AmmaRa rubrica Conștiență la sfârșit de an

Publicat la 22.12.2015 Comentarii

Accelerarea timpului, catastrofe, deconstrucții, reconstrucții, războaie, bombe, incendii, accidente. Cum putem integra toate acestea în viața noastră de zi cu zi rămânând centrați, calmi și încrezători? Greu. Pentru mulți, imposibil. Einstein a spus Conștiința care a creat problema nu poate fi aceeași Conștiință care va rezolva această problemă. Și, chiar dacă mulți dintre noi acceptăm acest lucru - nevoia imperioasă de un alt nivel al Conștiinței și al Conștienței - continuăm să trăim doar la o fracțiune din adevăratul nostru potențial. Cine și ce suntem cu adevărat nu are nimic de a face cu cine credem acum că suntem.

Ne simțim privilegiați să vă putem ghida, și însoți în parcursul vostru, pe voi cei care alegeți Calea Conștienței, în aceste timpuri provocatoare, tulburătoare dar și extraordinare din atâtea puncte de vedere. Și vă suntem recunoscători pentru încrederea pe care ne-o arătați. Așa cum suntem recunoscători trecutului nostru, cu tot ce-a fost, pentru că ne-a purtat aici. Cei care suntem acum. Fără acest trecut, așa cum a fost el, nu am putea să facem din ceea ce suntem acum. Recunoștință.

În urmă cu câteva zile am primit un sms de la cineva drag mie: „pentru ce facem tot ceea ce facem? Suntem creatori conștienți… dar… pentru ce? Ce sens are conștiența? Care este scopul?” I-am răspuns că pentru mine nu mai există un „scop” anume ci, mai degrabă, fac tot ceea ce fac, pentru că îmi aduce bucurie. În ciuda provocărilor, durerilor, și, de multe ori, a îndoielilor, continuu să hrănesc încrederea că o viață trăită cât mai conștient e tot ce merită cu adevărat. În fiecare clipă de Conștiență trăită am certitudinea că totul are sens și scop. Că întreaga Existență se configurează în jurul meu într-un mod perfect. Că sunt una cu marea sursă și că toate sunt interconectate. Simt celebrarea bucuriei în acele momente de prezență și Conștiență. Simt că suntem, în același timp, materie și spirit, suntem minte logică, rațională dar și natură, instinct, suntem esență pură dar și existență în densitate. Toți putem simți această interconectare, dacă ne-am da voie să simțim și nu doar să gândim limitativ.

Toți simțim chemarea către o Viața mai Conștientă și, totuși, pentru mulți, răspunsul este: „Nu chiar acum. Mai încolo. Când voi avea un job mai bine plătit. Când voi întâlni sufletul pereche. Când mă voi muta în casă nouă. Când copiii se vor duce la facultate. Când mă voi descoperi pe mine. Când voi avea încă o diplomă”

Dragilor, cum ar fi să nu mai amânăm? Să răspundem toți, ACUM, acestei chemări lăuntrice de a alege Calea Conștienței. Iată un dar neprețuit pe care i-l putem oferi Mamei Pământ, și întregii umanități, acum de acest Crăciun. Calea Conștienței! Adică să devenim mai responsabili de vorbele noastre, de acțiunile noastre, de ceea ce emanăm în lume. Conștiența vine la pachet cu responsabilitatea. Nu mai putem da vina pe sistem, pe mama și tata, pe soț sau soție, pe politicienii corupți, pe trafic sau pe biserică, atunci când alegem să ne trăim viața cât mai conștient posibil. Devenim responsabili. Și, din păcate, de această responsabilitate fug mulți. Este întotdeauna mai ușor să spunem „e responsabil pentru starea mea… soțul, popa, președintele, maestrul sau guru-ul... nu eu!”

Chiar dacă a trecut foarte repede, ne putem oferi acum, în aceste ultime săptămâni ale anului, momente de așezare și reflexie, de ascultare lăuntrică și de a practică a recunoștinței. Recunoștință.

