Perspective rubrica Tăcerea Mielului

Publicat la 25.03.2014 Comentarii

E o primăvară solară. Drumul șerpuiește printre dealuri ca spinările unor mari animale subterane. Aerul e de cristal topit. Pe partea dreaptă a drumului, o turmă. În dreptul ei bag de seamă felul de nerostit în care oile stau în arderea soarelui de primăvară și mai ales mieii. Opresc mașina și motorul pentru a asculta și a privi. Și atunci bag de seamă tăcerea șuierată a vântului subțire, felul în care firele de iarbă cresc insesizabil din pământul negru și ud, răcoarea stranie care învăluie totul. Oile sunt nemișcate privindu-mă, iar mieii sunt prea albi, totul e prea crud, prea nou, prea proaspăt, ca într-o pictură a unui amator entuziast, prea viu, acest decor arde din interiorul său, viața curge din fiecare milimetru al pământului și al cerului, dealurile pare că se mișcă imperceptibil în mijlocul rotund al tăcerii și atunci îmi dau seama că suntem în preajma Paștelui și că puzderia de miei albi este sortită uciderii. 

Sheep2 crop

Sunt dintre aceia care înțeleg profund semnificația uciderii rituale. Am călătorit în felul meu prin întreaga istorie a umanității și percep într-un mod adânc faptul că viața și moartea sunt una și aceeași monedă cu două fețe. Sunt perfect conștient de felul în care celebrând moartea, celebrăm viața și deasemeni pot vedea departe, în timpurile în care umanitatea pur și simplu avea nevoie de magia scormonirii în tainele ființei, inclusiv prin ucidere, pentru a reface firul subțire al reamintirii că manifestarea se naște în fiecare clipă din ne-manifest. Ritualurile magice ale vieții și ale morții erau căi extraordinare pentru conștientizări care nu puteau fi trăite în alt mod.

Ce-a mai rămas însă din semnificația profundă a uciderii rituale în zilele noastre? În timpurile vechi, a ucide un animal era un act profund respectuos față de viață, un act plin de recunoștință, cu mult înaintea creștinismului, care a preluat într-un mod straniu, dar nu de neînțeles acest ritual. Mielul, animalul simbol al inocenței, al blândeții, al perfecțiunii de cristal al ființei a ajuns să fie sacrificat ca o reproducere simbolică a uciderii lui Cristos. Un ritual puternic, plin de semnificație și forță magică, provenind din străfundurile istoriei acestei splendide umanități. Biserica creștină nu s-a putut opune tradiției străvechi. Cultul Mielului nu a fost inventat acum două mii de ani, ci se pierde în negura timpurilor. Am putea spune că uciderea rituală a însoțit întreaga noastră poveste.

Nimic nu moare cu adevărat, totul este o expresie a divinului în continuă transformare și, pentru a ne reaminti acest lucru, noi, oamenii, am ucis. Animale, și de multe ori chiar oameni. Acest adevăr crud nu trebuie mult justificat. Nu sunt deloc un moralist. Dimpotrivă, nu pun mult preț pe atitudinile ”pozitive” izvorâte din frica de pedeapsă. Nu folosește la mare lucru să mă pretind un om ”bun”, dar în adâncurile mele să neg acea parte violentă din mine însumi. Ar fi o ipocrizie.

De unde vine atunci această încremenire interioară în această clipă de vânt și de soare, printre dealurile Prahovei, înțelegând fulgerător că acești miei vor fi uciși curând, cu toată inocența lor albă, tocmai în numele inocenței? De unde apare în mine această strângere de inimă, față în față cu aceste animale mici, scăldate liniștit în lumina și aerul primăverii? Respirăm același aer, călcăm aceleași fire de iarbă care cresc milimetric în fiecare clipă, privim aceleași dealuri de jur împrejur. Doar timpul nostru este un timp diferit.

