Perspective rubrica Zeița Răscrucilor

Publicat la 07.05.2014 Comentarii

Cineva mi-a vorbit zilele trecute despre Zeița Răscrucilor, cea cu trei chipuri, unul întors spre trecut, unul spre viitor, iar celălalt spre prezent. Fiecare o purtăm în noi. Altădată aș fi încercat să înțeleg cum e posibil să privești deodată în trei direcții, poate n-aș fi găsit un răspuns și mi-aș fi spus că numai zeii pot. Acum nu fac decât să le contemplu pe fiecare, rând pe rând. Stau într-o răscruce, privind.

3

Aveam cam patru ani, sora mea adusese de la școală cartea de citire și începuse să-și facă temele. Apoi a lăsat cartea pe masa și a ieșit afară. Am luat-o să citesc și eu. Tatăl meu ma învățase toate cifrele și câteva litere, așa că puteam foarte bine să citesc. N-avea importanță că încă nu le învățasem pe toate, voi citi pe sărite. Am găsit acolo literele și m-am bucurat să le recunosc și poze foarte frumoase erau pe fiecare pagină, aproape că mă îndrăgostisem de carte, când am văzut că oamenii aceia mari care o scriseseră au făcut o greșală teribilă. Printre litere amestecaseră ici și colo cifra 9, dar o făcuseră mult mai mică și o puseseră pe rând, mai jos decât literele. Era păcat să lași așa o minunăție de carte să fie scrisă greșit și mai ales, cineva să învețe din ea în felul acela greșit. Fusesem învățată că lucrurile trebuie făcute corect sau nu trebuie făcute deloc. Harnică și mai ales plină de înțelepciune și bune intenții, am luat creionul și, apăsat, am corectat toate greșelile editorului, recuperând măreția pierdută și readucând în rândul literelor cifra 9. Din păcate, n-am reușit să repar decât vreo două pagini până când s-a întors sora mea. N-are rost sa spun ce s-a întâmplat. Dar cum fiecare acțiune poartă în ea una de polaritate opusă, când Doamna învățătoare a vrut explicații despre corecturi, iar acestea i-au fost date, a cerut ca atunci când voi merge la școală să fiu înscrisă în clasa ei. Și așa a fost, cu toate că pentru asta au trebuit încălcate niște reguli, conform cărora copii nu pot merge la școală înainte de 6 ani. Nouăle ăla era virgula, cea care leagă și dezleagă rosturile cuvintelor, dar eu încă nu aflasem despre existența ei.

Mult mai târziu, pe când socoteam că învățasem toate semnele de punctuație și puterea lor magică în lumea cuvintelor, după ce recuperasem bună parte din ceea ce ignorasem în educația mea, după ce scormonisem printre simbolurile geometriei sacre, descâlcisem stringurile fizicii cuantice, pândisem feluritele ritualuri prin școli de mistere și religii îndepărtate, m-am trezit față-n față cu Cărțile Maestrului Interior. Abrupt. Fără echivoc. Erau cărțile pe care mi le dorisem încă înainte de apariție, despre care silabisisem în limbi străine minții mele și făcusem traduceri aproximative. Acum erau aici. Ei bine, am citit. Mult. La început le-am ales oarecum „după chipul și asemănarea mea”. Prima carte a fost Cercul revelației, Spiritul șamanic și Ayahuasca. Mi-e teamă că e cam târziu să scriu despre experiența aceea, că emoțiile s-au estompat în timp ca și imaginile din fotografiile dragi, ce le purtam cu noi, îndoite, rupte pe la colțuri, până când din imagine nu mai rămâne decât esența ei, o sincopa între bătăile inimii, lipsită de orice înțeles. Da, prima carte au fost. Zâmbesc. Le înșirasem pe masa și nu știam cu care să încep. Degetele le atingeau nerăbdătoare, ochii le priveau cu nesaț și nu știam cum să le citesc deodată. Era o foame de ele. Totuși, logica a învins. Întotdeauna las la urmă ce e mai bun, așa că am spus că Ayahuasca o voi citi ultima, voi găsi acolo nebunia experiențelor de la limita cunoașterii, iar Spiritul șamanic o voi citi pe îndelete, făcând exercițiile descrise în ea si confirmându-mi odată în plus că orice este posibil, chiar și să simți fizic energia adunându-ți-se în palme, să o poți pipăi, să faci din ea globuri, să o înfășori și să o desfășori printre degete precum părul iubitei.

cercul-revelatiei

Prin urmare, am început cu Cercul revelației. Ce să spun despre ea? Că a fost o revelație? Într-un fel a fost, da, într-alt fel a fost o scară pe care am coborât iarăși în copilăria mea, în satul ascuns printre dealuri ca într-un căuș de palme. Totul mi se părea năucitor de familiar. Umai putea foarte bine să-și fi schimbat numele și să se fi numit Irina, iar darului ei de șaman să i se spună Baba, cuvânt care nu anii îi numără, ci înțelepciunea ei. Când am înțeles asta, ceva s-a scurtcircuitat în mine. Brusc, tot ceea ce credeam că știu și-a pierdut înțelesul și alte înțelesuri, nu ale minții, au apărut. Mi-am dat seama că avusesem parte de cunoașterea asta ancestrala pe vremea când eram atât de mică încât granița dintre o realitate și cealaltă lipsea cu desăvârșire. Abia când am ajuns la ultima pagina m-a năpădit tristețea. „Simte șarpele din mâna ta, îmi spune. Este o putere. Simte-l și amintește-ți senzația pe care o ai ținându-l în mână. Trebuie să găsești echilibrul dintre tine însăți și această putere pe care o deții.” Nu era o simpla tristețe, era și o promisiune în ea, că voi căuta să găsesc acest echilibru pe care încă nu-l învățasem, pentru că Baba Irina plecase din lumea asta înainte de a-mi spune cum să folosesc această putere, lăsându-mă cu clopoțeii legați de glezna să mă apere de ea până când o voi regăsi.