Să ne dăm voie, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii, în această perioadă, să reflectăm la tot ce am putut lăsa, tot ce am putut elibera, tot ce am putut schimba în viața noastră pe parcursul lui 2015. Să ne dăm voie să reflectăm și să simțim că nu ne abandonăm pe noi înșine pe măsură ce ne schimbăm ci devenim mai conștienți de aspecte vechi ale unor roluri care nu ne mai servesc și pe care le integrăm în sinele nostru mai larg, mai autentic. A deveni conștienți nu este ceva care să ne sperie, deși identitatea ego-ului îngust și imatur se transformă, ci ceva care să ne motiveze – dacă ne dorim, cu adevărat, o viață mai bună, mai plină de iubire și compasiune.

Am tot plonjat înlăuntrul nostru, noi împreună cu voi toți cei care ați fost în Călătoria Inimii de-a lungul acestui an, și am scos la lumină ce a avut nevoie să fie eliberat și integrat. Acest proces, de coborâre în adâncuri și de excavat, nu este deloc unul care ne face mai deosebiți, mai „speciali” sau altceva decât simpli umani. Ba dimpotrivă, pentru mine, este un proces care ne aduce mai aproape de umanitatea noastră. O umanitate de care, fiecare dintre noi, de-a lungul vieții, din varii motive, ne-am cam rupt. Dacă ne gândim la ce se întâmplă chiar acum în lume, nu e greu să ne întrebăm cât de umani mai suntem. Calea Conștienței, pentru noi cei din Călătoria Inimii, este calea care ne aduce în contact, în primul rând, cu umanitatea noastră pe toate nivelurile ființei sferice care suntem – cel fizic, mintal, emoțional și spiritual. Pentru ca apoi să ne putem simți, și celebra, dimensiunea divină. Para llegar a Dios es aprender a ser umano – e versul unui cântec drag inimii mele.

Evoluăm, individual și colectiv, și în acest fel contribuim toți la schimbarea lumii. Însă a renunța la unele părți din ceea ce înseamnă întreaga noastră ființă în numele unei spiritualități prost înțeleasă sau a nu accepta unele emoții doar pentru a păstra pacea, nu ajută deloc acest proces al evoluției și al întregirii noastre. Avem nevoie să învățăm a ne accepta stările, emoțiile, a ne accepta contribuția la tot ceea ce se întâmplă în lume din lipsa noastră de Conștiență. Fiecare moment al vieții noastre ne aduce ceva prețios, contribuind la expansiunea și la transformarea noastră, dacă ne permitem să vedem și să simțim acest lucru. Poate că acesta este darul pe care ni-l putem oferi acum de sărbători. Să ne reamintim că fiecare moment este unic. În fiecare moment putem învăța ceva. În fiecare moment ne putem trezi și alege să devenim mai conștienți și, deci, mai responsabili de contribuția noastră în lume. Mai conștienți de ceea ce emanăm în lumea în care trăim. Dacă am fi conștienți că fiecare expirație a noastră emană ceva în lume din interiorul nostru, am avea mai multă grijă de acest interior. Ne-am oferi mai mult timp și spațiu pentru a-l curăța și pentru a naște iubirea și compasiunea, recunoștința și, mai ales, încrederea că emanația noastră contribuie la schimbarea lumii.

Suntem toți conținuți într-o plasă energetică de susținere, în care există de toate. Există și ceea ce credem că este bun dar și ceea ce judecăm a fi rău, există și tânjirea după lumină dar și teama de întuneric, există și acțiune dar și complacerea în comoditate și confortul care nu duce la nicio schimbare, există și Conștiență dar și totală inconștiență, există și deschiderea în fața iubirii dar și închiderea în fața fricii, există și încredere desăvârșită dar și orbecăire în labirinturi de îndoială. Pendulăm, de atâtea ori, între toate acestea ce par a fi în permanentă opoziție însă fără această oscilație, sunt convinsă, nu putem avansa, nu putem evolua, nu ne putem transforma. Condiția însă este să le vedem ca fiind împreună. Nu e vorba de „ori frică – ori iubire” ci, mai degrabă, „și frică și iubire”. Împreună. Suntem toate acestea laolaltă. Și încredere și îndoială. Și lumină și întuneric. Să ne deschidem, dragii mei, în fața acestei posibilității cum că putem fi toate acestea, și mult mai mult decât atât, fără a ne mai judeca că pendulăm. Dacă am accepta acest lucru, cu deplină Conștiență, ceva din noi înșine s-ar înmuia. Oscilațiile sunt normale, fac parte din natura noastră. Doar acceptând acest lucru, am putea renunța la rigidități și la credința arogantă cum că știm noi ce și cum e mai bine pentru a evolua.