Pare că nu uciderea în sine mă tulbură, ci cruda ei inutilitate. Ființa mea interioară nu este articulată în duhul blândeții. Sunt conștient că experiența încarnării, a locuirii acestei dimensiuni a Ființei, este o experiență dură. Moartea face parte din viață și invers, căci se nasc una pe alta, și totuși această crispare al cărei centru sunt eu și care cuprinde în ea ciurda de oi, mieii și dealurile dimprejur, se menține. Poate că este vorba despre acest contrast violent, îmi spun, între această primăvară în care viața erupe prin fiecare por al pământului și perspectiva inevitabilă a acestei morți inutile. 

cute-lamb

E o margine foarte subțire între ritual și cruzimea stupidă. Nimeni nu mai percepe astăzi semnificația uciderii rituale, clipa eternă în care o ființă umană încarnată adulmecă frontiera dintre viață și moarte, încercând într-un mod patetic să-și amintească adevărurile ascunse în adâncul ființei sale. Ritualul creștin al mâncării mielului a devenit doar un biet ciolhan, sacrificiul inocenței a devenit doar o poză în cărțile de popularizare a dogmei, iar atingerea, cândva înfiorată a cărnii animalului sacrificat este astăzi mai curând un pretext pentru o nouă navetă de bere. Nimic sacru nu mai există astăzi în ritualul uciderii, căci umanitatea, rătăcită în spațiile labirintice ale compulsiunii, a transformat sacrificiul într-un articol de supermarket. Actul sacru de a mânca avea cândva semnificația reunificării cu dimensiunea densă a mamei Pământ, a reîntoarcerii atenției către spațiile adânci ale ființei, cu recunoștință și respect. Corpul omenesc dar și cel animal era privit ca o expresie a divinului în manifestare. Ne-am pierdut respectul și recunoștința față de experiența de a fi în corp și am pierdut astfel amintirea că noi înșine suntem forme și chipuri ale Ființei.

Cu alte cuvinte este vorba despre Conștiență.

Am realizat că, de fapt, nu uciderea mieilor este dureroasă pentru mine, ci inconștiența gestului care face sacrificiul lor inutil, care aruncă un act magic în derizoriu și care transformă un ritual menit să ne apropie de noi înșine, într-un măcel vulgar.

Uciderea lui Cristos, a marelui Miel, acum două mii de ani, a fost un act prin care umanitatea explora moartea și învierea unei părți din ea însăși în speranța că acest sacrificiu avea să-i amintească, într-o bună zi, despre adevărata sa identitate. Un sacrificiu uman, menit să zguduie din temelii încremenirea noastră interioară și să redeschidă porțile Conștienței. Umanitatea avea nevoie să-și ucidă propriul aspect divin, propria divinitate, pentru ca într-o bună zi să o poată recunoaște, în sfârșit ca pe o parte din ea însăși.

O ultimă întrebare se naște, aici, între dealuri, față în față cu această turmă tăcută în mijlocul vântului și al soarelui strălucitor al primăverii: ce legătură există între tăcerea mieilor așteptându-și prozaicul sfârșit, și tăcerea Mielului, în acest tulburător început de secol XXI ?

Horia Francisc - Țurcanu

 




Comentarii mai vechi (11)

felurile în care umanitatea a sculptat divinul după chipul și asemănarea sa, sunt nenumărate. în psihologie acest fenomen se numește, simplu, proiecție. nici unul dintre chipurile divinității proiectate de umanitate nu este ”greșit”, ci reprezintă atitudinea față de sine. un dumnezeu sângeros reflectă spaima acelui popor de ucidere. unul gelos și ipocrit reflectă imaginea despre sine a acelui popor. după cum imaginea unui dumnezeu-satană-extraterestru-etc reflectă fricile tale personale, proiectate în spațiul religios. articolul meu nu este despre dumnezeu, ci despre umanitate. nu este împotriva cuiva, ci pune în chestiune conștiența unui act. nu spun că acel act este bun sau rău, ci mă întreb cât de conștient este, pentru că, din perspectiva Maestrului Interior, singurul lucru care contează este conștiența actelor noastre. nu folosește la nimic blamarea dumnezeului altuia, pentru că nu există așa ceva. îți faci o temă de luptă din lucruri care nu contează cu adevărat. de aceea cred că îndemnul din pseudonimul tău este foarte potrivit: ”free your mind” my friend! agnis în 27.03.2014

