Eveniment rubrica Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului

Publicat la 22.02.2015 Comentarii

Vindecarea lanțurilor transgeneraționale prin schimbarea perspectivei asupra unor amprente traumatice. De la iertare la Compasiune. Cunoaștere și vindecare prin expansiunea Conștienței. Identitățile unei ființe umane: personală, transpersonală, transgenerațională, arhetipală, divină. Cea mai mare parte din Ființa noastră profundă este inconștientă. Căutarea spirituală nu este altceva decât procesul de reintegrare prin Conștiență a dimensiunilor largi, fie ele ”adânci” sau ”înalte” ale Ființei. Acestea sunt stările extinse ale Conștienței. 

chemarea strabunilor Aducerea in Constienta a continuturilor adanci ale Fiintei este un proces de auto-vindecare, de eliberare interioara si de deschidere catre marile potentiale care sunt zavorate de modele experientiale inconstiente. Ne eliberam pe noi insine si pe stramosi, in aceeasi masura.

Dimensiunile inconștiente ale Ființei

Pojghița conștienței liniare, raționale, este o suprafață foarte subțire a realității. Imensitatea marelui rest, deși este parte integrantă din ființa noastră completă, pentru că este irațională, ne înspăimântă. Identificați complet cu mintea noastră, ne ducem viața încercând să controlăm, să ținem în frâu tendințele contradictorii care-și au rădăcinile în spațiile inconștiente. Deasupra rațiunii, zonele rafinate ale ființei, ne par străine. Le numim dumnezeu și în alte feluri. Par îndepărtate, complet separate de viața noastră liniară. Unii numesc aceste spații ”supraconștient”. Dedesubtul liniei subțiri a conștienței liniare, în adâncurile dense ale ființei, sunt spațiile întunecate și dense asimilate cu trecutul, - ”subconștientul”.

Aceste adâncimi conțin nu numai amprenta experienței noastre personale, ci întregul nostru trecut, al acestei vieți și al altora. Dar, mai mult decât atât, conțin amprenta părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor strămoșilor noștri, veche cât întreaga istorie a umanității pe această planetă și pe altele. Faptul că rupem marea sferă a experienței umane, de la cele mai înalte și rafinate spații, până la cele mai adânci și mai dense, cu planul orizontal, subțire al conștienței liniare, ar putea fi numită ”dualitate”. Suntem rupți în interiorul nostru, ne identificăm cu o anumită zonă a trăirii, a experienței umane, iar restul pare complet străin. ”Inconștientul” face parte din ființa noastră și, în mod inerent, influențează experiența noastră de viață în dimensiunea liniară. Corpul, energia noastră vitală, emoțiile noastre și gândirea, capacitatea de a fi noi înșine și de a crea conștient realitate, viziunea noastră globală și conexiunile noastre cu întreaga Creație sunt profund influențate de aceste dimensiuni ale ființei. Pentru că noi nu suntem conștienți de ele, pentru că nu le simțim și nu le percepem, avem tendința de a crede că acest univers străin, este advers.

Ne temem de tot ce nu înțelegem și de tot ce nu putem percepe. Frica ne conduce viața, chiar dacă nu ne dăm seama uneori de acest lucru. Ne temem de moarte, de singurătate, de sărăcie, ne temem însă și de iubire și de deschidere, pentru că în adâncul nostru există amprentele unor experiențe care ne-au făcut să ne închidem, pe noi sau pe străbunii noștri.

Experiența noastră de viață ne marchează. Învățăm din această experiență tot felul de lucruri, de pildă că unele situații sunt periculoase, dureroase, că putem fi părăsiți sau trădați de cei pe care îi iubim, putem învăța că viața e grea și că trebuie să facem compromisuri față de noi înșine pentru a merge mai departe, și toate acestea crează un hățiș alcătuit din judecată asupra experienței, după care, chipurile, ne ghidăm. Acesta ar fi stratul conștient, rațional, al alegerilor pe care le-am făcut. Dar, cea mai mare parte a experienței umane pe care am trăit-o, se scufundă în inconștient. Credem că am uitat, și chiar așa e într-un fel, căci capacitatea minții de a înregistra experiența este limitată. Detaliile, cea mai mare parte a experienței adică, devin inconștiente. Dar asta nu înseamnă că dispar. Ba chiar, de multe ori ”trebuie să uităm” unele lucruri pentru a merge mai departe. Cu alte cuvinte, noi înșine alegem să le îngropăm în straturile adânci ale inconștientului. Nici acestea însă nu dispar, nu se șterg cu buretele, ci sunt doar ascunse sub covor.

