rubrica De la sinele uman la Sinele Divin

Publicat la 21.09.2010 Comentarii

Ce este o stare de Coştiinţă extinsă. Etapele Procesului de Transformare Interioara: Trezirea, Căutarea, Eliberarea de trecut şi Reunificarea. Recuperarea încrederii în Sine. Am vorbit în Calatoria Inimii despre Procesul Marii Transformări prin care trece Conştiinţa. Articolele despre simptomele crizei psiho-spirituale de Transformare au stârnit multe discuţii şi deasemeni multe întrebări, căci mulţi dintre voi au recunoscut etapele Transformării în propriile lor vieţi. Pentru mulţi dintre voi a fost o uşurare să aflaţi că nu sunteţi singuri în acest uluitor Proces, că sunt mulţi alţii care parcurg aceleaşi etape, că nu sunteţi pe cale să o luaţi razna. Continuăm seria articolelor pe această temă cu detalii despre Procesul în sine.

Rostul acestei descrieri a Proceslui de Transformare Interioară este acela ca voi să ştiţi că sunteţi pe drumul cel bun şi să vă recăpătaţi Încrederea în Sine. Ce este o stare de Conştiinţă extinsă De multe ori folosim în aceste pagini sintagma "Conştiinţă Extinsă". Experienţe de Conştiinţă Extinsă. Poate că ar fi trebuit să începem de la bun început cu o definire a termenilor, aşa cum facem la workshop-urile noastre. "Conştiinţa" este tot ceea ce există. Conştiinţa este una cu Spiritul care se regăseşte în miliarde de forme, în miliarde de vibraţii, în miliarde de individualităţi. Ea cuprinde nu numai universul dens, material, de vibraţie lentă, dar şi toate vibraţiile, toate dimensiunile, toate fiinţele individualizate din Spirit. Conştiinţa este tot ceea ce există. Conştienţa alături de Iubire, sunt principalele atribute ale Conştiinţei sau Spiritului.   Conştienţa de sine este separarea de sine,  cea care face posibilă autocunoaşterea. A fi conştient de sine presupune o îndepărtare de sine pentru a te putea privi. Presupune o reflectare a sinelui. Este o forţă de separare. Iubirea, dimpotrivă, este tendinţa Conştiinţei de a reveni la unitatea primordială. Este atracţia reunificării. Întregul univers şi întreaga creaţie sunt ţinute în echilibru de aceste două forţe contradictorii: Conştienţa şi Iubirea.

Conştiinţa omenească este o individualizare a Conştiinţei universale. În interiorul marii Conştiinţe există un fel de vortexuri, un fel de vârtejuri care au conştienţă de sine. Fiecare dintre aceste vortexuri este o fiinţă individuală. Oamenii şi îngerii, stelele şi galaxiile, toate fiinţele din universul material şi din domeniile subtile au o conştienţă de sine. Raportul dintre conştienţă şi iubire manifestat de o fiinţă determină gradul de evoluţie al acelei fiinţe în interiorul Spiritului. Ceea ce determină acest raport este experienţa. Cu cât experimentăm mai mult din ceea ce suntem, cu atât graniţele înţelegerii şi ale auto-definirii se lărgesc. La fel, conştienţa şi iubirea cresc.Conştiinţa omenească pendulează între personal şi transpersonal , dacă ar fi să folosim termenii lui Stanislav Grof. Imaginaţi-vă propria conştiinţă ca pe o sferă care are în centru nu creierul nostru, ci inima noastră. Chacka inimii, care se află undeva, în centrul pieptului, şi care nu este totuna cu inima fizică. Este punctul care ne conectează cu tot ceea ce există. Este izvorul fiinţei omeneşti, aşa cum îl numim noi. În jurul acestui punct, sunt straturile de conştiinţă care ne alcătuiesc. Cel mai dens este stratul fizic, corpul, după care urmează, rând pe rând, niveluri energetice, emoţionale, mentale şi apoi straturi din ce în ce mai subţiri, mai diafane, pe care le numim niveluri spirituale sau transpersonale. Unde se opresc aceste straturi? Unde se termină fiinţa omenească şi începe altceva? În ultimă instanţă nicăieri. Noi nu suntem conştienţi de cele mai subtile niveluri ale noastre, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Misticii din toate timpurile au cunoscut aceste niveluri şi au experimentat aceste niveluri. Noi experimentăm la rândul nostru aceste niveluri în stările de conştiinţă extinsă. În cea mai mare parte a timpului noi suntem identificaţi cu nivelul mental al fiinţei noastre. Este un nivel foarte îngust, foarte subţire al Fiinţei, una dintre suprafeţele interioare ale acelei sfere complete a conştiinţei pe care am pomenit-o mai sus. Privim asfel lumea printr-un fel de prismă, printr-un fel de fantă îngustă şi credem că asta e totul. Fiind exclusiv în spaţiile mentale pierdem legătura nu numai cu restul universului conştient, care este o extensie a noastră, ci chiar şi cu nivelurile noastre dense. Pierdem legătura cu corpul nostru, cu energia noastră, cu emoţiile noastre, ca să nu mai vorbim despre marele rest. Unde se termină în Realitate fiinţa noastră? Nicăieri.

