Ma surpinde totusi frumusetea inlantuirii de evenimente. De cateva saptamani am simtit cum intru in procesul descris in articol, dar iarasi nu l-am recunoscut (desi l-am mai trait), vazusem doar simptomele si le traiam. De cateva zile am deschis acest site, in urma emisiunii de pe Antena 2, la care a fost prezent Horia, dar nu reuseam sa ma pot concentra pe ce citesc. Vedeam atata informatie care imi gadila creierul si pe care vroiam sa o asimilez, dar nu puteam...Acum doua zile, dupa evenimente acumulate, am cazut in cel mai mare hau si am indurat cumplite dureri interioare si pe nivel fizic si energetic si mental si personal. Le-am trait si acum am citit articolul..asa "intamplator". Citind mi-am dat seama ca procesul meu incepuse cu luni in urma, dar nu il vedeam clar. Toate s-au legat, toate au sens, toate se schimba. Aproape toate :) ma pregatesc psihic pana si de termianrea unei relatii...ce trist, dar...lucrurile se schimba in mine. Este a douya oara cand traiesc asta, prima data fiind mult mai intens procesul, in urma unor sedinte in NLP. E fascinant si foarte greu de explicat unei persoane care nu a trait asta, ce traiesti tu pe toate planurile, la ce intensitate. Paradigmele gandirii se prabusesc si te lasa fara repere, simti ca te ingroapa, ca nu mai stii nimic, ca se termina totul si nimic nu are sens. Dar dupa, ceea ce incepe e fascinant. Cum se fac toata conexiunile, cum regasesti in tine ceva nou, un om mai bun, cu o intelegere deosbita asupra lucrurile. Astea sunt extraordinare, dar e dificil sa ramai in starea aia, sa construiesti de acolo si sa nu te mai intorci la ce era/ erai inainte. Roxana în 15.12.2010

Draga Raluca, Iti multumesc din suflet pentru minunatele tale cuvinte. Chiar sunt un balsam pentru sufletul meu ranit. Imi e din ce in ce mai greu, cu fiecare zi sau ora care se scurg, cand ma gandesc ca, de fapt, sistemul meu de credinte si valori e cel care a fost gresit alcatuit. Daca femeia aceasta mi-ar fi, cumva, suflet-pereche, nu ar trebui sa simta in ce durere cumplita m-a aruncat, refuzand, pur si simplu, sa creezee acea punte de comunicare intre noi, care ar putea sa ne duca relatia in alta etapa? Mi-as dori mult, daca e posibil, sa continui aceasta conversatie cu tine, si, cine stie, poate sa ne cunoastem candva. Multumesc si tie, Agnis. Ai intuit perfect. Din pacate, ratiunea stie tot ce mi-ai spus, se straduieste din rasputeri sa preia controlul, dar sufletul nu poate sa accepte. Imi e frica de confruntarea cu Maestrul dinlauntrul meu, poate imi va spune ca, toata viata mea, am trait si simtit gresit. Stiu ca, in general, viata insasi e iluzia si visul cel urat, dar asta nu-mi diminueaza fricile cu nimic. Imi e teama cum va fi viata mea de acum inainte, fara Maia...Nu stiu daca sunt pregatita. Cred ca mi s-a fracturat si sufletul, odata cu acea bucatica de os, iar pentru el nu s-au inventat proteze...Daca va fi o viata fara Maia, va trebui sa invat cum se poate trai cu jumatatea de suflet ramasa, sprijinita intr-o carje... Carmen în 20.12.2010

Din informatiile oferite chiar de Horia...sunt peste 400.000 de romani care incep sa descopere drumul....sau poate unii au ajuns deja la capatul lui... Gabrielle în 10.01.2011

nu i-am numarat niciodata. tot ce stiu este ca aceia care au ales schimbarea, nu numai la nivelul acestei tari, ci in lume, au fost suficient de multi incat sa declanseze un proces major. asa a fost posibil ca potentialul de distrugere al umanitatii sa nu devina o realitate. o parte suficient de mare a omenirii a devenit constienta intr-o masura care a permis spatiul de constiinta in care suntem acum. nu exsita un capat al drumului draga gabrielle. exista un punct in care devenim constienti de propria noastra origine si propria noastra divinitate, dar dincolo de el drumul continua. spiritul nu se opreste niciodata din explorarea de sine, care este infinita, dupa cum infinite sunt potentialitatile pe care le descopera in adancurile sale. e superb, nu? agnis în 10.01.2011

Multumesc mult pentru raspuns...inseamna mult pentru mine...intr-o lume in care parca nu te mai aude nimeni, sa primesti raspuns despre lucruri care conteaza cu adevarat asta da...noroc ! Poate este realitatea la care visam demult dar nici nu mai indrazneam sa sper...sa pot comunica cu Oameni...care gandesc si simt la fel ca mine... Acum, mai nou exersez rugaciunea inimii in ritmul respiratiei...dar sincer nu prea imi iese...singura certitudine pe care o am si este vie si f.puternica este aceea ca toate organele mele, acelea cu probleme...se vindeca...sau ma rog...se revigoreaza intr-un fel sau altul...Nu stiu ce ma face sa simt asa...dar e un sentiment f.puternic...?!!!! Gabrielle în 11.01.2011

hei, gabrielle, eu te-am auzit pe tine, dupa cum si tu ne-ai auzit pe noi cumva. altfel nu ai fi gasit calatoria inimii! nu exista coincidente, doar sincronicitati, doar imprejurari semnificative. intr-un fel sau altul, raspunsurile pe care le primesti sunt acelea pe care ti le da propria ta constiinta. nu esti singura, deloc, sunt multi asemenea tie si noua, oameni, precum spui, care traiesc aceleasi lucruri. parcurgem impreuna un drum fascinant. nu usor, dar extraordinar. rugaciunea inimii a fost o etapa si pentru noi, acum cativa ani. este foarte eficienta pentru ca activeaza nivelul cristic interior, unul dintre nivelurile de constiinta colectiva la care avem acces cu totii, in orice moment. pentru noi a urmat descoperirea ca respiratia insasi se transforma in rugaciune, fara nici un cuvant, şi in cele din urma ca prin intermediul respiratiei facem conexiunea cu toate nivelurile fiintei noastre. granitele intre "noi" şi "restul" devin in mod evident arbitrare. continua sa respiri CONSTIENT. asta e cheia. cu drag, h agnis în 11.01.2011

felicitari! prostimea romanilor are nevoie de oameni isteti,si se stie ca oamenii isteti pot traii bine de pe spatele prostimii,si ati atins punctul fierbinte, si ma bucur ca ceea ce predati altora nici voi singuri nu credeti, dar cum zice presedintele basescu sa traiti bine, si va cred ca traiti bine, intrarea la un preti de persoana 50 de roni, nu mai sunt lei ci au devenit tigrii. dar la urma ceea ce faceti si invatati, este periculos si demonic,aducand blasfemie asupra CREATORULUI; IEHOVA DUMNEZEU; care in curand, conform profetiiilor biblice va distruge toata lucrarea lui satana si ademonilor pe care le practicati,va rog luati in mana cuvantul lui Iehova Dumnezeu, studiatil cu Martorii sai sa va arete ce inseamna transformarea omului,nu pentru 50 de roni, ci Iehova Dumnezeu prin fiul sau Isus Cristos va transforma pe toti oamenii ascultatori de el, nu prin minciuni si gastig marsav, ci insusi prin sangele scump care la varsat pentru cei cel iubesc si respecta poruncile sale. oameni buni lumea este plina de sarlatani, nu va incredeti in ei, ei vor numai banii vostri, sa traiasca bine, dar incredetiva in Iehova Dumnezeu, si in fiul sau Isus Cristos care intradeva va desfinta toate suferintele, chiar si moartea, cititi din biblia Apocalipsa capitolul 21 cu versetele 3,4, si veti vedea ce viitor minunat au toti cei ce se vor increde in Iehova Dumnezeu. va doresc binecuvantarile lui Iehova Mihai în 16.01.2011

