Punct rubrica Naștem Noua Lume. Împreună

Publicat la 21.04.2016 Comentarii

 Elena Francisc-Țurcanu

Naștem Lumea Nouă. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. Unii dintre noi am fost provocați la nivel de sănătate. Alții în relații sau carieră. Însă multe provocări se pare că au fost și continuă să fie în ceea ce privește sensul nostru în această viață. Multe întrebări despre sentimentul de sine. Cine sunt cu adevărat? Care este menirea mea pe această lume? Sunt întrebări pe care și le pun din ce în ce mai mulți oameni. Iar alții, care știm deja care ne este menirea, misiunea, consacrarea, ne întrebăm dacă chiar există vreo „speranță” ca ceva să se schimbe, cu adevărat, sau doar repetăm aceleași povești numai că le împachetăm altfel decât în trecut. Le punem poleială spirituală, de data aceasta, sau schimbăm, cu adevărat, poveștile?

Descoperirea a ceea ce suntem cu adevărat, Creatori ai Realității,
și transformarea Trecutului în Creație nouă, aceasta este Noua Lume.

Eu am încredere că ceva începe să se schimbe. Voi ce simțiți? Vă invit să-mi scrieți pe tema asta. Ce simțiți că se schimbă în viața voastră dar și în lume?

De curând a avut loc, în cadrul Călătoriei Inimii, Concertul SEVATI unde ne-am strâns în jur de 200 de persoane. Scopul principal al Concertului nu a fost neapărat muzica Mirabai Ceiba – deși, pentru noi în Călătoria Inimii, această muzică este, cu adevărat, un balsam vindecător - ci crearea unei oportunități ample de a ne reîmprospăta și de a ne simți, din nou, în comuniune și comunitate. SEVATI – tăcerea care ne-a oferit un spațiu interior în care să ne ascultăm și, de ce nu, unde să găsim răspunsul încotro ne îndreptăm de aici înainte.

În toate Călătoriile pe care le-am oferit în ultima vreme am simțit cum nerăbdarea pe care mulți au cultivat-o atâta vreme a scos la suprafață, brusc și dureros, frustrări vechi, foarte vechi și nedorite. Grabă. Nerăbdare. Lipsa ascultării de sine. Toate acestea au chemat la suprafață, pentru mulți din cei cu care am lucrat, un bagaj îngreunat de multe și multe frustrări nerostite. De asemenea, au tot ieșit din adâncuri dureri străvechi, ancestrale, dureri colective care ne copleșesc experiența vieții de zi cu zi, care ne încarcă reacțiile și ne descătușează emoții puternice ieșite din limitele normalului. Emoții exagerate. Dureri crâncene. 
Durerea este inevitabilă vieții, dar suferința este prelungirea mentală a acesteia.
A venit timpul eliberării de suferință. Aceasta este întotdeauna o alegere.

Din psihicul colectiv, durere reprimată și teme ignorate mult prea multă vreme, par a ieși la suprafață peste tot acum. Și nu doar în terapiile sau în Călătoriile pe care le oferim noi în Centrul Călătoria Inimii, ci auzim despre durere cu aproape oricine vorbim în această perioadă. Toată lumea parcă vorbește mai mult de durere decât de altceva. Fizică. Psihică. Emoțională. Să ne reamintim însă că suntem cu toții conducte pentru toate aceste sentimente, emoții, dureri și suntem obligați să găsim cea mai înaltă și cea mai înțeleaptă cale de a canaliza toate acestea într-un mod conștient în așa fel încât să nu ne mai copleșească.

