Călăuza rubrica Iubire-Sexualitate-Plăcere
Integrată la nivelul sufletului

Publicat la 23.02.2016 Comentarii

Bucuria vieții care curge prin ființa umană se simte în toată plenitudinea ei și în timpul actului sexual, care chiar dacă a fost considerat ‘păcat’ de unele religii, este un act creator sacru, integrator și eliberator prin trăirea conștientă la toate nivelurile ființei. Și aici, nu mă refer numai la ființa umană, ci la toate ființele vii din Univers.

Atât bărbatul cât și femeia, de-a lungul timpului, s-au preocupat de a-și mări experiența în timpul actului sexual, de a-și descoperi corpul și senzualitatea lui/ei, de a descoperi nașterea plăcerii din durere și curgerea energiei create în întreaga ființă, de a-și descoperi și recunoaște emoțiile și mai ales sentimentele vii din ei înșiși.

Bărbații întrupează în ei arhetipul lui Casanova (Don Juan), fiecare după putințele lui. Însă prea puțini sunt aceia care nu au uitat că acesta a iubit, a respectat și a dăruit plăcere femeii cu care era, pentru că s-a iubit, s-a respectat pe el însuși și a primit plăcerea pe care i-a dăruit-o femeia. N-a avut nevoie să se laude cu faptele lui și cu experiența lui în domeniu pentru că el trăia în integralitatea ființei lui relația cu femeia, oricare ar fi fost ea și oricâte ar fi avut. Relația bărbat-femeie era un tot unitar, iar energiile curgeau libere între cei doi parteneri, în dansul lor magnific.

Femeile întrupează în ele arhetipul Curtezanei, care a trăit în Italia, în vremea Inchiziției, și care a preferat să moară decât să-și trădeze adevărul interior sau să-și nege trăirea sufletului.

Da, arhetipuri neconștientizate, care acționează din inconștientul colectiv al Umanității. Depinde de noi, bărbat și femeie, ce hrănim: valorile unui act sexual creator, sacru sau umbrele sădite în inconștientul nostru prin moșteniri transgeneraționale de la strămoșii noștri sau prin trăiri personale refulate și neintegrate la nivel de ființă umană.

De-a lungul istoriei Umanității, ființa umană și-a uitat propria divinitate și s-a identificat cu propriul corp, cu instinctele primare, cu emoțiile dezvoltate, cu propria minte, uitând de calitatea integratoare a sufletului.

Din adolescență am luat contact indirect cu forme de devianță sexuală și mereu
m-am întrebat ce anume declanșează în om așa ceva. Eram în primul an de liceu, pe Platforma Măgurele, când s-a întâmplat tragedia. O relație între o studentă și un student din anii mari, care urmau să se căsătorească peste șase luni, a degenerat. El a fost cuprins de o gelozie oarbă și într-o criză de sadism a măcelărit-o pe ea cu un cuțit, după care s-a sinucis, aruncându-se în gol, de la etajul IV. Nici acum nu pot să uit durerea și jalea celor două familii.

În facultate, alt caz, de data asta cu cel mai bun prieten din liceu. Șef de promoție la Facultatea de Fizică, premiul I la Olimpiade Internaționale de Matematică și Fizică, s-a căsătorit și pentru că avea o problemă medicală legată de sexualitate (nu cunosc detalii) și soția a vrut să divorțeze de el (nu cunosc ce s-a întâmplat între ei), iar el s-a sinucis.

Prin urmare, ori din impotență, ori din prea plinul unei relații sexuale, aceasta poate degenera, atâta timp cât nu privești conjuncturile de viață prin prisma integratoare a sufletului și nu poți accepta ceea ce îți oferă viața prin alegerile conștiente sau inconștiente pe care ți le-ai făcut tu însuți. Ce anume provoacă aceste degenerescențe?

A durat mult până să ajung la aceste înțelesuri pentru că am uitat o scenă de viață pe care am trăit-o, ori în copilărie, ori într-un film (dacă mi-a plăcut un film și am avut ceva înțelesuri de extras din el, eu am trăit în corpul meu toate personajele filmului respectiv), ori într-un vis. Am uitat complet contextul.

Eram pe un câmp cu mai mulți copii la joacă. Mai departe de noi, la umbra unui copac, doi câini făceau sex. M-au frapat schelălăiturile de durere alternate cu cele de plăcere ale cățelușei și viteza cu care organul tare (dur) al masculului intra în ea. Inițial, m-am întrebat de ce nu pleacă cățelușa de lângă el, de ce se supune acestui travaliu. Apoi am înțeles că era în călduri și acceptase relația. Era vorba de nașterea plăcerii din durere. Instinctele primare, animalice erau la cote maxime. Unul din copiii cu care mă jucam, a luat o lopată și s-a dus înspre câini ca să testeze tăria organului sexual al masculului. Când l-au văzut câinii cu lopata deasupra capului venind înspre ei, au vrut să fugă, dar din frică, s-au blocat unul într-altul. Masculul a târât cățelușa vreo zece metri așa. În momentul în care au fost ajunși din urmă de copil, cu un urlet de durere comun, au reușit să se elibereze și au fugit în direcții diferite. Copilul respectiv și ceilalți se lăudau și râdeau de isprava care le trecuse prin cap, eu eram cu durerea în suflet.

Această întâmplare, chiar dacă atunci nu i-am descoperit toate înțelesurile fiind copilă, din inconștient, a funcționat pentru mine ca indicator a unor devianțe sexuale: sadismul, iubirea adictivă dependentă etc.

