Călăuza rubrica Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Publicat la 11.03.2016 Comentarii

Claudia Constantin

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria realitate. Strategii care mi-au fost ajutoare nepreţuite şi adevaraţi salvatori în copilărie, atunci când nu ştiam să mă salvez singură. Le-am lăsat să mă însoţească ca un animal credincios şi le-am investit cu încredere oarbă. Le-am apărat cu înverşunare împotriva oricărui atac, a oricărei tentative de contestare, le-am ridicat la rangul de valori şi principii de netăgăduit. Am creat teorii şi discursuri foarte inteligente în jurul lor, care mi-au hrănit conştiincios mintea şi orgoliul, nebăgând de seamă cum ele se transformă, din salvatori, în cei mai iscusiţi sabotori.

Cu ajutorul dibăciei minţii aceste strategii s-au insinuat, încet-încet, în toate aspectele vieţii mele. Au ieşit din sfera ideilor şi mi-au invadat limbajul, astfel că în momentele dificile pe care le traversam, obişnuiam să spun: „nu ştiu ce se întâmplă! ce se poate face? ceva este în neregulă! totul o să se rezolve!". În asemenea momente fierbinţi, când totul ardea şi durea înlăuntrul meu, când totul era extrem de personal, eu mă exprimam…impersonal, aplicând strategia evitării responsabilităţii! Ce ghiduşie ingenioasă a minţii care nu voia să accepte că realitatea nu poate fi impersonală, că totul are un autor, un creator. Creator pe care ea refuza să îl valideze.

Aceleaşi strategii au devenit şi dirijorul acţiunilor mele. Dar nişte strategii înguste şi vechi, nu puteau naşte decât acţiuni seci, repetitive care au ajuns să îmi configureze realitatea: trăiam mic, îngust, repetitiv; înfricoşată de orice posibilă durere pe care aş fi putut-o simţi şi mereu în stare de alertă pentru a nu fi luată prin surprindere de vreun posibil şi închipuit pericol; încercând mereu să controlez realitatea şi tot construind soluţii sufleteşti de salvare pentru situaţii de urgenţă inexistente, născocite de propria-mi minte; ridicasem ziduri groase pentru a nu mă (mai) lăsa rănită, de oameni sau întâmplări, purtam mereu masca indiferenţei şi a detaşării, a lui „nimic nu mă atinge aici unde m-am retras, nu am nevoie de nimeni şi de nimic, mă descurc singură". Şi tot acest uriaş şi împovărător efort era născut din ruşinea şi frica că cineva ar fi putut ghici cât mă durea tot înlăuntrul meu şi toată însingurarea care îmi circula frenetic întregul trup, căutând cu disperare măcar o infimă breşă prin care s-ar fi putut scurge. Şi care masca dorinţa naturală, firească a oricărei fiinţe umane de a fi în conexiune cu alţi oameni, de a simţi sentimentul de apartenenţă şi pe care eu o considerasem dintotdeauna dovada unei slăbiciuni intolerabile. Nu ştiam pe atunci că a-mi arăta vulnerabilitatea, acceptându-mi şi rostindu-mi durerile este, de fapt, un act de mare curaj şi putere.  

Am realizat astfel că zidurile care serveau magistral scopului pentru care le construisem, opreau nu doar durerea, ci ele opreau ORICE. Orice trăire, orice emoţie, inclusiv bucuria. Eram prinsă între aceste ziduri, la adăpost de durere, dar atât de singură. Prizoniera propriei mele construcţii şi una nu la fel de uşor de demontat precum construcţiile din piese Lego. Trăiam o viaţă lipsită de emoţii şi experienţe noi, sterilă, care mă usca pe dinăuntru. O viaţă care avea potenţialul unui Univers, dar pe care eu o redusesem la un singur punct. Era însă fix punctul în care trebuia să ajung pentru a descoperi înlăuntrul meu curajul de a mă privi în ochi şi de a-mi răspunde cu sinceritate la întrebări precum:

  • Viaţa mea este în acest moment aşa cum am visat-o sau dimpotrivă?
  • Fac ceea ce mă bucură cu adevarat? Jobul meu îmi aduce bucurie?
  • Mă exprim autentic în relaţia mea de cuplu şi în relaţiile cu ceilalti? Şi dacă nu, ce mă împiedică să mă exprim autentic?
  • Trăiesc experienţele la care am visat sau doar vorbesc despre ele?
  • Cât adevăr şi câtă minciună există în viaţa mea, în acest moment?
  • Sunt dispusă să îmi asum Schimbarea?

