AmmaRa rubrica Sacra Responsabilitate

Publicat la 09.09.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Înapoi, la ritmul străvechi, onorându-ne sufletul și nevoia sa de armonie, și în acord cu natura, în vara aceasta ne-am condus trupul la întâlnirea celor patru temeiuri ale firii. Cele patru direcții. Cele patru arhetipuri universale. Cele patru elemente pe care tot el – trupul, pământul nostru – le-a trăit pe deplin. Acolo, sus, pe Colina Lunii și Dealul Zmeului unde… „Liniștea peisajelor ascunde o vastă prezentă. Spațiul are o individualitate profundă. Textura suprafeței sale, alcătuită din iarbă și pietre, este binecuvântată de ploaie, vânt și lumină. Peisajul celebrează desăvârșit liturghia anotimpurilor, dăruindu-se fără rezervă pasiunii Zeiței (mamei pământ). Forma unui peisaj este o străveche și tăcută formă de conștiință. Munții sunt enormi gânditori. Râurile și izvoarele le adaugă voce. Ele sunt lacrimile de bucurie și disperare ale pământului. Pământul mustește de spirit.” (Anam Cara, John O'Donohue).

Întrebări curajoase. Răspunsuri sincere.

După o vară bogată în trăiri greu de pus în cuvinte, se așază acum în noi sentimentul că există încă multe detalii pe care avem, cu toții, nevoie să le clarificăm, să le lăsăm să se limpezească înăuntrul nostru. După toate conștientizările, revelațiile, eliberările, înțelesurile, acum e momentul să ne revizuim unele lucruri, perspective, atitudini. Și să alegem, cu responsabilitate, încotro ne îndreptăm atenția înainte de a merge mai departe cu toate acțiunile pe care avem a le înfăptui. Pentru majoritatea celor care ați participat la Călătoriile de peste vară, împreună cu noi – Agnis și AmmaRa și Călăuzele Călătoriei Inimii -, multe întrebări se nasc acum și toate acestea au nevoie de răspunsuri sincere. Asta dacă, bineînțeles, nu vă mai mulțumiți - ca de atâtea ori în trecut - cu o soluție de moment care, de fapt, nu rezolvă situația în nici un fel. Nici măcar temporar, cum ați putea crede. Fără sinceritate nu este posibilă transformarea.

Una din întrebările care a tot apărut, în forme puțin diferite dar mereu aceeași, la mulți dintre cei care au călătorit împreună cu noi de-a lungul verii, este: Cum să ne păstrăm atenția și starea de prezență asupra imaginii de ansamblu a vieții noastre fără a ne mai pierde în detalii și griji inutile? Călătoria Arta Respirației Conștiente – petrecută aproape în întregime pe ceață densă, ploaie torențială și frig ca în luna lui noiembrie - prin instrumentele oferite, a răspuns și la această întrebare. O altă întrebare, venită mai mult din parte cuplurilor care au participat la diferitele Călătorii (ShamaniA, ARC, BRIZA): În relația mea de cuplu, caut oare adevărul sau, mai degrabă, vânez tot felul de evidențe pentru a-mi dovedi că am dreptate? Iar în grupul fabulos care formează acum a4a generație a Școlii Maestrului Interior, printre multele întrebări prezente de-a lungul celui de-al doilea Modul simt să împărtășesc una cu voi acum: Certitudinea mea în legătură cu ceea ce credeam a fi adevărul meu – certitudine pe care nici în ruptul capului n-am pus-o la îndoială până acum – oare nu m-a orbit în ceea ce privește Adevărul mult mai mare?

Lista de întrebări ar putea continua și te invit ca în josul articolului (la comentarii) să postezi propria ta întrebare care te macină acum. Însă oricare ar fi situația în care ne aflăm, poate că cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi în aceste zile este de a petrece puțin timp în ascultare. Să ne rafinăm Arta Ascultării Atente, reflectând asupra unor astfel de întrebări, și să lăsăm ca răspunsul să iasă din interior. Să nu ne mai grăbim, ca de atâtea ori în trecut, să găsim, imediat, o soluție din exterior.

