Interviuri rubrica John Welwood: Relația intimă, ca un creuzet spiritual

Publicat la 29.05.2015 Comentarii

 

John WelwoodJohn Welwood : Este o mare bucurie pentru mine sa dedic acest eseu voua, prieteni ai Calatoriei Inimii si cititori ai Cartilor Maestrului Interior, acum, la lansarea Proiectului Vindecarea prin Iubire, proiect ce susține una dintre temele majore pe care le-am abordat în cărțile mele: relația de cuplu, văzută ca o cale spirituală. Timp de milenii, iubirea umana a fost rupta de dimensiunea ei spirituala. A fost nevoie de o lunga cale interioara pentru a trai impreuna aceasta revelatie care devine posibila abia acum: dragostea intre doi oameni este o poarta catre deschiderea inimii si o expresie a Marii Iubiri. Cum am putea sa ne deschidem in fata dimensiunii sacre a existentei, cata vreme nu ne putem deschide in fata omului pe care il iubim? Ruperea existentei in sacru si in profan nu este decat o forma a dualitatii care ne-a guvernat perceptia. Ele sunt una si a venit vremea pentru a trai acest lucru in vietile noastre. Proiectul Vindecarea Prin Iubire este unul care contribuie la aceasta transformare interioara si la coborarea trairii spirituale in vietile noastre de fiecare zi. Cartile incluse in dimensiunea editoriala a acestui proiect sunt primul pas catre practica deschiderii interioare care are darul de a ne transforma complet perspectiva asupra existentei. A iubi constient reaseaza perceptiile noastre si in cele din urma relatia noastra cu tot ce ne inconjoara.

Sunt onorat sa particip prin intermediul cartilor mele la acest proiect generos si sa contribui astfel la deschiderea inimii intregii umanitati. Toate cartile mele sunt izvorate din experienta si acesta este lucrul care ma leaga de Calatoria Inimii si de centrul sau dual, Horia & Elena Francisc -Turcanu: dimensiunea experientiala a demersului lor. A vorbi si a scrie despre Iubire nu este suficient. Iubirea este o experienta, nu o teorie. HEFT pun in centrul a ceea ce fac, o traire si aceasta este sursa realitatii pe care o creaza. Cartile sunt primul pas si deschid calea experientei directe, accesibile in seminarele si atelierele de lucru pentru cupluri. Aceasta face proiectul Vindecarea Prin Iubire, nepretuit. A ne deschide si a impartasi este un act de iubire. A face aceasta expertienta disponibila pentru ceilalti, este un act de Iubire cu I mare. Experienta personala si cea colectiva a Iubirii nu exista una fara cealalta. De aceea multumesc pentru posibilitatea oferita de HEFT si de Calatoria Inimii de a impartasi intreaga mea experienta cu voi toti. Am convingerea ca fiecare dintre noi schimba lumea, schimbandu-se pe el insusi si impreuna schimbam totul.

John Welwood

Relația intimă, ca un creuzet spiritual

Bardo della Molteplicità

Deși mulți oameni și-ar dori să aibă relații sănătoase și satisfăcătoare în viața lor, adevărul e că toată lumea întâmpină greutăți în relațiile intime. Poetul Rilke înțelegea cât de dificile pot fi acestea atunci când a formulat afirmația devenită clasică “Ca un om să iubească un altul, este probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredințată.” Rilke nu sugerează faptul că e greu să iubim sau să dăm dovadă de bunătatea și afecțiune. Mai degrabă, el vorbește despre cât de greu este să continuăm să iubim persoana lângă care trăim, zi de zi, an după an. După numeroase dificultăți și eșecuri, mulți oameni au abandonat gândul implicării în relații intime, privind terenul relațional ca fiind atât de plin de iluzii romantice și pericole emoționale încât nu merită consumul de energie.