Domnule Mihai, Multumesc pentru faptul ca , in sfarsit, cineva , imi deschide ochii si imi arata cine sunt eu(o persoana care ingroasa randurile ''prostimii romane''), dar si Horia si Elena, persoane pe care eu le consider ghizii mei (''niste oameni isteti care pot trai bine de pe spatele prostimii''). Singura mea nedumerire este: in aceasta ecuatie, dumneavoastra cine sunteti? In ce calitate va exprimati? Judecand dupa felul in care scrieti- atat in ceea ce priveste fondul, cat si forma (aveti greseli de ortografie nepermise de prin clasa a III a)- as zice ca sunteti un semidoct. Dar s-ar putea sa ma insel! Probabil ati lipsit mult de la scoala (mai cu seama de la orele de limba romana), ca sa studiati Biblia. Pacat ca prin atitudinea, vehementa si limbajul dumneavoastra nu lasati sa transpara iubirea, toleranta si compasiunea, valori pe care Isus nu doar le-a propovaduit, ci le-a si practicat. Deci cine sunteti dumneavoastra, domnule Mihai? Raluca L în 16.01.2011

buna.eu acum am ajuns sa citesc despre toate astea si ma regasesc in totalitate.vreau sa aflu cum pot cunoste mai mult despre constiinta extinsa.cum pot experimenta asta daca nu pot ajunge la work-shop-uri si intalniri.din ce carte sa invat? Stefan în 17.02.2011

Extraordinar, am inceput sa citesc primele randuri ale acestui articol si sunt socata. Reda exact ce simt, ce gandesc.......fenomenal. Spunea cineva ca nu intelege de ce de regula in urma unor suferinte majore ajungem sa ne dorim transformarea si la fel nu o intelegeam nici eu, dar acum consider ca tocmai dea asta se petrec aceste traume, tocmai pt a ne trezi la adevarat fiinta ce exista in noi. Nu cu mult timp in urma am luat contact cu aceasta calatorie a inimii si mi se pare ceva extraordinar. ba chiar am ajuns direct sa experimentez respiratia holotropica si a foste ceva de nedescris pt mine................Consider ca nimic nu este intamplator in viata de am ajuns tocmai acum in momentele de cumpana ale vietii mele in aceasta familie a voastra, tocmai pt a ma ajuta sa devin ce simteam ca sunt....Va multumesc. In special Teodorei Muth vreau sa-i multumesc pt ca ea a fost cea care m-a indrumat! Lavinia G în 17.01.2011

O scurta precizare pentru monika - sunt convinsa ca stii tu ceva, dar ”a-mi lasa jumatatea sa vina acasa” ma face sa cred ca nu stii destule. Noi nu suntem jumatati si nici fiinte incomplete, faptul ca inca nu constientizam spiritul si spiritualitatea nu ne face handicapati, ca sa zic asa, ci doar orbi. Le traiesti inconstient si totusi esti constienta, poate exista o lupta intre fiinta ta materiala si cea spirituala. Inainte de porni la drum va trebui sa te decizi. Bdiana în 07.03.2011

draga Lavinia, Noroc ca am citit o pagina din cartea lui Stanislav Grof "Cand Imposibiul devine posibil" si mi-am dat seama ca sunt in criza psiho-spirituala,apoi am intrat pe site si am dat exact peste acest articol si m-am linistit caci stiu ca nu am innebunit. Am participat la workshop in 21-23.01.2011 la Timisoara si de atunci parca plutesc sunt pe alta planeta, parca sunt cumva in doua lumi, plus ca binenteles ca am trairi izbitor de asemanatoare cu cele descrise in articol. simona arad în 03.02.2011

Draga Simona, ma bucur mult pt tine, cred ca a fost extraordinar,.......... mi-as fi dorit si eu sa particip dar din motive financiare nu aveam posibilitatea de a ma bucura si eu de o noua experienta. Din pacate uneori exact acest amanunt ne impiedica sa urmam doleantele sufletului. Dar realizez ca din ce in ce tot mai multi se vor ilumina si vor ajunge sa-si doreasca schimbarea. O zi minunata va doresc tuturor!!! Lavinia G în 03.02.2011

Draga Carmen Si eu sunt kinetoterapeut siinteleg situatia si din partea cealalta a " baricadei"Multi oameni isi recapata independenta fizica lucrand cu un kinetoterapeut,si destul de multi fac un salt in"felul de-a fi"alaturi de recuperarea abilitatilor fizice.In functie de caz ,iti sprijini pacientul in toate formele-fizic,psihic si energetic.Si pacientii te iubesc si sunt recunoscatori,de multe ori declarand"ea este omul caruia ii datorez viata",referindu-se la "viata"ca stare de a trai independent fizic.Si incep sa te iubeasca si sa-ti doreasca prezenta intr-un mod posesiv.De multe ori m-am sintit stoarsa de energie,ceea ce eu descriam starea de baterie descarcata.Eu nu am gasit alta cale de a ma pastra intacta pentru menirea mea,(pentru ca "a recupera "un om este pentru mine menire)decat sa spun stop acolo unde eu simt ca mi se cere mai mult decat sunt dispusa sa dau.Privind din partea ta,daca o iubesti nu-i judeci actiunile si nu-i ceri socoteala.Asta eu numesc "iubire neconditionata"si o cred iubire adevarata . Marie în 09.02.2011

bdiana iti multumesc pt precizare ai dreptate HORIA exact asta-i problema;in ultimul timp simt multe.... si de acum inainte vreau sa simt- traiesc constient,sa accept si sa inteleg ce sunt cu adevarat PS.eu cred ca simtirea si acceptarea constienta a realitatii trebuie si inteleasa constient. monika în 11.03.2011

Buna seara. E ca o oaza aici unde pot sa ma asez si eu pentru cateva momente si sa-mi trag sufletul. Cunosc problema discutata aici dar oriunde ma intorc, in mediul meu cel putin, nu am cu cine vorbi in mod serios acest lucru pentru ca inca mai exista multi oameni care nu vad sau nu vor sa vada. Aceasta transformare a inceput acum ceva vreme, poate un an, unii au simtit-o mai din timp, unii inca nu au constientizat-o. Din pacate reticenta aceasta nu e sanatoasa, nu putem impiedica inevitabilul. Poate si societatea de azi a ajuns la o criza spirituala, oricum e sigur ca ni se cere o schimbare. Nu vad de ce friac - pana la urma aceasta schimbare ne va invata sa e usor sa fim mai buni si ca se poate. Nu sunt de acord cu postul celui care spune ca lucrati impotriva lui Dumnezeu, mai ales ca nimeni nu-l impiedica pe crestin sa se intoarca cu toata inima spre Dumnezeu si sa ceara luminare. E adevarat nu sunt necesare cine stie ce tehnici, poate ajunge si rugaciunea. Inca un amendament Dumnezeu nu lucreaza impotriva omului, daca nu te iti doresti tu, el nu te forteaza, orice religie ai avea. Trebuie ca mai intai omul sa vrea si apoi sa fie dispus sa il ajute Dumnezeu. Si El ne indruma pasii ... Va pup, ma bucur ca exista o comunitate de oameni ca voi, ma alatur si eu cu gandul. Bdiana în 23.02.2011

Va IUBESC, IUBESC...TOT Acum va impartasesc 2 din experientele mele constientizate;anul trecut am trait-simtit disperarea din cele mai intunecate adincuri[eram inchisa in cerc],aceasta disperare era de fapt trairea simtirea inconstienta dintr-o noapte...simteam cum cad in gol[abis, neant]si incercam cu disperare sa ma agat de ceva;cand m-am trezit din vis[am revenit la realitatea mea]eram bucuroasa ca ceea ce am simtit nu este adevarat[E DOAR UN VIS]...DAR s-a intimplat ceva:S-A FISURAT CERCUL. ...Tot intr-o noapte am simtit ca zbor deasupra unei PAJISTI PLINE CU FLORI MULTICOLORE...SI ERA era ASA DE BINE, dar m-am trezit la realitate si eram bucuroasa ca m-am trezit,dar aceele simtiri nu au mai plecat...si au rupt cercul...acum sunt plina de iubire, de lumina ...IUBESC SI >>FAC CE VREAU. PS. LUCICA ,acum inteleg jocurile pe care le joci,chiar joc si eu unul:JOCUL IUBIRII si e asa de bine pt. ca EU SUNT ...IUBIREA monika în 12.03.2011

uau....am auzit ceva,cineva bate la usa si tare as vrea sa fiti alaturi de mine cand deschid usa inimii pt a-mi lasa jumatatea sa vina acasa HORIA vreau sa experimentez respiratia holotropica cu voi cat mai repede toate starile pe care le-ti descris aici le traiesc de mult timp numai ca le traiesc inconstient deci vreau sa le traiesc , sa experimentez constient cu intreaga mea fiinta;;materiala-spirituala monika în 07.03.2011

te asteptam cu drag monika. important este nu felul in care intelegi ceea ce citesti aici, ci felul in care SIMTI. h agnis în 08.03.2011