Fiecare dintre noi poate găsi propriul mod prin care să-și onoreze trecutul și pe toți cei dinaintea noastră: părinți, bunici, străbuni (În Călătoria Chemarea Străbunilor – programată pentru această toamnă - învățăm să ne onorăm strămoșii, dar și să avem curajul să facem ca noi. Să mergem pe Calea noastră!). Cei care au pășit înaintea noastră, fie străbuni, fie necunoscuți despre care nu vom știi niciodată nimic, continuă să șoptească în inima colectivă a ființei noastre forțându-ne să ne îndreptăm atenția în aceste vremuri către respect și către libertate. Ne șoptesc – și ține de noi să ne dăm voie să-i auzim - să renunțăm la exploatare, la poluare, la inconștiență. Să alegem Calea Conștienței și a unei vieți simple și trăită în bucurie. Să renunțăm la tendința „umană” de a căuta să ne exercităm puterea asupra celorlalți, de a-i denigra, de a-i înjosi, de a-i devaloriza, de a-i judecat. Să renunțăm la a ne mai teme de diferențele dintre noi și să vedem, mai degrabă, tot ceea ce ne unește. Să renunțăm la a mai judeca aspru tot ceea ce nu înțelegem și să ne deschidem către o perspectivă sferică asupra realității.

Compasiunea față de noi înșine, față de propriul nostru trecut, față
de tot ceea ce am creat,deschide porțile Compasiunii față de ceilalți și de Umanitate

Tot ce a fost până acum a contribuit la crearea unei lumi în care inegalități profunde sunt întrepătrunse în țesătură noastră umană. Și, cumva, parcă ies acum la suprafață toate durerile lumii, toate nedreptățile, toate exploatările și manipulările din trecut. Sau, poate, acestea au tot ieșit mereu, într-o formă sau alta, de-a lungul istoriei. Poate că doar eu percep acum durerea altfel. Poate că doar visarea mea la o Lume în care să ne respectăm, să ne iubim, să ne onorăm și celebrăm este cea care mă face să simt durerea prezentă mult amplificată. Aleg să am încredere în tot ce simt indiferent cât de dureros este. Până la urmă este o formă de vindecare și de transformare pentru care merită să fiu recunoscătoare.

Uneori am senzația că duc luptele altora și nu pe a mea, de parcă ar mai fi încă o luptă de dus. A mea? A altora? Lupte? Până când? Ne-am tot luptat mânați de tot felul de motive. Pentru ce această luptă? În numele cui ne tot luptăm?

Ține de noi toți și de fiecare în parte ca, în această perioadă, să evităm conflictele cu cei din jurul nostru. Și, mai ales, conflictele cu noi înșine. Acelea fiind cele mai periculoase și care lasă cele mai adânci urme. Și pentru asta, e nevoie de a ne oferi timp și spațiu pentru a ne asculta pe noi înșine, de a crea liniște și calm și pace, înainte de a acționa. Cu cât învățăm fiecare, la nivel individual, să facem asta – să aducem pacea și calmul – cu atât vom reuși mai mult la nivel colectiv. Tot credem și sperăm că lucrurile vor fi „mai bine” într-o bună zi. Și asta ne împiedică să trăim, cu adevărat, în acceptarea momentului prezent. Fără această acceptare nu putem schimba nimic. Nu mai este vorba despre „va fi mai bine  într-o bună zi” ci despre a face noi înșine mai bine cu ceea ce este Acum. A fi mai bine cu ceea ce tot evităm și ne ferim să rezolvăm în viața noastră. Doar așa ne putem cunoaște pe noi înșine din toate punctele de vedere. Sferic. Nu mai putem continua să ne păcălim și să perpetuăm o versiune a noastră mult sub ceea ce suntem cu adevărat. O versiune mult spălăcită de frică, regrete, îndoieli și neîncredere.

A venit timpul pentru ca domnia fricii, a furiei, a tristeții, a rușinii și vinovăției să înceteze.
Este în puterile noastre Alegerea. A trăi altfel este ACUM.

Durerea pe care o simt curgând în corpul meu în această perioadă și pe care o simțiți și voi este durerea lumii care ne invită să avem încredere că putem schimba. Este durerea lumii care ne invită să ne jucăm, în acest Joc Cosmic numit Viață, cu mai multă bucurie, cu mai multă vitalitate, dacă tot ne-am asumat să fim pe această lume exact în această perioadă de mare trecere.

