Punct rubrica Întruparea

Publicat la 25.12.2015 Comentarii

 horia francisc turcanu

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. Nu mă refer aici la creștinismul ortodox sau catolic, protestant sau de orice fel, nu mă refer la creștinismul instituționalizat și rigidizat, ci la experiența lui Isus – omul care conștientizează Divinitatea ce trăiește în el, devenind Christos. Omul Isus își transcende starea de conștiență limitată și trăiește uniunea de identitate cu Tatăl. El rămâne Om cu toate atributele umane. Va fi ucis, în ciuda identității sale cu Divinul. Cei care îl ucid își imaginează, așa cum o vor face timp de două mii de ani, că un Om care trăiește identitatea cu Dumnezeu trebuie să aibă puteri speciale, să devină un supra-om care să scape legilor trupului, și asta pentru că în interiorul inimii lor, omul și dumnezeu sunt complet separați. Ei nu pot imagina, nici accepta identitatea între Divin și Uman, ca expresii ale unei singure realități. Astfel, uciderea lui Isus ar fi trebuit să fie o dovadă că această identitate între Divin și Uman nu este posibilă. ”Iată, l-am ucis, e doar un biet om, dumnezeu nu a făcut nimic.” Nici o clipă nu pot percepe minunăția Divinului care devine atât de mult trup, încât poate muri. 

În această capcană a dualității fundamentale aveau să cadă nu numai detractorii lui Isus Christos, ci și adepții săi, chiar dacă nu pare evident. Dimensiunea umană a lui Christos avea să fie ștearsă și el transformat într-un fel de icoană asexuată, într-un chip de lut și în obiect al venerării, în ciuda propriilor sale cuvinte, idei și experiențe. Religia lui Christos, în loc să devină un spațiu al Vieții în care oamenii să trăiască identitatea cu Divinul, a devenit mai degrabă un loc al vorbăriei moralizatoare, al judecății și al fricii. A vorbi despre Christos a luat locul trăirii lui Christos. Comunicarea fundamentală că această experiență a identității cu Divinul este accesibilă oricărei ființe umane a fost ignorată în mod deliberat, și pentru că foarte puțini oameni o trăiau, tendința a fost aceea ca mai degrabă biserica să găsească explicații ale acestui fapt. Păcatul, diavolul, natura ”impură” a umanului, a trupului și a materiei. Astfel creștinismul structurat a devenit o instituție care a sporit frica, judecata de sine, neîncrederea și vinovăția.

Esențialul, adică Întruparea, a fost uitată ca și enorma semnificație a acesteia pentru ceea ce considerăm că suntem. Christos este Umanul care devine Conștient de natura lui divină, și Divinul devenit Om care parcurge aventura dureroasă a identificării cu trupul, cu mintea, cu emoțiile, Divinul care trăiește experiența umană a relațiilor, a trădării, a iubirii omenești pe care le transcende. Întruparea lui Christos este răspunsul la toate întrebările despre natura noastră, și despre ”cine suntem cu adevărat.”

Rostul acestor rânduri nu este dezbaterea teologică. Trăim vremuri de rezoluție a Conștiinței în care întrebarea ”cine sunt eu” devine o întrebare a Umanității aflată într-o profundă criză de transformare interioară. Răspunsul a fost dat deja prin Întrupare. Experiența umană a lui Christos este răspunsul. El poate fi formulat simplu: omul este una cu Divinul din care se naște. Este expresia în trup, în densitate, a lui Dumnezeu. Întreaga sa transformare de Conștiință constă în transcenderea identității pe care și-o asumă. Mulți cred că identitatea umană și cea Divină se exclud una pe cealaltă, așa cum s-a petrecut timp de milenii. Realitatea este că încep să devină compatibile pentru că noi înșine începem să ieșim din identificarea cu umbra.

Crăciunul. Se crede că este despre nașterea lui Isus Christos. Și este. Așa cum este și despre nașterea lui Mithra și a altor personaje care au trăit transcendența. Sintetic, Crăciunul este nașterea Omului care, într-o bună zi va trăi experiența transcendentă a identității cu Divinul și va depăși condiționarea de a crede că este ”doar un om”. Crăciunul semnifică Întruparea, frumusețea, măreția Adevărului despre natura Umanității și a Creației. Băiețelul care se naște în paie din trup de femeie și deasupra căruia strălucește Steaua, este Acela care se va trece prin toată experiența de a fi uman, prin durere dar și prin bucurie, prin căutare dar și prin splendoarea de a găsi Adevărul despre Sine.