Cu toate că relațiile moderne presupun provocări deosebite, tocmai aceste dificultăți reprezintă, în același timp, o arenă specială pentru creșterea personală și spirituală. Pentru a dezvolta relații conștiente, avem nevoie să înțelegem felul în care trei niveluri diferite ale experienței umane se manifestă în ele: Ego-ul, personalitatea și Ființa. Fiecare relație apropiată conține aceste trei niveluri ale interacțiunii, între care oscilează cei doi parteneri – de la Ego la Ego, de la personalitate la personalitate, de la Ființă la Ființă. Chiar dacă, într-un anumit moment, doi oameni se pot conecta de la Ființă la Ființă, într-o deschidere totală, în secunda următoare Ego-urile lor se pot afla în cel mai dramatic conflict. Atunci când partenerii noștri ne tratează frumos, ne deschidem - ”Ah, ești minunat!” Dar când ei spun sau fac ceva de care ne simțim amenințați, afirmația devine ”Cum de am ajuns să fiu cu tine?” Din moment ce poate fi teribil de năucitor sau devastator atunci când iubirea vieții tale se transformă dintr-o dată în cel mai mare dușman, e important să păstrăm o viziune mai largă, care să ne permită să înțelegem ce se petrece.

Relația ca alchimie

Gianfranco Caldarelli - Bardo of Multiplicity (1) Gianfranco Caldarelli - Bardo of Multiplicity 

Momentul în care ne îndrăgostim marchează începutul unei perioade speciale, scăldată într-o unică magie și strălucire. A vedea frânturi din frumusețea altei persoane și a simți cum inima ni se deschide, ca răspuns, ne permite să gustăm din iubirea absolută, un amestec curat de deschidere și căldură. Această conexiune de la Ființă la Ființă dezvăluie aurul pur care se află în miezul naturii noastre – calități precum frumusețea, încântarea, admirația, pasiunea profundă și bunătatea, generozitatea, tandrețea și bucuria.

Dar, în același timp, deschiderea față de altcineva aduce la suprafață tot felul de tipare condiționate și obstacole interioare care tind să ne închidă: cele mai adânci răni, lăcomia și disperarea, cele mai mari temeri, lipsa noastră de încredere, punctele noastre emoționale cele mai sensibile. Pe măsură ce o relație se dezvoltă, descoperim faptul că ea nu ne permite accesul nelimitat la aurul naturii noastre, acesta rămânând încastrat în zăcământul de fier al tiparelor noastre condiționate. Și, astfel, continuăm să facem greșeli.

Gianfranco Caldarelli - Bardo of Multiplicity (2) Gianfranco Caldarelli - Bardo of Multiplicity 

Este important să realizăm faptul că toate rănile emoționale și psihologice dobândite în trecut, pe care le purtăm cu noi, sunt de natură relațională și au de a face cu sentimentul de a nu fi iubiți pe deplin. Iar acest lucru s-a întâmplat în primele relații pe care le-am avut – acelea cu cei care ne purtau de grijă – atunci când creierul și corpul nostru erau moi și maleabile. Prin urmare, tiparele relaționale ale Ego-ului s-au dezvoltat, în mare parte, ca strategii de protejare menite să ne apere de deschiderea vulnerabilă pe care iubirea o necesită. În relații, Ego-ul funcționează ca un mecanism de supraviețuire, pentru a ne împlini nevoile și în același timp pentru a alunga pericolul de a fi răniți, manipulați, controlați, respinși sau abandonați, în felul în care am fost abandonați atunci când eram copii. Acest lucru este normal și firesc. Dar dacă e cel care ne conduce în relații, ne ține captivi în complexe strategii defensive și de control, care subminează posibilitatea unei conexiuni mai profunde.

Așadar, pentru a dobândi un mai mare acces la aurul naturii noastre în relație, este nevoie de un proces alchimic: rafinarea tiparelor noastre defensive condiționate. Vestea bună este că în paralel cu acest proces de alchimie generat între două persoane, începe și un proces superior de alchimie în aceste persoane. Apare oportunitatea de a uni și integra polii gemeni ale existenței umane: raiul, spațiul vast al deschiderii perfecte, necondiționate, și pământul, forma noastră umană limitată, imperfectă, influențată de cauze și situații lumești. Pe măsură ce Ego-ul defensiv și doritor de control, fierbe și se topește sub căldura influenței iubirii, un frumos proces evolutiv începe să se contureze la suprafață – persoana autentică, care întrupează calitatea de prezență umană orientată înspre relații, mereu transparentă, a ființelor cu inima deschisă, chiar în mijlocul limitărilor dense ale condiționărilor lumești.

