Punct rubrica Mintea rațională și mintea vastă

Publicat la 18.07.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem ființe complexe, multidimensionale, de o frumusețe indescriptibilă. Avem la dispoziție toate mijloacele pentru a trăi Măreția și a ne exprima pe deplin potențialul nostru fabulos de Creatori liberi de orice constrângere, dincolo de orice limitare. Nu ne lipsește nimic, totul este în puterea noastră.

Am trăit nenumărate momente de grație, în explorările noastre, în cadrul comunității Călătoria Inimii. Am atins acele niveluri de relaționare autentică, netulburați de grija nebună pentru ziua de mâine, de frica de densitate sau de genunea întunecată din adâncurile noastre. Am regăsit de atâtea ori acea strălucire interioară, emanație profundă a Spiritului, care se revarsă în lume cu fiecare respirație conștientă. Ne-am văzut latura Divină împletită cu cea Umană, într-o scânteie conștientă, creație manifestată... Am simțit o imensă recunoștință pentru Cerul și pentru Pământul care suntem. Împreună, în cadrul explorărilor de conștiință, am deschis larg porțile percepției și am adus ceva din profunzimile ființei în această dimensiune densă. O emanație conștientă a Spiritului în lumea încarnată.

Curiozitatea noastră înnăscută și curajul nebunesc ne-au condus către a explora teritorii necunoscute de către mintea umană, spații de transformare profundă a însăși naturii propriei minți. Este o realitate senină, în care mintea devine flexibilă precum elasticul și catifelată precum mătasea. Un spațiu accesibil tuturor oamenilor de pe această planetă, despre care însă am uitat. Dar undeva în adâncul inimii, atunci când rămânem tăcuți, putem auzi o șoaptă care evocă acest spațiu lăuntric și ne îndeamnă cu blândețe să îl regăsim, mereu și mereu.

Sub stratul superficial de compulsivitate mentală, imediat sub pătura de gânduri scăpate de sub control care dau naștere unui labirint în care de multe ori ne simțim captivi, la câțiva microni distanță de această peliculă superficială, se adăpostește vasta întindere a minții sferice, este paradisul pierdut (sau mai degrabă uitat) – pierdut în urma nenumăratelor războaie pe care le ducem cu noi înșine. Am purces întru cucerirea acestei lumi, pe care ne dorim să o posedăm prin cunoaștere rațională, să o stăpânim prin impunerea unor legi strâmbe, ne-am dorit într-atât să ne facem casa în această lume, mizând însă pe cartea fricii.

În căutarea fericirii, a lui Acasă, am iscat conflicte și ne-am împărțit în tabere, fără să ne dăm seama că toate faptele noastre sunt reflexia fidelă a luptelor din interior. Și asta deoarece zăbovim tot timpul pe acea peliculă subțire a minții nedisciplinate. Acționăm precum acei conducători din vechime, care pentru a uni umanitatea porneau războaie, puneau bazele unor imperii ce urmau a se destrăma mai devreme sau mai târziu, căci legea nu poate fi impusă prin sabie, firea umană este liberă de orice constrângeri, iar toate sistemele sunt întemeiate pe frică.

Este momentul să ne scufundăm sub faldurile măștilor pe care le purtăm din frică, să ne retragem atenția de pe marginea existenței – acea peliculă subțire guvernată de mintea rațională, să revenim în centrul ființei, să devenim centrul universului. Fiecare pentru el. Este timpul marilor revelații despre măreție și libertate. Schimbarea începe din interior și se propagă de jur împrejur. Cu cât suntem mai conștienți cu atât unda acestei schimbări are un impact mai mare la nivelul maselor. Lumea se schimbă pentru că eu sunt altfel și fac altfel decât până acum, asta este singura cale.

Am cunoscut mulți luptători spirituali, ideologi ai schimbării, dispuși însă să judece aspru pe cei care nu sunt pe calea iluminării... Toți caută iluminarea sau mântuirea, după caz, și mereu o caută înafară, într-un sistem sau o metodă. Zilele trecute, într-un talcioc celebru din Brașov, am asistat la o scenă emblematică. Doi bărbați în jur de 50 de ani, cu o stație și două boxe uriașe, au fost artizanii unui spectacol impresionant, propovăduiau evanghelia, cuvântul domnului din biblie. Lăsând la o parte discursul dezlânat și duhnind a doctrină ieftină, m-a frapat un monolog apoteotic: Cum vă permiteți voi oamenilor să-i spuneți lui dumnezeu Tată, când voi sunteți niște păcătoși, v-ați născut în păcat. Din doi păcătoși nu poate ieși decât un păcătos. Tatăl vostru este Diavolul, până nu vă pocăiți...

Acest mesaj, deosebit de virulent, ascunde o ură disimulată (cei drept, destul de ușor de sesizat) la adresa întregii umanități. Mărturisesc că la un moment dat mi s-a făcut greață. Majoritatea oamenilor care erau martori la acest happening se simțeau iritați, mesajul care țipa în boxe era în disonanță teribilă cu acel ceva profund dinăuntrul ființei umane. În adâncul lor, toți cei din piață știau acest lucru și se fereau discret de cei care trâmbițau cuvântul unui dumnezeu răzbunător.