@ Agnis Nu am inteles ceva de acest gen din articolul tau, dimpotriva. Asa cum am spus citez "este un articol ce promoveaza o atitudine plina de toleranta si o viziune transcendenta asupra acestei jalnice stari de fapt." Apreciez articolul ... aduce o viziune usor critica si demasca fin, ipocrizia si mecanicitatea cu care sunt preluate aceste ritualuri. Insa eu simt sa fiu mai dur deoarece cred cu totul altceva legat de mascararea mieilor si asta nu inseamna ca te critic pe tine sau articolul in sine. Nu o lua la modul personal. Si apoi am explict care este de fapt starea si mi-am exprimat o parere legata de acest ritual barbar care nu are legatura cu articolul decat indirect. Din cate imi amintesc Horia (daca tu esti cel care are pseudonimul Agnis - caci articolul este scris de Horia Turcanu)daca nu ma inseala memoria, chiar si tu ai recunoscut intr-una din emisiunile tale, ca Dmnezeul Vechiului Testament este unul complet diferit decat cel al Noului Testament. Aceasta carte Vechiul Testament poate fi considerata pe buna dreptate o Biblie a Satanei, la cat de multe atrocitati si aberatii sunt transmise acolo. In aceasta directie va invit sa studiati cateva dintre aberatiile prezente in vechiul Testament. FreeYourMind în 26.03.2014

@Panda ... sunt un pic iritat deoarece m-am straduit sa scriu o replica la ultimul comentariu din 27 martie scris de agnis, deci acum aproape 1 saptamana, iar domnul Horia nu l-a aprobat ... Limbajul il consider decent si argumentat, insa nu corespunde complet viziunii lui Horia, ceea ce a deranjat probabil. Cum adica ma inchid si modelez adevaratul mesaj in spatele cuvintelor? Ce mesaj ? FreeYourMind în 03.04.2014

Maestre ...am postat de ceva vreme un comentariu pe care vad ca nu ai bunavointa sa-l publici. Consider ca nu am avut un limbaj nu stiu cum si ar fi de bun simt sa - l publici . Sau nu permiti dreptul la replica? Ori nu te intereseaza dialogul ori iti plac doar aprecierile. Daca nu doresti comentarii inchide aceasta posibilitate sau scrie-ti opiniile intr-un jurnal intim si nu te va mai deranja nimeni. Bafta! FreeYourMind în 03.04.2014

Mda...un articol ce promoveaza o atitudine plina de toleranta si o viziune transcendenta asupra acestei jalnice stari de fapt. Personal nu cred ca prin sacrificarea acestor fiinte inocente ne amintim de propria noastra mortalitate, samd. As putea spune ca mielul prin inocenta lui ar reprezenta mai degraba sufletul pe care-l ucidem practicand aceste ritualuri barbare. Ce suflet trebuie sa ai ca sa ucizi un astfel de mielut in numele religiei? Niciunul ... Insa pana la Dumnezeu (transcendenta) te mananca "sfintii" ... Iar unul dintre acesti "sfinti" sau demiurgi corupti,este Yahweh,"Dumnezeul" vechiului Testament, care din punctul meu de vedere este o Satană sau un extraterestru, sau o fiinţă interdimensională care se hrăneşte cu energia adeptilor lui. Mieii masacraţi de Paşte sunt doar o “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc!Obiceiul păgân al sacrificării mielului, de Paşte-Pesahul evreiesc, precum şi cel, tot atât de păgân, al sacrificării porcilor, de Crăciun - ţin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea creştin-românească, şi trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos. Sigur si demonii sunt in ultima instanta parte din Creatie, au scanteie divina si poate de ce nu, proiectii ale mintii noastre - ca si orice altceva din aceasta realitate). Insa e bine de stiut, ca in acest joc cosmic, sacrificarea mieilor si orgiile culinare de pasti dau energie Demonilor pantecelui... Oamenii au dreptul sa stie ca perpetueaza un ritual satanic care nu are treaba cu niciun Dumnezeu. FreeYourMind în 26.03.2014

Totul e cristal topit si tacere cruda, pana intervine mintea omului cu explicatii si lamuriri :) IshnaKi în 26.03.2014