Relația ca loc de abandonare a cadavrelor

Gianfranco Caldarelli - Bardo dell’Armonia (1) Gianfranco Caldarelli - Bardo dell’Armonia

Pentru a clarifica felul în care funcționează această alchimie, poate fi utilă o metaforă mai dură, care provine din tradițiile tantrice: relația ca loc de abandonare a cadavrelor. În societatea asiatică tradițională, oamenii aduceau corpurile neînsuflețite într-un asemenea loc, pentru a fi mâncate de vulturi și șacali. Din perspectiva yoghinului tantric, acesta este locul ideal pentru practică, deoarece se afla chiar la limita vieții, acolo unde nașterea și moartea, frica și neînfricarea, efemerul și iluminarea stau alături. Unele lucruri mor și se descompun, altele se hrănesc și sunt hrănite, în timp ce altele se nasc din descompunere. Acest loc de abandonare a morților este ideal pentru practică deoarece se află la răspântia vieții, acolo unde este imposibil să nu simțim starea brută a existenței umane.

Gianfranco Caldarelli - Bardo dell’Armonia (2) Gianfranco Caldarelli - Bardo dell’Armonia 

Chogyam Trungpa Rinpoche descria acest loc ca ”marele cimitir, în care este îngropată complexitatea samsarei și a nirvanei.” Samsara este mintea condiționată, care percepe prin ceață adevărata noastră natură, în timp ce nirvana este perceperea directă a acestei naturi. Trungpa descrie astfel această răscruce înfricoșătoare într-unul dintre primele sale seminarii: ”Este un loc în care să mori și să te renaști, deopotrivă și în același timp, este pur și simplu natura noastră brută și nerafinată, pământul pe care vărsăm și cădem mereu, creând mizerie în mod constant. Murim tot timpul și dăm naștere tot timpul. Mâncăm în acest loc, stăm în el, dormim în el, avem coșmaruri în el... Și cu toate acestea, el nu încearcă să ascundă adevărul său despre realitate. Cadavre zac peste tot, brațe, mâini, organe interne și păr peste tot, șacali și vulturi dau târcoale, fiecare elaborându-și propria strategie de a dobândi cea mai bună bucată de carne.”

Mulți dintre noi avem o imagine caricaturală asupra noțiunii de fericire într-o relație: că aceasta ar trebui să ne dea o stare stabilă, de siguranță, sau să aducă consolarea care ne va salva să înfruntăm zonele dure, dificile sau dureroase ale vieții. Ne imaginăm că a întâlni sau a ne căsători cu persoana potrivit înseamnă să fim cruțați de a avea de-a face cu stări precum singurătatea, dezamăgirea, disperarea, frica și dezintegrarea.

Cu toate acestea, orice persoană care a fost căsătorită vreme îndelungată s-a familiarizat probabil cu caracterul de loc de abandonare a morților pe care îl are relația – cadavre peste tot, șacali și vulturi care dau târcoale, în căutarea celei mai bune bucăți de carne. Trungpa sugerează că dacă putem lucra cu ”starea brută și dură” a acestui cimitir, ”o scânteie de simpatie sau compasiune, o înduplecare sau deschidere se poate ivi. Haosul din nevroza ta este singurul pământ familiar pe care poți construi mandala trezirii.” Ultima propoziție e una puternică, deoarece sugerează faptul că trezirea se petrece doar prin înfruntarea haosului tiparelor noastre nevrotice. Și totuși, acestea sunt ultimele lucruri cu care vrem să avem de-a face în relații.

Trungpa sugerează că nevroză noastră este construită pe faptul că ”zone mari din viața noastră au fost dedicate încercării de a evita descoperirea propriei noastre experiențe. Acum (în cimitir, în relația noastră) avem șansa de a explora acea zonă vastă care există în ființa noastră, zonă pe care am încercat să o evităm. Acesta pare a fi primul mesaj, care poate fi foarte sumbru dar și foarte palpitant. Nu încercăm să fugim din cimitir, nu vrem să construim un hotel Hilton în mijlocul lui. Construirea mandalei trezirii se întâmplă chiar în acest loc. Ceea ce se întâmplă în acest cimitir este o explorare personală constantă și, mai presus de asta, dedicarea, deschiderea și concentrarea ta totală spre stările de care ai nevoie. O fantastică expunere și senzația că ai putea naște o altă lume.” Această descriere corespunde și potențialului spiritual pe care îl are implicarea într-o relație intimă cu o altă persoană.