Mercur, bietul, este iar retrogradat

De când m-am întors de la Luncani, simt o mare nevoie, pe de o parte, de a mă asculta – în tăcere și liniște - și, pe de altă parte, simt nevoia de a comunica din profunzimile trăirilor avute de-a lungul verii. Poate că mesajul meu, atunci când scriu și împărtășesc cu voi, este unul cu care nu vor rezona mulți. Însă asta nu contează pentru mine. Ceea ce contează este să am încredere că pot găsi mereu o formă, simplă și pe înțelesul tuturor, cu care să-l pot comunica. Te invit și pe tine să te comunici (chiar dacă Mercur este acum în retrogradare și mulți spun că este mai bine să eviți comunicarea), cu simplitate și adevăr. De multe ori am ales tăcerea căci ne-am convins singuri că nu putem comunica pentru că ceilalți nu ne pot înțelege. Oare? Poate că este momentul, chiar acum când Mercur a intrat în perioada retrogradă, să aducem la suprafață, din punct de vedere al comunicării, orice aspect al vieții noastre ce a părut foarte dificil în ultima perioadă. Adică să nu ne mai tot învârtim în jurul cozii. Să ne rostim, fără intenția de a judeca sau învinovății. Ascultându-ne însă înainte de a rosti și acordându-ne vorbele cu momentul și cu atitudinea. Totul este, de fapt, mult mai profund decât ne putem imagina sau decât putem citi în prognozele astro vis-a-vis de această retrogradare a lui Mercur. Putem comunica altfel chiar și când Mercur este în această fază. Mereu am senzația că ne îngustăm când citim ce scriu unii astrologi. Puțini sunt cei care au curajul să ne invite la profunzimi nebănuite. Eu îndrăznesc acum, deși cunosc mai mult intuitiv arta astrologiei, să vă invit la a comunica altfel decât ați făcut-o până acum.

Conștiența vine la pachet cu responsabilitatea

Am tot curățat, împreună cu voi, în Călătoriile din această vară și, de altfel, în tot anul ce a trecut. Am tot renunțat la ce aveam de renunțat și am scuturat praful gros al uitării și inconștienței. Am avut curajul să tot deschidem, împreună, sertare demult nedeschise. Am avut curajul să umblăm pe căi de mult neumblate, intrând în cele mai întunecate cotloane ale ființei. Pe scurt, am curățat la nivel de gândire, emoții, sentimente, relații, comportamente, atitudini, dependențe, obiceiuri. Și, împreună, ne-am reamintit că suntem parte dintr-un întreg mult peste ce ne-am putut vreodată imagina și nicicum o biată ființă separată de rest așa cum, de multe ori, ne-am simțit. Această conștiență, a unei apartenențe la întreg, a venit la pachet responsabilitatea asupra felului în care gândim, vorbim și acționăm. Asupra felului în care relaționăm știind că nevoia de conexiune este o nevoie umană fundamentală. Nivelul de conștiență trăit în această vară, împreună cu mulți dintre voi, a venit la pachet cu responsabilitatea asupra propriei vieți și a creației de realitate. Pentru unii dintre voi, nivelul de conștiență trăit a venit la pachet și cu alegerea de a renunța la dorința de o „iluminare instant” și de falsă spiritualitate. A adus conștiența faptului că fiecare gând contează și că nu ne mai putem șunta singuri. Că suntem, cu adevărat, ceea ce gândim. A adus conștiența faptului că fiecare vorbă și gest contează. Căci totul are un imens impact și, de asemenea, totul vine la pachet cu consecințe despre care nu mai putem spune că sunt „din vina altora”. Orice alegere, acțiune, vorbă - contează. Tot ceea ce facem, spunem și, mai ales, suntem – contează. Nu doar în exteriorul nostru și în lumea în care trăim cât contează, mai ales, înlăuntrul nostru.

Care este perspectiva noastră actuală asupra lumii în care trăim?

Mulți dintre voi cei care ați venit în vara aceasta pe Colina Lunii ați venit cu întrebări de genul: cum am făcut să ajung în situația în care sunt acum și ce pot face pentru a avea mai puțin stres în viața mea? Cum îmi pot manifesta darurile mele unice și adevăratul meu potențial în așa fel încât acțiunile pe care le întreprind să reflecte cele mai profunde și mai adânci adevăruri ale ființei mele?

