Maestrul Interior rubrica Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Publicat la 23.03.2016 Comentarii

 Horia Francisc-Țurcanu

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității de viață. ”Lumea este așa cum este pentru că tu ești așa cum ești”. Războaiele lumii sunt reprezentări ale războaielor interioare. Criza de transformare psiho-spirituală a Europei, o criză de identitate. Fiecare alegere pe care o facem, fiecare gest, fiecare act, gând sau emoție este un răspuns la întrebarea ”cine suntem noi”. 

Suntem față în față cu propria noastră creație. Realitatea este expresia lumii noastre lăuntrice.

Ce-i face pe niște puști care trăiesc în mijlocul strălucitoarei Europe să se îmbrace cu explozibil și se sinucidă luând cu ei sute de oameni? În ce fel s-au rătăcit ei de Umanitate, înrolându-se într-una din armatele Domnului dedicate uciderii? Am văzut la televizor un expert al SRI care probabil era psiholog, vorbind despre ”radicalizare” și despre etapele acestui proces prin care un tânăr obișnuit ajunge terorist. Zeci de mii de asemenea oameni trăiesc în mijlocul arogantei democrații europene, sunt cetățeni ai continentului, și mii dintre ei ajung să-și găsească un sens pentru viața lor alăturându-se furiei ucigașe a unor organizații teroriste. Specialistul SRI afirma cu naivitatea experților în orice cum în ”câteva săptămâni” acești oameni ajung niște ucigași cu sânge rece și punea accentul pe spălarea creierelor, pe îndoctrinare. Nimic despre lumea în care trăim și în care acești tineri s-au născut, nimic despre lipsa de sens a vieții lor și despre marginalizare socială, culturală, nimic despre izolare și despre furia mocnită care arde la periferiile marilor orașe ale – totuși – celei mai sângeroase civilizații pe care a cunoscut-o umanitatea vreodată.

Acum câteva săptămâni scriam despre unul dintre cele mai tulburătoare momente prin care trece o ființă umană: acela în care descoperă lipsa de sens, de semnificație a vieții sale, în vreme ce se învârte în labirinturile bine organizate ale lumii noastre. Standard, omul se duce la serviciu dimineața pentru că trebuie să o facă, pentru că are rate la bancă și copii de crescut și pentru că aia e facultatea pe care a făcut-o. Își face treaba deși nu se omoară de bucuria de a fi la job și nici banii pe care-i primește nu-l motivează în special. Apoi se duce la supermarket în drum spre casă, apoi se uită la știri și tot așa. Uneori iese la bere cu prieteni și discută despre aceleași lucruri mereu. Viața pare un cerc închis și fără sens, lipsită de bucurie și de creativitate, nimic nou, totul devine tern și nesemnificativ. Nu există pasiune nici în job, nici în cuplu, nici măcar în distracțiile de duminică. Totul este predefinit, fac ceea ce a făcut și tata, și mama, îmi plătesc impozitele, sunt un om bun care încearcă să devină și mai bun, îmi voi trimite copii la o școală ca lumea să ajungă ”cineva”, în această lume dură și periculoasă. La sfârșitul vieții voi constata că am făcut tot ceea ce trebuia să fac, dar a fost prea puțină bucurie în viața mea.

Unii descoperă înainte de bătrânețe că viața lor nu are Semnificație și acesta este un moment fundamental în care poate începe transformarea interioară și marea aventură a căutării spirituale. Este însoțită de acel sentiment că ”trebuie să mai fie ceva” dincolo de platitudinea vieții.

Imaginați-vă cum arată acest ”trebuie să mai fie ceva” pentru tinerii de la periferiile marilor orașe occidentale. Sunt a doua sau a treia generație a unor familii de emigranți care nu și-au găsit niciodată locul în lumea occidentală. Dezrădăcinați, ei au încercat să trăiască în ghetourile lor agățându-se de ceea ce le-a mai rămas din tradițiile vechi. Săraci, simțindu-se respinși și cetățeni de mâna a doua, plini de resentimente și de frustrare, scăldați permanent în discursurile ipocrite și demagogice ale unei Europe din care ei simt că nu fac parte, căci sunt de altă culoare și altă religie, e foarte ușor să transforme nostalgia după ”vechile timpuri bune” într-un recurs la ”valorile solide ale tradiției”. În cazul lor este Islamul. Dar nu acel Islam care propovăduiește pacea în numele lui Allah, căci acești oameni nu simt liniște interioară, ci furie și frustrare. Nu numai a lor ci și a părinților sau bunicilor lor. Se transformă într-un fel de cutie de rezonanță a nemulțumirii trans-generaționale pe care ei, spre deosebire de slabii lor înaintași, vor avea curajul de a o manifesta. Așa ajung să se ”radicalizeze”. Nu în câteva săptămâni, ci în câteva generații, pe fondul ipocriziei și demagogiei unei lumi în care se simt străini. 