Un alt citat cu un mesaj similar vine de la Swami Rudrananda (cunoscut ca Rudy, un învățător german care a fost discipolul învățatului indian Swami Nityananda), și descrie modul în care putem lucra cu nevroza, în felul acesta:

”Nu căuta perfecțiunea în mine. Vreau să-mi recunosc propria imperfecțiune, vreau să înțeleg că este o parte a nesfârșitei mele creșteri. Este absolut inutil ca în acest stadiu al vieții tale, cu toate porcăriile îngrămădite în dulapul tău, să te plimbi încercând să te păcălești pe tine însuți cu propria perfecțiune. Din materialul brut pe care îl descompui (aici se referă și el la locul de abandonare a morților) absorbi energie și crești. Lucrezi asupra ta din interior, rupând, distrugând și găsind o senzație de gol. Acel gol îi permite lui Dumnezeu să intre. Dar ceea ce este opus golului – Ego-ul și prejudecățile și limitările – este materialul tău brut. Dacă îl procesezi și rafinezi, te poți deschide conștient. Altfel, nu vei ajunge la nimic care să te reprezinte... Singurul lucru care poate crea o unificare în interior este abilitatea de a vedea mai mult din tine, în timp ce lucrezi în fiecare zi pentru a te deschide din ce în ce mai profund și spui Da, mă enervez repede, sau Da, sunt agresiv, sau Da, îmi place să fac bani, sau Nu simt nimic pentru nimeni altcineva. Atunci când recunoști că ești toate aceste lucruri, vei fi - în sfârșit - capabil să respiri și să permiți acestor lucruri să se deschidă.”

Gianfranco Caldarelli – Bardo “Amore-Saggezza” Gianfranco Caldarelli – Bardo “Amore-Saggezza”

Rudy sugerează că trebuie să ne recunoaștem și să ne acceptăm imperfecțiunile ca o cale spirituală; de aceea, pretențiile spirituale grandioase nu ating problema. În vorbele sale, ”Un om care crede că are o viață spirituală este de fapt un idiot.” Același lucru este valabil în cazul relațiilor: păziți-vă de gândul că aveți o ”relație spirituală”. Chiar dacă conexiunea prin iubire ne oferă o privire fugară asupra aurului ce zace înăuntru, îl corupem mereu, transformându-l într-o rutină, într-o vrajă care ne facem să ne simțim bine. Toate amăgirile iubirii romantice izvorăsc de aici. Concentrarea pe relație ca soluție emoțională sau spirituală, ne distruge de fapt posibilitatea de a găsi bucuria profundă, intimitatea adevărată sau conexiunea sinceră cu o altă persoană.

Gianfranco Caldarelli – Bardo “ciò che vedremo” Gianfranco Caldarelli – Bardo “ciò che vedremo”

Mai devreme sau mai târziu relația ne îngenunchează în mod inevitabil, forțându-ne să ne confruntăm cu durul și brutalul haos al vieții noastre mentale și emoționale. George Orwell scoate în evidență această calitate devastatoare a iubirii umane, într-o frază care are și ea parfumul cimitirului: ”Esența existenței umane este că individul nu caută perfecțiunea și că, în cele din urmă, este pregătit să fie învins și năruit de viață, acesta fiind prețul inevitabil pe care îl plătim pentru că ne legăm iubirea de alte ființe umane.”

Acesta este sensul locului de abandonare a morților: trebuie să acceptăm să fim dezmembrați, demontați, să lăsăm structurile vechi ale Ego-ului să cadă, înainte să începem să întrupăm scântei din perfecțiunea implicită care se află în miezul naturii noastre. Pentru a evolua spiritual, trebuie să permitem acestor părți brute, ascunse și haotice din noi, să iasă la suprafață. Asta nu înseamnă că Ego-ul strategic și doritor de control e ceva rău, o greșeală oribilă și inutilă. Mai degrabă, ne oferă combustibilul indispensabil care face transformarea alchimică posibilă.

Acesta nu este un mod pesimist de a vedea lucrurile, deoarece o criză este necesară înainte ca orice fel de progres semnificativ să poată fi făcut – și astfel, trecerea spre noi feluri de a trăi, neîngreunate de vechile tipare. Cimitirul este, așadar, o metaforă pentru acest proces de criză/progres care este o parte esențială a creșterii și evoluției umane.

Unul dintre darurile legăturii intime este că aceasta pune în mod natural în mișcare acest proces. Și cu toate acestea, nimeni nu vrea sa fie dezmembrat. Așa că există două moduri principale în care oamenii încerc să oprească acest proces: fuga și devierea spirituală.