Asa este monika. Si vb lui agnis trebuie mai intai sa simti, odata cu asta vine si intelegerea si constientizarea. Numai ca atat, sa tii minte ca esti deja o fiinta completa care incepe un proces de redescoperire, la capatul drumului se afla un TU de Lumina. Mult succes! bdiana în 11.03.2011

Nu sant strain de tot ce se intampla aici,de aceea ,va respectuos rog sa ma acceptati in cercul dumneavoastra de prieteni legati prin aceeasi si UNICA DORINTA...DE REALIZARE A SINELUI PRIN AUTOTRANSFORMARE.TANJESC DUPA O CALATORIE INITIATICA IN PERU...SI CEVA I-MI SPUNE CA SE VA PETRECE NU PESTE MULT TIMP. De aceea orice comenteriu ,experienta pe care o impartasesc protagonistii calatoriei in Peru,alaturi de Horia si Eena,nu poate fi decat o incitare la autodescoperire de cel(cea)care acum sant mai bogati decat daca ar avea tot aurul din lume.Dar eu cum locuiesc intrun mic orasel DROBETANO-DUNAREAN e mai greu sa fiu des in contact cu voi acesti minunati saritori peste iluzia TIMP-doar acesta (netul)fiind deocamdata posibilitatea ieftina dar eficace de a-mi face auzit apelul si cerinta de ajutorin a ma primi alaturi de voi.Alaturi de bunul meu prieten ,domnul LUCIAN,acum 2 ani am fost in minunatul Tibet... aveti dreptate domnule Horia cand afirmati ca,cuvintele sant prea liniare si FARA SUBSTANTA PT. A PUTEA FI EXPRIMAT TOT CEEA ce te patrunde.voi intra mai adanc in acest site pentru a ma hrani cu informatii vitale de urgenta aplicabilitate mai ales ACUM. O ZI BUNA TUTUROR,BATRANII NOSTRI SPUN "SA NE VEDEM CA MAINILE" anghel gheorghe în 15.05.2011

sal nandi. cu siguranta nu esti strain de toate acestea de vreme ce ai intrat pe calatoria inimii. toti aceia care simt ceva fata de ideile expuse aici, sunt acceptati. nu exista un cerc anume, nu e nevoie sa indeplinesti nici o conditie pentru a fi alaturi de noi. cat despre calatoria in peru impreuna cu alti exploratori ai constiintei... de ce nu? iti sugerez insa sa participi mai intai la calatorii mai cuminti, caci pentru intalnirea cu peru e nevoie de experienta navigarii in apele adanci ale constiintei. toti cei care merg cu noi au experienta. e mai usor decat ai putea sa crezi. practica noastra principala consta in respiratie si prezentza. calatoria interioara e cel putin lafel de importanta ca o calatorie in peru. h agnis în 16.05.2011

Dragilor, bun gasit!.. Faine povete descopar in aceste randuri, care-mi transforma esential, zeci de tipare, etichete cu care musai, poti "defila" in societatea noastra mirifica!!!.. Chiar daca 'buldozerul'vremurilor doreste sa-mi netezeasca viata in "normele lui", invaz aici,citind,.. "sa-l las sa treaca", fara al infrana cu mintea`mi care se zbate`n scenarii !!.. Chiar daca "tavalugul" este urias, urmaresc sa inteleg, sa accept..aceste modificari, care-mi rascolesc viata!!.. Calatorie "inimoasa" , tuturor!! Ps: Exista si Prahova`n harta, va asteptam! @ în 11.07.2011

Apropos de starile astea de la inceputul articolului... Recunosc ca nu le recunosc si nu le simt... sa fie ceva wrong cu mine? Nu stiu ce tot vbeste lumea, dar eu chiar nu le simt. Mai degraba le simteam cand eram mica, nu acuma. N-o fi venit momentul meu, habar nu am... Voi chiar le simtiti? Sunteti artisti si de-aia mai deschisi la aceste vibratii (ceva ce am citit) sau v-ati deschis in mod special constiinta catre aceste idei care apar, sau erati oameni obisnuiti, ducand o viata normala, moderna si deodata simtiti diferenta. Cred ca asta ar fi interesant de stiut. Corina în 09.08.2011

Zambesc..Zambesc pentru ca mereu am stiut ca sunt normala asa cum sunt si ca la capatul acestei trairi voi gasi un "eu" mai bun, mai increzator si mai linistit. Am fost speriata deoarece toate acestea au inceput la o varsta foarte frageda, dupa ce mama mea a "plecat" pentru a se intoarce probabil intr-o viata mai buna.. Mai tarziu, in ciuda faptului ca eram studenta, model si cochetam cu muzica, mereu simteam ca nu sunt in locul meu si ca undeva in mine, caut altceva. Cineva mi-a spus ca este foarte important sa ne facem ordine in sentimente, in viata. Eu am preferat sa imi accept trairile si sa imi deschid inima pentru tot ce era in jurul meu. Astazi , la 25 de ani, stiu ca sunt pe drumul cel bun, iar ceea ce am gasit aici langa voi m-a ajutat si mai mult. Va multumesc pentru cuvinte si va doresc liniste si iubire. Elisabeta în 17.06.2011

Lumina si Iubire celui(celor)care au scris randurile de mai sus.Au adevar in ele si cei care se regasesc in ele sunt uimiti ca si altul a trait la fel ca el...se inveseleste nitel.Acum mai bine de 10 ani asa era viata mea ,,intr-o neliniste a cautarii".Azi e doar azi,frumos si calm pentru mine si pentru toti din jur ...dar nu pentru ca sunt linistita ,ci pentru ca mi-am invatat nelinistea si o educ,face parte din fiinta mea si e un dar. Sa va bucurati de fiecare zi!nu exista un oras pentru asta si nici o tara,ci doar universul! MARGA în 15.07.2011

Oare criza asta spirituala include si faptul ca nu ma mai multumeste nimic?.. Ca sunt intr-o disperata cautare a linistii?.. Ca as vrea sa pot sa plec in alta parte, fara sa stiu unde e de fapt "alta parte"?.. Ca simt cum CEVA ma atrage in "alta parte" fara sa stiu ce e acel "CEVA"?.. Nu stiu nici unde vreau sa ajung, nici ce e acel ceva care a asteapta, nici drumul pe care sa merg, nici cine m ar putea ajuta.. Dar stiu atat: ca daca voi reusi sa trec de toata nebunia asta, imi va fi mult mai bine.. Eliza în 22.08.2011

