Maestrul Interior rubrica Practica Recunoștinței

Publicat la 13.10.2015 Comentarii

Un imens vârtej de schimbări și de emoții ne-a cutremurat pe toți în ultimele săptămâni dar alegerea de a fi încarnați în această Viață vine la pachet cu astfel de experiențe care, uneori, par imposibil de gestionat sau foarte greu de dus. E greu să ne aducem aminte că aceste provocări ne sunt oferite (chiar de noi înșine) pentru a învăța că ele pot fi adevărate binecuvântări în procesul nostru de transformare.

Am ales să ilustrez rândurile de mai jos cu fotografii ale lui Brother David Steindl Rast, omul atât de apropiat inimii... Călătoriei Inimii care, la cei 89 de ani ai săi continuă să emane în aerul acestei planete Recunoștința. Am ales să ilustrez rândurile de mai jos cu fotografii ale lui Brother David Steindl Rast, omul atât de apropiat inimii... Călătoriei Inimii care, la cei 89 de ani ai săi continuă să emane în aerul acestei planete Recunoștința.

Vârtejurile emoționale, prin care trecem toți în această perioadă, scot la suprafață părți din noi de care am uitat sau, poate, nici n-am știut vreodată că există. Putem acum, din nou, să ne plângem că am trecut prin multă, foarte multă subiectivitate (ca și cum ceva ar putea fi, vreodată, obiectiv) și prin multă, foarte multă oscilație. Să ne criticăm aspru că, iată, iar am avut prea multe opinii, prea multe pendulări bruște, prea multe perspective alternante, toate la fel de adevărate. Să ne judecăm din cauză că ne-am permis să simțim multă vulnerabilitate, considerând-o ca și până acum, o formă de slăbiciune.

Ne putem plânge despre toate acestea sau putem alege să fim recunoscători. Să cultivăm recunoștința pentru astfel de provocări, oportunități, de a mai face un pas către întregirea noastră. Când simțim că Viața este frumoasă și ne putem bucura de ea este nu pentru că suntem niște norocoși ci pentru am dezvoltat capacitatea de a vedea frumusețea și de a ne bucura. Adică am ales să hrănim recunoștința în loc să ne plângem. Nu este ușor, ținând cont de cum am fost crescuți și învățați să vedem lucrurile, dar practicând gratitudinea, întreaga perspectivă asupra lucrurilor, asupra lumii și asupra vieții se schimbă.

Bineînțeles ai putea spune „da, dar cum să fac asta când sunt prins într-un job care nu mă mai satisface de multă vreme, când sunt sclavul unor obiceiuri toxice, când relația mea de cuplu este pe butuci, când alerg zilnic cu mama de la un medic la altul încercând cu disperare să aflu care este cauza stării în care se află, când mă cert în permanență cu sora mea...etc” Și cine știe câte alte motive ai putea găsi acum pentru care să-ți fie greu, chiar imposibil, să simți recunoștință. Cu toate acestea, sau în ciuda lor, nu există decât un singur răspuns. Nu mai hrăni cu atenția ta doar ceea ce nu merge! Și asta nu înseamnă să intri în negare față de ceea ce este dificil acum în viața ta. Ci, pur și simplu, îndreaptă-ți mai mult atenția pe ceea ce este, pe ceea ce ai și nu pe ceea ce nu este sau nu ai. Când ne turnăm toată atenția pe ceea ce nu merge în viața noastră, devine foarte greu să facem o adevărată schimbare. Practica Recunoștinței te ajută să-ți schimbi atitudinea și modul în care privești lucrurile.

Te-ai gândit vreodată pentru câte lucruri ai putea fi recunoscător? Dacă nu, fă-o chiar acum când, iată, respiri, vezi, citești, simți. Fă acum o listă cu toate lucrurile pentru care ai putea fi recunoscător.

Tot în ultimele săptămâni, multe au fost felurile în care adevărul ni s-a arătat turnându-se în forme pe care nu le-am mai experimentat până acum și făcând astfel ca vechi credințe să se dizolve. Pentru noi Practica Recunoștinței a contribuit enorm la dizolvarea unor obiceiuri vechi și renunțarea la credințe ce nu mai sunt în acord cu Consacrarea noastră. În această practică a recunoștinței, pe care am rafinat-o la ultima noastră întâlnire cu Brother David și pe care am ales s-o inserăm, cu consecvență, în practica zilnică, cel mai important lucru este renunțarea la haosul gândurilor, la credințele ce nu ne mai servesc, la nevoia de a avea dreptate, la tendința de a ne plânge și de a vedea mai degrabă ceea ce nu este decât ceea ce este. Practica Recunoștinței, pornind de la ceea ce este, ceea ce avem, ceea ce suntem. 

HEFT & Brother David într-un mic pelerinaj în Alpii Austrieci, la capela Sf Wolfgang. Bucuria de a fi aici, acum, în acest corp, pe această planetă, în acest timp, pare să-l însoțească pe acest om oriunde s-ar afla. Bucuria e molipsitoare. HEFT & Brother David într-un mic pelerinaj în Alpii Austrieci, la capela Sf Wolfgang. Bucuria de a fi aici, acum, în acest corp, pe această planetă, în acest timp, pare să-l însoțească pe acest om oriunde s-ar afla. Bucuria e molipsitoare.

Cum e pentru tine acum, în această perioadă a vieții tale, dragă prieten al Călătoriei Inimii? Îți îndrepți atenția, mai degrabă, pe ceea ce pare că nu prea merge în viața ta sau îți dai voie să vezi partea bună a lucrurilor? Zaci cu zilele pe tot ceea ce pare mai degrabă greu, dificil, imposibil de rezolvat, sau îți dai voie să simți că a continua să faci asta te ține într-un rol de victimă nefericită?