Problema pe care o prezintă fuga atunci când o relație devine dificilă este că ea înseamnă a ne îndepărta de noi înșine și de posibilul progres. A fugi de locurile dureroase, rănite din noi deoarece nu credem că le putem trata este o formă de auto-respingere și auto-abandon, care ne transformă corpul emoțional într-o casă abandonată și bântuită. Cu cât fugim mai mult de locurile întunecate, cu atât acestea devin mai infectate, și cu atât mai bântuită devine casa. Și cu cât mai bântuită devine, cu atât ne sperie mai mult. Acesta este un cerc vicios care ne ține înfricoșați și departe de noi înșine.

Gianfranco Caldarelli – Bardo “Lumen” Gianfranco Caldarelli – Bardo “Lumen”

Unul dintre cele mai înfricoșătoare locuri pe care le întâlnim într-o relație este senzația profundă a lipsei iubirii, când nu știm dacă suntem cu adevărat demni de a fi iubiți pentru simplul fapt că suntem cine suntem, sau când ne simțim inferiori și nu ne recunoaștem propria valoare. Aceasta este rana dureroasă a inimii: când nu suntem conectați cu propria noastră natură, adevărată, cu perfecțiunea interioară. Este firesc să vrem să facem tot ce ne stă în putere pentru a evita acest loc, a-l vindeca sau a-l neutraliza, pentru a nu mai trebui să trecem printr-o asemenea durere, vreodată.

Un al doilea mod de a fugi de provocările unei relații este devierea spirituală – folosirea ideilor sau practicilor spirituale pentru a evita sau transcende prematur nevoile umane firești, problemele, sentimentele și sarcinile ce țin de dezvoltare. De exemplu, un anumit segment al scenei spirituale contemporane a fost infectat de un soi superficial de ”limbaj advaita” - un transcendentalism unilateral, care folosește idei și termeni non-duali, pentru a devia munca dificilă a transformării alchimice.

Limbajul advaita poate fi foarte perfid, deoarece folosește adevărul absolut pentru a discredita adevărul relativ, vidul pentru a devaloriza forma, unitatea pentru a deprecia individualitatea. Următoarele citate a doi învățători contemporani ilustrează această tendință: ”E de știut că ceea ce pare a fi iubire pentru altul este de fapt iubire de sine, deoarece acel altcineva nu există... Identitatea separată a celuilalt se dovedește a fi o iluzie, ce aparține în mod strict tărâmului uman, tărâmului formei.” A se observa devalizarea formei și a tărâmului uman în ultima propoziție. Prin a sugera că numai iubirea absolută sau că numai uniunea Ființă la Ființă sunt reale, acești învățători susțin că nivelul persoană la persoană, necesar pentru o legătură de iubire transformatoare, este doar Ego sau iluzie.

Gianfranco Caldarelli – Bardo “Unicum” Gianfranco Caldarelli – Bardo “Unicum”

Totuși, intimitatea este o scânteie ce strălucește în spațiul ce ne separă pe noi de celălalt. Ea depinde de capacitatea indivizilor puternici de a crea legături personale calde, stimulându-se și îmbogățindu-se reciproc cu energii și calități complementare. Aceasta este întâlnirea între Mine și Tine, pe care Martin Buber o înțelegea nu numai ca o uniune spirituală impersonală, ci și ca o comuniune personală, cu rădăcini în profunda apreciere a identității distincte a celuilalt.

O conexiune intimă profundă aduce în mod inevitabil la lumină toate rănile iubirii din trecut. De aceea, mulți dintre cei ce practică spiritualitatea încearcă să rămână deasupra conflictelor și impersonali în relațiile personale – pentru a nu-și înfrunta și trata propriile răni relaționale nevindecate. Dar acest lucru menține rănile pe nivelul inconștient, făcând ca acestea să iasă la suprafață sub forma comportamentului întunecat, compulsiv, sau provocând evaporarea pasiunii. Conexiunile personale intime nu pot evolua decât dacă vechile răni cauzate de iubire sunt înfruntate, recunoscute și eliberate.

Pe cât de minunate sunt momentele uniunii Ființă la Ființă, jocul alchimic al unirii cerului cu pământul într-o relație implică un dans mai subtil și mai frumos: a nu ne pierde individualitatea în uniune, și în același timp a ne păstra uniunea în individualitate. Intimitatea personală evoluează din acest pământ dansant al dualităților: personal și transpersonal, știut și neștiut, moarte și naștere, deschidere și limitare karmică, claritate și haos, conflicte îngrozitoare și bucurie divină. Această ciocnire și interacțiune ale acestor polarități, cu toate șocurile și surprizele lor, produce un ferment ce face posibilă transformarea profundă, prin faptul că ne forțează să ne trezim, să ne abandonăm ideile preconcepute, să ne extindem percepția identității noastre și să învățăm să lucrăm cu toate elementele diferite ale umanității noastre.