cucuteni Acum aproape 8000 de ani, stramosii nostri cunosteau puterea unui cerc de vindecare. Statuete splendide si de o extraordinara acuratete a reprezentarii energiilor in corpul fizic si energetic al unei fiinte umane au ramas marturia unei cunoasteri care nu s-a pierdut. Vindecarea lanturilor familiale si transgenerationale nu numai ca este posibila, dar este o necesitate a saltului de constiinta. (artefactele din imagine apartin Muzeului Cucuteni)

Dimensiunea transgenerațională a inconștientului

Există apoi un nivel al experienței umane în care suntem influențați profund de experiențele părinților noștri. Nu e nevoie de cuvinte pentru un copil ca să perceapă anumite situații, să simtă durerea, frica, frustrarea, rușinea, vinovăția părinților lui. Nu e nevoie de multe cuvinte pentru ca, atunci când suntem copii, să preluăm întregi sisteme de valori de la părinții noștri, moduri de a exista în această lume, moduri de a reacționa. Toate acestea se petrec sub nivelul rațiunii. Ele sunt încrustate în corpul nostru fizic, în energiile noastre, în emoțiile noastre și în felul în care gîndim. Astfel creăm atitudini și moduri de acțiune în această lume, care nu sunt ale noastre neapărat, căci seamănă foarte mult cu atitudinile părinților noștri. Nu ne trăim propria viață, ci a altora, căci părinții noștri la rândul lor au fost amprentați în același fel de către părinții lor și aceia de către bunici și așa mai departe.

Aceasta este componenta transgenerațională a inconștientului adânc, care coboară în istoria neamului și a întregii umanități. Din adâncurile inconștientului nostru urcă astfel emoții puternice în anumite situații, atitudini inexplicabile, fobii și alte articulări ale realității. Nefericirea, închiderea, suferința strămoșilor noștri, conglomeratele mental-emoționale care le-au articulat viețile, nu au dispărut, ci trăiesc în noi, influețându-ne la rândul nostru.

Există mulți oameni care sunt facinați de regresarea în propria biografie, personală și transpersonală, dincolo de granițele acestei vieți, care încearcă să se vindece de diferite tare și traume în acest fel. Dar a coborâ în adâncurile biografiei personale și chiar transpersonale, nu este decât un mod de a crea o nouă identificare, cu o poveste mai largă, dar, în ultimă instanță la fel de strâmtă. Transcenderea poveștii personale, transpersonale și transgeneraționale, nu este posibilă fără schimbarea fundamentală a poziționării față de aceasta. A percepe aceste dimensiuni ale Ființei este ușor. Dar a schimba ceva într-o asemenea experiență, adică a ne vindeca prin Conștiență, asta o pot face doar foarte puțini. A schimba perspectiva asupra trecutului este tot una cu a schimba trecutul. Și, deci, prezentul ca rezultat al acestui trecut. Exploratorul spațiilor interioare este un călător în timp. Și aceasta nu este o exprimare metaforică.

trait-1b Purtam in noi intreaga experienta umana a Umanitatii. Nu este intotdeauna luminoasa, caci experienta umana a insemnat durere, emotie, vinovatie, ucidere... Continuturi nelinistite se manifesta in viata noastra fara ca noi sa fim constienti. O enorma energie investita in trecut este gata sa fie eliberata si transformata in energie noua, demodulata, creativa. (aceasta fotografie ilustreaza un articol publicat de discovery, care a descoperit in cele din urma ca experientele traumatice ale stramosilor lasa o amprenta in genele noastre. Au aflat ceea ce misticii acestei planete cunosc dintotdeauna.)

Vindecarea prin Conștiență

În Călătoria Inimii lucrăm permanent cu diferite straturi și paliere ale inconștientului, personal și colectiv. (De fapt, această împărțire arbitrară între ”personal” și ”colectiv” este superfluă, căci este doar o chestiune de perspectivă între a privi o experiență, traumatică sau nu, ca fiind strict personală sau aparținând conștiinței și experienței întregii umanități). Foarte mulți oameni încep să înțeleagă modul în care funcționează vindecarea interioară, care nu este altceva decât o vindecare a trecutului, o vindecare a împrejurărilor traumatice din istoria noastră personală, transpersonală, sau transgenerațională. Lucrul cu stările de conștiință extinsă presupun diferite abordări prin care ne reconectăm cu dimensiunile adînci ale propriului inconștient și conștientizarea diferitelor conținuturi. A retrăi o împrejurare traumatică trecută, pe oricare dimensiune s-ar afla aceasta, nu înseamnă neapărat și vindecare. E nevoie de mai mult pentru a vindeca o asemenea experiență, trăită de noi înșine, de părinții noștri sau de strămoșii noștri. Este nevoie mai ales de o nouă perspectivă asupra acelei împrejurări. Doar schimbarea perspectivei vindecă.