Și deși simt schimbările care se petrec la nivel individual dar și colectiv, cumva pare că totul, în loc să capete mai mult „sens”, începe să nu mai aibă sens deloc. Tot apar situații neprevăzute care ne întorc pe toți cu susul în jos. E nevoie de o încredere totală în Existență, în marele Joc Cosmic, care știe mai bine decât noi după care reguli se ghidează. Cu cât ne așteptăm mai mult la anumite rezultate cu atât avem parte de cu totul și cu totul altceva. Dacă ne încrâncenăm să ne atașăm de anumite rezultate am putea crede că viața este de-a dreptul ”incorectă”. Să curgem, precum apa, fără a ne atașa de nici un rezultat, aducându-ne aminte că viața este imprevizibilă. Și în asta constă și frumusețea și misterul vieții.

Avem nevoie să fim îndrăzneți în această perioadă, să renunțăm la frică și să îmbrățișăm tot ce ne oferă viața. Nimic nu este aruncat din întâmplare în calea noastră. Bune, rele, dureroase, indiferente. Toate sunt de trăit și de simțit pentru sufletul nostru, dar și pentru mințile noastre care se trezesc din inconștiența cu care ne-am jucat rolurile până acum. Toate sunt de trăit și de simțit cu inimile deschise. Fără judecăți. Fără critici. Fără frici. Ușor de scris, dar mai greu de făcut, uneori. Și, totuși, nu ne rămâne decât să facem asta. Să îmbrățișăm ceea ce ne oferă viața. Viața ne iubește. Avem acces acum, dacă ne dăm voie să simțim, la cele mai profunde înțelesuri, la cea mai puternică înțelepciune. Condiția este să vrem să ne trăim viața în cea mai deplină formă a ei. Cu tot ce vine. Să trăim! Nu doar să supraviețuim. Viața este frumoasă și ne iubește.

 O nouă lume se naște prin noi înșine. Ea este deja aici. O hrănim cu fiecare respirație, fiecare gest, fiecare gând.

Da, schimbarea există și continuă să se manifeste.  Presimt că în lunile ce urmează vom putea trece de la tensiune și conflict la o atitudine mult mai relaxată, mai atentă și mai conștientă. Și nu spun asta pentru că noi – HEFT & Călăuzele Călătoriei Inimii - vom fi mai mult pe Colina Lunii și Dealul Zmeului. Ci pentru că asta simt cu adevărat.

Și pentru că îmi place mereu să vă invit la ceva, iată, acum vă propun să vă dați voie să simțiți chemarea către contemplare interioară. O contemplare asupra gândurilor și sentimentelor proprii în loc să le analizăm pe cele ale altor oameni. Vom putea începe, în lunile ce vin, să simțim mai deplin cât de vital este să ne putem întrebări în privința a tot ceea ce am considerat până acum ca fiind „adevărul nostru”. Să ne punem întrebări asupra convingerilor noastre de nezdruncinat. Și cu aceste întrebări sincere să spargem zidurile falsității și să ne apropiem și mai mult de Adevărul cel fără de timp. O introspecție profundă este necesară acum și ne va oferi revelații profunde și transformatoare dacă alegem să nu mai forțăm viața într-o cutie a convenienței și a lui „eu știu mai bine cum stau lucrurile”. Dacă ne deschidem în fața a tot ceea ce va veni vom putea simți o imensă libertate interioară ce ne eliberează din nevoia de a ne lupta cu viața. Pentru ce ne-am tot lupta cu viața? Viața ne iubește! Viața este un dar de la Dumnezeu – cum spune Brother David. Să ne dăm voie în lunile următoare să simțim, mai degrabă, dansul acestui dar. Dansul Vieții. Dansul Inimilor noastre alegând să se deschidă și să trăiască pe deplin. Dacă nu acum, când? Dacă nu aici, unde? Dacă nu noi, atunci cine va putea trăi pentru noi? Dansul alert și treaz, sensibil și vulnerabil, puternic și încrezător. Vor urma luni în care vom simți ritmul nostru personal care curge prin corpul nostru. Aleg să am încredere că ceea ce simt va fi valabil pentru cât mai mulți oameni și nu doar pentru noi cei care vom petrece aproape toată vară pe Colina Lunii, Dealul Zmeului și Dealul Omului. E mai ușor să simțim ritmul nostru personal, pășind desculți pe rotunjimile Colinii Lunii. E mai ușor să ne simțim ritmul când suntem în contact cu Mama Pământ. Și, totuși, am încredere că și în mediul urban, dacă ne oferim momente de ascultare, de liniște, de tăcere interioară, ne putem simți ritmul personal.