Atunci când suntem în toiul acestui proces de fermentație, ne poate părea un fenomen ostil. Găsim în sfârșit o persoană pe care o iubim cu adevărat iar apoi apar cele mai dificile lucruri: frica, lipsa de încredere, lipsa de iubire, deziluzia, antipatia, învinuirea, confuzia. Totuși, acestea sunt o formă a binecuvântării iubirii – scot la lumină rănile și mecanismele de apărare. Deoarece iubirea poate vindeca numai ceea ce se arată pentru a fi vindecat! Dacă rănile rămân ascunse, acestea nu pot fi vindecate. Ceea ce e mai bun în noi nu poate ieși la suprafață decât dacă și ce e mai rău în noi se arată, deopotrivă.

Așa că în loc să construim un hotel luxos pe locul de abandonare a morților, trebuie să fim dispuși să venim cu picioarele pe pământ și să relaționăm cu mizeria de acolo. Trebuie să privim inima rănită ca un loc al practicii spirituale. Acest fel de practică implică angrenarea în fricile și în vulnerabilitatea noastră relațională în mod deliberat, conștient, la fel cum yoghinii din vechime înfruntau spiritele și demonii din locul de abandonare a morților.

Singurul mod de a fi eliberați de tiparele condiționate este prin experimentarea deplină, conștientă, a acestora. Acest lucru s-ar putea numi ”coacerea karmei”, ceea ce învățătorul indian Swami Prajnanpad descria ca bhoga, însemnând ”experiență deliberată, conștientă”. El a spus, ”Poți să-ți dizolvi karma doar prin procesul de bhoga al acesteia.” Ne eliberăm de ceea ce ne ține captivi numai prin întâlnirea cu acel ceva și prin experimentarea directă a acelui lucru. Bhoga karmei îți permite să digeri elementele nerezolvate, nedigerate, ale experienței emoționale din trecut, care încă te mai afectează: cum ai fost rănit sau copleșit, cum te-ai apărat de aceste lucruri prin închidere, cum ai construit ziduri, pentru a ține oamenii afară.

Un alt termen pentru experiența directă a karmei ar putea fi ”suferința conștientă”, care presupune a spune ”da” durerii, a te deschide acesteia, așa cum este. Acest da nu înseamnă ”Îmi place, mă bucur că e așa.” Înseamnă pur și simplu ”Da, asta se petrece.” Orice s-ar întâmpla, dacă ai inima împietrită, de pildă, să treci prin experiența deplină a acelei stări. Apoi, vezi cum acesta te afectează și ce îți relevă.

Bhoga înseamnă să înveți să călărești valurile sentimentelor tale, în loc să te scufunzi în ele. Acest lucru presupune să fii conștient unde, în ciclul experienței emoționale, te afli. Un surfer iscusit este conștient de poziția sa exactă pe un val, în timp ce unul mai puțin abil ajunge să se rănească. Prin însăși natura lor, valurile se ridică cincizeci la sută din timp și cad, în cealaltă jumătate. În loc să ne luptăm cu stările inferioare ale vieții noastre emoționale, trebuie să învățăm să ne menținem pe placa de surf și să avem o experiență deplină, conștientă, a coborârii. În mod special, într-o cultură dependentă de ”sus”, avem mare nevoie de acel ”da” când se desfășoară fazele joase – a fi dispuși să ne dezintegrăm, să ne retragem, să încetinim, să fim răbdători, să dăm drumul. Deoarece de multe ori tocmai când ne aflăm în punctul cel mai de jos al unei astfel de perioade, când totul pare sumbru și mizerabil, avem o străfulgerare de înțelegere care ne permite să vedem conturul ascuns al unei fixații egotice imense, în care am fost prinși toată viața. A avea o experiență deplină, conștientă, a acestor perioade, în loc să ne luptăm cu ele sau să le transcendem, ne dă posibilitatea de a trăi aceste momente de iluminare.