Dacă o asemenea explorare nu conduce la o schimbare a perspectivei, atunci trauma se poate chiar adânci, iar efectele ei în viața de fiecare zi pot deveni și încă și mai dramatice. Am văzut de nenumărate ori, în experiențele noastre, neputința de a ierta, neputința de a percepe într-un fel nou împrejurări dureroase ale trecutului, care au condus la neputința vindecării. Orice împrejurare dureroasă, trăită personal, transpersonal sau transgenerațional, care a produs suferință, a fost rezultatul unei poziționări, a unui mod de a judeca lucrurile și împrejurările. A fost rezultatul unei identificări cu acel moment dureros. De aceea, doar a coborî din nou, a regresa în acel moment nu este suficient și nici util. Noi nu mai suntem aceia care am fost, ci suntem aceia care am devenit, care suntem chiar acum, în acest moment. Timpul prezent nu dispare în asemenea sondări interioare, cel puțin nu în abordările Căii Maestrului Interior. Arta de a naviga în conștiință și de a ne auto-vindeca pleacă de la capacitatea de a păstra conexiunea cu momentul prezent, ceea ce oferă posibilitatea de a schimba judecata asupra momentului traumatic, de a modifica perspectiva asupra acelui lucru și de a aduce, în sfârșit, vindecarea.

Un element fundamental în această călătorie de explorare, conștientizare și transformare a trecutului este mediul în care se petrece experiența și Călăuza sau ghidul. Mediul de experiență înseamnă grupul împreună cu care se petrece călătoria de conștiință, și e important pentru că orice experiență are și o dimensiune colectivă. De pildă, atunci când călătoria este condusă către vindecarea transgenerațională a trecutului, întregul grup accesează, fiecare în felul său, dar și în moduri colective, diferite conținuturi. Grupul scoate la suprafață trăiri care privesc de exemplu relațiile părinți-copii, sau relații de cuplu care au fost turnate, timp de generații, în anumite modele existențiale, și descoperă la rândul lor cum ei repetă, în mod inconștient în viața lor, aceleași modele pe care familia lor structurează realitate de generații întregi.

Iar experiența, prezența și transparența Călăuzei este esențială pentru că prin Centrul unei călătorii curge întreaga energie a experienței. Călăuza este aceea care conduce procesul psihic, personal și colectiv, atitudinea față de diferitele conținuturi care survin în experiență. Doar un mic exemplu ar putea fi acesta: dacă experiența este condusă către a ierta, atunci e posibil ca sentimentul că strămoșii sunt responsabili pentru că în prezent este trăit un anumit model existențial, să se întărească. Trauma nu este dizolvată. Orice nuanță a experienței contează.

informationtech-cavepainting Generatii dupa generatii, oamenii neoliticului isi lasau amprenta pe peretii pesterior, pastrand conexiunea cu stramosii. Experienta umana nu inseamna doar durere, ci si cunoastere, caci singura cunoastere este experienta. A vindeca trecutul este echivalentul racordarii la o enorma sursa de cunoastere, accesibila, oricand, in interior.