 Deschiderea față de Cer nu este posibilă fără recunoașterea Pământului ca spațiu sacru
al experienței Umane. Cerul și Pământul suntem noi înșine.

Toți traversăm o perioadă intensă, cu mari provocări, mari transformări. Poate că ne-am luptat destul. Poate că a venim momentul s-o lăsăm mai moale, să fim mai blânzi cu noi înșine, să ne recunoaștem nevoile, vulnerabilitățile, temerile pe care le-am tot ascuns. Suntem cu toții în acest vas alchimic al vindecării și transformării. Deci, nu suntem diferiți unii de ceilalți. A ne forța să păstrăm un zâmbet fals sau a continua să ne luptăm, ne ține prizonieri în singurătate, incapabili să ne conectăm autentic din cauza fricii de a nu lăsa masca să cadă. E în regulă să ne arătăm vulnerabilitățile. Face parte din a fi uman. Și din vulnerabilitate se naște adevărata noastră putere personală. Suntem cei care suntem și doar îmbrățișând acest adevăr putem să ne vindecăm și putem simți darul neprețuit pe care ni-l putem oferi nouă înșine și unii altora la această Lună Plină care pică chiar de ziua Mamei Pământ.

Mesajul acestei perioade este foarte clar: avem nevoie să ne oprim, să reflectăm puțin, să revizităm ceea ce am dat la o parte, să ne reamintim, să ne realiniem și să ne rearmonizăm. Să ascultăm chemarea Mamei Pământ. Să facem curățenie nu doar în șifoniere și sertare ci, mai ales, în interiorul nostru. Să recunoaștem ceea ce ne face bine și ce nu. Ceea ce ne servește în misiunea noastră. Ceea ce este în rezonanță cu Consacrarea noastră. Ceea ce este în acord cu Contractul Sacru al sufletului. Am tot spus că e important să lăsăm, să dăm la o parte tot ceea ce nu ne mai servește. De data asta însă este despre un alt fel de a lăsa, despre un alt fel de a da la o parte. Suntem toți provocați să renunțăm la confort și la plăceri către care în trecut am tânjit și pentru care am lăsat unele convingeri și mai vechi. Acum suntem puși în fața alegerii de a renunța chiar și la ceea ce ne-am tot dorit și cu greu am obținut. Obstacole vin în tot felul de forme și mărimi. Cele mai mari obstacole pot fi deghizate acum chiar sub forma unor reușite care se lipesc de noi și nu mai vor a se dezlipi. Ne cer să le cărăm cu noi de acum înainte pe vecie. A lăsa gloria, succesul, reușitele poate fi cel mai dificil lucru dintre toate la care ne-am propus să renunțăm. Ce vom mai fi dacă renunțăm la ceea ce ne-a făcut cine suntem acum? Însă despre asta este vorba acum. Să avem curajul să renunțăm la ceea ce am tot crezut că suntem și să ne dăm voie să fim cu adevărat cei care suntem.

Lacrimi vechi se transformă în Aurul alchimic al Inimii. 
O Nouă Lume este o nouă Umanitate. Suntem NOI.