mi-a fost recomandat acest site se o prietena careincearca sa ma ajute; sunt disperata si ma doare sufletul, si nu stiu cum as putea sa ma mai bucur de viata de acum innainte; durerea vine dintr-o fapta pe care am facut-o, intr-un moment de disparitie totala a ratiunii, pe un fond de panica si disperare, ajuns la limita. Am o omorat o fiinta, da la propriu, o fiinta, nu un om; dar era o fiinta pe cae o iubeam la nebunie,ca pe copilul meu, o catzelusha scumpa si frumoasa, care s-a nascut in casa,o vazusem deschizand prima data ochisorii, ridicandu-se si cazand in poponetz, gangurind, exact ca un copilash;s-a lipit ca o ventuza de sufletul meu si ma iubea si ea la nebunie. Veste ca facuse cancer mamar, probabil din vina mea, n-o sterilizasem, m-a bulversat, m-a panicat, n-am crezut in nici un doctor, eu, inginer credeam ca stiu mai mult ca ei, intr-un final, desi Dumnezeu deschisese diverse portite de salvare si care imi redau un pic speranta, portite pe care le-am ratat din nerabdare si spaima de moarte, in ultima seara, cand mi-au spus ca se duce repede, un alt doctor mi-a dat o mica speranta, cu niste medicamente banale, dar si o idee care mi-a parut aberanta: sa-i comand din USA un antitumoral. Asa ca desi i-am dat prima doza prescrisa, n-am asteptat sa-i dau a doua; urkam de durere in strada, vecinii vroiau sa ma ajute. Am vrut sa-i usurez suferinta, care poate ar fi trecut cu rabdare, si am cautat un medicamet care stiam ca o ajuta, dar in combinatie cuce luase, avea potential letal! il aveam in casa,, nu l-am gasit, inchisese la farmacia de alaturi! o vecina amabila s-a oferit sa-mi dea! i-am dat, a linistit-o pe loc, a baut apa, am urcat-o la etajul 2, a recunoscut casa, s-a urcat pe canapea, a cazut de pe ea, si a muritintr0un urlet sfasietor; ii provocasem nu numai moartea ci si durere atroce Simt o durere cumplita, mi-as da viata s-o aduc pe ea innapoi, nu inteleg, acum privind in urma,au trecut 11 zile, cum am putut sa-mi ratacesc mintile atat de cumplit. n-am fost eu, n-am nici o scuza, si nu-mi vine sa mai traiescl nu am insa curajul sa parasesc lumea asta, dar intr0un mod egoist, ma intreb cum totusi pot continua o viata cu o asemenea vine pe cinstiinta; e cumplit de dureros sa pierzi pe cineva iubit, dar sa sti ca tu esti autorul acestei disparitii, este coplesitor. Nu cred in vorbele, "asa a fost sa fie" sau "asa i-a fost scris", soarta si-o croieste fiecare prin actiunile sale; acest catzel, insa ca un bebelush, nu putea sa-si croiasca soarta, eu i-am aranjat-o. in lumina a tot ce am citit, credeti ca e cineva sau ceva care sa ma faca sa trec si sa traiesc?Imi dorec asta, iarasi egoism, dar stiu ca nici nu merit, nici nu se mai poate sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului; iar a trai cu o trauma psihica, e mult mai greu decat cu una fizica, probabil, nu stiu. Multumesc ca ati citit aceste randuri! thea în 22.08.2011

Draga Corina, nu suntem artisti. Eu una lucrez cu masini de mare tonaj. Nimic artistic sau feminin.... Sunt lucruri pe care incepi sa le simti, intrebari care nu iti dau pace, ganduri care incep sa te framante. Am respirat de 4 ori si de fiecare a fost altfel. Am crezut ca sunt prea cerebrala, prea ancorata in realitate pentru a evada din cotidian. Cu toate acestea mi-am demonstrat ca sunt mai mult decat neuron. Sunt iubire. Sunt spirit liber. Sunt EU Cristina în 10.08.2011

Cei care trec prin crize urmeaza sa devina spirite libere fara nici o interventie (meditati ,diferite tehnici) sau criza e un mod de a trimite catre o tehnica catre o munca cu sinele ?Criza e munca in sine sau doar trimiterea catre munca? eu în 11.08.2011

Draga Thea, nu am sa iti spun ca asa a fost sa fie, si ca asa era scris pt ea........exact cum nu am sa spun ca asa le este dat cainilor comunitari din Romania sa fie maltratati, sau Chinei sa nu aiba nici o lege de protectie animalelor si sa exploateze aceste suflete necuvantatoare in cele mai cumplite moduri pt placerea unora care fac parte din rasa umana, superioara regnului animal dupa cum o se spune. Am sa iti spun insa ca da stiu cum e sa simti ca ratiunea numai are nici o legatura cu tine. Din pacate disperarea si frica ne imping in situatii de extreme si ne pune la incerare ratiunea si echilibrul emotional. Cred ca trebuie sa accepti ca da ai gresit, sa accepti ca esti fiinta umana supusa greseli si sa nu te mai autoflagelezi pt ca nu o aduce inapoi, ci sa te gandesti cum te poti ajuta pe tine sa depasesti acest moment dificil , ce poti invata din aceasta suferinta si cum poti eventual sa ajuti in continuare sufletele necuvantatoare. Eu asa as proceda. Stiu ca e cumplit de greu si de dureros, dar nu poti continua asa. Plus ca degea se spune ca animalele nu sunt suflete atat de evoluate prin iubirea neconditionata pe care ne-o acorda tind sa cred ca sunt poate si mai evoluate decat noi. Tu cred ca ea nu ti-a simtit disperarea, frica si neputinta.........eu cred ca da dar pe de alta parte stia ca o iubesti enorm si ca ai face orice sa ii usurezi starea. Asa ca te rog nu te mai chinui singura.......Ai iubit-o, si ea pe tine si asta asa ramane chiar daca s-a dus intr-un mod mai dureros. Exact ca si pisicul meu. Nu stiu ce as putea sa-ti mai scriu decat ca iti doresc din suflet sa depasesti acest moment care sa te ajute sa fi mai puternica. Eu cred ca iubirea in viata si bunele intentii sunt foarte importante. Oricum cred ca numai sunt coerenta pt ca m-a bulversat mesajul tau. Asa se intampla mereu cu mine cand vine vorba de animale. Toate cele bune, cu drag. Lavinia Lavinia în 22.08.2011

Despre paralilziile in timpul somnului si visele lucide?...as vrea tare mult sa inteleg ce se intampla in acele momente si ce sunt ele de fapt.Multumesc alexandra în 04.10.2011

Descoperim ca anumite lucruri pur si simplu stim.Si e minunat.Si eu am trecut,si mai trec prin multe stari,ceea ce am constatat,ca iubind neconditionat,e mai usor,devine totul mai luminos...Va iubesc si va multumesc ca ne impartasiti trairile! edith în 04.10.2011

MA INTERESEAZA SI PE MINE CE SCRIE ALEXANDRA MAI SUS. CARMEN SI THEA VA TRIMIT MULTA IUBIRE SI LUMINA :-) AZA în 04.10.2011

Aceste transformari le simt si eu ,si ce trebuie sa fie sau sa vina ,asa trebuie sa se intample.Eu de mult timp nu ma mai inteleg pe mine, totul mi se pare ca este contra mea de la sanmatate la viata de zi cu zi. Va multumesc pentu aceste teme. luminita în 04.10.2011

offf,dragii mei cat imi e de greu,traiesc momente de mare bucurie ca apoi dimineata sa ma trezesc cu o durere cumplita sau frica nu stiu nici cum sa o descriu,apoi iar bine si respir si simt si imi e bine dar imi e tare greu sa depasesc acele momente dificile,de multe ori plang si imi face bine,ce este ciudat este ca nu am nici un motiv sa ma simt rau si totusi.... .vreau sa vin de data asta si cu sotul meu la paraul rece ,abia astept sa ne revedem si sa vorbim mai in amanunt despre ceea ce simt.va pup si va iubesc.liliana liliana în 11.09.2011