De câte ori te-ai criticat atunci când ai simțit frică, îndoială, neîncredere, judecându-te aspru la modul „am crezut c-am evoluat și, iată, încă mai simt frică și lipsa încrederii. Înseamnă că n-am evoluat deloc!” ?

Alegând Calea Conștienței învățăm să acceptăm că putem simți și frică și iubire în același timp. Ambele fac parte din noi. Doar acceptând asta, putem, cu adevărat, evolua.

În Călătoria – Practica Puterii Feminine. Redescoperirea Zeiței Interioare – împreună cu cele prezente în Cercul Sacru, am putut expansiona propriile limite învățând să nu ne mai definim prin prisma unor evenimente, experiențe, situații, contexte, relații de cuplu sau de prietenie. Împreună, femei printre femei, dincolo de competiții și comparații, dincolo de măști și roluri, am simțit libertatea de a ne defini din perspectiva mult mai largă a ceea ce putem deveni când, pur și simplu, ne dăm voie să fim cine suntem cu adevărat. Nu ne naștem ci devenim Femei. Abia apoi, onorându-ne feminitatea, putem accede la dimensiunea Zeiței. Vă mulțumesc vouă, Femei și Zeițe, celor 16 care ați fost alături de mine pe acele meleaguri sacre pentru a ne recupera Puterea Feminină. O putere feminină folosită în mod distructiv în vremuri îndepărtate dar pe care, acum, în aceste timpuri ale umanității, avem nevoie să învățăm a o folosi în mod judicios și conștient. Asta dacă ne dorim să naștem o lume mai bună în care să ne trăim viețile. Întreaga planetă are nevoie să-și recupereze Puterea Feminină, nu doar prin noi femeile ci și prin voi bărbații care alegeți să vă onorați dimensiunea feminină cu toate atributele sale.

Pare simplu de spus „când ne dăm voie să fim cine suntem cu adevărat” dar problema, pentru mulți, este că nu știu cine sunt pentru că nu-și oferă timp și spațiu de a se asculta, de a fi sinceri cu ei, de a ieși din identificările unor roluri vechi. În Călătoria Practica Puterii Feminine. Redescoperirea Zeiței Interioare, pentru mine – AmmaRa – prioritate a avut intenția mea de a crea, zi de zi, timp și spațiu pentru a ne asculta, pentru a fi sincere cu noi, pentru a renunța la măști și a lăsa lumina pură a esenței noastră să iasă la suprafață. Nu a fost doar plajă, soare și ocean, deși ne-am bucurat din plin de ele, ci au fost și momente dureroase, grele, dificile, tulburătoare. Însă alegerea conștientă de a ne depăși vechile limite a putut crea cadrul propice pentru renaștere. Recunoștința a fost practica noastră zilnică, și asta a consolidat încrederea că ceea ce emanăm primim înapoi.

Cei care sunteți pasionați de astrologie, cu siguranță știți mai multe decât poate intuiția mea împărtăși acum despre cuadratura Saturn/Neptun care ne-a găsit acolo, în Mexic, pe noi cele aflate în căutarea zeiței interioare și a recuperării puterii feminine. La momentul respectiv, în Călătoria noastră, eu m-am lăsat mai mult inspirată de dimensiunea arhetipală a acestor planete despre care se spune că nu se prea înțeleg între ele. Dacă Saturn căută întotdeauna formă și certitudine, oferindu-ne limitele atât de necesare creșterii și recunoaște valoarea responsabilității și a restricțiilor, Neptun îmbrățișează totul, în mod necondiționat și refuză orice formă, orice limită. Neptun nu poate fi conținut în structuri ce îngrădesc. El caută completitudinea, iar noțiunea de separare îi este absentă acestei dimensiuni cosmice. Saturn ne îndeamnă la răbdare și umilință, la angajamente ferme și la dorința de a îndura când viața refuză să se desfășoare așa cum ne dorim. Pentru Neptun timpul este un miraj. Când ne simțim presați de Saturn, plângem disperați după Neptun să vină și să ne elibereze din presiune și structură. Dar când suntem conținuți de Neptun, topindu-ne în a sa imensă îmbrățișare, simțind Infinitul și tânjim după pragmatismul lui Saturn care ne amintește cine suntem și de ce suntem pe aici. Așadar, împreună, aceste două planete ne oferă experiențele cele mai polarizate ale vieții noastre – definiție și disoluție. Se pare că ne așteaptă vremuri interesante dacă energia acestor două planete, împreună, va fi cu noi și anul viitor. Și dacă este așa, atunci chiar avem mare nevoie să rămânem centrați și conștienți și să nu ne lăsăm basculați în dorințe veșnic schimbătoare.