De la iertare la Compasiune

A ierta nu este suficient, dacă această iertare se întemeiază pe judecata vinovăției. „Ești vinovat, dar eu te iert”, nu e suficient. Este nevoie de capacitatea de a percepe faptul că orice împrejurare a trecutului, personal, transpersonal sau transgenerațional, a contribuit la ceea ce suntem chiar acum, în acest moment al vindecării. Căci acest moment nu ar fi fost posibil fără acea situație, oricât de dureroasă ar fi fost. Acest fel de iertare care se întemeiază pe înțelegerea profundă a naturii experienței umane poate fi numită compasiune. Compasiunea devine posibilă doar atunci când nu mă mai feresc, când nu mă mai apăr de o anumită trăire, când nu mă mai tem să simt. Compasiunea față de aspectele propriei mele ființe, față de cel care am fost cândva, față de una dintre experiențele mele umane este doar începutul marii compasiuni între ființele umane. Nu pot simți compasiune pentru ceilalți, dacă nu pot simți compasiune față de propria mea experiență umană, față de aspectele rănite ale propriei mele ființe. Trecutul nostru este plin de împrejurări în car ne-am simțit răniți. Dar noi nu mai suntem aceia care am fost, iar cei care suntem acum POT CU ADEVĂRAT IERTA, căci înțelegerea noastră asupra lumii și a propriei noastre ființe s-a schimbat. Nu mai sunt copilul care s-a simțit rănit, sunt acum o ființă matură, care poate ierta fără să-l considere pe celălalt responsabil pentru propria suferință. Pot vedea cum actele celuilalt au avut ca sursă inconștiența, frica, nebunia și mai pot vedea ce mi-a adus acea împrejurare dureroasă. De cele mai multe ori, împrejurările dureroase ne fac mai puternici, ne forțează puterea interioară de a merge mai departe.

Compasiunea nu este posibilă decât atunci când nu ne mai temem. Iar ca să nu ne mai temem este absolută nevoie să tragem vălul de pe lucrurile și împrejurările acoperite. Nimic nu este mai toxic decât energia secretului. Iar trecutul nostru este plin de secrete. Părinții noștri, în viață sau nu, sunt plini de secrete, așa cum au fost și părinții lor. Lucruri pe care au considerat că ar fi mai bine să nu fie transmise mai departe. Dar secretele lor nu au dispărut, ci, adânc îngropate și nerostite, influențează viața urmașilor lor. Nu este o metafosă că părinții și strămoșii noștri trăiesc în noi. Sângele lor curge, chiar acum în venele noastre, și într-un fel nimeni nu poate spune ”eu sunt doar eu însumi”. Suntem expresii personale ale unor dimensiuni colective. Și suntem purtătorii tuturor lucrurilor care au rămas nerostite. În mod straniu, dar deloc de neînțeles pentru exploratorii avansați ai conștiinței, fiecare gest al nostru în spațiile largi ale inconștietului, nu ne vindecă doar pe noi, ci și pe strămoșii noștri. Părinții noștri se vindecă prin noi, câtă vreme suntem dispuși să schimbăm felul în care privim experiența umană, chiar dacă ei nu au putut să o facă. O facem noi și pentru ei. În ultimă instanță, Umanitatea însăși se vindecă prin fiecare act de Compasiune de care noi suntem capabili. Ne vindecăm pe noi înșine, dar este mult mai mult decât atât.

ancestors-hd Nu este nevoie sa purtam greutatea strabunilor nostri nelinistiti, dupa cum nu este nevoie sa o predam mai departe copiilor nostri. Putem, dimpotriva, onorandu-i si eliberandu-i, sa alegem altfel decat au putut ei face. Pentru prima data in istoria umanitatii acest lucru a devenit posibil prin alegerea constienta. Eliberandu-i pe ei, ne eliberam pe noi insine si pe copiii nostri.

Vindecarea lanțurilor transgeneraționale

Călătoria în diferitele spații adânci ale inconștientului se petrece în multe din experiențele noastre. Calea Maestrului Interior este Calea sacră a Conștienței care deschide porțile ființei către înalturi dar și către adâncuri. Vindecarea nu poate fi decât deschiderea către toate dimensiunile ființei și percepția in integrum a ceea ce suntem: umani și divini în același timp. Arta Respirației Conștiente, Respirația Holotropică și multe alte abordări au legătură cu vindecarea interioară a trecutului pe toate nivelurile. Dar există o anumită călătorie de conștiință pusă la cale în ultimii ani de către AmmaRa (Elena Francisc-Țurcanu), care se numește Chemarea Străbunilor. Această călătorie este una foarte specială pentru că este orientată exclusiv către vindecarea lanțurilor transgeneraționale și karmice, operând în toate dimensiunile conștiinței din starea de Prezență. Este o călătorie tulburătoare în care umbra și lumina, trecutul și viitorul, femininul și masculinul, cerul și pământul, strămoșii și noi înșine, ceea ce suntem în acest moment, ne deschidem într-un demers al adevăratei compasiuni. Este, probabil, cea mai adâncă Călătorie a Inimii de vindecare a energiei structurate pe care o numim trecut, și care locuiește în spațiile inconștiente ale propriei ființe.