draga thea, inteleg bine drama prin care treci. cred ca toti aceia care iubim animalele am trecut prin imprejurari asemanatoare. dar dincolo de imprejurarile pe care le descrii acolo problema vinovatiei. unu: o greseala nu e acelasi lucru cu un fapt intentionat. doi: poti pleca de la premisa ca in aceasta intamplare exista un sens? ca realitatea ne provoaca sa privim in interiorul nostru oglindind ceva din noi insine? poti schimba punctul de referinta uman cu acela al sineui superior care este constient de faptul ca noi suntem singurii creatori ai realitatii noastre? intrebarea ar putea fi: ce imi aduce pozitiv aceasta intamplare pe care o parte din mine a creat-o? dupa parerea mea exista doua perspective aici. prima ar fi aceea de a incerca sa corectam realitatea. de a crede ca noi si aspectul nostru uman putem "imbunatati" ceea ce exista deja. aceasta pleaca de la lipsa de incredere in realitate. de la deciziile luate cu mintea. a doua perspectiva ar putea fi formulata asa: nu exsita vinovatie. doar noi insine suntem aceia care punem sabia judecatii asupra noastra. la nivel macro, aceasta creaza ceea ce numim karma. nimeni nu ne judeca, doar noi insine. avem puterea de a ne ierta? de a merge dincolo de orice vinovatie? daca nu, cu siguranta noi suntem aceia care-i judecam pe altii. ne intoarcem mereu, viata dupa viata pentru a plati vinovatii imaginare, dictate doar de propria noastra minte omeneasca. dumnezeu nu judeca draga thea. doar noi. trei: animalele sunt propriile noastre creatii. sunt aici pentru noi. sunt prelungiri ale fiintei noastre intr-un mod pe care nu ti-l pot explica acum. incearca doar sa simti aceasta afirmatie. nu exista moarte de fapt, ci doar transformare interioara a constiintei. nimic nu dispare. sunt doar lectii pe care ni le dam singuri. intamplator sau nu, am trecut prin acest gen de imprejurare. a trebuit sa ucid un caine batran pe care il iubeam foarte mult si pe care il tinusem 15 ani. mult mai tarziu, intr-o sesiune de constiinta extinsa am inteles toate lucrurile pe care ti le-am scris mai sus, succint. nu esti vinovata cu nimic thea. e doar o imprejurare pe care ai orchestrat-o singura, la toate nivelurile, si care iti aduce o lectie despre viata, moarte si vinovatie. multumeste-i fiintei pe care ai iubit-o, simte-o, caci e prezenta in campul tau. nu te judeca. aceasta este o capcana in care ai cazut de multe ori, in viata aceasta si in altele. e timpul schimbarii thea. cu drag, h agnis în 28.08.2011

da. este in mod evident inceputul crizei de transformare. vino la o respiratie holotropica. ceea ce te cheama este adevaratul tau sine. simti marile transformari ale constiintei si recunosti semnalul. agnis în 28.08.2011

nu exista nici o munca de facut. orice proiect vine din minte. transformarea implica o depasire a cadrului stramt al mintii. agnis în 28.08.2011

draga sanda, iata ce simt eu in fata a ceea ce ai scris. esti plicitisita de o identitate, caci intuiesti profund existenta unei identitati mai largi. arunca un ochi pe "formele transformarii interioare". ceva din tine doreste cu ardoare expansiunea. iar alta parte crede ca nu se poate extinde, ca este limitata. poate ar fi timpul sa lasi, sa dai drumul acestei convingeri si sa traiesti, cu adevarat, expansiunea, nu doar sa citesti despre ea. daca ai ajuns la acest articol, daca ai avut rabdarea sa/l citesti si apoi sa scrii ceva despre ceea ce simti, atunci nu esti chiar atat de plictisita si, mai ales, nu ti-ai pierdut instinctul de explorator. am trecut prin ceea ce treci. cheia este experienta directa a propriei tale fiinte, mai largi decat iti poti imagina. agnis agnis în 19.11.2011

Mutumesc din suflet pntru informatiile importante pe care ni le transmiteti pe o cale simpla pe intelesul mintii noastre care a fost tinuta inchisa pentru prea multa vreme!Horia si Elena sinteti pentru mine doi MESAGERI DE IUBIRE si INTELEPTCIUNE SPECIALI!IUBIREA voastra care e MINUNATA, o simt pina aici in GUERANDESTR.N.5 VA IUBESC si va doresc cu ajutorul BUNULUI DUMNEZEU sa treziti cit mai multe CONSTIINTE si INIMI!MULTUMESC PENTRU INFORMATIILE ATIT DE FOLOS NOUA TUTUROR! Magalena Cherlea în 21.01.2012

Buna ziua!am citit articolul d-voastra despre constiinta.As avea si eu cateva neclaritati,idei stranii mai degraba.De ce am uneori impresia ca nu-mi place nimic din ce-mi placea inainte?;si de ce simt ca as vrea sa ma detasez de lumea asta,sa traiesc parca in alta dimensiune?(as vrea sa nu mai vad aceleasi fete,aceleasi cladiri,aceleasi drumuri,as vrea parca sa fiu pe alta planeta,poate intr-un paradis imaginar);cum sa-mi elimin frica aceasta,irealitatea aceasta,dorinta aceasta imposibila si in acelasi timp nebuna?;cum sa lupt cu gandurile astea negative care imi dau viata peste cap si ma fac sa am convingeri stranii?de exemplu,uneori simt ca sunt in plus pe pamantul asta,ma intreb,oare nu se plictiseste lumea asta de mine,sa ma vada mereu?e ca si cum mi-as dori sa nu mai exist;si de ce am senzatia,frica aceasta,ca o sa ma plictisesc pe pamant cate zile mai am de trait(eu am 27 de ani),ma intreb ca pana la varsta mortii mele n-o sa fiu asa de plictista de pamantul asta si de toata rutina asta incat o sa-mi doresc sa mor inainte de timp?va multumesc..si astept raspunsuri daca se gasesc sanda în 19.11.2011

Sunteti mununati! Cu aceste stari se confrunta din ce in ce mai multa lume [si eu],dar nu toata lumea intelege ce se intampla...Cu ajutorul vostru,am inteles si eu,ca impacarea cu sine,poate fi un punct de pornire.Calea este aici,in fata noastra,ea nu a disparut niciodata.Ea duce de la intuneric,la lumina,si este eterna...ajunge sa deschidem ochii,si vom descoperi un Univers nebanuit... edith în 19.01.2012

Multumesc!...citind articolul dvs, am fost chiar uimita sa obsrv cat de mult ma regasesc in ceea ce ati scris si de fapt in ceea ce se petrece cu adevarat, cu unii dintre noi. Dintotdeauna am stiut ca sunt o persoana mai senzitiva, dar de ceva timp(un an, poate chiar putin mai mult)simt foarte puternic o serie de transformari, care nu sunt la nivel fizic si nu pot sa spun ca ma sperie, dar, observandu-le mai atent, imi dau seama ca unele dintre ele sunt destul de radicale si, imi pare cumva rau ca nu au aparut mai demult, cand eram mai tanara...poate viata mea ar fi fost alta acum. Dar, niciodata nu e prea tarziu pentru o reorientare.Va pup si va multumesc inca o data. Poate, candva, veti ajunge si prin Piatra Neamt cu un workshop. Mirela Ciobanu în 08.02.2012

Deea toate cele descrise de tine mai sus, incalzirea globala, criza mondiala etc sunt efectele, cauza este criza psiho-spirituala. Exteriorul nu este decat oglinda interiorului. Iar criza a aparut din cauza schimbari de constiinta, este ca atunci cand iti schimbi locuinta la inceput nu te simti in "apele tale", dar dupa un timp te obisnuiesti si noua locuinta devine ACASA. Adrian în 19.04.2012

Aceasta transformare ne permite sa atingem transcedenta sinelui mult mai usor decat acum 2-3 mii de ani cand iluminatii spuneau ca e foarte greu de atin pt o fiinta incarnata si ca am avea nevoi de un avatar prin care sa ne mantuim? Adrian în 08.01.2012

Este un lucru cert ca ceva se schimba.Aceasta schimbare la mine a inceput demult, dar de anul trecut o simt mult mai tare si cred ca nu intamplator am citit acest articol. Juliana Lukacs în 17.02.2012

Corina, tu crezi ca Bashar e un extraterestru care vorbeste prn nenea ala? Nu, acuma pe bune, chiar crezi? Stefan în 04.04.2012

uau exact astea le simt eu de multa vreme cam de un an sper sa fie bine pt ca am avut chiar si experiente paranormale multe corina în 17.01.2012

like me my dear :) Adrian în 18.01.2012

bashar e cineva care ne ajuta sa trecem la urmatorul nivel,imi place ca ne incurajeaza,ne intelege ca un frate mai mare. corina în 23.04.2012

articolul e cam aceeasi Marie cu alta palarie corina în 23.04.2012

Inca o intrebare care ma macina draga Horia: ce sanse sunt ca aceste transformari sa se petreaca in cursul anului 2012 la nivel global, ptr ca dupa cum arata lucrurile procesul se misca atat de greu incat daca vrem sa vedem profetiile maiase indeplinite vorbim de o perioada de zeci de ani, insa pana in decembrie 2012 mai sunt doar 10 luni. Andrian în 08.03.2012

draga calin hangan, am sters din mesajul tau toate injuriile, ineptiile, atacurile la persoana reclamele. asta e ce.a ramas. agnis în 20.02.2012