5

Constat acum ca sunt în noi tipare pe care le urmăm întreaga viață sau poate, viață după viață. Uneori au loc salturi, pe care le numim calitative, și asta numai în lipsa altui cuvânt care sa definească acel ceva subtil, aproape imposibil de definit, dintre felurile de înțelegere, dintre palierele în care intervine înțelegerea, însa drumul rămâne rotindu-se în spirale sinuoase. Așa a fost și cu Cărțile Maestrului Interior. Mintea avea nevoie de înțelesuri și de explicații, așa că am mers la Școala zeilor, unde l-am reîntâlnit pe Visător, iar mintea a adormit preț de un vis, lăsând inima să caute mai departe, sa călătorească din poveste în poveste, până când a dat peste Anam Cara, sufletul prieten. L-am citit, l-am trăit, am schimbat virgulele în alte semne, ca totul să devină pe înțelesul meu. De-a lungul timpului, unele le-am pus la loc, altele au rămas în continuare neînțelese semne și răscruci. Singura carte în care n-am schimbat nicio virgulă a fost cea care n-are niciun cuvânt pe coperta, are doar o inimă. N-am crezut vreodată că cineva poate preschimba foșnetul vântului, lacrimile lupului și pasul Reginei Elfilor în cuvinte omenești. De aceea am ales să o tac în semn de adânca recunoaștere.

6

Mă-ntorc iarăși la chipul Zeiței. Îl caut pe cel care privește spre viitor, dar ochii-i sunt întorși spre înauntru, iar pleoapele coborâte peste privire. Mă uit în zare și nu văd viitorul. Poate el nici nu există decât acolo, înauntru, în locul pe care-l ferim de toate privirile străine, dar mai cu seamă de ale noastre, în inima. Dacă presupunem că inima, ca orice altceva, exista într-un spațiu, atunci, acolo se ajunge pe un drum. Cândva am pornit pe drumul spre inima mea. Am întâlnit oameni frumoși pe acest drum, ei îl numesc Calea Maestrului Interior. Pășim alături și pe măsură ce harta se scrie, constat că nu mă îndrept spre inimă, ci călătoresc prin ea, descoperind-o cu uimire la fiecare pas, de dinăuntru.

Acum, la răscruce de inima, îmi asum toate cele trei chipuri, le închid ochii, mă abandonez și plonjez în adâncul meu. E un abis acolo dar sunt și aripi pentru zbor. Sunt.

INDA




Comentarii mai vechi (5)

Minunat articol ai scris, sincer sa fiu, esenta textului exprima aproape in totalitate senzatiile pe care le-am trait in momentul citirii cartilor enumerate mai sus. Mare putere detinem acolo in INIMA. Multumesc fiintelor care au descoperit Calea Maestrului Interior. Adrian Daniel în 07.05.2014

Inda, iti multumesc pentru vibratia, bucuria si recunoasterea pe care cuvintele tale le trezesc si in inima mea. Denise în 15.05.2014

Mulțumesc Inda pentru toate conștientizările aduse prin această scriere!!! Fantastic!!! Încă mă trec fiorii recunoașterii adevărului despre mine :) Laura în 29.05.2014

Multumesc INDA. M-am simtit pe mine in acest articol. Cuvintele tale au fost cuvintele mele nerostite. Multumesc ca esti o vocea din mine nerostita. Multumesc INDA cristina în 10.05.2014

Le spunem carti pentru ca niste oameni minunati le-au pus pe hartie, pentru ca au pagini care mangaie aerul,pentru ca mirosul tiparului trezeste in noi emotii si aduce la suprafata intelesuri demult uitate, dar sunt mai mult de atat. Precum omida care nu stie ce aripi cresc in ea si nici aripile nu isi stiu rostul pana la primul zbor, nici noi nu stim ce creste-n noi decat in momentul in care experimentam acel ceva.Cartile sunt visul despre acel ceva, restul putem sa-l facem numai noi. inda în 07.05.2014

"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Experienţa Akashică Experienţa Akashică

O buna parte din valoarea acestei cărţi este adusă de mărturiile directe ale unor excepţionali exploratori ai conştiinţei, medici, antropologi, filosofi, scriitori, vindecători, mistici din diferite tradiţii ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Nu suntem fiinţe materiale aflate în căutarea experienţei spirituale, ci fiinţe spirituale care şi-au asumat experienţa de a fi umani. Acest adevăr a traversat istoria şi a supravieţuit până ...

O scurtă istorie a tuturor lucrurilor O scurtă istorie a tuturor lucrurilor

Această carte ar putea fi, pentru orice căutător al Adevărului interior, începutul unei noi deschideri și unei noi perspective asupra lumii și a vieții. Ken Wilber plonjează în istoria căutărilor ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Dansul Inimii

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...