Și…pe măsură că ne îmbunătățim capacitatea de a privi viața cu zâmbet, mulțumindu-i că ne iubește, în loc să fim încruntați și să ne luptăm cu ea, ceva extraordinar se va petrece: vom începe să trăim vitalitatea și lejeritatea și curgerea și bucuria.

Și...viața devine muuuult mai frumoasă.

Și…poate începem să simțim că viața este chiar o glumă, iar Dumnezeu vrea să râdă cu noi și nu de noi.

Rafinează procesele trasformării interioare. Adu Conștiență în Viața ta. Participă la explorările de Conștiință ale acestei veri. CALENDARUL EVENIMENTELOR CĂLĂTORIA INIMII

PS. Am ales să ilustrez acest articol cu picturile suprarealiste ale unei celebre artiste din SUA: Carrie Ann Baade. Lucrările sale sunt cronica ilustrată  a unei mari Călătorii interioare, a unei profunzimi și clarități interioare de excepție. Ironia magistrală, culoarea și splendoarea transpersonală a autenticității sale este foarte potrivită să ilustreze conținuturile de conștiință care ies la suprafață în aceste vremuri de profundă transformare interioară a Umanității. Carrie Ann Baade este profesor de pictură la Florida State University și a câștigat nenumărate premii. Tablourile sale sunt expuse în colecții și muzee din întreaga lume. Mai multe pe www.carrieannbaade.com

 

 




"Atenția este o formă sacră de energie care curge din Ființă pentru a crea Realitate și Experiență. Unde este Atenția, acolo este Prezența, acolo este Creația. Ce ai creat astăzi cu Atenția ta?"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Despre moarte şi a muri Despre moarte şi a muri

Moartea, iată ultimul mare subiect tabu al timpurilor noastre. Se poate vorbi deschis despre orice trăire, dar nu şi despre moarte. Este un subiect tratat cu reticenţă conveţională, despre care se vorbeşte ...

CERCUL VIEŢII CERCUL VIEŢII

De cam treizeci de ani încoace se pune în mod regulat problema întoarcerii la şamanism, sursa primordială a umanităţii, a tuturor religiilor, filosofiilor şi ştiinţelor lumii. Omul ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Împlinesc 50 de ani. Împlinesc 50 de ani.
O Inițiere în Practica Prezenței

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de ...

Eclipse. Eclipse.
Pe cerul interior și exterior deopotrivă

Ceva din trecut pare că mă trage înapoi. Ceva din viitor pare că mă împinge înainte. Iar Universul, prin a sa unealtă puternică și foarte iscusită – eclipsa – mă ridică, mă ...

Rănile noastre – repere vechi Rănile noastre – repere vechi

Ne-ndrăgostim, spunem că iubim... Sperăm, visăm, facem proiecții, planuri. Și, dintr-o dată, totul se năruie. Măștile cad și vedem în culise. Vedem în culisele sufletului nostru, când ...

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

O Călătorie a Inimii  împreună cu Stanislav Grof O Călătorie a Inimii împreună cu Stanislav Grof

Marea Călătorie a Inimii în care la centru, alături de noi, a fost Stanislav Grof, s-a terminat. E un fel de a spune, căci, așa cum știu bine aceia care practică stările de expansiune ale Conștiinței, ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

 Global Holotropic Breathwork Global Holotropic Breathwork
Scrisoare către cei 100

Global Holotropic Breathwork a fost un eveniment major într-un moment în care există o nevoie uriașă de echilibru și de întoarcere la spațiul sacru și sigur al Inimii.  Frica, furia, ...

Încrederea și Practica Încrederea și Practica
Fă lucrurile să se întâmple!

Știi deja că ești ceea ce gândești. Știi deja că ceea ce gândești, devii! Și dacă ești încă prins în a crede că „unii oameni sunt născuți pentru a avea succes însă ...

x