Salut! care sunt dovezile ca intreaga umanitate trece acum prin acest proces de transformare cu aceste simptome, si nu doar cei cativa care au luat calea cautarii spirituale (pentru ca la acestia din urma e firestc sa apara aceste simptome inca de la primele meditatii)? Adrian în 08.03.2012

...interesant.. FOARTE...dar treba Romaniei e ponderal Fizica ,nu metafizica...Se incalzeste vremea...daca vrem cu adevarat ce nu avem de MULT!...trebue sa iesim in strazile tarii in mumar ce securitatile lu Base nu pot stapini...!Invit Natiunea Romana la ...... ... fara Numar.!...Basescu e ..............nascut in Albita,infiat de tamplaru Basescu,ultrior imigrat in basarabi/Constanta...E vizibil canu seamana cu fratele Mircea,genetic...decit lqa furaciuni.Citeste mai mult in ...................... -unde ........... apare in vol.2/pag.167 .......................Se pare ca seccuristi lu -Base isi doresc stersi din neam !.......... ce nu mai pot de Beti,cantarii cind o corabie se scufunda...! eicicolins în 20.02.2012

...interesant.. FOARTE...dar treba Romaniei e ponderal Fizica ,nu metafizica...Se incalzeste vremea...daca vrem cu adevarat ce nu avem de MULT!...trebue sa iesim in strazile tarii in mumar ce securitatile lu Base nu pot stapini...!Invit Natiunea Romana la Revolta ... fara Numar.!...Basescu e Jidan= evreu mason!nascut in Albita,infiat de tamplaru Basescu,ultrior imigrat in basarabi/Constanta...E vizibil canu seamana cu fratele Mircea,genetic...decit lqa furaciuni.Citeste mai mult in "Conspiratia Satanei" ptr Romania - Editura Obectiv/Ceaiova/3 volume -unde jisanu apare in vol.2/pag.167 eicicolins în 20.02.2012

frumoase randuri, este adevarat ca acceptarea este singura "solutie" pentru ceea ce se petrece, mintea nu poate decat sa prelungeasca durata procesului, care odata inceput nu poate decat sa duca la extaz. DOP în 06.02.2012

Senzatiile de caldura in talpi si palme , la nivelul capului le-am observat la fetita mea de 3 ani si 4 luni saptamana trecuta. A fost un pic racita, febra nu era mare si a aparut la 2 zile . A mai racit in noiembrie si tot asa i-a trecut febra repede fara antibiotic , doar cu nurofen si panadol si sirop de gat . Desi m-am dus l-a doctora si am crezut ca se agraveaza mi-a spus ca nu e cazul de antibiotic si desi mi la prescris mi-a recomandat sa il dau doar daca e neaparat necesar. Saptamana trecuta fiind vremea foarte rea am considerat ca nu e cazul sa o plimb la doctor si am apelat la antibioticul ramas , mai mult de teama , sa nu se agraveze . Cred ca are legatura cu ce spuneti cat priveste persoana mea e posibil sa fi simtit starile de oboseala, dereglarile de somn in timp si anumite reactii din viata mea personala sa fi fost emotionale de ceva vreme , cam din 2000 . Nicoleta Cristea în 06.02.2012

exista cineva care a trecut cu adevarat cele descrise in articol si care a depasit situatia.Ce simte acum ce schimbari concrete sau produs in viata sa care sunt efectele transformarii si cand au stiut sigur ca procesul transformarii s-a incheiat cu adevarat.Mi-ar fi de mare folos relatarile unui "veteran".Am trecut si eu printro criza care s-a incheiat de curand sau asa cred sunt intr-un punct mort si nu stiu ce e de facut mai departe eu în 15.02.2012

Mulţumim pentru aceste articole minunate şi în care eu mă regăsesc şi mă ajută să fac o introspecţie şi mai profundă , făcându-mă astfel să înţeleg mult mai aceste transformări. claudia în 18.04.2012

La inceput asa am crezt si eu dar cu timpul mi-am dat seama ca nu exista asa ceva . Cred k mai degraba este o criza psihologia (depresie)cauzata de incalzirea globala,criza mondiala,alimentatie,etc. Dar acum totul a revenit la normal si nu mam mai lasat influentat de nimeni . Deea în 18.04.2012

Doamne,si eu credeam ca sint singura mai ,,simtitoare'' ,sau macar din cercul in care ma invirt,ca sint privita ca o ciudata;ma bucur sa descopar ca sintem destui,Bashar spunea ca transformarea in bine a depasit ca putere ,pe cei cu putere distructiva,si ma gindeam atunci unde or fi,ca eu nu prea vad,acum VAD.Un gind bun e de citeva ori mai puternic decit unul rau. Ma bucur ca v-am descoperit,si sa vedem ce avem,nu ce nu avem corina în 04.04.2012

Ahmm..eu am o mare intrebare, cum facem cu increderea?dar nu increderea in ceea ce simtim ca este clar si mi se pare singurul lucru adevarat, adica nici increderea in sine, nici in oameni... este o dualitate prea puternica...greu de explicat, sper ca m-ati inteles:) Elena în 01.04.2012

Un articol interesant despre aceleasi transformari privite dintr-un unghi diferit: http://www.richardmoss.com/index.php?p=Resources&r=Awakening-Becoming-More-Human Stefan în 20.04.2012

va multumesc ! un articol care m-a facut sa inteleg oarecum ce mi se intampla de un an jumatate... e adevarat ...fantastic!!! mihaela în 05.05.2012

Acest proces de transformare l-am simtit si il simt din ce in ce mai puternic. Am reusit sa experimentez de aproape 2 ani dedublarea astrala, trezirea pilotata in vis , pierderi in realitate, dezorientare, tot felul de sentimente puternice pe extreme,o schimbare in general in mai bine , mai este o senzatie pe care o pot simti un fel de "vedere" din spatele ochilor si daca te poti concentra poti schimba privirea din diverse unghiuri, si cred cred ca mai sunt foarte multe lucruri care inca nu le-am descoperit, cert este ca se petrec cu o alta intensitate aceste lucruri in aceste vremuri in care constiinta noastra se trezeste. Incercati sa vorbiti si cu alti oameni despre aceste lucruri si veti constata cu uimire ca multi sunt cei care impartasesc aceasta cunoastere. Lucrurile incep sa devina clare pt cei ce deschid ochii... fossilallien în 04.05.2012

Dane si noua niste carti sau link de domeniu sa ne documentam si noi plz . alina în 09.08.2012

www.elenafrancisc.ro agnis în 27.08.2012

apreciez ceea ce,ce faceti si sint si eu una dintre acele persoane care vor sa se detaseze de trecutul comunist,care ne-a facut prin metodele invatate si aplicate in scoli si sin viata de zi cu zi, ca sa gindim la fel toti adica comun de la comunism,unul gindeste , invata si controleaza prin metoda aceea securisto comunista, Ne este acum foarte greu si chiar inposibil sa credem ca fiecare poate sa gindeasca, si nu trebuie sa gindeasca altcineva in locul lui,DUMNEZEU ne-a lasat creerul pentru a ni-l folosi,i-ar gindurile noastre pot fi indrumate de initiati si folosite benefic adica,canalizate spre atingerea nivelului superior al existentei noastre, urmaresc cu interes ,astfel de initieri, HORIA este pentru mine unul dintre exemplele care le poti urma,exemplul acceptarii vietii asa cum ne-a fost lasata si incercarea fiiecaruia de a o transforma in dragoste si iubire,excluzind din viata ura , citesc cu mare interes asemenea articole pe aceasta tema, incerc si eu sa ma eliberez de povara interesului material(ceea ce la mine nu e cazul)dar traind intr-o lume haotica a goanei dupa acumulare de capital, uita de ceea ce e important,sufletul, de care se tot vorbeste ,interiorul constiintei noastre, avind tot timpul preocupari canalizate spre agoniseala pe acestpamint, fiind duali in tot ceea ce fac,si le e frica tot timpul de ceva,adevar si dreptate, sintem putini care credem ca binele si iubirea va invinge,cred cu tarie acest lucru ,iar eusimt ca trebuie sa ne exprimam parerea mult mai tare,ca sa fim auziti si intelesi mai bine. cu respect pentru ceea ce faceti ,(piku71) piku71 în 12.08.2012