Toți avem, dragă prietene, astfel de aspecte în noi. Acelea care văd, mai degrabă, ceea ce nu este decât ceea ce este. Dar a conștientiza acest mecanism și apoi a continua să-l hrănești nu face nimic altceva decât să te mențină în perspectiva victimei care vede întreaga existență prin filtrul colorat ca atare. Practica Recunoștinței nu este ceva ce să simțim ca pe o emoție asupra căreia nu am avea nici un control. Este o adevărată disciplină. Iar disciplina, dacă mai ții minte (ShamaniA), nu este nimic altceva decât a fi propriul tău discipol. A fi disciplinat, înseamnă a face o alegere conștientă și a lua o decizie de a transforma această alegere într-o practică zilnică pe care, apoi, s-o cultivi cu încredere.

Da, imense oportunități ne-am oferit în ultimele săptămâni cu ajutorul tuturor provocărilor prin care am trecut. Pentru noi, HEFT și Călătoria Inimii, au fost cu adevărat oportunități de a crește, de a ne transforma, de a ne mai apropia un pic de întregirea noastră. Și de a învăța să ne bucurăm puțin mai mult de această Viață. Oportunități de a învăța să cultivăm recunoștința transformând-o într-o practică zilnică.

Da, unii au spus c-a fost „vina” Lunii Pline și a eclipsei. Luna Plină, atât de aproape de Pământ cum n-a mai fost în ultimii 30 de ani, a fost cea care a creat vârtejul emoțional și multele pendulări și oscilații. Așa o fi, mai ales dacă avem obiceiul de a da vina pe ceva sau cineva și de a nu ne asuma propria responsabilitate a stărilor pe care le trăim. Și da, așa este, intensitatea Lunii Pline de săptămâna trecută, împreună cu eclipsa, ne-au influențat în mod evident. Dar a da doar vina pe ele ar fi în total dezacord cu Calea Conștienței pe care am ales-o. Sincer, dragă prietene, dincolo de momentele astrale pe care le traversăm, trăim un timp al marilor revelații și al marilor conștientizări. Vindecări și transformări. Revelații profunde, dacă ne dăm voie să percepem cu o mai mare claritate decât până acum, și o mai mare claritate asupra rolurilor care ne-au ținut în constrângere ori de câte ori am intrat în reacții în loc să alegem acțiunile conștiente. Aceste vremuri de mari transformări și conștientizări pun în lumină pentru noi toți conflictele lăuntrice pe care, zilnic, ni le creăm. Relațiile, de orice fel ar fi ele, ne provoacă la cote maxime în această perioadă și ne forțează la o sinceritate penetrantă. Subiecte dificile și tensiuni peste care am tot trecut, dându-le la o parte sau punându-le sub covor, ne devin acum imposibil de evitat. Cumva ne simțim obligați să gestionăm ceea ce am tot evitat de multă vreme în anumite relații. E nevoie de multă atenție, din partea noastră, a tuturor, la felul în care comunicăm între noi. O comunicare conștientă este întotdeauna binevenită. Dar pentru a comunica cu claritate și conștiență, avem nevoie să practicăm ascultarea. Iar când practicăm ascultarea lăuntrică, putem percepe vibrația recunoștinței pentru ceea ce este. Avem multe, fiecare dintre noi, pentru ce a fi recunoscători.

Citește tot articolul și accesează arhiva integral

Primește direct pe mail noutățile (articole, workshopuri, evenimente, cărți)





"Căutăm Maestrul înafară câtă vreme nu găsim încrederea în noi înșine și în Existență. Încetând căutarea, ego se dizolvă și survine miracolul Încrederii în propria noastră Creație."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

CONTRACTE SACRE CONTRACTE SACRE

Pentru ce suntem în această încarnare? Care este menirea noastră pe această lume? Iată întrebări pe care ni le punem cu toții. Caroline Myss, cunoscută nu doar ca autor ci și ca medic, ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

Poarta către Extaz - Dansul Inimii Poarta către Extaz - Dansul Inimii

Dansul este una dintre cele mai frumoase și mai transformatoare căi pe care le cunosc unde putem combina celebrarea comunității cu exprimarea de sine și transcenderea ego.ului cu vindecarea traumelor vechi. ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...

Povești în toiul iernii Povești în toiul iernii

Fiecare dintre noi ne spunem tot felul de povești când vorbim despre noi înșine, mai ales, dar și despre alții, despre lume, despre adevăr, despre iubire, despre spiritualitate, despre…tot. ...

Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație

Un moment de reverie. Primăvara din mijlocul iernii. Renașterea. A simți, a asculta, a fi. Nimic nu se sfârșește vreodată, fiecare clipă este un nou început. Unul dintre numele Divinului este ...

John Welwood: Relația intimă, ca un creuzet spiritual John Welwood: Relația intimă, ca un creuzet spiritual

John Welwood : Este o mare bucurie pentru mine sa dedic acest eseu voua, prieteni ai Calatoriei Inimii si cititori ai Cartilor Maestrului Interior, acum, la lansarea Proiectului Vindecarea prin Iubire, ...

Doar eu pot crea iubirea pe care o simt Doar eu pot crea iubirea pe care o simt

Ultimele săptămâni au fost pentru mine pline de înțelesuri. Străfulgerări de-o nanosecundă mi-au adus claritate asupra modului în care ani de-a rândul mi-am provocat durere, prin rularea ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...