De aceea, în stările de conştiinţă extinsă avem acces la marele întreg. Pe acele niveluri rarefiate, subtile, despre care vorbeam, noi suntem una cu acest întreg. Doar că noi nu ştim asta pentru că ne identificăm doar cu anumite niveluri ale fiinţei. Realitatea noastră este rezultatul a ceea ce credem că suntem. Există oameni care cred că sunt doar corpul lor şi atât. Realitatea lor va fi creionată după modelul pur fizic, pentru că ei se definesc pe ei ca materie. Pe măsură ce conştienţa evoluează, definiţiile noastre despre ce suntem evoluează şi ele, înglobând straturi din ce în ce mai subtile ale fiinţei. Înţelegem încetul cu încetul că mai subtil decât corpul fizic sunt corpurile noastre energetice, înţelegem că emoţiile noastre sunt fenomene interioare încă şi mai subtile şi în cele din urmă că mintea noastră este un strat încă şi mai subtil decât toate acestea la un loc. Această identificare cu mintea noastră este poate cel mai dificil de depăşit, căci mintea este un instrument uluitor care ne permite supravieţuirea în corpuri fizice, dense, în această realitate a Pământului. O stare de conştiinţă extinsă este o expansiune a conştienţei de pe stratul mental sau oricare strat cu care ne identificăm, şi experimentarea directă a unor niveluri mai subtile. Umanitatea a folosit multe tehnici - tehnologii ale sacrului cum le numea Mircea Eliade - pentru a accesa stări de conştiinţă extinsă. Noi folosim în principal respiraţia pentru expansionarea conştienţei. Nivelurile ultime ale unor asemenea expansiuni sunt identificare experienţială cu tot ceea ce există. A trăi asemenea stări modifică complet sistemul nostru de referinţă şi de înţelegere a ceea ce suntem. Încetul cu încetul, integrând experienţele de conştiinţă extinsă în viaţa noastră de fiecare zi, percepţia noastră asupra fiinţei noastre şi a universului se modifică. Aceasta este creşterea spirituală. Este extinderea înţelegerii sinelui. Procesul de Transformare Interioară Este un proces natural care se petrece la nivelul întregii Creaţii. Umanitatea este vârful acestei transformări interioare a Conştiinţei, căci aici se petrece unificarea şi transformarea nivelurilor dense, materiale ale fiinţei, cu cele mai subtile. Cu nivelurile pe care le numim "divine".  Este un Proces permanent de evoluţie, de descoperire de sine. În timpurile acestea, acest Proces este foarte intens pentru că ceea ce numim Conştiinţă a ajuns la un nou prag de transformare. Este timpul în care aspectele umane, dense, "biologia" noastră se reunifică, devine conştientă de propria ei apartenenţă la "divinitate".  Un număr foarte mare de fiinţe au atins pragul Transformării, al trecerii la o nouă etapă, iar acest lucru influenţează Conştiinţa în ansamblul său. Este marea "transformare cuantică" a conştiinţei despre care vorbeşte Erwin Laszlo, este "sfârşitul timpurilor" aşa cum le cunoaştem, despre care vorbesc exploratorii conştiinţei, este sfârşitul unei epoci şi începutul unei alteia. Misticii tuturor timpurilor şi de pe toate continentele au prevăzut această transformare în mijlocul căreia ne aflăm noi astăzi.