Unele din cauzele care conduc la astfel de devianțe sunt miturile culturii societății în care trăim:

Căutăm fericirea și dragostea în afara noastră, neglijându-ne propriile trăiri și propriile ființe. Atâta timp cât suntem într-un ‘haos interior’ datorat propriilor convingeri și tipare comportamentale auto-distructive neconștientizate, cum putem găsi în exteriorul nostru iubirea necondiționată, care ne împlinește ca ființe umane? Iubirea necondiționată există deja în interiorul nostru și aici ne putem conecta cu ea.

Trăim într-o societate bazată pe imagine și pe simțul proprietății. Femeia, având ca elemente definitorii: frumusețea, gingășia, maternitatea, sufletul ‘căminului’ se supune bărbatului, care prin asigurarea veniturilor familiei, îi asigură femeii nevoia de siguranță și stabilitate. De aici provin o sumedenie de rivalități între femeie și bărbat: Cine asigură veniturile familiei sau care are contribuția cea mai mare în aceasta? Neimplicarea bărbatului în asigurarea veniturilor unei familii poate provoca femeii angoase serioase, ducând chiar la destrămarea familiei.

Iubirea posesivă: dorința de a fi împreună cu persoana iubită este atât de mare încât renunțăm la percepția propriei independențe în cadrul relației și la stima de sine. Devenim anxioși, geloși, nervoși, depresivi și lipsiți de încredere în noi înșine și în ceilalți. Încercăm să ne mascăm disprețul de sine și uitarea de sine. Ne proiectăm nemulțumirea interioară în exterior prin mecanisme de control: manipulare, șantaj emoțional. Devenim dependenți și îi lăsăm pe ceilalți să decidă asupra fericirii noastre. Putem acumula o ură vis-a-vis de ceilalți, atât de mare, încât nu e de mirare că se petrec atâtea crime și sinucideri, făcute în numele iubirii. Și toate acestea în loc să acceptăm limitările din cadrul relațiilor noastre, să nu încercăm să le controlăm și să le transcendem prin compasiune.

– Pentru cei care se simt neîmpliniți sau nefericiți în viață, căutarea plăcerii sexuale poate deveni un drog, prin identificarea mentală cu plăcerea. Unele ființe umane se identifică cu plăcerea, altele cu durerea, suferința. Toate acestea sunt jocuri mentale egotice. Tocmai de aceea creează atâta dependență. Căutăm extazul sexual, dar uităm de Divinitatea din noi înșine, uităm să hrănim relația cu celălalt (care la nivel energetic, este o ființă vie în integralitatea ei), uităm de compasiune (a trăi împreună cu celălalt, nu alături de celălalt) și ne limităm la a trăi propria plăcere. Apoi inventăm căi de mărire a gradului propriu de plăcere pe care-l simțim, în detrimentul celuilalt partener (sado-masochismul).

– Ceea ce menține o relație adictivă dependentă poate fi și frica de singurătate, frica de eșec într-o relație și neconștientizarea tiparelor care au condus la nașterea unei astfel de relații.

Dacă ai sprijinul partenerului/partenerei poți transcende problema, oricare ar fi ea, prin iubire autentică, compasiune și respect față de propria ființă și de partenera/ul tău. Dacă nu ai sprijinul partenerului este mai bine pentru toți să ieși din relație.

Limitările auto-impuse din cadrul relațiilor sabotează relațiile și împiedică valorificarea potențialului individual și al relației însăși în integralitatea ei.. A rămâne într-o relație de acest gen este echivalent cu a privi în exterior, a nega puterea Sinelui. Odată ce ieșim din dependențe, înțelegem că este responsabilitatea noastră să dăm sens vieții pe care o trăim în deplină conștiență. Părăsim propriul nostru ego și cu smerenie autentică accesăm Puterea Divinului din noi înșine, acceptându-ne așa cum suntem, în stare de deschidere și vulnerabilitate, cu propriile răni expuse pentru a fi vindecate. După cum afirmă John Welwood în cartea sa, Iubiri perfecte, Relații imperfecte’, relația devine un joc al iubirii ce curge prin noi împreună cu viața, care ne oferă oportunitatea de a crește și a ne transforma prin influența celuilalt, de a transcende granițele EU-TU prin integrarea iubirii la nivelul ființei comune care se naște.

Am să închei cu versurile transfiguratoare ale lui Horia Francisc - Țurcanu din poezia Un cuvânt strigat pentru Ea (cartea 44):

Sunt îngerul iubirii respirând
în trupuri,
femei și bărbați deopotrivă,
căutându-se,
sunt Acela care se găsește în fiecare privire
însetată de completitudine,
a fiecărei perechi topindu-se unul
în celălalt,
sunt Cel-Nebun-După-Sine
oglindindu-se,
sunt Răsuflarea comună a
trupurilor
devenite una, Acela trăind spaima
Regăsirii, Recunoașterii și Renașterii,
viața și moartea sunt împletite în privirea
ochiului meu stâng învârtejită
în jurul privirii celui drept.




"Credința este încrederea în ceva exterior. Încrederea se referă la profunzimea interioară a Ființei. Călătoria Inimii este transformarea care ne conduce de la Credință la Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Fructele Întunericului Fructele Întunericului

Joan Halifax este un adevărat maestru al secolului XX, iar cartea sa, Fructele Întunericului este, fără nici o îndoială, o capodoperă demnă de a sta printre cărţile fundamentale ale oricărui ...

Despre moarte şi a muri Despre moarte şi a muri

Moartea, iată ultimul mare subiect tabu al timpurilor noastre. Se poate vorbi deschis despre orice trăire, dar nu şi despre moarte. Este un subiect tratat cu reticenţă conveţională, despre care se vorbeşte ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Este o poartă prin care fiecare ...

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Teatrul Vieții Teatrul Vieții
Marele Actor din interiorul nostru este Acela care joacă toate rolurile vieții noastre, care poartă toate  măștile, este Acela care creează toate dramele și toate poveștile noastre, pe marea scenă ...