Punct rubrica Acest dificil ”Împreună”

Publicat la 26.06.2016 Comentarii

 Horia Francisc-Țurcanu

Acest dificil ”Împreună”

Sunt în sala elegantă a unui hotel. Vreo 30 de oameni, români și străini s-au strâns împrejurul nostru pentru un scurt workshop de Practică a Prezenței. Totul se petrece în mijlocul unei Conferințe – Sumiruna – dedicată stărilor de Conștiință extinsă și mai ales plantelor sacre. Majoritatea covârșitoare a oamenilor care sunt împrejurul nostru n-au mai experimentat niciodată împreună cu noi.

Scopul acestei introduceri prin experiență în Practica Prezenței, le spun, este acela de a vedea dacă putem intra, chiar și așa, pe nepregătite, într-o stare de expansiune, dacă putem ieși puțin din minte, dacă putem să ne dăm măștile jos, să ne simțim unii pe alții, dacă putem să lăsăm pentru o oră armurile jos, zâmbetele de complezență, să uităm de cărțile de vizită și de ceea ce dă bine, pentru a ne arăta exact așa cum suntem, vulnerabili, însetați de conexiune, de contact, de Împreună. Ei par mai degrabă nelămuriți, aici workshop-urile sunt mai degrabă teoretice, idei despre expansiune, ei trebuie să pară inteligenți și pregătiți, noi le propunem să nu mai pară așa.

Sunt trei elemente fundamentale ale stării de Prezență, zic, centrarea, respirația și atitudinea. În orice moment al vieții noastre putem să ne deschidem, să fim atenți, să percepem, nu avem nevoie de nici un ritual, de nici un spațiu special, templul Maestrului este Viața însăși, propriul său corp, instrumentele sale sunt cele ale Ființei sale lăuntrice, putem deschide fabuloasa poartă a Ființei și la carrefour, în mijlocul celei mai liniare realități, Prezența este pretutindeni, este o chestiune de stare lăuntrică și obiectul experimentului nostru este să vedem dacă putem să facem acest lucru, împreună, chiar dacă nu ne cunoaștem, chiar dacă nu aveți nici cea mai mică practică.

Simt îndoiala. Începem. Planeta, imensă, sferică, atârnă de tălpile noastre, Nichita zicea că gravitația e o formă de iubire, avea dreptate, creăm curentul ascensional al energiei, deschidem Rădăcina, Pântecul, Plexul Solar, români și străini creează Soarele Interior, radiant, minunat, dimensiunea mentală a acestui mic grup cosmopolit se domolește, mintea veghează deschiderea, ne mișcăm, corpurile intră în efervescența marelui flux al Vieții, aerul încăperii devine fluorescent. Elena traduce pentru străini, simt cum ei percep dincolo de cuvinte, energia pe care o creăm împreună, un fel de muzică a inimii, a deschiderii. Ei topesc umbrele din oase, corp, umbrele mentale, emoționale, măștile și în cele din urmă se deschid într-un centru colectiv, conștient al Umanității. A durat, probabil, vreo 20 de minute până când Prezența a început să se instaleze.

Împreună, în finalul unei mari Călătorii a Inimii, astă vară, pe Colina Lunii. Conexiunea învinge frica. 

Sunt de pretutindeni. Anglia, Islanda, Australia, Statele Unite. Rezonează la unison. Simt acea frică de deschidere opunându-se, acel simt de ”conservare” al ego-ului care dă alarma atunci când alegem să ne deschidem. Ego decodează vulnerabilitatea drept slăbiciune-pericol-de a fi rănit, și se opune din răsputeri. Hei, strigă mintea cu disperare, nu face asta, nu-i cunoști, e periculos, nu te arăta, nu te lăsa simțit, oamenii sunt răi, sunt periculoși, sunt mincinoși și manipulatori, nu lăsa garda jos, te va durea, vei suferi, te vor răni…

Am văzut și simțit asta de mii de ori, în sute de Călătorii ale Inimii, acest strigăt de alarmă al minții în fața deschiderii. Nu veți păți nimic, vă asigur, Încredere, Încredere, împreună suntem mai mult decât o sumă de individualități, creăm magia...

Urmează deschiderea spațiului sacru al Inimii, aerul lumii și al Spiritului transformând rigiditatea în curgere, frica în conexiune, încremenirea în mișcare, durerea închiderii în plăcerea de a fi, piepturile se deschid, respirăm împreună spațiul de dincolo de cuvinte, care desface barierele limbii, ale inimii, ale identității, nu mai contează că ne vedem pentru prima dată, ne simțim, în sfârșit.

Deocamdată ochii sunt închiși, deși suntem în picioare, deși pășim foarte lent în spațiul acestei încăperi ale cărei ziduri au devenit transparente, căci suntem mai degrabă în Conștiința umanității decât în cea individuală. Deschidem succesiv spațiile Percepției și ale Viziunii, merge impecabil, oamenii aceștia sunt extraordinari, depășesc nivel după nivel al fricii, barierele cad și percep cât de mult s-au schimbat explorările noastre în ultimii ani, cât de mult s-a schimbat Conștiința umanității.