Esenţa acestei transformări este descoperirea de către Umanitate a propriei dimensiuni divine. Este descoperirea şi trăirea interioară a unei realităţi extinse, care până acum nu a fost posibilă. Este trăirea conştiinţei cristice, a cărei sămânţă a fost plantată acum două mii de ani de Isus. Aceasta este etapa pe care o parcurgem cu toţii acum, un proces de transformare care are atributele unei crize interioare, căci nici o transformare autentică nu este posibilă fără o criză. Nu putem merge mai departe până când nu renunţăm la vechile noastre identificări, până când nu eliberăm credinţele noastre vechi, cu ajutorul cărora ne-am definit. În acest sens, Procesul de Transformare Interioară este o rupere de vechi, este o rupere de tradiţie, de obiceiuri, de mecanismele noastre vechi de funţionare, de tot ce am fost învăţaţi şi am preluat aprioric. Procesul de Transformare Interioară este o întoarcere la sine, la propria viziune, la a fi tu însuţi. Este asumarea de sine. Este dobândirea încrederii absolute în sine. Este procesul recuperare a puterii în sensul de recunoaşere a marelui adevăr că fiecare dintre noi îşi poartă propria divinitate. Este sfârşitul identificărilor cu orice nivel şi recunoaşterea idetificării cu Tot ceea ce există. Într-un sens este o moarte a ceea ce am crezut că suntem, şi o renaştere pe un nou nivel de conştienţă. Este deci o extindere a înţelegerii sinelui. Este trecerea de la sinele uman la Sinele umanului care-şi cunoaşte şi-şi trăieşte propria divinitate. Primul pas: Trezirea Este momentul în care se declanşază Criza Psiho-Spirituală de Transformare despre care am mai vorbit. Este de-obicei un eveniment dramatic, un accident, o operaţie din care ne trezim că suntem altcineva decât am fost, poate fi moartea cuiva apropiat care declanşează procesul. Orice este posibil, căci imaginaţia Sufletului care vrea să se întoarcă acasă, să se reunifice cu dimensiunea noastră umană, nu are limite. Este momentul în care realizăm că de fapt întotdeauna am ştiut că mai este ceva dincolo de realitatea ordinară, că au existat întotdeauna sincronicităţi şi semne, că am intuit întotdeauna structura inefabilă a existenţei dar că nu am băgat-o în seamă, prizonieri ai iluziei noastre zilnice. Numai că momentul Trezirii aduce cu sine răsturnarea întregii noastre realităţi.

Aceasta este perioada despre care relatează mulţi dintre voi, în
care pare că totul se prăbuşeşte împrejur, în care pare că tot ce părea stabil intră în disoluţie. Unii îşi pierd serviciul sau renunţă la serviciu pentru a fi liberi, relaţiile pare că se dizolvă, prietenii încep să te privească ciudat simţind schimbările. Cel pe care îl cunoşteau devine altcineva. Apare intoleranţa faţă de orice fel de compromis  de la adevărul interior. Este o trezire a fiinţei interioare care tânjeşte după Marele Adevăr şi care nu mai acceptă convenţia, limitarea, micile "adevăruri" convenţionale impuse de normele sociale. Trecutul pare să se întoarcă înapoi cumva, nu numai trecutul acestei vieţi, dar apar viziuni ale altor timpuri, înţelegeri subite ale unor mecanisme karmice care ne-au însoţit prea mult timp. Este vremea dezidentificării de tot ceea ce am crezut că suntem şi acest proces este uneori foarte dureros. Mai ales atunci când ne opunem. Înţelegem dintr-o dată că noi reprezentăm mult mai mult decât orice rol pe care l-am jucat vreodată, faţă de oricine. Despărţirea de orice trecut poate aduce depresia, disperarea, dar şi eliberarea. Apare înţelegerea că lumina şi întunericul sunt una, polarităţi ale aceleiaşi realităţi extinse, apare nivelul interior al non-judecăţii, al acceptării care face posibilă compasiunea. În exterior este o perioadă dificilă, pentru că cei din jur nu acceptă uşor transformarea. Ei vor să rămânem aşa cum ne-au cunoscut, aşa cum ne imaginează, bine fixaţi în rolurile noastre. Noi înşine ne vom suspecta de nebunie în perioada următoare trezirii şi ne vom îndoi. Din fericire există cărţile unor mari cercetători ai conştiinţei, precum Stanislav Grof, sau Peter Russell, precum Richard Moss sau Ken Wilber care descriu Crizele de Transforare Spirituală şi mai ales, din fericire, nu suntem singuri în această extraordinară aventură a conştiinţei, căci mai sunt şi alţii împrejurul nostru care trăiesc aceleaşi fenomene. Cea mai importantă atitudine în această parte a Procesului este Încrederea în sine şi în Proces. Al doilea pas: Căutarea Primul şoc a trecut. Realitatea exterioară este dificilă şi lucrurile par a se prăbuşi în continuare împrejur. Relaţiile sociale, relaţiile cu familia, cu prietenii, toate lucrurile pe care le consideram repere ale identităţii noastre se diluează până la dispariţie. Toate sunt relaţii care reprezintă ceea ce noi am fost, dar încetăm să mai fim. Asumarea transformării presupune curaj. Dar începem să ascultăm vocea interioară. Începem să avem Încredere în noi înşine şi în viziunea noastră şi lăsăm Procesul să se desfăşoare. Începe etapa Căutării. Căutăm cărţi, informaţii, scormonim internetul, reluăm lecturile vechilor mistici, reluăm meditaţii şi rugăciuni pe care le abandonasem de mult, căutăm metode de ascensiune spirituală, maeştri şi facilitatori de tot felul, guru şi preoţi care să ne spună ce să facem, mergem pe la psihologi şi pe la tot felul de iniţiaţi căutând răspunsuri. Încă nu avem suficientă încredere în noi înşine pentru a asculta exclusiv răspunsurile interioare. Descoperim că nimic din toate acestea nu ajută prea mult, că e ceva acolo care nu se încadrează în nici o metodă, că nici o tehnică nu e potrivită pentru alinarea îndoielii. Nimeni nu poate face nimic pentru noi. Doar noi înşine. Este Procesul nostru personal şi trebuie să trecem prin el. Orice maestru autentic, orice sfătuitor valabil vă va spune doar atât: eu nu pot face nimic pentru tine, decât tu poţi face, ai încredere în propria ta viziune căci adevărul nu este decât înlăuntrul tău. Toate căile exterioare se închid, pentru că procesul este unul interior şi vizează exact descoperirea de sine. Singurul lucru care poate ajuta sunt metodele de întoarcere la sine. Singurul sprijin real este a fi în prezenţa acelora care au trecut deja sau trec prin acelaşi proces.