multumesc... foarte interesant, cand sunteti in Bucuresti in 2013. Cernea Ileana în 08.01.2013

va multumesc pentru articol, vreau sa va spun ca eu ma confrunt de ceva timp cu o stare, pe care am numit-o depresie, ma trzesc dimineata cu rica de viata sa zic asa, si parca ma inspaimanta lucrurile simple, gen mersul pana in oras, si ma afecteaza oamenii, sau gesturile lor sau vorbele lor, sau cuvintele urate din carti sau pasajele care se referea la stari sau care descriu stari si fapte negative, ma rog la Dumnezeu de multe ori pe zi sau spun tot felul de mantre de ghenul: sunt iubire, sunt lumina, sunt una cu Dumnezeu, si alte rugaciuni, ca sa ma mai calmez, a si faza cea mai tare care ma bulverseaza pe mine sunt gandurile mele care ma afecteaza si emotional, si incerc sa le opresc, incerc sa spun lucruri pozitive, dar acestea intervin peste si parca ma pot concentra destul de greu la ceva. am inteles ca e de prefereat sa le observ si sa le las sa iasa, dar ma cuprinde panica, stresul si in momentele acelea cu greu ma mai concentrez sa fac ceva sa ies, e intr-un fel asa mai deosebit sa zic, si de descris ce se intampla:) va asteptam si in BUcuresti :)si va multumesc pt aceste informatii si imi dau seama ca e ceva nou pt toata lumea si mintea noastra ar vrea sa anticipeze, ca sa ne linistim putin sa ne spunem sau sa vizualizam ca o sa fie bine, e asa , intr-un fel, :) va salut si va transmit toate cele bune!!! mircea în 07.09.2012

Multumesc pentru acest minunat articol! WoW, WoW, WoW! Si vad ca a fost scris acum ceva timp. :-) In acea vreme nici nu stiam ce inseamna Constiinta... Insa ma bucur ca intamplator l-am descoperit pe Fb. Il postase cineva... Vazand titlul, am zis ca vreau sa il citesc... Wow, extraordinar... Trec si am trecut prin multe din starile relatate mai sus.. Si hotarasem sa nu ma mai sperii cand nu pot dormi noaptea sau de faptul ca de o luna de zile am tot felul de vise ciudate. :-)) Acum acest minunata articol a venit la momentul perfect potrivit sa ma linisteasca mai mult! Multumesc, Multumesc, Multumesc! I-a luat ceva timp Universului sa trimita acest articol in calea mea! Multumesc! Nicoleta în 15.04.2013

Cui sa multumesc ca mi-a scos in cale aceste articole?Indiferent cine va fi destinatarul multumirilor mele,din adancul inimii , il salut , si ii doresc aceiasi bucurie si liniste care patrunde in sufletul meu atunci cand citesc aceste randuri! Gabriela Gabriela în 07.08.2013

:) cel mai eficient ar fi sa-ti multumesti tie insati, ca ai gasit calea catre ele. rezonam doar cu lucrurile care se afla deja in noi. vocile exterioare nu fac decat sa ne reaminteasca ceea ce stiam deja in adancul nostru. cam asta facem in Calatoria Inimii. ne amintim cine suntem cu adevarat. prin articole, carti, si experiente de constiinta extinsa. welcome, gabriela. h agnis în 07.08.2013

Multumesc pentru raspuns, agnis. De aproape 5 ore citesc fara intrerupere, ma regasesc in multele stari pe care le descrieti aici, simt si stiu ca ceva in viata mea se va schimba, iar emotia asteptarii uneori ma copleseste.Intr-adevar , transformarea mea , sau mai bune spus trezirea a inceput , s-a declansat, odata cu disparitia fizica a tatalui meu, disparitie pe care inima si sufletul meu nu o accepta nici dupa 4 ani, si nu o va accepta niciodata. Am incercat de multe ori sa stau de vorba cu cineva, sa impartasesc din gandurile mele,sa aflu daca mai sunt oameni care gandesc asemenea mie, care au aceleasi intrebari de pus, care mai cred in ADEVAR, in SUFLET CURAT, daca mai sunt persoane care, in viteza clipelor pe care le parcurgem cu toti ochii atintiti spre raul care ne inconjoara, spre violenta, spre orice alceva in afara de OM ca si Centrul Universului, ca si singurul purtator de PUTERE, capabil sa transforme, sa daruiasca, sa ''umple''cu prezenta lui ,cu energia lui, cu tot ceea ce poate face prin gand bun si sincer, prin dragoste daruita fara interese, prin bucuria unui zambet imprastiat prin toti porii lui, crede-ma , am cautata persoanele cu care pot comunica, dar cred ca nu am cautat unde trebuia. Cum se numeste acea stare, in care astepti ceva, nu stii ce, dar stii ca se va intampla, stii, simti ca ceva se va schimba, ca trebuie sa se schimbe, ca poti, ca trebuie sa poti, ca vrei, ca esti acolo unde trebuie sa fii, ca se va implini ceea ce crezi cu adevarat, ca toate se vor “”alinia”" in asa fel incat impreuna sa fie steaua care te va calauzi, in locul si la ora potrivita, acolo unde ti-ai dorit dintotdeauna sa fii dar n-ai constientizat, acolo unde ti-e locul dar pe care pana acuma nu l-ai gasit, acolo unde se poate intampla ca visul tau sa nu mai fie vis ci realitate, ca dorinta ta sa strabata timpul si sa o vezi in fata ta, ca muzica sufletului tau sa o auda tot Universul, cum se numeste fiorul care-ti strabate trupul atunci cand crezi cu-adevarat in ceea ce esti, in ceea ce vei fi ? De unde vine aceasta stare si incotro ne duce? Oare din trecut? Oare va fi viitor? Sau este doar prezent, imaginatie, sau vis inca neimplinit? Sunt un om obisnuit care de ceva vreme cauta ceva, cred ca nici eu nu stiu exact ceea ce caut…Trec de o perioada de timp, cam 4 ani, printr-o etapa a vietii mele care in prima faza a adus cu ea durere sufleteasca, prin decesul tatalui meu, apoi , la un an de zile-o dezamagire din partea celui pe care il consideram cel mai apropiat prieten (a se intelege prieten ), si care in final a dus la rupere definitiva a oricarui contact cu aceasta persoana, urmand apoi zile, saptamani, luni, ani, de tristete, de autocompatimire, autovictimizare, de regres total din toate punctele de vedere. De fapt, a fost, si inca mai este , o lupta pentru supravietuire la nivelul minimei existente, au fost si perioade, sau mai bine spus-clipe-in care nu mai conta nimic, nici macar faptul ca familia-sotul si copilul meu aveau nevoie de mine, nu mai conta nici ca mama mea avea inca nevoie de mine, conta doar ca ma simteam foarte, foarte obosita, simteam ca nu mai am puterea sa lupt, sa merg mai departe, vroiam sa se termine totul, sa uit totul, sa ma “”trezesc”" ca dintr-un vis urat, dar sa nu ma mai trezesc in aceiasi lume-dar, …nici pentru asta nu eram capabila sa depun ultimul efort! Intr-o zi, pe strada, mergand spre locul de munca, m-am intalnit cu o veche cunostinta, pe vremuri profesor de muzica-actualmente preot-, si cu care, in putinele momente in care am stat de vorba, mi-a spus un lucru care mi-a ramas intiparit in minte, si care , recunosc, a fost momentul de trezire, a fost ceva ce nu pot explica in cuvinte, dar a fost acel ”ceva", care mi-a schimbat'' directia''! Mi-a spus, ca tot ceea ce ni se intampla este ceea ce meritam mai mult sau mai putin,'este rezultatul faptelor noastre, al ''semintelor''plantate de mana noastra acum mai mult sau mai putin timp, ca starile prin care trecem sunt “”opera”"noastra, si ca in toata aceasta lume exista o lege a compensarii, ca toate etapele prin care treci te invata ceva, te ajuta la ceva, cu alte cuvinte suntem ceea ce noi am provocat, am gandit, am infaptuit! Incepand din acel moment, au inceput intrebarile…daca toti acesti 4 ani, atat de grei, atat de intunecati, atat de tristi, sunt ”pedeapsa” pentru o fapta de-a mea, pentru o ”lectie”"inca neinvatata, inseamna ca ori lectia este foarte grea, ori greseala mea este foarte mare!Am inceput sa ”colind”internetul in cautarea raspunsurilor la ceea ce ma framanta, la intrebarile care nu-mi dadeau pace, si trebuie sa recunosc ca am patruns intr-o lume fascinanata, lumea cunoasterii de sine, lumea in care iti schimbi prioritatile, lumea in care , poate cel mai important lucru este sa CREZI, in tine si in ceea ce vrei tu sa faci pentru Universul care te-a ajutat sa inveti, sa crezi in umanitate si in iubire , sa VEZI in jurul tau frumusetea lumii care te-a creat, si careia ii esti dator sa-i aduci contributia ta de frumusete, iubire, daruire! Nu am reusit inca sa descopar toata frumusetea din jurul meu si sa-mi invat lectia, nu pot spune ca viata mea, ca persoana fizica este mai buna, dar cu siguranta , mental, spiritual, psihic, sunt cea mai mare castigatoare!Am descoperit o lume incredibila, am descoperit ce inseamnna sa fii cu adevarat linistit si fericit, am invatat sa CRED, am invatat ca atunci cand mi-e greu, trebuie doar sa ma ROG, si cineva, acolo sus….ma va AJUTA! Voi mai invata probabil multe lectii, voi afla , sunt sigura, raspunsuri la intrebarile pe care odata mi le-am pus, voi incerca sa daruiesc si sa impart in jurul meu ceea ce eu am dobandit- liniste si putere, dragoste di credinta- tuturor persoanelor din viata mea! E ca o promisiune pe care-o fac Universului din care provin, ca voi merge mai departe pe acest drum , ca voi incerca sa ma pregatesc cat mai bine pentru lectiile ce vor urma, si ca, indiferent de cat de sinuos, de denivelat sau de dur va fi drumul, voi incerca sa-l parcurg pana la capat, cu bucurie, liniste in suflet, si nu in ultimul rand, credinta. O zi cat mai frumoasa in continuare, si tot ce e mai bun sa-ti stea alaturi! Cu prietenie, Gabriela Gabriela în 07.08.2013