În ciuda tensiunilor, a închiderii și a prudenței, oamenii se deschid din ce în ce mai ușor, nevoia uriașă de conexiune, de deschidere, de iubire a devenit mai puternică decât frica, decât educația, decât ”bunul simț” în spatele căruia se ascunde ego. Oameni care nu au lucrat niciodată cu Conștiința lor, găsesc resursele interioare ale lăsării armelor jos. Conștientizez minunăția acestui lucru și găsesc în mine recunoștința pentru privilegiul de a fi aici, acum, în corp, în această dimensiune, pentru a trăi acest miracol și, în același timp, simt cât de ușor este să renunțăm, cât de confortabil este să ne întoarcem pe vechile cărări ale închiderii. Simt fiecare oscilație, a fiecărui om din acest grup și totul este o imagine, o reducție a Umanității, în toate oscilațiile sale, în tot dansul, uneori dureros între necesitatea absolută a trăirii uniunii și frica fundamentală de a părăsi vechile noastre identități.

Deschidem Coroana, creăm curentul descendent al Ființei, lăsăm dimesiunile rafinate ale Ființei să curgă în noi, în corp, să unifice, să spele, să ilumineze, conștientizăm felul în care același Pământ și același Cer curge în noi, și marea nuntă cosmică a Conștiinței care se petrece în fiecare și în toți, devenim conștienți de felul în care ceea ce ne aseamănă este cu mult mai mare decât ceea ce ne separă, devenim conștienți că suntem expresii diferite ale aceleiași Existențe care curge în noi, în manifestare.

Și în sfârșit, proba de foc. Putem deschide ochii fără să pierdem această stare de Conștiință și de percepție, putem să ne privim fără să lăsăm măștile vechi să ne cadă din nou pe fețe? Fără să ne pierdem pe orizontală? E cel mai dificil moment. Cu ochii închiși, scufundați în sine, e ușor, dar atunci când ne privim ceva se petrece în interior, o veche obișnuință a prudenței se anclanșează, ochii devin de sticlă, de gheață, inimile se închid, frica de judecata celorlalți nu este decât proiecția propriei judecăți, ego încremenește în structură. E un moment de pendulare personală, colectivă. Acest dificil ”Împreună” stă să se prăbușească. Va fi frica mai puternică decât nevoia uriașă de deschidere? ”Iubirea învinge.” Oare?

Am văzut de atâtea ori această dramă lăuntrică, am fost martorul îndurerat al victoriei spaimei împotriva iubirii, am văzut oameni care au trăit minunatele revelații ale propriei lor Ființe și care, înlăcrimați și cocoșați sub presiunea dimensiunii orizontale au ales în cele din urmă să se întoarcă în celulele strâmte ale vieții lor. Am văzut de atât de multe ori  cum în ciuda extraordinarelor trăiri pe care le-au avut în marile lor Călătorii ale Inimii, platitudinea vieții a fost mai puternică, ispita zidurilor, prizonieratul în convențional, în închisoarea auto-creată a egoului, au învins.

Ce se va întâmpla acum?

Sunt sub impresia celebrului ”brexit”, deasemeni o victorie a fricii asupra uniunii. Națiunile sunt asemenea oamenilor, căci nu sunt decât reflexii în plan organizațional al conștiinței umane. Conștient sau nu, un om este un creator absolut. Națiunile deasemeni. Sintagma de ”Regat Unit” a devenit o ironie, căci dezbinarea, ruptura, neîncrederea și frica au pulverizat această națiune splendidă. Ca un om, UK s-a prăbușit pentru moment în mlaștina propriei spaime. La fel ca acei oameni care, după ce trăiesc revelația aleg, cu elevate justificări intelectuale, să se întoarcă pe vechiul drum, mai sigur, mai puțin provocator. Transformarea interioară ne provoacă să alegem în feluri noi, să renunțăm la confortul obiceiurilor, la vechi sisteme de gândire, deschiderea nu este o filozofie, nu este o poezie sau o religie, ci o experiență, o trăire. Nu ne putem minți, căci fiecare minut de viață este un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu?”.

Simt tensiunea care renaște în grup atunci când le cerem să deschidă ochii și să păstreze starea. E foarte greu. Simt măștile gata să cadă protectiv peste fețe, simt inimile gata să se închidă, prudent. Grupul pulsează ca o singură ființă, ca un om între cele două tendințe contradictorii, în mașina cosmică a Conștiinței. Pentru a trăi conexiunea e nevoie să învingem frica, să intrăm ea, să mergem dincolo de frică, să ne asumăm riscul infernal de a simți, de a percepe. Aceasta este drama umană care se joacă în fiecare din noi, în fiecare grup, în fiecare țară și la nivelul întregii planete, a întregii umanității. Aceasta este criza de transformare psiho-spirituală, aceasta este ”danger-oportunity”. Orice criză este generată de acest conflict. Primejdie, strigă ego în vreme ce o parte adâncă din noi tânjește după conexiune. Ce vom alege? Orice alegere este sacră.