Energiile trecutului se întorc uneori cu violenţă. Pot fi energii ale unor traume din această viaţă şi din alte vieţi, pot fi condiţionări, frici grozave, emoţii, stări teribile care provin tot ceea ce noi am experimentat vreodată în lunga istorie a sufletului nostru. Ba mai mlt decât atât, uneori este posibil să treacă prin noi energii colective, stări de conştiinţă şi conţinuturi care nu sunt doar ale noastre, dar ale familiilor noastre biologice şi karmice. Într-un fel se poate spune că noi "spălăm" istoria Karmică a tot ceea ce am fost cândva. E important în această etapă să nu uităm nici o clipă să nu ne identificăm cu aceste stări, să păstrăm echilibrul observatorului, să rămânem în conştienţa faptului că noi nu suntem una cu aceste stări. Aceste stări sunt doar conţinuturi ale conştiinţei, nu sunt conştiinţa însăşi. Aceste stări sunt forme în care energia noastră a fost turnată şi care acum se întorc pentru a fi transformate. Tot ceea ce am fost vreodată se întoarce la noi pentru a fi reînnoit. Este, la nivel macro, o recuperare a tuturor fragmentelor sufletului nostru care se întorc acasă. Este o perioadă dificilă şi singuratică. Cei dimprejurul nostru, care nu trec prin proces, nu vor înţelege. Atunci poate apărea revolta împotriva sistemului, a familiei, a prietenilor şi dorinţa de a ne rupe de tot. Căutăm disperaţi soluţii, căci mintea uneori refuză să accepte schimbarea. Descoperim că singura soluţie este să comunicăm cu cei asemenea nouă, care trec prin proces, şi astfel aducem afară, în lumina conştienţei, conţinuturile acestor vieţi trecute, sentimente, traume, întâmplări. Este un fel de scoatere la suprafaţă a tuturor identificărilor şi o transformare a lor. Al treilea pas: Eliberarea Este un vârf al crizei de transformare. Este momentul în care tensiunea este maximă şi ceva în interiorul nostru se rupe. Cedăm. Abandonăm. Lăsăm jos armele. Lupta minţii se prăbuşeşte şi noi pur şi simplu acceptăm toate aceste conţinuturi pentru ca apoi să le lăsăm să plece. Le eliberăm. Le dăm drumul să se întoarcă în marele Tot care suntem. Ne dezidentificăm de tot ceea ce am crezut că am fost cândva. E foarte importantă acceptarea. Cu toţii am jucat roluri care nu ne plac, am comis lucruri care nu ne plac, pentru care ne învinovăţim încă şi care întreţin în noi umbra şi frica şi auto-limitarea. La acest nivel survine înţelegerea profundă că lumina şi întunericul fac parte din acelaşi joc, că noi suntem mai mult decât lumina şi întunricul, mai mult decât "binele" şi "răul", că noi suntem ceva care înglobează dinamic aceste polarităţi şi le transcende. Înţelegem că totul, toate războaiele pe care le-am purtat timp de mii de vieţi, toată suferinţa, toate uciderile, toată judecata pe care ne-am dat-o singuri nu a fost decât o experienţă interioară a sufletului. Înţelegem că noi şi ceilalţi suntem una pe multe niveluri şi că de fapt, nu e nimic de iertat nimănui, pentru că nimeni nu a greşit faţă de nimeni. Totul este o experienţă interioară a divinităţii lăuntrice. Abia atunci putem elibera aceste conţinuturi. Abia atunci putem să expiră, frica, vinovăţia "păcatului", a "crimelor pe care le+am comis", a "puterii folosite abuziv", blocajele acestea cad. Încetăm să ne mai judecăm pe noi înşine şi pe ceilalţi. Cortina karmică încetează să mai existe. Este eliberarea de karma. Este poarta către adevărata compasiune. Mai întâi faţă de noi înşine
apoi faţă de toţi ceilalţi.