Încheiem acum un an în care ne-am tot testat pe noi înșine, întărindu-ne prin lecții și oportunități din care am învățat și am crescut. Și sunt convinsă că vom continua a face asta pentru că acesta este jocul cosmic numit viața umană. Dar pentru a ne trăi viața în Conștiență avem nevoie de maturitate, de înțelepciune și de a ieși din zona de confort care nu aduce nicio schimbare. Avem nevoie de o spiritualitate pe care s-o întrupăm, s-o trăim cu fiecare gest, vorbă, privire, cuvânt și, mai ales, cu fiecare gând. Și nu doar de evadări ocazionale la câte un workshop sau la vreo formare doar din dorința de a fugi de acasă și/sau de a scăpa de presiunea de la serviciu. Avem nevoie să îndrăznim a ne dezvălui cea mai autentică forma a sinelui nostru, fără teamă de a fi etichetați, judecați și criticați, și să manifestăm această autenticitate în cea mai matură formă de care dispunem acum. Poate c-a venit vremea să renunțăm la rolurile în care ne-a tot ținut imaturitatea ego-ului, căruia, din o mie de motive, i-am permis să ne ghideze viața. Putem, cu adevărat, renunța la limitările, îngustimile, unui ego imatur, dacă alegem Calea Conștienței. La nivel personal dar și colectiv, e momentul să ne maturizăm. Dar pentru asta e nevoie să ne angajăm într-un demers, conștient și consecvent, al transformării și evoluției noastre. Trăim într-o lume plină de îndoieli, frică, furie, ură și judecată, manipulare și separare. E nevoie de un imens efort de atenție și voință, de încredere și perseverență să nu ne lăsăm trași în toată această mocirlă în care oamenii, în mare parte, se bălăcesc. Și de maturitate pentru a recunoaște că frica, furia, îndoiala, ura și judecata, mocirla… există în fiecare dintre noi. Că am contribuit, fiecare în felul său, la tot ceea ce se întâmplă în lume acum. Nimic nu se întâmplă ci totul este o creație și o co-creație. Și să ne aducem aminte că lumea în care trăim are și bucurie, și curaj, și compasiune, și flori, și cer senin, și frumusețe, și iubire. Ne focusăm mult prea mult pe ce nu merge, pe ce nu este, pe ce ne-ar plăcea să avem și să fim și nu hrănim recunoștința pentru tot ceea ce, deja, este, și avem, și suntem.

Avem nevoie de comunități și comuniuni, cu aceeași viziune, în care să reflectăm împreună, în care să ne redobândim încrederea în puterea noastră de creatori conștienți și în care să putem căpăta o perspectivă mai largă asupra lumii. O perspectivă sferică asupra realității. Nu mai avem nevoie de războaie și victime nevinovate arse de vii, decât dacă preferăm să rămânem în inconștiență și să alegem să vedem tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru ca nefiind treaba noastră. Treaba mea e treaba mea, treaba lor e treaba lor – obișnuia să spună cineva drag mie. Oare chiar treaba lor e doar treaba lor? Uităm atât de repede că nimic nu se întâmplă, pur și simplu, ci întotdeauna și noi co-creăm împreună cu marea sursă. Să ne oferim, acum de sărbători, darul readucerii aminte că totul este interconectat. Și, tot acum de sărbători, să conștientizăm că a venim momentul să ne creăm viețile într-un alt fel decât până acum, mai conștienți și mai responsabili. Să ne creăm o Viață în care să hrănim compasiunea și recunoștința chiar și atunci când suntem puși față-în-față cu provocări cumplit de dureroase.

Vă invit pe voi, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii, ca în această perioadă să creăm, împreună și fiecare în felul său, un spațiu pentru ceilalți. Să dăruim, să zâmbim, să-i îmbrățișăm pe cei dragi, să emanăm cu fiecare respirație, încrederea că putem crea altfel decât am făcut până acum. Mai responsabili, mai maturi și mai conștienți.