Culmile iubirii absolute sunt cele mai frumoase dar puțini sfinți își pot petrece tot timpul acolo. Iubirea umană nu este o experiență limitată la aceste vârfuri și nici o stare stabilă. Ea variază, fluctuează, crește și descrește, vine și pleacă, își schimbă forma și intensitatea, urcă și coboară. ”Aceasta este melancolia exaltată a sorții noastre”, scrie Buber, descriind cum momentele de comuniune între Mine și Tine nu pot dura prea mult. Totuși, cu toate că relațiile sunt supuse pe deplin legii efemerului, vestea bună este că acest lucru permite noilor surprize și revelații să apară mereu.

Gianfranco Caldarelli – Bardo del sentiero comune Gianfranco Caldarelli – Bardo del sentiero comune

Relația ca un koan

Relaționarea în întreaga gamă a experienței noastre în cimitirul relațional duce la o acceptare de sine care ne lărgește capacitatea de a-i accepta și pe alții. De obicei, felul în care ne vedem partenerii este colorat de ceea ce ne fac – felul în care ne fac să arătăm și să ne simțim bine, sau nu – și format de filmul interior legat de cum am vrea ca ei să fie. Din această cauză ne e greu să-i vedem așa cum sunt cu adevărat.

Dincolo de filmul nostru legat de celălalt există un plan mult mai larg al posibilităților personale și spirituale, la care se referea Walt Whitman când spunea ”Conțin multitudini.” Aceste ”multitudini” sunt elementul ce menține relația proaspătă și interesantă. Dar acestea pot hrăni o relație doar dacă acceptăm felurile în care cei pe care îi iubim sunt diferiți de noi – datorită trecutului lor, a valorilor, perspectivelor, calităților, sensibilităților, preferințelor, felului în care fac lucruri, și în final datorită destinului lor. În cuvintele lui Swami Prajnanpad, întorcând limbajul advaita cu susul în jos: ”A vedea cu adevărat că celălalt nu e una cu tine este modul în care poți înțelege uniunea... Nimic nu e separat, totul este diferit... Iubirea este aprecierea diferențelor.”

Ca doi parteneri să nu se mențină separați, dar în același timp să rămână diferiți - ”nu doi, nu unul” - poate părea o provocare imposibilă într-o relație. Bernard Phillips, unul dintre primii cercetători ai psihologiei Est/Vest, aseamănă această imposibilitate a relației cu un koan Zen – o ghicitoare care nu poate fi rezolvată cu mintea conceptuală. După încercări repetate de a găsi răspunsul cei ce studiază Zen-ul ajung la soluția adevărată în momentul în care se dau bătuți. Exprimat în vorbele lui Phillips: ”Fiecare persoană umană cu care încercăm să relaționăm este un koan, adică o imposibilitate. Nu există vreo formulă pentru a te înțelege cu o altă ființă umană. Nu există tehnici pentru a stabili o conexiune. Este imposibil să te înțelegi cu mine; lucru care e valabil în cazul fiecăruia; toți prietenii noștri sunt imposibili; membri familiilor noastre sunt imposibili. Atunci cum să ne înțelegem cu ei? În cazul în care căutați o întâlnire adevărată, trebuie să înfruntați acel koan pe care persoana cealaltă îl reprezintă. Acesta este o invitație pentru a intra în realitate.”

La urma urmei, a iubi o altă persoană necesită abandonarea tuturor motivelor narcisiste, a filmelor, speranțelor și fricilor, pentru a-l putea privi pe celălalt din nou și a-l vedea ca ”pur și sacru” - așa cum este el sau ea. Acest lucru presupune o capitulare sau poate chiar o învingere, la fel ca în cuvintele lui George Orwell despre a fi ”învins și năruit de către viață”. Ceea ce este învins aici este, desigur, Ego-ul și strategiile sale, făcând loc persoanei autentice, pentru ca aceasta să poată să se arate, persoana care este capabilă de un contact real, deplin. Noblețea acestui fel de învingere este redată de Rilke în patru versuri puternice, ce descriu lupta lui Iacob cu Îngerul:

Victoria nu-l tentează pe acel om Deoarece el în felul acesta crește: Fiind învins, în mod decisiv, De ființe mereu mai mari. 