Cum a fost posibil așa ceva? Cum am ajuns aici, m-am întrebat... Mi-am dat seama că vocea predicatorului este vocea unui aspect de-al meu, vocea unui personaj interior tulburat și neliniștit, care trăiește pe acea suprafață de separare de care vorbeam. Este vocea extremistă a căutătorului de spiritualitate ajuns la capătul unui drum, drum pe care mai devreme sau mai târziu va descoperi iluzia unei perspective pur raționale sau se va prăbuși și mai adânc în ghearele separării de esență. Încorsetat într-un sistem ermetic, coercitiv și tenebros, aspectul este unul îndurerat, care trăiește o frică teribilă de ce este dincolo. Într-un fel caraghios nu se poate bucura deloc de ceea ce este aici și acum! Teama exacerbată de moarte este de fapt teama de existență, de viață.

Mi-am reamintit de versiunea simplificată a acestei atitudini, de balta în care trăiesc atunci când mă las pradă gândurilor despre viitor, cum se naște îngrijorarea legată de ziua de mâine. Mi-am reamintit de vinovăție și rușine, de remușcare și depresie, de noaptea neagră a sufletului, atunci când sunt total afundat în ego, când locuiesc pe acea linie de demarcație atât de subțire, pe suprafața cea mai îndepărtată de centru, mintea compulsivă, repetitivă, născătoarea de frică. Nimic din ceea ce simțeam nu îmi era necunoscut, am fost acolo, am trăit de atâtea ori dezorientat și confuz, aspru în judecățile mele și superior, cinic și lipsit de empatie față de frații mei, hiper mental, analizând fiecare situație prin prisma pierderii și a câștigului imediate, intransigent, neînduplecat. Tot ceea ce am urât la mine am proiectat pe lume. Tot ceea ce am judecat la alții a fost despre mine.

Un alt aspect care mi-a sărit în ochi a fost despre lipsa de răbdare a lui ego. Mântuirea poate fi garantată doar dacă te pocăiești azi, repede, nu mâine. Cine știe dacă mai apuci ziua de mâine la cât de păcătos ești. Nerăbdarea mea a condus de nenumărate ori la experiențe de viață lipsite de consistență, fade. Mult timp am trăit cu impresia că ceva îmi scapă, că trece viața pe lângă mine, că nu sunt capabil să gust deplin din viață. Și așa era! Ego are nevoie mereu de acțiune pentru a se regenera. Orice clipă de tăcere, orice atitudine reflexivă este o amenințare majoră, căci toate pârghiile acestui sistem încetează a mai funcționa, nu mai întrețin creația fundamentată pe raționalizare excesivă. Mașinăria începe să ruginească, iar acest lucru este inacceptabil pentru ego. Precum avioanele comerciale, care sunt menținute cât mai mult în zbor pentru a maximiza profiturile, ego suferă pierderi majore atunci când ascult în tăcere realitatea. În plus, este posibil ca prin ascultare să devin conștient de măreția ființei care sunt și de libertatea intrinsecă, să percep dincolo de zid, iar într-o zi să fac primii pași pe aceste teritorii vaste de care mintea se teme. Acest lucru este și mai inacceptabil. Aceasta este moartea unei identități și nașterea alteia, mult mai cuprinzătoare.

Felul acesta de a percepe realitatea ca fiind o reflexie a vieții interioare este unul dintre cele mai vindecătoare practici pe care eu o cunosc. Conduce încet dar sigur către Compasiune, despre care nu se poate vorbi sau scrie prea mult. Lumea noastră este măcinată de conflicte, iar ceea ce putem face pentru noi și pentru lume este să ne raportăm la aceste conflicte ca la manifestări ale conflictelor din noi. Atunci judecata și cinismul specifice minții compulsive se topesc în acel spațiu vast de care pomeneam la începutul acestei scriituri. Dacă reușim să percepem atentatele teroriste ca propriile noastre acțiuni interioare de a ne autosabota și a ne provoca răni adânci am făcut un pas uriaș. Loviturile de stat devin simple acțiuni de segregare, reușite sau nu, de revoltă în fața unei autorități care mânuiește un sistem coercitiv agasant, desprins din imageria dumnezeului orgolios și răzbunător.

Din punctul meu de vedere, umanitatea nu este ferită de pieire și nici nu ar avea cum, căci este rezultatul imediat al propriilor sale convulsii interioare. În cercurile spirituale se vorbea despre un prag pe care l-ar fi depășit umanitatea de curând, prin 2008 parcă. Se spunea că și-a depășit potențialul de autodistrugere. Sunt de acord că a depășit potențialul maxim de disoluție, însă percep că mai există numeroase aspecte nevindecate care pot da o lovitură de stat, reușită de această dată... un suflet foarte drag inimii mele are o vorbă: umanitatea este precum un copil care deține o telecomandă, cu care poate detona oricând bomba, aducând astfel sfârșitul acestei civilizații, nu și al umanității însă. Ar fi o sinucidere în masă, iar cauza acestui final (sau mai bine spus al acestei întreruperi temporare) poate fi localizată în straturile strâmte ale minții liniare.