Nevoia de a încetini, de a o lua mai ușor, de a curăța toate impuritățile care ne blochează calea către Conștiență și ne ocupă atât de mult mințile (transformându-le în mașinării haotice care dețin controlul asupra vieților noastre) și inimile, n-a fost niciodată atât de vitală ca și acum. Sunt convinsă că și pentru voi a fost la fel de greu și dureros cum a fost și pentru mine să accept ceea ce s-a petrecut la Clubul Colectiv, atacurile de la Paris, ce se întâmplă în Orientul Mijlociu acelor copii nevinovați. O parte din mine a acceptat foarte greu toate acestea și, în unele momente, mi-a fost chiar imposibil să rămân cu inima deschisă și să gândesc pozitiv. Și, totuși, simt – la fel ca voi toți, de altfel – că umanitatea se află într-un moment critic. O intersecție majoră. Un moment de alegere radicală. Nu doar în următoarea perioadă, de sărbători, ci în următorii ani, toți trebuie să facem ceva pentru a ieși din valurile violenței și pentru a învăța să trăim, împreună, indiferent de rasă, religie și cultură, în pace. Să învățăm să ne susținem și să ne conținem. Iar pentru asta avem nevoie de Conștiență și de maturitate, de încredere în a ne trezi potențialele cele mai înalte, de încredere în puterea noastră de a acționa, împreună, și fiecare în felul său unic.

Putem întâmpina frica cu iubire, iar ura și violența cu compasiune, mult mai ușor dacă rămânem centrați, conștienți, dacă ne așezăm în Centrul ființei conectându-ne cu ceva mai mare decât micul ego care își trăiește viața într-un permanent asediu. Pentru noi, în Călătoria Inimii, anul 2015 a fost un an al Compasiunii. Uneori ne-a fost ușor, alteori cumplit de greu s-o practicăm. Dar am perseverat, în ciuda tuturor provocărilor prin care am trecut. Și am avut nevoie să ne organizăm întreaga viața în așa fel încât să-i permitem compasiunii să existe în permanență. În trecut apelam la ea când era prea târziu și abia după ce încercam orice alte mijloace. Compasiunea, la fel ca și Recunoștința, au devenit hrana noastră zilnică. Deși în mijlocul contextul pe care-l trăim cu toții e greu să emanăm Compasiune, cu practică, totul devine posibil. Pe mine, cel mai mult m-a ajutat în direcția aceasta, a simți compasiune și recunoștință zilnic, crearea unui spațiu în care să mă ascult, să mă așez eu cu mine însămi. Dacă nu ți-ai oferit așa ceva de-a lungul anului, sau ți-ai oferit prea puțin, fă-o acum de sărbători și alege s-o transformi într-o practică. Îmi ofer puțin spațiu mie însumi/însămi, de acum înainte, zilnic. Avem cu toții nevoie de ascultare, așezare, blândețe, liniște, compasiune și iubire și, mai mult decât orice, simt eu, recunoștință. RECUNOȘTINȚĂ. Prea ne grăbim să reacționăm, prea rapid ne lăsăm mintea să intre în revoluții, prea puțin timp ne oferim pentru a o disciplina această minte însetată de haos și reacții inconștiente bazate pe un trecut neintegrat și neacceptat. Prea suntem atât de ocupați, de stresați, și de în competiție, în ură și în violență, încât nici nu ne mai gândim la a ne așeza în ascultare, a spune o rugăciune, a reflecta, a medita. Sau, de ce nu, a dansa și a cânta, a scrie o poezie, a pune pe hârtie un vis sau chiar a îndrăzni să ne rescriem pe noi înșine, să ne rescriem sinele sacru și înțelept într-o nouă și cât mai conștientă ființare.