Gianfranco Caldarelli - Insieme Gianfranco Caldarelli - Insieme

În relații, ființele mai mari a doi parteneri, ce se eliberează treptat din temnița tiparelor condiționate, sunt cele ce produc această învingere decisivă. Și pe măsură ce aceasta începe să reverbereze în relația lor, vechile așteptări cedează, filmele vechi încetează să ruleze și o acceptare mult mai mare decât ar fi crezut că e posibilă poate să înceapă să se deschidă între ei. Pe măsură ce devin dispuși să înfrunte și să accepte orice stă între ei – răni relaționale din trecut, patologii personale, dificultăți în a se auzi și înțelege unul pe altul, valori și sensibilități diferite – toate în numele iubirii și a acceptării, sunt invitați să ”intre în realitate”. Apoi, devine posibil să se întâlnească unul pe altul în goliciunea lor, în terenul deschis al prezentului, proaspăt și real, terenul iubirii ce vibrează mereu, cu posibilități neimaginate.

John Welwood

Aici se găsesc detaliile proiectului Vindecarea prin Iubire

Articolul este ilustrat cu fotografii ale tablourilor lui Gianfranco Caldarelli: www.gianfrancocaldarelli.eu




"Maestrul Interior se naște întotdeauna în timpul experienței umane încarnate. Nu există Maeștri care să nu fi trecut prin Umanitate. În Corp, ei pot fi recunoscuți mai ales după zâmbet. În afara Corpului, de asemeni."

HEFT

Workshop / Eveniment

2% pentru
Asociația de Terapii Transpersonale

O viață trăită conștient, în acord cu Adevărul nostru profund, aceasta este Consacrarea ultimă a Călătoriei Inimii. Absolut toate Workshop-urile, Seminarele, Conferințele sau Programele noastre educaționale sunt subscrise acestei Consacrări. Acum trăim vremurile în care Umanitatea își descoperă adevărata măreție și frumusețe. 

Conștiința Umanității se transformă!
 Iar fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. Participă și tu la această Transformare, direcționând 2% din impozitul pe venitul anual impozabil către:
Asociația de Terapii Transpersonale
Completează cu datele personale și semnătura ta Formularul 230 dacă deții venituri din salarii sau Formularul 200 dacă ai venituri din alte surse. Restul rubricilor nu trebuiesc completate.

Poți depune acest formular până pe 25 mai 2017 la Administrația Financiară de care aparții sau ne poți trimite nouă Formularul completat de tine, iar noi îl vom depune la Administraţia Financiară.

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii

”Deși terapeuții se consideră adesea experți în cunoașterea oamenilor, adevărul este că nu există experiți în domeniul experienței umane. Asta deoarece natura experienței umane e nemărginită ...

Practica Recunoștinței Practica Recunoștinței

Un imens vârtej de schimbări și de emoții ne-a cutremurat pe toți în ultimele săptămâni dar alegerea de a fi încarnați în această Viață vine la pachet cu astfel de experiențe ...

Despre cuplu, comuniune și comunitate Despre cuplu, comuniune și comunitate

Orice ființă umană își dorește să facă parte dintr-o comunitate mai restrânsă sau mai largă. Ți-ai pus vreodată întrebarea ce stă la baza acestei dorințe? Fii sincer cu tine însuți. ...

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Puterea transformatoare a energiei sexuale Puterea transformatoare a energiei sexuale

La intalnirile guvernate de energia Lunii Noi, cand toate potentialurile noastre ne sunt disponibile, cea mai mare bucurie a mea este sa vad si sa simt cum femeile prezente se reintorc la corpul lor alegand sa-l ...

Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat

La Lună Nouă, Călătoria Inimii naște Cercul Sacru al Feminității - Anam Cara, în al nostru Sanctuar și Haita Lupilor pe Dealul Zmeului. Reflecție. Intenție. Blândețe. Frumusețe. Magie. Și, ...

Doar eu pot crea iubirea pe care o simt Doar eu pot crea iubirea pe care o simt

Ultimele săptămâni au fost pentru mine pline de înțelesuri. Străfulgerări de-o nanosecundă mi-au adus claritate asupra modului în care ani de-a rândul mi-am provocat durere, prin rularea ...

Relația Conștientă Relația Conștientă

Cele mai mari provocări ale transformării interioare se manifestă în relații. Durerea apare tocmai acolo unde iubim, acolo unde ne pasă. Relațiile ne obligă să ne auto-definim în raport cu celălalt, ...

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

Dragoste și Trezire Dragoste și Trezire

Iubirea este conexiune, este curgere și fluiditate, este desființare a barierelor și a identității, este comuniune și dizolvare a separării. Pe de-altă parte experiența umană a separării, a identității, ...