Ma bucur mult ca am citit acest articol.Am aflat din semnele traite de o vreme incoace...mai pregnante au fost de vreo 2 zile incoace (ameteli,slabiciune,arsura in crestetul capului,ma simt parca nu sunt eu,parca m-am "ametit" :),am mers la maslu...si acolo am simtit ce am zis mai sus...apoi a doua zi,adica ieri..tremuraturi,o stare nedefinita,slabiciune. Si cineva mi-a dat acest articol....bineinteles nimic intamplator :). Multumesc! Eliza în 13.07.2013

si eu simt anumite transformari la mine,exact ce am citit mai sus,dar sunt si anumite lucruri care intradevar nu stiu nici eu cum sa le descifrez.Se intimpla de multe ori sa am anumite dorinte si ele mi se indeplinesc exact asa cum vreau.Oare acest lucru este bun sau rau.Nu pot sa imi dau seama de multe ori sunt confuza si eu.Sunt multumita dar in acelasi timp ma gindesc si la varianta daca nu e bine.Ce sfat imi dati totusi Flory M în 05.02.2014

fiecare dintre aceste miliarde de oameni ESTE pe palierul de constienta pe care poate fi, acum. Calea Maestrului Interior este o cale a constientei. a cauta inauntru si nu in afara necesita curaj. calea eseniana a plantat un palier de constientza, acum foarte mult timp. ceea ce se petrece acum nu ar fi fost posibil fara acea samantza. totusi, constiinta de acum nu este la fel cu cea de-atunci. umanitatea nu mai este aceeasi. experienta a transformat-o. caile vechi au fost potrivite cu momentul. a cauta mantuirea in trecut, din perspectiva noastra, e o iluzie. adevarul de ieri e valabil inca in dimensiunea zilei de ieri, dar noi, ACUM, nu mai suntem cei de ieri. Maestrul Interior este o stare de constientza care se sprijina pe Prezentza si pe ancorarea in ACUM. a ne sprijini pe trecut este o neincredere in clipa prezenta si in perspectivele noi pe care aduce. sprijiniti pe trecut, viitorul nu este decat o prelungire a acestuia. h agnis în 12.11.2013

Sper ca sunteti constienti de faptul ca miliarde de oameni au trait si traiesc "revelatiile interioare" la care feceti referire, cu atata emotie... Cu oarece efort de ordonare, de echilibrare, fiecare poate ajunge la stadiul de evolutie pe care il merita. Cea mai accesibila cale umana, este cea urmata de esenieni. Merita incercat. In tot cazul, Dumnezeu va aprecia aspiratia spre absolut. Doamane ajuta! clement în 09.11.2013

Cu mult timp in urma am simtit si trait diferite stari,unele descrise de voi si am crezut mereu ca sunt normale,dar nestiind cu adevarat ce inseamna.Le-am facut fata destul de bine,zic eu...Acum o luna si ceva a venit prapadul peste mine atunci cand intrand intr-un aparat RMN am crezut ca am intrat in lumea de dincolo .Precizez ca am fost si sunt un pasionat de aventuri in natura(pesteri neumblate,grote,chilii vechi si poate nestiute,lacuri si rauri adanci,stancarii si tancuri periculoase,etc.)si nu numai in natura.,,Aventurile'' spirituale ,moartea ,cunoasterea in profunzime si multe alte lucruri considerate de altii ciudate nu-mi sunt straine.Dupa RMN-ul acela,pe care nu l-am mai facut,mi s-au deschis alte orizonturi...Din starea de prabusire si din neantul in care m-am aflat doua saptamani,am iesit cu ajutorul rugaciunii intense,spusa din toata inima.Simt si stiu ca se petrece ceva cu mine.Nu stiu ce,dar sunt curios si astept sa vad ce-o mai veni.Sper din toata inima sa fiu pregatit. E bun si de folos site-ul vostru.Multumesc si va salut. ramniceanul în 26.11.2014

[…] ARTICOLUL ORIGINAL AICI […] CRIZA PSIHO-SPIRITUALA DE TRANSFORMARE. NODURI SI SEMNE | EARTH CHANGE MZ în 10.11.2014

Cautind raspunsuri la citeva semne ireale ce au avut loc in viata mea recent (pe linga multe altele) am gasit acest articol si am citit cap coada cu foarte mare atentie. Asa cum ati spus.... stiam si stiu desi nu stiam ca stiu. am trecut de vreo zece ani incoace prin aceste transformari si inca mai continua transformarea.... Am reactionat si am trecut peste toate starile fara ca cineva sa-mi indrume pasii si.. chiar am procedat corect fara sa caut raspunsuri. Am gindit mereu cu inima si asta m-a ajutat cred... Acum sunt mult mai informata si nu ma mai mir de nimic ce mi se intimpla. Doar ca sunt un simplu om si e normal sa ma intreb de ce vad reflectii cu diverse obiecte miscatoare pe suprafete mate, de ce se misca lucrurile sub ochii mei fara sa le ating, de ce simt filfiit de aripi in spatele meu si... multe altele.. Va multmesc pentru lamuriri si daca credeti ca aveti un raspuns la intrebarile mele va rog sa-mi scrieti. Gabriela în 31.10.2015

"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR

Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. ...

Întrebări şi Răspunsuri Despre moarte şi a muri Întrebări şi Răspunsuri Despre moarte şi a muri

Lucrarea doctorului Ross este extraordinară, căci a deschis porţile sincerităţii şi ale cunoaşterii, a spulberat marele tabu care plana asupra morţii nu numai pentru noi, aceia care ne confruntăm cu ea ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
următoarea călătorie 20 octombrie - 18 noiembrie 2017 O Călătorie Ghidată de AmmaRa, de deschidere a acestei  explorări interioare de 30 de zile. 20 septembrie. 28 de mesaje și meditații ...