Şi numai parcurgând drumul până în acest punct încremenit şi aparent mort, am putut simţi cum toată fiinţa mea urla după schimbare. Trăiam acut sentimentul lui acum ori niciodată! Şi am înţeles că nimeni nu poate alege în locul meu. Era timpul să ridic privirea din punct şi să privesc sferic. Să las, în loc să mă agăţ. Să zbor, în loc să mă scufund. Iar inima mea, care mă ghidase în toată această Călătorie, a găsit puterea de a se rupe şi a da drumul la ceea ce nu se mai potrivea cu forma ei interioară - oameni, situaţii, locuri, obiceiuri -, acceptând durerea inerentă unei astfel de desprinderi, dar fără a mai lăsa această durere să-i smulgă bucăți, mutilând-o. 

Am luat decizia să fac altfel. Şi pentru că EU am ieşit din nemişcare, întreaga mea realitate s-a mişcat la rându-i, s-a reconfigurat ca printr-o magie. Punctul în care se închisese viaţa mea a început să se expansioneze, iar zidurile au început să se crape. Şi am trăit schimbarea din plin. Job, relaţie de cuplu, relaţii cu ceilalţi, dar mai ales relaţia cu mine însămi. Am experimentat cum se simte a lăsa controlul şi mi-am dat voie să privesc şi să percep dincolo de zona de familiaritate. Am renunţat la a mai nega lucrurile pe care le simţeam, dându-mi voie să le exprim cu sinceritate, dincolo de conceptualizări, de etichetele bine/rău, moral/imoral, iar asta a deschis calea către noi experienţe. Am privit în ochi şi m-am lăsat privită. Mi-am deschis inima şi mi-am expus vulnerabilitatea. Am dăruit şi am primit. Am făcut alegeri şi mi-am asumat responsabilitatea lor. Am respectat alegeri, ale mele şi ale celorlalţi, iar asta nu este nici pe departe cel mai uşor lucru din lume! Am trăit bucurie şi expansiune împreună cu alţi oameni asemeni mie. Am trăit durere şi închidere, însă am învăţat să cer sprijin şi susţinere, să mă las mângâiată şi ţinută în braţe. Şi am simţit că Împreună este mai uşor.  Am zburat înalt și m-am prăbuşit adânc, dizolvând limite, tipare și obiceiuri vechi, făcând loc pentru un nou mod de a simți viaţa.  

Şi iată cum punctul în care care ajunsese viaţa mea şi pe care îl considerasem mort, s-a dovedit a fi cel mai potrivit loc din care puteam vedea, pentru prima dată cu claritate, faptul că nimic nu „se” dărâmă, nimic nu mi „se” întâmplă, că EU şi numai EU sunt creatorul a tot ceea ce a existat şi există în viaţa mea. Cu alte cuvinte, demolarea propriei realităţi pe care tocmai o trăiam era tot un act de creaţie, era creaţia MEA. În acest context de repoziţionare a tuturor aspectelor din viaţa mea, acum ceva timp aş fi spus: „totul se dărâmă în jurul meu, nu ştiu ce este de făcut”. Aş fi trăit la cote maxime frica şi neputinţa şi aş fi aşteptat ca ceva se întâmple de la sine. Azi însă ştiu adevărul şi îl pot rosti: EU îmi dărâm şi îmi (re)construiesc, mereu și mereu, propria Realitate! Şi această rostire produce o reacţie în lanţ în toată Fiinţa mea: mă face să îmi simt aproape instantaneu Puterea şi Măreția; îmi retrezeşte Încrederea în mine, în darurile mele unice; îmi descătuşează Viziunea şi modul de raportare la propria realitate; mă face să renunţ la aroganţa şi platitudinea lui eu ştiu deja totul, pentru a face loc curiozităţii şi entuziasmului de a privi Viața cu ochi mereu proaspeţi. 

Şi abia aştept să văd forma în care îmi voi turna visele de acum înainte, având Conştienţa Creatorului care sunt.  

 

Claudia

 




"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Workshopuri relevante

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Articole pe aceeași temă

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Restructurare. Responsabilitate. Renaștere Restructurare. Responsabilitate. Renaștere
a 4-a generație

Ne-am tot învârtit în cercuri vicioase ce ne-au ținut departe de adevăratele priorități însă, acest modul cu a sa energie, ne-a adus fiecăruia în parte și tuturor împreună, ...

Trenul Trenul
sau Need a hero in my life

Trenul devine din ce în ce mai asurzitor. Cu cât căutăm mai mult, cu atât gândirea devine mai indisciplinată, vagoanele ideilor urmează aceleași șine vechi, aceleași direcții, pare ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Evident Evident

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...