Fac aici un lucru neobișnuit. Subsemnatul Agnis, rareori vorbesc despre revelațiile noastre, despre parcursul nostru de Conștiență și despre nenumăratele porți lăuntrice pe care le-am deschis împreună, noi. Dar simt acum să o rostesc din nou. (Am mai făcut acest lucru doar într-o carte de poezie, unde orice este permis). Am aflat toate lucrurile pe care am dorit să le aflăm despre natura realității și a exprienței umane, am deschis împreună porțile unei istorii străvechi, care a însoțit întreaga istorie a umanității, o cunoaștere experiențială care ne-a permis să lucrăm cu cele mai adânci dimensiuni a ceea ce suntem, și să-i conducem și pe alții în aceste spații, în scopuri de cunoaștere și vindecare. Această pricepere de a naviga în oceanul conștiinței, care este în același timp un ocean al experienței umane și divine, vine tocmai din deschiderea acestor porți. Ammara are o aplecare bună, un talent, o minunăție interioară care o conectează în special cu anumite spații, cu anumite dimensiuni, și care o face să poată împărtăși această minunăție cu alții. Chemarea Străbunilor nu ar fi putut fi creată de altcineva, decât de ea, pentru că doar ea poate manifesta o compasiune de o adâncime suficient de mare, pentru ca aceste experiențe umane străvechi să nu ne ardă. Are ceva în interiorul inimii sale care o face să poată fi transparentă la experiențele umane dureroase, și de aceea, aerul călătoriilor sale dedicate străbunilor este plin de ființe care intuiesc oportunitatea de a fi dezlegate din lanțurile durerii și ale emoțiilor distructive. O face cu ușurință și cu grație, cu zâmbet și cu lacrimi, dansând și iertând, conținând ca un abur luminos experiența tuturor, cu conștiența că Umanitatea este una și că experința TA este experiența Ei și a NOASTRĂ.  Asta este Compasiunea unei ființe umane care poate trăi, fie măcar și uneori, la nivelul Maestrului.

elena ammara AmmaRa: "A deschide portile inconstientului din Prezenta, din transparenta si cu Compasiune, este un act sacru, care transforma o fiinta marunta intr-un Zeu, reda fiintei umane maretia sa arhetipala si desface nodurile dualitatii pentru generatii intregi" Chemarea Strabunilor

Corpurile dense al ființelor umane mor, dar câmpurile de experiență numite energie vitală, emoție, câmpurile mentale și toate celelalte spații subțiri ale ființei, nu dispar niciodată. Strămoșii noștri au murit fizic, dar experiența lor nu se dizovă. Câmpurile akashice nu sunt decât un cuvânt oriental pentru o realitate pe care o trăim cu toți, în fiecare clipa, fie că suntem conștienți de asta ori nu. Trăim imersați într-un mediu invizibil, dar pe care îl putem simți oricând, al experienței umane. Corpurile noastre fizice, poartă în ele amprenta ancestrală a întregii experiențe umane și de aceea, uneori, din străfundurile ființei emerg spre suprafață lucruri care ne influețează alegerile acestei vieți. Vindecarea este, cu adevărat, posibilă prin acest demers al Conștienței, care nu este altceva decât capacitatea noastră de a ne deschide, de a simți fără să ne temem, și de a lăsa lucrurile să curgă. De la nivelul Maestrului, nu există nimic de care să ne temem, căci totul face parte din noi, nu există suferință care să nu poată fi dizolvată prin Compasiune, nu există emoție, oricât de dură, frică, furie, rușine, vinovăție, frustrare, ură, tristețe, în această viață sau în altele, în experiențe umane personale, transpersonale sau transgeneraționale, care să nu poate fi dizolvate prin Compasiune.

Cât de des apar în viețile noastre asemenea conținuturi? Cât din ele sunt ale noastre, și cât sunt moștenite, în mod firesc prin ascendența noastră și prin sângele nostru, prin educația, morala, cultura, prin familie, biserică…. Ce din toate criteriile noastre ne reprezintă cu adevărat? Cât de liberi suntem în interiorul acestui hățiș de norme interioare, cât de mult ne creăm propria noastră experiență de viață așa cum dorim?