Tot ceea ce suntem și tot ceea ce facem este pus în slujba percepției conștiente. Este pentru a ieși de sub imperiul minții compulsive și a trăi exuberanța specifică unei vieți trăite în libertate absolută. O viață fără granițe! Vitalitatea, bucuria, creativitatea, simplitatea, abundența de toate felurile sunt atribute naturale, cu care ne naștem și pe care am învățat să le ascundem sub preș în virtutea unor atitudini sociale conformiste. Împreună am descoperit cum să le retrezim la viață și să le sădim în relațiile noastre. Vino și tu, în această vară, pentru a te racorda la aceste revelații majore, pentru a respira aerul curat al înălțimilor. În platoul Luncanilor, într-un cadru natural neatins de reflexiile acestei lumi aflate în suferință, are loc tabăra de vară a Călătoriei Inimii, care propune o varietate de teme.

În perioada următoare se întâmplă Cursul de Metafizică Experiențială, în care Agnis alias Horia Francisc – Țurcanu te va ghida magistral în a descoperi infrastructurile Conștiinței. Vei obține claritatea asupra mecanismelor interioare prin care ne creăm realitatea experienței de viață. Cursul este structurat 50% experiență – 50% teorie. Meta – fizica nu este altceva decât o fizică a dimensiunilor rafinate ale realității.
Perioada: 27 – 31 iulie 2016

Apoi urmează ShamaniA, călătorie devenită deja clasică, una dintre cele mai de succes direcții de experiență ale Călătoriei Inimii, la centrul căreia este Elena Francisc Țurcanu – AmmaRa. De un extrem pragmatism și aplicabilitate în viața de fiecare zi, ShamaniA desface dimensiunea lăuntrică a realității în patru cadrane fundamentale care reprezintă Arhetipuri sau modele de experiență umană.
Perioada: 1 – 7 august 2016

Vara continuă cu Arta Respirație Conștiente, cea mai avansată abordare a Școlii Maestrului Interior. Este o extensie a Practicii Prezenței care permite explorarea și navigarea conștientă în cele mai înalte și cele mai adânci dimensiuni ale Conștiinței, în scopuri de cunoaștere și vindecare. Deși în mod obișnuit este rezervată practicanților avansați ai artelor Prezenței, de data aceasta Călătoria este deschisă oricui alege să plonjeze adânc în căutarea răspunsurilor privind propria experiență de viață. În centrul acestei explorări va fi din nou Agnis, cunoscut și sub numele de Horia Francisc – Țurcanu.
Perioada: 10 – 14 august 2016

Sfârșitul acestei veri este rezervat explorării relației părinte – copil. Subsemnatul, alături de celelalte călăuze ale Călătoriei Inimii vă vom însoți, copii și părinți împreună, într-o călătorie a cărei miză fundamentală este conștientizarea și transformarea modului în care relaționăm cu noi înșine și cu copii noștri.
Tabăra de Vară BRIZA se desfășoară între 24 și 28 august 2016




"Ne trăim viața în mii de roluri și aspecte aparent contradictorii. Maestrul le recunoaște și le cuprinde în sine. Ele se liniștesc precum copiii în brațele mamei. Un nou mod de a crea devine posibil."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Articole pe aceeași temă

Adu-ți aminte că POȚI! Adu-ți aminte că POȚI!

Există o distanță între ceea ce ești în stare să faci și ceea ce, de fapt, alegi să faci. Și atâta vreme cât va exista această distanță, între ceea ce ești capabil/ă să ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Încetinește ritmul și găsește-ți centrul Încetinește ritmul și găsește-ți centrul

Inspiră adânc, de câteva ori, înainte de a începe să citești aceste rânduri, și adu-ți aminte să expiri la fel de profund. Găsește-ți, în interiorul tău, centrul liniștii ...

Eliberarea de Dependențe Eliberarea de Dependențe

Fiecare om de pe planetă dezvoltă o formă de dependență, mai ușoară sau mai agresivă. Este o reflexie a gradului de compulsiune mentală. Cu cât mintea mea este mai dezordonată, mai rătăcitoare ...

Paradoxul alegerii și Maestrul Paradoxul alegerii și Maestrul

Nimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

Depresia, un film cu final neașteptat Depresia, un film cu final neașteptat
Despre natura minții

De jumătate de an sau mai bine aud tot felul de povești despre depresie. Amici, prieteni sau cunoștințe, persoane care vin la Centrul Călătoria Inimii, toți mărturisesc că le este din ce în ce mai ...

Restructurare. Responsabilitate. Renaștere Restructurare. Responsabilitate. Renaștere
a 4-a generație

Ne-am tot învârtit în cercuri vicioase ce ne-au ținut departe de adevăratele priorități însă, acest modul cu a sa energie, ne-a adus fiecăruia în parte și tuturor împreună, ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...