Este înţelegerea profundă că fiecare este pe drumul său de eliberare din iluzie, şi că fiecare experienţă este preţioasă exact aşa cum este. Se petrece o uriaşă extindere a conştiinţei şi o schimbare calitate a acesteia. Raportul între conştienţă şi iubire se modifică fundamental. Întreaga realitate se schimbă. Vechea noastră identitate se schimbă. Job-ul, familia, prietenii, interesele, totul pare să dispară. Noi începem să trăim o altă viaţă, fără să fi murit fizic. Face parte din eliberarea vechiului sine şi dobândirea unui Sine extins. Dar cel mai teribil lucru pe care-l trăim după eliberarea vechiului sine este un soi de vid, un soi de pauză care minţii i se pare îngrozitoare pentru că nu ştie ce va urma. ea are nevoie de planuri, de scheme. Nu vă temeţi însă. Acest vid este o etapă scurtă. Apoi o nouă realitate se configurează. Rămâneţi cu aceia care trec prin acelaşi proces cu voi. Împărtăşiţi. Şi mai ales rămâneţi încrezător în voi înşivă. Eliberarea nu înseamnă negare a trecutului, ci transformare a lui. Traumele vechi se vindecă prin schimbarea înţelegerii contextului în care s-au petrecut. Eliberarea este un fel de transmutare alchimică a energiei, este permiterea dizolvării unor vechi abordări prin care noi ne defineam. Cum spunea un Maestru, viitorul este trecutul vindecat. Al patrulea pas: Reunificarea sau Extinderea Identităţii Sinelui Este etapa unei colosale înţelegeri, unei uluitoare descoperiri. Aceea a propriei divinităţi, a propriului Suflet pe care l-am crezut undeva în ceruri şi acum se dovedeşte a fi prezent în noi înşine. Şi aşa este, căci noi am fost separaţi până acum în jumătatea noastră "umană", densă, încarnată şi cea eterică, de o energie prea înaltă pentru a suporta densitatea materiei.

Este descoperirea uluitoare că avem acces la ceea ce am visat întotdeauna, la ceea ce am aşteptat dintotdeauna, la ceea ce am proiectat întotdeauna ca fiind un dumnezeu străin şi îndepărtat în cerurile sale şi care acum se dovedeşte a fi o parte din noi. Ceea ce am căutat dintotdeauna suntem noi înşine. O parte din noi refuză încă să creadă această reunificare, refuză aspectul său divin, se teme de puterea enormă pe care o simte înlăuntrul său. Este timpul coborârii în inimă, cum spunea Isus, este timpul întoarcerii acasă, a descoperirii că Cristos este un nivel de conştiinţă colectivă din care facem parte şi noi înşine, că energia lui este şi energia noastră. Asta nu vine pe care deductivă, mentală, ci apare în conştiinţă ca o revelaţie bruscă, enormă, completă, ca o înţelegere orbitoare care modifică totul. Este timpul în care devine cu adevărat accesibilă Iubirea cristică, şi înţelepciunea aceea născută din trăirea Conştiinţei complete. Este naşterea Umanului Divin, conştient de propria sa divinitate. Este reunificarea aspectului dens cu cel spiritual al fiinţei. Este nivelul Maestrului Interior. Este nivelul încrederii absolute în Sine. Este nivelul a cărui sămânţă Isus a plantat-o acum două mii de ani. Este marea întoarcere a dvinităţii în uman. Este naşterea acelui nou nivel de conştiinţă pe care l-au prorocit înţelepţii lumii de milenii. Este marea transformare aşteptată. Conştiinţa în ansamblul său trăieşte o nouă etapă prin ceea ce se petrece în interior fiecărui uman care-şi descoperă şi îşi validează propria divinitate. Divinul este pregătit să fie om, iar omul e pregătit să-şi asume în întregime divinitatea. Este timpul în care descoperim că noi nu suntem victime ale unui univers, ale unui dumnezeu discreţionar şi răzbunător, că nu am avut ghinion, că nu suntem surghiuniţi şi păcătoşi, ci că noi am ales, că noi suntem creatorii acestei uluitoare experienţe a devenirii. Încetăm să fim victime, pentru a deveni Creatori. Încetăm să trăim în depresie pentru a descoperi bucuria. Începem să desluşim mecanismele creaţiei realităţii. Despre acest nivel am putea să scriem cărţi întregi, căci acesta este subiectul marii transformări de conştiinţă prin care trecem: descoperirea propriei divinităţi. Dar pentru moment, e suficientă această descriere sumară. Un Epilog ce ţine loc de nou început Aceasta este Călătoria Inimii, aceasta este călătoria de conştiinţă a umanităţii, aceasta este ceea ce se petrece cu mulţi dintre voi aşa cum s-a petrecut şi cu noi. Tot ceea ce facem, Respiraţia Inimii şi toate celelalte abordări experienţiale din workshop-urile noastre se subscriu acestui proces de transformare interioară, acestei căutări. Totul este despre a te experimenta pe tine însuţi, despre a deveni conştient de procesele interioare, despre a recupera încrederea nelimitată în tine însuţi, despre a-ţi asuma statutul de creator liber al propriei vieţi. Este despre abandonarea fricii şi despre eliberarea iubirii. Este despre a trăi în clipa uriaşă a momentului Acum. Este despre regăsirea adevăratei, uriaşei noastre identităţi de fiinţe divine. Despre asta este vorba, şi de aceea nu pot vorbi despre un epilog, căci nimic nu se termină niciodată, ci despre un nou şi extraordinar început.