Eliberarea interioară

De multe ori ați auzit despre transformarea fundamentală prin care trece umanitatea, despre saltul de conștiință și de Conștiență care are loc. De câte ori ați perceput faptul că această transformare are loc chiar acum, în interiorul fiecăruia dintre voi? Că aveți, în sfârșit, de ales, într-un fel în care părinții și străbunii voștri nu au avut. Conștiința umanității era alta, dualitatea profundă i-a marcat, astfel încât experiențele lor de viață au rămas de prea multe ori suspendate în durere și frustrare. Asta este karma. A venit momentul ca Umanitatea să se elibereze, și acest lucru vă privește pe voi, în mod direct. Fiecare moment de Conștiență și de alegere liberă este un moment de eliberare, pentru noi înșine și pentru străbunii noștri. Fiecare moment de onorare a trecutului, de compasiune și de creație proaspătă de realitate este un dar pentru Întreg. A îi înțelege, a îi ierta, a fi în compasiune cu Ei, înseamnă a fi în compasiune cu noi înșine și cu întreaga creație. Este un act mistic, profund uman, eliberator și vindecător.

Compasiunea coboară în lumea încarnată într-un mod diferit de acela pe care îl așteptau teoreticienii și teo-logii. Salvarea vine, așa cum a rostit Cristos, care este un alt nume al Maestrului Interior, din propria noastră inimă. Și se petrece acum. Oportunitatea este în fiecare moment al vieții noastre în care suntem conștienți de frumusețea și măreția experienței umane, care nu este altceva decât o expresie a divinității.

ancestors_call_my_name_by_gorak_boo-d39rypq Trecutul nu este decat energie condensata, experienta condensata, fizica, energetica, emotionala, mentala. Realitati umane imense asteapta sa fie eliberate si transformate. Fiecare dintre noi este o poarta. O imensa cunoastere si o imensa putere se scurge in lume prin fiecare fiinta eliberata de frica, de durere, de iluzie. Fiecare dintre noi este, cu adevarat, Acela pe care il cautam dintotdeauna.

Străbunii nu au murit. Chemarea lor este chemarea propriului nostru inconștient. Este o chemare la Compasiune, la Conștiență, la eliberare interioară. Este o chemare la bucuria intrinsecă ce caracterizează Ființa conștientă adormită în fiecare din noi. Chemarea Străbunilor este o chemare la trezire. Este vocea adâncă, ecoul interior al întregii experiențe umane, din toate timpurile, vie în noi, care așteaptă să fie recunoscută drept o experiență a divinului aflat în manifestare densă. Este singurul mod în care durerea inerentă acestei experiențe de a fi uman, se împrăștie ca un fum, lăsând în loc bucuriei de a fi aici, acum, ceea ce suntem.

În loc de epilog

Equinox. Noaptea egală cu ziua, moartea cu viața, pâmântul cu cerul, femininul cu masculinul, umanul cu divinul. Fiecare, o expresie a celuilalt. Dincolo de acest moment , un nou început. Un moment sincronic, acest Equinox, care se întâmplă în contextul regenerant al unei luni noi de o extremă putere, dar și a unei eclipse totale de soare.

Se întâmplă pe 20 martie. Apoi, ziua începe să crească, moartea se dovedește a fi doar o transformare și o expresie a Vieții, umanul se dovedește o expresie a divinului, femininul și masculinul, polarități ale univei energii a tot ceea ce există. Este un moment astral extraordinar de propice pentru a face loc în propria viață, Conștienței, de a aduce din spațiile vaste ale ființei toate energiile perturbatoare și de a le transforma pentru totdeauna. Un moment magnific pentru a lucra cu noi înșine.

 m.agnis

 




Comentarii mai vechi (4)