îndemnul din pseudonimul tău - free your mind - se referă probabil la tine însuți. îmi pare rău dacă din articolul meu cineva a putut înțelege ceva despre ”demonii pântecului” și alte lucruri de felul acesta. ritalul mielului a fost preluat de evrei din tradiții mult mai vechi - persane, sumeriene, mithraice etc. dacă pentru tine dumnezeul cuiva, fie chiar și al evreilor, este o ”satană sau un extraterestru”, atunci cu adevărat trebuie să-ți urmezi singur îndemnul: free your mind. adios matrix! :)) agnis în 26.03.2014

mieii tac adulmecand renasterea naturii in care viata palpita ca si-n trupusoarele lor ,savurand crampeiul de bucurie harazit lor in aceasta lume...poate e un simbol al inocentei care nu mai vrea sa se transforme in turma! Mielul tace, nevrand sa tulbure nici macar cu un sunet tumultul simtit din adancurile Fiintei care urca la suprafata pentru a-l instaura ca Domn (cu tot cu-mbracamintea denumita om/ca pentru-a fi un tot din nou/e musai sa se poarte ca c-un ou). lucica în 25.03.2014

"Brahma isi potriveste limbajul la intelegerea celui care aude" spunea Kabir. Intre doua cuvinte e o rupere, tacerea, poate intre doua taceri e o legatura: tipatul. Al vietii sau al mortii. Mielul, mieii... nu cred ca-i vorba nici de acceptare nici de asteptare ci pur si simplu de fiintare pe un palier care noi nu-l cuprindem pe de-a-ntregul si-l traducem prin tacere. inda în 28.03.2014

@FreeYourMind.. Nu cred că ironia sau agresivitatea care se simte în replicile tale e necesară în cazul ăsta. Te închizi şi modelezi adevăratul mesaj din spatele cuvintelor. Este pur şi simplu o analiză asupra "ritualului" de sacrificare în sinea lui, măsura în care este conştientizat sau nu. Omul nu mai ştie ce face şi mai ales, DE CE face. Nici eu nu rezonez deloc cu ideea acestui ritual, însa articolul a reprezentat "food fot thought". Panda în 03.04.2014

Pentru mine personal aceasta tacere este acelasilucru cu acceptare; acceptare constienta a ciclului vietii si mortii, cu atat mai mult cu cat acuma este anotimpul in care totul in jurul nostru se trezeste la viata, totul renaste. Tacerea este bucuria de a simti viata cu toata fiinta, constient in acelasi timp ca moartea este si ea prezenta in tot si in toate. Tacerea este iubirea vietii si a mortii deopotriva; doar iubirea poate transcende frica de moarte. dana în 25.03.2014

"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului

Vindecarea lanțurilor transgeneraționale prin schimbarea perspectivei asupra unor amprente traumatice. De la iertare la Compasiune. Cunoaștere și vindecare prin expansiunea Conștienței. Identitățile unei ...

MIRACOLUL ÎN-CREDERII MIRACOLUL ÎN-CREDERII

Încrederea este sacră și este singurul antidot pentru frica existențială. Încrederea nu ne poate fi dată. E nevoie s-o găsim singuri, în interiorul nostru, în pofida fricii. Încrederea ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității 2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității

Alegerea Procesul trezirii spirituale este unul ireversibil. Și este urmarea unei alegeri. Nimeni nu intră într-un asemenea travaliu fără să aleagă acest lucru. Dar odată declanșat, întoarcerea ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Creatorul ... pur-sânge Creatorul ... pur-sânge

Te trezești, în fiecare dimineață în același fel, gândirea reface rapid situațiile de ieri, perspectivele de ieri, grijile, relațiile, drumul până la job, măștile pe care le porți, ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Conștiența adevărului despre noi înșine schimbă lumea Conștiența adevărului despre noi înșine schimbă lumea
Ervin Laszlo: Trăim în corp fizic, dar informația interioară transcende timpul și spațiul

Faptul că mintea noastră este nemuritoare este parte din înțelepciunea eternă a umanității. Întotdeauna am știut asta, în orice moment al istoriei noastre. Face parte din moștenirea culturală ...

x