Mii de tineri europeni găsesc un sens pentru viețile lor mizerabile sub steagurile și ideologia unui dumnezeu
oarecare. Furia, frustrarea, frica și violența exprimate de ei sunt, ne place sau nu, ale noastre.  

Câtă furie reprimată trebuie să se strângă pentru a arunca în aer sute de oameni? Nu știu, dar procesele pe care le trăim în explorările noastre de conștiință, în care se produc de multe ori enorme revelații despre noi înșine și mari vindecări interioare, scot la suprafață enorme cantități de furie îngropată adânc, reprimată, și care este rezultatul unor alegeri mai mult sau mai puțin conștiente făcute cândva.

Mecanismele fricii și ale furiei. Nevoia de Conexiune

În ultima serie a Călătoriei numită Arta Respirației Conștiente, forma avansată a Practicii Prezenței, cea mai importantă temă care a reieșit din experiență pe parcursul celor 7 sesiuni de explorare a fost, nu întâmplător, felul în care modulăm în interiorul nostru energia vitală sub forma fricii și a furiei, încă de când suntem copii. Nevoia fundamentală a Conexiunii este prezentă în noi toți. O putem numi nevoie de iubire, de atenție, de prezență, dar o receptăm ca pe o nevoie de conexiune cu ceilalți, mai ales când suntem copii. Nașterea într-un trup omenesc și identificarea cu acesta, trăirea într-o realitate a separării și a granițelor nu numai că nu domolește nevoia fundamentală de conexiune, ci o sporește. Trupul este un fel de însingurare a conștiinței Îngerului pe care o vom compensa încercând cu disperare uneori să regăsim Conexiunea. Copiii au nevoie de conexiune cu părinții lor, dar mai pe măsură ce creștem, nevoia de Conexiune se reflectă în tot ceea ce numim Relație. Vom căuta Conexiunea în relația de cuplu, în relațiile prietenii și copiii noștri, cu rudele noastre, în nenumărate forme. Nevoia de Conexiune este expresia unității fundamentale a tot ceea ce există, expresia nevoii de întoarcere la Întreg, de reunificare, în timpul în care suntem în formă umană, în trup. De aceea, relațiile noastre sunt extrem de semnificative în tot ceea ce înseamnă parcurs interior. Relațiile noastre exprimă profunzimea rupturii interioare, măsura în care ne simțim izolați. Fiecare relație din viața noastră este semnificativă pentru că celălalt reprezintă un aspect al propriei noastre ființe. Dacă relația este tensionată și plină de furie, frustrare, rușine, vinovăție sau tristețe, este pentru că noi înșine respingem în adâncul nostru o anumită parte din noi. Relațiile sunt oglinzi ale spațiului lăuntric și reprezintă întotdeauna nu ceea ce pretindem despre noi înșine, ci ceea ce credem în adâncul nostru că suntem. Toate judecățile asupra noastră înșine se reflectă în relațiile pe care le avem cu ceilalți și cu această lume. Este o declinare în experiență de viață a relației pe care o avem cu noi înșine.

Pentru a citi articolul pînă la final accesează contul tău Călătoria Inimii.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.

Ca Membru primești

  • Acces la toate articolele din Revista on-line Călătoria Inimii și la conținut special
  • Materiale video & audio doar pentru membrii
  • Meditații online gratuite
  • Poți participa la workshopuri, conferințe, concerte, evenimente
  • Ai acces webinare LIVE exclusive pentru membri
  • Beneficiezi de reduceri la Cărțile Maestrului Interior
  • Ai acces la un spațiu online de împărtășire și susținere




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

44 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Articole pe aceeași temă

Despre identitate și Înviere Despre identitate și Înviere

Orice identitate este o poveste pe care am construit-o despre noi înșine. Cine sunt eu? Este o întrebare care se naște atunci când începem să intuim că povestea despre noi înșine ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Maestrul Interior și sfârșitul suferinței Maestrul Interior și sfârșitul suferinței

Un tabu numit suferință. Ruptura interioară și crearea lui dumnezeu de către om. Universul nu are nevoie de dumnezeu, pentru că ESTE dumnezeu. Filtrele prin care creăm experiența realității. Durerea este ...

Vindecarea prin Prezență Vindecarea prin Prezență
În puterile tale

Tot ceea ne înconjoară, formele, obiectele, trupurile, întreaga lume materială, densă, este trecut. Toate au fost făcute deja, turnate în linii, de cineva. Este experiență de viață trăită ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Arta transformării Arta transformării

Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație

Un moment de reverie. Primăvara din mijlocul iernii. Renașterea. A simți, a asculta, a fi. Nimic nu se sfârșește vreodată, fiecare clipă este un nou început. Unul dintre numele Divinului este ...

Aleg Viața! Tu? Aleg Viața! Tu?

Iată-ne ajunși deja la mijlocul lunii septembrie! Și dacă ne luăm doar după aceste prime două săptămâni, noi, HEFT, simțim că este cea mai puternică lună din acest an. Energia cu care se defășoară ...

x