AmmaRa rubrica O zi de liniște și tăcere

Publicat la 15.03.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

O zi de liniște, așezare și tăcere, cadou de ziua mea. Un dar prețios ce mi-a permis să mă așez, să mă simt și, în același timp, să continuu a simți profunzimile legăturilor dintre noi toți. Chiar dacă pentru mintea noastră, uneori, există legături ce par a se fi rupt în dimensiunea orizontală, în adâncuri știm mereu că nu este așa. Legăturile continuă să existe. M-am bucurat mult, de ziua mea, să primesc mai mult decât formalul La Mulți Ani de la ființe dragi mie pe care nu le-am mai văzut de mult. Iar bucuria a fost și mai mare să primesc semne chiar de la unele ființe pe care le știam pierdute-n valea întunecată a disperării sau a labirintului mintal produs de-un ego imatur. Pentru mine, aceste reveniri sunt cele mai frumoase cadouri. A ieși din întunericul haosului mental și a putea face altfel, e o dovadă de curaj și maturitate. A recunoaște că dezamăgirile sunt născute din interpretări greșite, bazate pe frică, neîncredere, lipsă de iubire e o dovadă de curaj și maturitate. Mulțumesc pentru acest cadouri.

Dezamăgirile nu sunt pedepse pe care ni le oferim unii altora. Și nici pedepse din partea lui Dumnezeu sau a Universului. Dacă în trecut n-am fost atât de conștienți, acum ține de noi. Noi înșine avem responsabilitatea de a fi atenți în ce formă eronată ne turnăm percepțiile, cât de mult continuăm să hrănim convingeri învechite și când alegem să ne recentrăm în așa fel încât ceea ce gândim și rostim să reflecte ceea ce suntem cu adevărat.

Tuturor celor care mi-ați scris de ziua mea, și tuturor celor care alegeți Calea Conștienței, vă dedic aceste rânduri pe care simt a le împărtăși acum cu voi.

În aceste vremuri avem toți nevoie să ne recroim viața spirituală în așa fel încât să reflecte nevoile întregii lumi și nicidecum să le evite. Nu mai este doar despre nevoile noastre strict personale. Nu mai putem arunca chiștocuri de țigară pe jos sau lăsa mormane de gunoaie în păduri crezând că nu ne vede nimeni. Nu mai putem scuipa în parcurile în care se joacă ai noștri copii. Nu mai putem face asta fără a simți că în noi înșine aruncăm gunoiul. Noi înșine suntem pădurea. În noi înșine scuipăm. Fiecare gest contează. Așa cum fiecare vorbă grea, aruncată în mod inconștient, poluează aerul pe care-l respirăm cu toți.


Gunoaiele aruncate în Natură sunt semnul înstrăinării noastre, ale unei rupturi interioare. Credem că înafara noastră
este un spațiu străin, gol și inert din care nu facem parte. Aceasta este dualitatea, despărțirea între ”noi” și ”restul”. 

Numai în stresul vieții cotidiene avem posibilitatea de a ne întâlni cu propria noastră umanitate. În retreat.uri, meditații, călătorii, ceremonii sacre, totul e mai ușor. Provocarea vine când ne reîntoarcem în viața de zi cu zi. Însă, doar acolo, în viața cotidiană plină de provocări, de încercări, de urcușuri și coborâșuri, putem să ne șlefuim calitățile de Om. Doar întrupând pe deplin spiritul nostru, divinitatea noastră, putem trăi umanitatea și putem să ne simțim sinele unic. Unicitate nu înseamnă însă să fim rupți de ceilalți și de tot ce ne înconjoară.