agnis  

 




Comentarii mai vechi (18)

Ma bucur din tot sufletul sa descopar ca exista oameni ca voi,aici,atat de aproape de mine,care inteleg ce simt si prin ce trec de ceva vreme.Acest articol este o adevarata hrana sufleteasca,pe care o gasim atat de rar in lumea in care traim! Cred ca ma aflu deja in cea de-a patra stare,cand incep sa ma recompun,sa descopar starea de liniste si bine care izvorasc din mine. Cristina în 21.09.2010

Eu nu inteleg la al treilea pas cum cortina karmica inceteaza sa mai existe, si ne eliberam de karma; actiunile si faptele noastre au consecinte in aceasta lume, care nu dispar pur si simplu si pentru care raspundem. Chiar daca realizez cine sunt, nu schimba cu nimic faptul ca am provocat suferinta prin actiunea sau non-actiunea mea; constient sau inconstient. Workshopul sau meditatia nu dureaza o eternitate; iar tu te intorci in lumea timpului supusa legii karmei. O stare de constienta extinsa; te face poate mai atent la ceea ce vei fi, la ceea ce vei face de acum incolo; dar nu te elibereaza de karma. Experienta “crimelor pe care le-am comis” sunt pretioase? Adica, noi am vrut sa trecem prin crime doar pentru a cunaoste? ...am si eu multe intrebari; si nu is convins ca le au toti. Ca unii sufera si se intreaba si poate ajung la raspunsuri, dar altii sufera si se duc la doctor, sau altora le merge bine ca actionari la multinationale fara sa se intrebe “cine sunt”. Ar fi frumos, si usor sa ne trezim toti la o intalegere comuna asupra a ceea ce este; dar cand unii aleg alte cai, au alte preocupari ..se va intampla ceva la nivelul umanitatii? Oricum, multumesc pentru articol, te pune pe ganduri...astept clipa in care ne vom intalni si vom experimenta cum e sa treci de nivelul mental... Zoli ZzZ în 22.09.2010

"Cortina karmică încetează să mai existe. Este eliberarea de karma." Oricat de mult am evolua spiritual intr-o singura existenta terestra este greu de sters dintr-o data tot ceea ce am creat la nivel karmic de-a lungul zecilor si sutelor de vieti pe care le-am avut. Nu ni se pun pe umeri toate "poverile" karmice pe care le ducem cu noi. Pe de alta parte, presupunand ca la un moment dat atingem un anume nivel de Constienta si de elevare spirituala, ce se intampla cu karma pe care am creat-o pina in acel moment (in viata actuala)? Multumesc pentru raspuns! Amarige în 22.09.2010