RECUNOȘTINȚĂ, DA, acesta este cuvântul care evocă cel mai bine cele trăite alături de voi dragi călători ai inimii într-una dintre călătoriile sufletului meu: Chemarea Străbunilor. Rezonanța acestor cuvinte mă poartă în timpuri vechi și mă propulsează într-un Acum Cristalin. Este mult mai clar când ai rădăcinile bine înfipte în pământul străbunilor ce este al tău și ce nu, ce te servește și ce nu, ce te mai servește și la ce a venit timpul să renunți cu recunoștință că te-a adus până aici. Așa cum au fost, așa cum judecă mintea, „ceilalți”, așa cum au fost, cu bune, cu rele, cu frumos, cu urât, cu blândețe, cu zbatere, cu chin, cu frică, cu dans, cu voie bună, cu sărăcie, cu bogăție, cu carte, fără carte, cu credință în Dumnezeu, fără credință în Dumnezeu, cu griji, cu nepăsare, cu frică sau curaj, așa cum au fost, AU FOST!!! Este timpul pentru A FI, pentru încredere în propriile alegeri, pentru încredere în propria viziune, pentru zbor înalt și salt adânc în necunoscutul necreat. Este timpul pentru NOU. Omul Nou sunt Eu atunci când aleg să mă ascult, înainte de a mă judeca! Când mă ascult, judecata dispare. Minune!!! Adevăratul miracol este acela de a fi cu mine în Mine. Doar când sunt cu mine cu adevărat, în conținere, în acceptare, în spațiu, pot fi apoi și cu tine, te pot „înțelege” cu adevărat. Pot compasiona cu tine, pentru că sunt cu mine mai întâi și am experiența descoperirii stărilor prin care trec diferitele mele identificări. Cum aș putea privi cu ochi blânzi fetița din tine, când eu îmi judec atât de aspru fetița interioară?! Iubește-o! Iubește-o, mi-a spus cu glasu-i blând una dintre maestrele mele exterioare. Inima mea, draga de ea, singura mea casă, am părăsit-o de atâtea ori pentru a fi în povești cu zâne și prinți. De te vei întoarce înapoi te vei transforma în stană de piatră!!! Adevărata încredere este încrederea în mine însămi, așa cum sunt, în capacitatea de autovindecare a corpului, în forma corpului pe care am ales-o, în iubirea pentru mine, în acceptarea mea. A-mi da mie toată încrederea, a-mi da mie toată puterea, a mă locui pe mine cu adevărat. Poți să-mi ceri orice! Pentru tine aș putea fi infinitul! Ce contează cine am fost?! Contează cât simt din cea care sunt acum și cât îmi dau voie să mă expansionez. Cât dau voie din Mine să curgă în mine, cât am încredere în puterea mea de a mă deschide. …este mai mult decât o dovadă de încredere. Este Nebunieee….daaaa …asta este nebunia adevărată. Să mă conțin, să mă accept, să mă iubesc, să mă ascult, să mă văd…să fiu eu cu mine…în mine. Renunț la a mai hrăni trecutul, poveștile! Să mă văd în toți ceilalți…să mi observ judecata….orice judecată a celuilalt este o judecată de sine…a unui aspect propriu. Realitatea mă servește să observ ce anume încă judec aspru la Mine….ce anume încă mă împiedică să am încredere totală în realitate așa cum este ea, în mine așa cum sunt. Măreția din privirea maestrului! Maeștrii…multe vieți, mulți maeștrii. Este vremea să recunosc în ceilalți potențialul măestriei lor. Văd maestrul din celălalt. Văd potențialul nemanifestat dintr-un altul, văd calitățile latente care stau așteptând să iasă la lumină. Competiția devine doar o noțiune abstractă în lumina conștientizării că celălalt este o formă unică a Întregului așa cum Eu sunt Eu o unică formă a unei condensări Unice. Nimeni niciodată nu a fost și nu va mai fi fix așa, însă în fiecare este UNICUL Suflu. Potențialurile cele mai adânci, forma ideală. Toată cunoașterea, într-o repirație. Suflu = suflet = ………dincolo de granițele corpului doar SUNT!!! Pântecul binecuvântat, inima deschisă, mintea clară, picioarele adânc înfipte în inimile străbunilor. Aleg să mă îndrăgostesc de mine însămi, de fiecare celulă a corpului meu, care mă servește cu bucurie, în ACUM! Încredere în puterea de vindecare a corpului, în capacitatea lui extraordinară de a se regenera, repara, reface, atâta timp cât stăpânul lui este Acasă. Dans, cântec = rugăciune !!!! Îmi placi foarte mult! :) Crista în 04.04.2015

Sa torni trairi mari,adanci in cuvinte care reusesc sa intredeschida porti ferecate este un mare dar...cuvintele din articol sunt in mine, dedesuptul si deasupra mea, vibreaza in mine, se aseaza si se reasaza inlauntrul meu ca sa imi usureze patrunderea...sunt nopti in care lumina este foarte puternica, chiar daca sunt doar fleshuri...acum este o asemenea noapte pentru mine...multumesc...ne vedem in equinox si in compasiune! Claudia în 04.03.2015