Această perioadă aduce mai multă claritate. Tot ce părea confuz în ultima vreme poate începe a avea mai multă claritate dacă ne permitem să ne așezăm puțin și să reflectăm mai mult. Alegând să fim mai conștienți de gândurile noastre, de vorbele noastre, de acțiunile noastre putem face un mare salt în ceea ce privește înțelesurile și revelațiile pe care le primim în această perioadă. Tot Conștiența este cea care ne poate ajuta să ducem la bun sfârșit lucruri începute și abandonate, ne poate ajuta să renunțăm, cu adevărat, la lucruri, relații și situații de care nu mai avem nevoie dar, din frică sau obișnuință, încă ne mai agățăm de ele. Și tot ea, Conștiența, ne poate ajuta să percepem întreaga situație dintr-o perspectivă mult mai largă și mai cuprinzătoare. Avem mare nevoie în această perioadă să rămânem centrați și să fim atenți la ce alegem și cum acționăm. Din așezare și ascultare, să acționăm conștienți indiferent cât de provocatoare pare a fi situația. Tendința de a aluneca în obiceiuri veșnic seducătoare, oricât de nocive le-am considera, este extrem de mare. Iar acum, de sărbători, pare a fi și mai mare această tendință. Să ne aducem aminte că obiceiurile sunt cele care ne țin mereu în zona de confort în care nicio transformare nu este posibilă. O atitudine deschisă în fața fiecărui moment prezent, ne permite să acționăm conștienți și nu să reacționăm.

Fie ca aceste sărbători de iarnă să vă aducă mai multă claritate asupra intenției față de ce vă doriți, cu adevărat, în viață. Și fiecare respirație conștientă pe care vi-o dăruiți să vă topească carcasa creată în jurul inimii de atâta rezistență în fața curgerii vieții.

AmmaRa 

 




"Revelația este accesibilă oricui este dispus să renunțe pentru o clipă la identitate. Călătoria Inimii este un parcurs al Revelației despre natura umană și a întregii Creații."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Fructele Întunericului Fructele Întunericului

Joan Halifax este un adevărat maestru al secolului XX, iar cartea sa, Fructele Întunericului este, fără nici o îndoială, o capodoperă demnă de a sta printre cărţile fundamentale ale oricărui ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

La sfârșit de an, de Eră și de Timp - ALEGEREA La sfârșit de an, de Eră și de Timp - ALEGEREA

La finalul anului 2012, toată lumea vorbea despre momentul 21 decembrie și despre implicațiile acestuia. Pe cei mulți îi interesa mai curând dacă va veni sfârșitul lumii fizice și dacă ...

Construim. Restructurăm. Manifestăm Construim. Restructurăm. Manifestăm

Despre noi începuturi și despre transformare a tot fost în ultimii ani și indiferent la ce am tot visat dar încă nu s-a îndeplinit, sau ce am început în viețile noastre și ...

Aleg Viața! Tu? Aleg Viața! Tu?

Iată-ne ajunși deja la mijlocul lunii septembrie! Și dacă ne luăm doar după aceste prime două săptămâni, noi, HEFT, simțim că este cea mai puternică lună din acest an. Energia cu care se defășoară ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

LEMURIA - Străvechea lume dinlăuntrul nostru LEMURIA - Străvechea lume dinlăuntrul nostru

Emoții înșirate în vocea unei femei care, prin cântecul ei ne transmite povestiri ancestrale, transmite un profund respect, solemnitate și sensibilitate, cu o conștiință trează și mereu ...

Am învățat de la o zână Am învățat de la o zână

Am învăţat de la o zână, eu. Să mă iubesc, să mă răsfăţ, să-mi fac cadouri. E frumoasă zâna mea şi e tare înţeleaptă. Bate ţara-n lung şi-n lat, din capitală pân’ ...

Sângele Magic. Manifestarea unei Stări de Conștiință Extinsă Sângele Magic. Manifestarea unei Stări de Conștiință Extinsă

În adâncurile întunecate ale fluidelor menstruale și a sângelui nașterii își are casă esența vitală a celei mai feminine forme de energie spirituală. Concentrată și profund ...

Curgi Femeie, curgi! Curgi Femeie, curgi!

Mulți oameni încă trăiesc și, cu siguranță, vor muri agățându-se disperați de ceea ce cred ei că sunt sau vor alții ca ei să fie, neîndrăznind să exploreze mai mult din adevărata ...

Filă din Jurnal Filă din Jurnal

Este o noapte adâncă și întunecată, fără Lună, aici, pe această faleză înaltă unde mă aflu. Închid ochii, ascult vântul și valurile Oceanului. Mă cobor în mine pentru ...

Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului? Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului?
Super Luna Plină

Am avut parte de o Super Lună Plină aseară și încă suntem, pentru următoarele câteva zile, îmbăiați în energia ei! Astrologii au numit-o „Super Lună” pentru că este ...

x