Cu privire la karma, pe scurt, viziunea mea este asta: cortina karmica ne afecteaza numai in masura in care intelegerea noastra asupra evenimentelor care au creat-o este limitata la minte. Structurile energetice karmice exista cu adevarat si apasa asupra noastra dar numai pentru ca ne incapatanam sa judecam si sa separam totul in termeni de bine si rau, corect si gresit, eu si celalalt. Vinovatia este un stigmat al mintii. Din perspectiva constiintei extinse, a Fiintei transcendente, nonduale, experientele nu se mai pot imparti in bune si rele. Odata integrat acest nivel al Fiintei, ne eliberam si de consecintele "bune" sau "rele" ale faptelor noastre trecute, precum si de iluziile care ne puneau in conflict cu "cei din jurul nostru" - intelegem ca in realitate noi suntem aceia! De aceea intelegerea vine intotdeauna la pachet cu eliberarea. Este insa important sa lasam aceste intelegri care apar in starile de constiinta extinsa sa ne penetreze Fiinta pana la nivelul dens al constiintei de zi cu zi. Separandu-le, gandind in termeni de "acolo, in timpul workshopului" si "aici, in viata de zi cu zi" nu realizam mare lucru. Noi suntem Acela, Unul, Aici, Acum. Anima în 27.09.2010

Cateva precizari: - cred ca trezirea nu este neaparat nevoie sa fie ca urmare a unui soc, poate veni si firesc la un moment dat al evolutiei individului - fiinta omeneasca nu cred ca este infinita, ca sinele/christul are un nivel de constiinta mult mai mare decat mintea obisnuita da, ca poate percepe realitati mult mai vaste decat constiinta obisnuita- iarasi da. Poate doar ca potential putem spunem ca "fiinta" este infinita dar nu mai putem asocia cu cuvantul uman pentru ca deja se treg granitele umanului, se pierde aceasta forma umana indio în 27.09.2010

cateva precizari la precizari: - asa este, trezirea nu trebuie neaparat sa fie urmarea unui soc. nimic nu trebuie neaparat. dar, de cele mai multe ori asa se intampla. poate pentru ca majoritatea dintre noi sunt prea intepeniti in mecanismele propriei minti si au nevoie de o scuturare :)) energica. pentru ceilalti, a caror trezire este blanda, vine totusi un soc: cel cognitiv. - pentru a doua asertiune: suntem ceea ce credem ca suntem. e o chestiune de constienta si de identitate. ne stabilim identitatea in functie de cat suntem constienti din marele tot. credem ca suntem doar ceva, cu care ne identificam. constienta lui cristos depaseste complet granitele. identificarea acestui nivel de constiinta e foarte larga. mintea are nevoie de definitii. adica de granite foarte clare:sau/sau. uman sau divin. ori una ori alta. la nivel cristic traim uman si divin. nu mai e un raport adversativ. fiinta este una singura. divinul se exprima prin experienta umana. umanul ESTE divin. agnis în 28.09.2010

multumesc anima, nici eu n-as fi putut exprima asta mai scurt si mai clar. agnis în 28.09.2010

trecutul nu este decat energie, a noastra, pe care noi o turnam in formele experientei. formele sunt modelate de credintele noastre, de limitarile si identificarile noastre. cand identificarile dispar, formele in care ne-am turnat energia dispar. energia ramane libera. se intaorce la noi. este eliberarea de karma. trecutul nu se modifica, ci felul in care noi il intelegem. nimeni nu ne condamna la karma. decat noi insine. cand traim intelegerea ca nu exista nici o vina, nici un vinovat, ca nu exista nimic de rezolvat sau de platit, pentru ca totul este o experienta interioara a divinitatii care suntem, karma se dizolva. agnis în 28.09.2010

incerci sa intelegi ceea ce nu poate fi decat trait. cum spuneam mai sus, la nivelul constiintei divine nu exista bine/rau, intuneric/lumina, spirit/materie - adica dualitati. orice experienta este o experienta interioara a constiintei. vino sa experimentezi. agnis în 28.09.2010

multumim cristina. ai incredere. agnis în 28.09.2010

are sens ceea ce spune Anima. are sens si ceea ce spune Amarige; deci pana la urma legea karmei exista, iar prin constiinta extinsa reusim sa transcendem binele sau raul "care vine" prin karma; pentru ca nici nu il mai separam in "bine" si rau"; "ceea ce vine" doar este. Eliberati de capacanele mintii prin intelegere, eliberati de repetarea acelorasi tipare mentale si greseli, observand in intregime imaginea vom putea pasi pe calea cea demna de urmat experimentand divinul ce este in noi, in exterior, si in granitele dintre cele doua. Deci, karma exista, consecintele faptelor noastre exista, dar prin transcederea a ceea ce pare dual, antagonic, separat - ne unim si cu CONSECINTELE faptelor noastre, nu le mai judecam si incepem sa le intelegem. Intelegandu-le nu mai comitem greseli si suntem liberi fata de legea karmei. Are sens? multumesc pentru raspunsuri. Zoli ZzZ în 28.09.2010