Ce vor alege acești oameni?

Mica noastră Călătorie a Inimii de două ore are intensitatea enormă a călătoriei întregii Umanități. Suntem o mică lume, o reprezentare a tuturor.

Respirația lor este precipitată, percep fiecare întâlnire, uneori tremură un obraz, o pleoapă, de spaima deschiderii, măștile dansează, apar și dispar, unii evită contactul vizual, apoi se întorc și se deschid dându-și seama brusc de durerea închiderii.

În cele din urmă simt cum, încetul cu încetul, curajul de a se arăta începe să câștige teren, energia se domolește, ochii devin din ce în ce mai clari, privirile mai senine, respirația mai curată și mai amplă, această mică Umanitate alege să se privească pe Sine, alege să se re-cunoască pe sine, să aibă Încredere în sine.

”Dacă vrei să Mă găsești, coboară în Inima ta, și Eu voi fi acolo. Și când vei privi împrejur, te vei recunoaște pe tine în chipurile celorlalți și astfel, Eu cel Viu voi scăpăra în inimile tuturor oamenilor.”

Ușor de zis, greu de făcut, căci a renunța la propria identitate în favoarea unei identități comune, mai transparente, mai largi dar mai puțin personale, este înfricoșător. Ego crede că moare.

Și totuși, oamenii aceștia care se întâlnesc pentru prima dată, care vin din întreaga lume, din culturi diferite, din societăți diferite, din educații diferite, găsesc în cele din urmă puterea lăuntrică de a lăsa jos barierele. Frumusețea se instalează, întâlnirile lor încep să se transforme în îmbrățișare, privirile devin clare și strălucitoare, fiecare gest devine o declarație de autenticitate, fiecare privire o Conexiune, fiecare bătaie de inimă un triumf al Iubirii topind frica.

Cercul final a confirmat. Toți au simțit miracolul care s-a produs. Toți au simțit frica de deschidere. Toți au înțeles jocul cosmic al conștiinței care se petrece în fiecare din noi.

Conferința a fost, teoretic, despre plante sacre, shamanism și expansiunea Conștiinței. Dar pentru mine și pentru noi, cei care creăm cu fiecare răsuflare viața ca o Călătorie a Inimii, a avut semnificația unei uriașe victorii. Umanitatea poate alege, cu adevărat o cale nouă, în ciuda oricărei crize, în ciuda fricii care pare a fi pus stăpânire pe această lume care manifestă acum scindare, luptă, conflict. Aceasta este partea de primejdie, dar fără primejdie nu există oportunitate.

Omul este un Creator de realitate, fie că este conștient de acest lucru sau nu. Alegerile sale sunt sacre. Chiar dacă unii oameni aleg din nou închiderea și prudența, ignorând propria revelație trăită, nu este nici o nenorocire. Căci criza profundă pe care o creează în interiorul lor nu face decât să devină premisa unei noi alegeri. Chiar dacă o țară mare și veche precum UK alege închiderea după revelația de a fi împreună, nu e nici o nenorocire. Criza pe care o creează este premisa unei noi deschideri și a unei noi identități pe cale de a se naște.

Acest ”Împreună” este dificil pentru că ne obligă să renunțăm la ceea ce credeam că suntem. Pendularea între frică și iubire este modul Ființei de a se crea, pe sine și Realitatea.

Agnis

PS: Această temă uriașă, a Integrării revelației în dimensiunea orizontală a existenței, în viața de fiecare zi, este tema acestei veri la Călătoria Inimii. Practica Prezenței și direcțiile de experiență de Conștiință care de desfac din ea au o enormă eficiență pentru că lucrează cu principiile Vieții, ale Ființei. Vino să trăiești transformarea interioară, chiar dacă nu ai încercat niciodată. Dacă rezonezi cu toate acestea, este în tine deja. Permite-i manifestarea. Vino cu noi, în munți. Participă la Retreat-urile și workshop-urile acestei veri. Frica sau Iubirea? :)




"Călătoria Inimii este o călătorie spre trăirea propriei Divinități. O Călătorie spre Conștiență și percepție. Nimic nu rămâne ascuns. Totul este revelat din Inconștient"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

 Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Dansul Inimii

Articole pe aceeași temă

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Balsam tămăduitor Balsam tămăduitor

Acum, la mijloc de septembrie, e timpul potrivit să ne întoarce puțin mai mult la noi, permițându-i energiei ce ne îmbrățișează viața să curgă. Să lăsăm. Să dăm drumul. Viața este ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...

Nebunia de a gândi liber Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...