..... dulce..... AmmaRa ...frumos. Multumesc Marieta în 13.03.2015

Am lasat sa se aseze in mine trairile din timpul calatoriei Chemarea Strabunilor. Acum pot sa fie puse si in cuvinte, pentru ca mintea le-a integrat si fiinta mea s-a reasezat. Au fost trei mari momente pe care nu o sa le iau in ordinea cronologica a desfasurarii lor, ci in ordinea care imi vine mie acum. Am participat la un ritual, nu ii stiu numele si nici nu are importanta. Am intrupat, toti cei de acolo, cercul celor vii, al celor morti sau nenascuti inca si al celor care aleg sau ajung sa fie dincolo de Roata Vietii. Am putut intelege si constientiza acest dans continuu al Vietii, al Mortii si al calatoriei Sufletelor. Am vazut si am trait felul in care alegerea noastra de a ne intrupa este cea care incepe din nou si din nou sa invarta Roata Vietii. In momentul in care intelegi ca este o alegere, ca nu te-a trimis nimeni in Manifestare, nu mai esti “soricelul” care se invarte bezmetic in roata unei experiente nedorite, intr-un laborator strain si nemilos. Tu ai facut si faci mereu aceasta alegere. Din acest moment viata devine o creatie si o oportunitate de experimentare, o uriasa si miraculoasa posibilitate de a fi si de a te transforma, o responsabilitate personala de a fi si de a face. Nu mai esti trait, ci te traiesti in fiecare moment. A doua experienta, desi cronologic a fost in ziua precedenta, a fost cea a Respiratiei Holotropice. Mi-a schimbat fundamental perspectiva, mi-a daruit o revelatie, simpla si curata ca orice revelatie. Am descoperit ca intruparea, venirea pe aceasta lume ca fiinta umana, este o mare binecuvantare. Constiinta nemanifestata, fara trup, fara capacitatea de a experimenta si a cunoaste este neputincioasa, anosta, nu are nici un haz (scuze!). A se intrupa este o necesitate, iar a fi om este polul celalalt al divinului. Dupa ani de cautari, framantari, crize sufletesti, bajbaieli si orbecairi, a trai acest Adevar simplu a fost o daramare a unor temelii si o reasezare a fiintei intr-o noua ordine. Si acest adevar, parafrazand, „nu se va lua de la voi.” Un adevar trait devine parte a fiintei. Nu am putut niciodata sa-l privesc pe Hristos ca un Dumnezeu. L-am simtit ca pe fratele meu mai mare. Acum stiu ca este fiecare om, ca este omul care se naste si isi recunoaste natura divina. Am auzit de multe ori sintagma „Eu sunt” si nu au fost decat vorbe pentru mine. Acum este un adevar trait si este un dar extraordinar al acestei Calatorii. Multumesc, AmmaRa, multumesc Christina si Stan Grof! A treia experienta, spre finalul Calatoriei, a fost o agapa, o comuniune a noastra in jurul unei mese pline de bunatati, avandu-i alaturi si pe strabunii nostri, o masa cu mult drag aranjata si daruita de oamenii minunati din centrul Calatoriei. Nu am trait niciodata un sentiment atat de cald de apropiere fireasca, de bucurie si impartasire sincera. Calatoria „Chemarea Strabunilor” este despre mine, chiar daca ma gandeam ca este despre ai mei strabuni. Dar, venind in lume prin ei, ramane sa mai descopar unde si cat din mine sunt ei. Daniela în 24.03.2015

"Maestrul Interior se naște întotdeauna în timpul experienței umane încarnate. Nu există Maeștri care să nu fi trecut prin Umanitate. În Corp, ei pot fi recunoscuți mai ales după zâmbet. În afara Corpului, de asemeni."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Experienţa Akashică Experienţa Akashică

O buna parte din valoarea acestei cărţi este adusă de mărturiile directe ale unor excepţionali exploratori ai conştiinţei, medici, antropologi, filosofi, scriitori, vindecători, mistici din diferite tradiţii ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Articole pe aceeași temă

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Capcana Iluminarii Capcana Iluminarii

Stăteam faţă în faţă. "Până la urmă, ce vrei?" îl întreb. "Vreau să mă iluminez, orice ar însemna asta" răspunde el hotărât. Discuţia a mai continuat un timp, dar, ...

Trăiește-ți Visul, vindecându-ți durerile Trăiește-ți Visul, vindecându-ți durerile

În urmă cu două săptămâni, împreună cu câteva strașnice femei din Cercul Sacru Anam Cara, m-am pornit într-o scurtă călătorie. Destinația Bad Gleichenberg, Austria. Un oraș ...

Dansul Inimii – SFERA Dansul Inimii – SFERA
Arta Ascultării Atente

„E o formă de mișcare prin care mă conectez la mine însămi și la universul meu lăuntric. Mă conectez cu ceilalți și cu Viața însăși. Este un spațiu în care mă întorc la ...

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

x