Avem însă nevoie de flexibilitate, de curgere, pentru a putea întâmpina tot ceea ce vine în calea noastră. Iar flexibilitatea este o alegere de a ieși din rigiditate. De a mai lăsa din balast, din zgură. Dacă am fost în ultima vreme plini de aspirații dar prea puțină acțiune, inspirați dar inactivi, această perioadă ne împinge să ne exprimăm în exterior inspirația, pofta de creație, ce se petrece în interior. Dacă vrem ca viața noastră să se schimbe trebuie să fim noi înșine schimbarea pe care o căutăm. Cuvinte pe care le-am tot auzit cu toți însă doar trăindu-le putem simți puterea lor. Dacă petrecem prea mult timp plângându-ne sau blestemându-ne soarta și prea puțin făcând ceea ce putem pentru a ne crea un alt Prezent, un alt Acum, așa cum îl vrem noi, e momentul să ne oprim. Să reflectăm puțin și să ne dăm voie să trăim altfel. Adică, să acționăm, să facem altfel decât până acum. Oare n-am obosit să ne tot plângem și să ne văicărim? Nu suntem victime, decât dacă continuăm să alegem asta, ci jucători! Din ce în ce mai conștienți. Suntem atât creatori cât și creație. Oare n-am obosit să permitem obiceiurilor mentale vechi de a ne ține captivi în negativitate și de a ne va distruge? Putem oricând alege pe ce parte a jocului vrem să fim. Captivi în lanțurile vechilor obiceiuri sau încrezători, determinați, de a schimba perspectiva și de a găsi căi noi ce ne pot ajuta să traversăm provocările prin care trecem fiecare? Ce alegem? Ce decidem? Dacă ținem cont și de momentul astral pe care-l traversăm în aceste zile, se pare că această decizie, luată acum, ne va croi următoarele șase luni și ne va colora fiecare moment. Așa că, să alegem cu înțelepciune! Pe ce parte a jocului vrem să fim? Eu vă invit de partea Conștienței. Vă promit că merită! Însă, alegerea vă aparține.


Conexiunea cu tot ceea ce există este un miracol accesibil doar din interior. Presupune Prezență, deschidere față de Existență.

Doar alegând Conștiența putem începe să recunoaștem nu numai unde suntem răniți dar și cum continuăm să ne rănim unii pe ceilalți (cu răutăți gratuite, cu proiecții, cu judecăți, cu gelozii și comparații). Nu vă invit să ne învinovățim cu toți acum și nici să ne simțim rău cum c-am făcut toate acestea ci, mai degrabă, să-i dăm voie ego.ului să se maturizeze. Și, astfel, să ne modelăm într-un alt mod viețile. Nimeni nu poate scăpa subiectivității. Toți vedem viața prin proprii ochi, o analizăm în funcție de ce (credem că) vedem și de propriile experiențe din trecut. Și toți reacționăm pentru a proteja ceea ce se simte ca fiind sensibil, dezgolit, vulnerabil. Făcând asta călcăm peste nevoile și sensibilitățile, peste emoțiile și durerile celorlalți. În feluri pe care, de multe ori, le regretăm apoi. Sau în feluri pe care chiar nici nu le percepem. Adică, nici nu ne dăm seama că am călcat în picioare emoțiile celorlalți. Și asta doar din inconștiență. Din încercarea de a proteja propriile nevoi ignorând nevoile celorlalți și ale întregii lumi. Prea absorbiți în noi înșine, uitând că relațiile sunt prețioase, sunt intense, sunt complexe.

Momente de liniște și de tăcere vă doresc la toți în care să simțiți că nu ne mai putem permite să dăm vina unii pe alții - „din cauza ta!” – dacă vrem să trăim altfel. Tendința de a-i învinovății pe ceilalți, sistemul, societatea, relațiile, job.ul, șeful, traficul…etc. s-o transformăm într-o tendință a trecutului și s-o lăsăm în urmă. Doar așa vom putea crea, conștient, conexiuni autentice între noi.

Dacă am fi sinceri, cu adevărat, am recunoaște că habar nu avem cum stau lucrurile, de fapt, în relațiile noastre. De orice natură ar fi acestea. Și doar recunoscând acest lucru putem retrezi înțelepciunea interioară care ne arată cum e cu complexitatea și frumusețea și bogăția relațiilor pe care le creăm.


Orice relație este o expresie a Conexiunii universale a tuturor lucrurilor și fiinâelor. Dar o Relație conștientă iese din platitudinea
rolurilor și aduce bucuria .

Pentru mine, o mare parte din Jocul Cosmic, este despre cultivarea relațiilor conștiente în viața mea. Și acum mai mult ca niciodată. Dar pentru voi, fiecare dintre voi, e, poate, despre altceva în această perioadă. Despre sănătate, despre darurile pe care vreți să le împărtășiți cu lumea, despre carieră, despre maternitate, despre sfârșitul unei relații sau începutul uneia. Acolo unde avem nevoie de răspuns, în oricare din aceste direcții, momentul astral al acestei perioade, ne va ajuta să ne conectăm la răspunsul deja prezent în noi. Dacă rămânem în curgere și flexibilitate vom primi tot felul de semne, de revelații din partea existenței. Să fim deschiși la orice ni se arată, să fim pregătiți să acceptăm adevărul pe care l-am tot respins și căruia, din varii motive, i-am rezistat. Și să renunțăm la credințe pe care atât de mult le-am dorit să fie adevărate.