are sens. noi iti multumim. :) agnis în 29.09.2010

legea universala a cauzei si efectului, a actiunii si reactiunii ceea ce genereaza karma nu cred ca dispare, indiferent de nivelul de constiinta al unui individ. dispar, poate, actiunile contra Existentei ale acelui individ/fiinta/constiente iesirea din ciclul incarnarilor implica o curatare/recuperare profunda a energiei individuale lasate/ pierdute in experientele trecute... indio în 29.09.2010

si evident ca umanul este divin sunt doar doua cuvinte ce exprima niveluri de constiinta ale aceleiasi fiinte :) trairea christica este intradevar incomensurabila in comparatie cu constiinta umana obisnuita, poate parea chiar infinita in comparatie cu aceasta- am putea spune ca este totul- fiind insasi fiinta; se pare ca exista zone in univers innacesibile noua si apropiatilor nostri (ca specii)... dar asta nu prea are legatura cu subiectul de fata indio în 29.09.2010

Mda, interesant. Dar am o intrebare: de unde ai aflat toate lucrurile astea? Paul în 03.12.2010

cand cauta mai asiduu si mi se parea ca nu gasesc,intr-o dupa-amiaza m-am trezit din somn intr-un ras zdravan,care a continuat ore in sir,dupa aceea.in vis am vazut pe Lucica,care alerga dupa...Lucica si comicul situatiei m-a facut sa inteleg ca EU SUNT cel pe care-l cautam si ma fortam,trudeam,gandeam,imi inchipuiam,studiam...in van.Cum am renuntat la cautare,constientizand ca ea este in realitate o stavila,o lipsa de incredere,o "unealta" a omului luptator,sarguincios,disciplinat ,rigid etc.,etc....s-a produs acel "AHA!" al simplitatii,a abandonului "armelor" de care se slujeste efortul.Astfel am putut gusta bucuria nepamanteasca (pana atunci),nedefinibila a ...Divinului,in care am trait plinatatea ACCEPTARII.Cata implinire da privirea "egala" acordata tuturor manifestarilor !Intr-adevar ,prin acceptarea autentica,totul e perfect in intreaga creatie ! Cu bucurie,Lucica. Lucica în 26.11.2010

"Cu toţii am jucat roluri care nu ne plac, am comis lucruri care nu ne plac, pentru care ne învinovăţim încă şi care întreţin în noi umbra şi frica şi auto-limitarea....." citesc si incerc sa inteleg ...tot ce citesc.!.trebuie sa citesc de mai multe ori..! off...mi se pare totul greu...multi pasi...ce trebuie deslusiti...aprofundati... cred ca merita experimentat.... poate ca imi voi deslusi intrebarile mele..poate voi gasi raspunsuri..la 59 de ani..? v-am descoperit..si o sa va urmaresc indeaproape... . victoria preotesescu în 01.12.2010

Draga Victoria,corpul nostru fizic este un vehicul care ne da posibilitatea de a ne exprima pe pamant;el este aidoma unui costum de cosmonaut creat ca o prelungire a ceea ce suntem in interior,Divinul.Forma,avand un inceput si un sfarsit,efemera deci,nu esti tu cel real,ci un aspect de care te folosesti.TU cel real nu are inceput si sfarsit,esti dintotdeauna pentru totdeauna,indiferent ce alte forme ai folosi pentru o perioada determinata.Si cand corpurile au 20 ,si cand au 80 de ani ,potentialul de a gasi raspunsuri este acelasi;conteaza doar determinarea.Viata care esti nu are varsta,ea nefiind limitata la timp;timpul este o conventie.Tu nu esti varsta ta,actiunile tale,sentimentele tale,ci tu esti viata,constiinta, din care apar toate acestea,in care se desfasoara si in care se reantorc dupa ce si-au jucat jocul efemer. Omul este un excelent creator,asa ca nu-i serveste sa-si spuna ca e greu,ca nu poate ,ca e timpul trecut etc....ca deja aceste realitati si-a creat si-i va fi greu,s.c.l....TU CEL CEAL TRAIESTE IN NONTIMP,NONSPATIU,asa ca nimic nu-l poate uza. Ai incredere!POTI ! Lucica în 04.12.2010

"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

CONTRACTE SACRE CONTRACTE SACRE

Pentru ce suntem în această încarnare? Care este menirea noastră pe această lume? Iată întrebări pe care ni le punem cu toții. Caroline Myss, cunoscută nu doar ca autor ci și ca medic, ...

Workshopuri relevante

Teatrul Vieții Teatrul Vieții
Marele Actor din interiorul nostru este Acela care joacă toate rolurile vieții noastre, care poartă toate  măștile, este Acela care creează toate dramele și toate poveștile noastre, pe marea scenă ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...