Este, de fapt povestea Umanității pe care o trăim cu toți, chiar acum.

De două mii cincisprezece ori am renăscut pentru ca în cele din urmă să urcăm Golgota durerii umane, răstigniți pe crucea de lemn a lumii și a îndoielii că am fost părăsiți. Am repetat povestea neputând să percepem încă Adevărul pe care Christos l-a rostit și pe care l-a exprimat prin experiența sa umană. Orbi și surzi ne-am încăpățânat să explicăm în mii de feluri experiența lui Christos, am întors-o pe toate părțile, am scris mii de cărți cu interpretări ale acestei experiențe, am creat o întreagă ”teo-logie” despre aceasta, ignorând constatarea simplă că un Om trăiește în trup experiența identității cu Dumnezeu și afirmă că această experiență este disponibilă oricui are puterea de ”a-și deschide inima” pentru a trăi această stare de Conștiință și de Conștiență.

În istoria Umanității, identitatea Dumnezeu-Om a fost trăită de mai multe ori. Sacerdoți ai tuturor timpurilor umanității, bărbați și femei, au ținut deschisă poarta către Divin, pentru ei înșiși și pentru ceilalți, deveniți una cu materia. Dar drumul deschis de Christos este cea mai tulburătoare expresie a acestei identități pentru că este cea mai scufundată în uman. Templul său este Lumea și trupul. Darul său este trăirea directă, ca Om, a Divinului. Odată trăită, ea devine accesibilă experienței celorlalți. Însă, în mod semnificativ, Umanitatea, incapabilă să-și accepte propria divinitate avea să o ucidă bătând-o în cuie pe o cruce, fără să intuiască nici un moment că se răstignește pe sine. O auto-crucificare care durează de două mii de ani. O cumplită bătălie interioară între aspectul uman, ego, înfricoșat, autocritic, care se percepe pe sine mizerabil, arogant și obtuz, și intuiția profundă care se naște acum în Umanitate și care privește identitatea înaltă. Divinul.

Pe cruce, Isus – omul avea să rostească ”Tată, de ce m-ai părăsit?” Aceasta este vocea omului, a dimensiunii care avea să moară, vocea îndoielii. A umanității care se simte părăsită. Ea nu anihilează experiența lui Christos ci dimpotrivă, întemeiază nu coexistența ambelor niveluri, ci identitatea lor.

Acest Crăciun este nașterea lui Christos în Inima Umanității. Tot mai mulți oameni descoperă în adâncurile lor identitatea cu Divinul, chiar în vreme ce Umanitatea în ansamblul ei se crede mai părăsită ca niciodată de acesta. Tulburătoarea perioadă pe care o trăim, zguduită de furie, frică și neîncredere, de crize personale, colective și globale, este crucificarea. Pare o moarte, dar este o renaștere. Moare acea parte din noi care refuză să accepte ceea ce suntem cu adevărat. Divinitate Întrupată. (hft)

 

 

 




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

44 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Creația colectivă de realitate III Creația colectivă de realitate III
Libertatea, Provocările și Conștiența

De ce este atât de greu să nu depinzi de ceva din exterior? De un sistem de pildă. Sunt sigur că și tu îți dorești să fii independent, să nu depinzi de nimic, și totuși... În primul rând ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Christos. Interior Christos. Interior

Am evitat mult timp să folosesc această sintagmă pentru că vreme îndelungată ea a suscitat enorme conflicte. Şi o mai face şi acum. Am evitat să intru pe domeniul disputei teologice şi teoretice, ...

Sursa Realității - prima parte Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi ...

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Împlinesc 50 de ani. Împlinesc 50 de ani.
O Inițiere în Practica Prezenței

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Conștiență la sfârșit de an Conștiență la sfârșit de an

Accelerarea timpului, catastrofe, deconstrucții, reconstrucții, războaie, bombe, incendii, accidente. Cum putem integra toate acestea în viața noastră de zi cu zi rămânând centrați, calmi ...

x