Această poartă, deschisă în ceruri pentru scurt timp, ne arată o nouă perspectivă care ne va purta dincolo de propriile noastre limitări. Dar, atenție! Noi suntem cei care trebuie să deschidem poarta, să privim, să ne bucurăm de dansul fin și nuanțat conținut în această nouă perspectivă. E o poartă a înțelepciunii. Iar aceasta, înțelepciunea, este o prezență vie, care respiră cu noi, în noi, prin noi și nicidecum o enciclopedie învechită și prăfuită în care este scris despre timpuri trecute. care, poate, nu au nicio legătură cu noi. Putem învăță să ne accesăm propria înțelepciune având cât mai multă încredere în corpul nostru. Corpul nu ne minte niciodată. Ține de noi să învățăm să-l ascultăm. În cât mai multe momente de tăcere și liniște pe care ni le oferim cadou, chiar dacă minte spune că „nu avem timp să ne așezăm și să nu facem nimic”.

Să nu dăm la o parte nimic din ceea ce ni se revelează în aceste zile. Să avem curajul să explorăm totul, să îmbrățișăm totul și toate potențialele și să rămânem cu mintea și inima deschise. În loc de rezistență și neîncredere să plantăm semințele Conștienței, în tăcere, gustând SEVATI, cu încredere că le vom culege roadele când se vor fi copt. Și asta va fi mult mai devreme decât ne așteptăm. Nu este deloc adevărat că mai avem mult de lucru cu noi înșine. Timpul coacerii noastre este acum. Să rămânem deschiși în fața existenței și să primim oportunitățile pe care aceasta ni le oferă. Provocări de tot felul vor continua. În loc să folosim rezistența noastră încăpățânată în fața schimbării o putem folosi pentru a traversa aceste provocări.


”Această poartă, deschisă în ceruri pentru scurt timp, ne arată o nouă perspectivă care ne va purta dincolo de propriile noastre limitări.”

În Dansul Inimii de la Timișoara, săptămâna trecută, ne-am dansat rolurile. Cel mai puternic a fost rolul neputinciosului. Rol pe care, cu siguranță, îl cunoaștem cu toți. Neputinciosul repetă ca o moară stricată: „Nu pot. Nu pot. Nu pot. Nu sunt în stare. E prea greu. E prea dureros. E imposibil.” Atât de puternic a fost acel rol pentru cel care l-a întrupat încât n-a putut duce Călătoria până la capăt. Plecarea lui în mijlocul Călătoriei le-a oglindit, celor rămași, propria neputință. Și ne-a determinat pe toți să simțim că întotdeauna, de fapt, putem alege altfel. Iar dacă suntem aici unde suntem, cu toți, dacă am trecut prin tot ce am trecut deja – fiecare prin propria durere și suferință - la fel putem face și acum. Putem trece prin tot ce pare a fi greu, dureros, imposibil. Avem multe lucruri pentru care putem fi recunoscători. Acum. Dincolo de orice provocare. Acum putem simți recunoștință.

Cum ar fi dacă am luat toate provocările pe care le avem în această perioadă ca pe niște semne pe care noi ni le-am lăsat, cândva, demult? Semne deghizate ce ne invită (sau, uneori, chiar ne forțează) să le dezvelim adevăratul mesaj, să învățăm din ele, și făcând asta să ne urmăm calea către transformare și întregire. Provocări sau semne? Mie îmi plac semnele și de aceea aleg să văd în fiecare provocare un semn al meu lăsat cândva. Semnele deghizate în provocări pe care le primesc în această perioadă mă învață să răspund cu compasiune către mine însămi, în primul rând, și către ceilalți. Și mă mai invită să vă șoptesc vouă tuturor că e nevoie să râdem mai mult și astfel să detonăm presiunea sub care suntem toți încercând să supraviețuim fără a ne mai bucura cu adevărat de viață. Bucurați-vă de Viață!


Bucuria curge din Prezență, din deschidere, din Conexiune și nu are nevoie de ”motive”. Este bucuria de a fi. 

Nevoia de conexiune, de iubire, de acceptare este nevoia noastră a tuturor. Provocările exterioare să le luăm drept semne care să ne aducă aminte că ceea ce ne unește e mult mai important decât ceea ce ne separă. Că toți avem nevoie de mai multă pace și liniște în aceste vremuri. Ape învolburate vom mai traversa cu siguranță, dar le vom naviga mai bine fiind conștienți că nevoia de conexiune e prezentă în noi toți.

Conjuncții astrale, energii planetare, amenințări de războaie, explozii în plină capitală Europeană, crize personale, crize colective, tensiuni relaționale etc. Toate acestea ne influențează pe toți. Fie că vrem sau nu. Câmpul de rezonanță ne atinge pe toți.


Există locuri în natură, binecuvântate, care ne deschid  către trăirea Întregului. Un astfel de loc este Colina Lunii, în Podișul Luncanilor.

Să ne aducem însă, mereu și mereu aminte, că alegerea stărilor noastre ne aparține. Adânc în inima umanității noastre, acolo unde există pământul și spiritul, unde există iubirea și compasiunea, unde există femininul și masculinul, există, în același timp, nevoia de conexiune a tuturor. Conexiune cu toți și toate. Provocările prezente să le luăm drept semne de a ne trezi, de a deveni mai conștienți de importanța nevoilor colective. Noi suntem jucătorii marelui Joc Cosmic numit Viață. De ce am continua să-l jucăm în inconștiență? De ce am ține cont doar de nevoile personale ignorând nevoile colective, dacă vrem o nouă lume?

Aceasta este resurecția sufletului nostru dornic să ne inspire în propria-i dorință și poftă de Viață, respectându-și Contractul Sacru. Contract care ne invită să ne recroim viața, în aceste vremuri, în așa fel încât ceea ce trăim să reflecte nevoile întregii lumi.

Onorăm sau ba acest Contract? Am încredere că vom fi din ce în ce mai mulți cei care vom spune DA Vieții trăită în Conștiență!

Cu iubire și recunoștință,




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Funcţiile orgasmelor Funcţiile orgasmelor

Funcţiile orgasmelor este o carte revoluţionară, dedicată atât medicilor cât şi tuturor celor interesaţi să se descopere şi să se înţeleagă pe sine, care oferă o viziune uluitoare ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Articole pe aceeași temă

Anam Cara - Retreat pe Colina Lunii Anam Cara - Retreat pe Colina Lunii
O îmbrățișare permanentă a ceea ce este

Noi suntem femeile Pământului. Fiicele Mamei Pământ. Mama Țera.Noi suntem femeile în permanentă devenire. Nu ne naștem femei ci devenim Femei.Noi suntem femeile ce renaștem la fiecare Lună ...

Nevoia de Conexiune Nevoia de Conexiune

Draga mea, nimeni nu poate lua în locul tău o decizie majoră ce îți poate schimba radical viața. Apele tulburi ale incertitudinii, ale îndoielii, pot fi, de multe ori, de-a dreptul înfricoșătoare.  ...

O privire în viitor,  din acest Acum al începutului de an O privire în viitor, din acest Acum al începutului de an

Ascult vântul rece și freamătul din adâncurile zăpezii, privind acum, cu încredere, în viitor. Știu că ceea ce gândesc acum, creează viitorul pe care-l voi trăi mâine. ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Redescoperirea adevărului tău

Atenție Ieșencelor, și cele din împrejurimi, peste o lună, vin la voi! Chiar de ziua numelui meu! Anul acesta, de Constantin și Elena, am ales să fiu în Centrul Călătoria Inimii de la Iași. ...

Poarta către Extaz - Dansul Inimii Poarta către Extaz - Dansul Inimii

Dansul este una dintre cele mai frumoase și mai transformatoare căi pe care le cunosc unde putem combina celebrarea comunității cu exprimarea de sine și transcenderea ego.ului cu vindecarea traumelor vechi. ...

Renaște-te, Femeie! Renaște-te, Femeie!
Transformă Lumea ta Interioară și astfel schimbi Lumea în care trăiești

Bucurie și Recunoștință simt că pot împărtăși cu tine din experiența mea personală. Nu m-am născut femeie ci am devenit Femeie. La oricare din Călătoriile Practica Puterii Feminine alegi să participi, ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Claritate. Autenticitate. Viață. Iubire Claritate. Autenticitate. Viață. Iubire
Noi începuturi

Un barometru care ne arată întotdeauna cu mare precizie starea sufletului este mișcarea. Iar ea, mișcarea, nu minte niciodată. Abia când începem să ne mișcăm ne dăm seama cât de mult ...

Roata Ritmurilor Lunare Roata Ritmurilor Lunare
Cele Patru Ritmuri de Conștiență ale Femeilor

Dacă citești aceste rânduri este pentru că ai ales schimbarea, ai ales transformarea, ai ales să crezi că-ți poți crea viața pe care o visezi. Este pentru că acum poți înțelege și accepta ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...