Iar răspunsurile vi le-ați oferit chiar singuri, ascultându-vă cu atenție pe dinăuntru și folosind instrumentele pe care noi vi le-am oferit. Împreună am putut trăi nevoia vitală de a ne conecta mult mai profund cu Mama Pământ și de o asculta altfel. Căci consecințele alegerilor noastre zilnice sunt simțite nu doar în viețile noastre ci și în mediul înconjurător în care trăim. Fiecare alegere a noastră este precum o piatră aruncată într-un lac, creând cercuri în câmpul de energie colectiv. Energie care ne unește. O energie care ne conectează, chiar în clipa asta, pe mine, pe tine, pe noi toți cu tot ce ne înconjoară. Pur și simplu, nu ne mai putem preface că nu ține de noi, că nu noi suntem responsabili cu ce se întâmplă în lumea în care trăim. Avem toți o profundă responsabilitate în legătură cu viața de pe această planetă.

Și, deși simt că toți suntem gardienii planetei pe care am ales să locuim, că toți suntem responsabili de realitatea pe care ne-o creăm, există momente când mă îndoiesc și mă întreb dacă chiar avem o șansă, în viitorul apropiat, să ne trezim la această responsabilitate. Un astfel de moment am trăit de curând, în pădurea de la Chitila (Nordul Bucureștiului), când am ieșit cu câinii la plimbare. Mizeria pe care am găsit-o acolo este de nedescris. Sincer, este inimaginabil că în 2016, poate exista o asemenea cantitate de gunoaie și mizerie într-o pădure a capitalei. Da, văzând mormanele de gunoaie, m-am îndoit cum c-am putea să ne asumăm, ca și națiune, responsabilitatea propriei creații. M-am întrebat când vom înceta să mai poluăm pădurile și Natura și să conștientizăm că, făcând asta, ne poluăm, de fapt, pe noi înșine. Îi poluăm pe ai noștri copii și viața însăși! Câți ani ne va lua să conștientizăm că al nostru corp este, de fapt, carnea Mamei Pământ și că a noastră respirație este sufletul ei? Când vom putea simți că a noastră inimă are același ritm cu ritmul primordial al planetei ce continuă să curgă și să reverbereze prin timp și spațiu?

Obișnuită cu pădurile de la Luncani nu mă așteptam să găsesc o asemenea mizerie într-o pădure care, cu doar câțiva ani în urmă, era foarte curată. Îmi venea să urlu: „Oameni buni, treziți-vă și conștientizați că Mama Pământ ne va revela adevăruri străvechi pe măsură ce ne deschidem s-o ascultăm și s-o onorăm, onorându-ne trupurile ca fiind carnea ei. În vremurile pe care le trăim avem toți nevoie de înțelepciune ancestrală! Dați muzica mai încet căci poluarea fonică ne-a distrus simțul auzului! Mizeria inconștienței noastre ne sufocă pădurile și ne poluează aerul care ne hrănește pe noi toți și întreaga planetă.” Însă dacă aș fi urlat ar fi însemnat să neg Divinitatea prezentă în întreaga existență, chiar și în gunoaiele care mi-au întors stomacul pe dos. Am ales să respir, să revin la starea de prezență și să găsesc în mine compasiunea pentru toți cei inconștienți care au contribuit la sufocarea acestei păduri atât de dragi mie în trecut. Recunosc că mi-a fost greu. Însă dacă nu pot găsi în mine această compasiune pentru cei care, din inconștiență, aruncă gunoaie în pădure, dacă continuu să îi judec aspru și să hrănesc energia furiei împotriva lor, atunci nu fac decât să continuu și eu la perpetuarea urii și a conflictului din această lume. Da, m-a durut să simt pădurea îmbâcsită de atâtea gunoaie dar am ales să hrănesc încrederea că putem face această schimbare. Am ales să am încredere că putem deveni conștienți de faptul că nu există separare între noi și ceilalți, între noi și natură.

Dacă citești aceste rânduri, te invit și pe tine să hrănești această încredere. Și să renunțăm la a ne mai preface că nu vedem în jurul nostru, că nu e treaba noastră, ignorând propria noastră contribuție la ceea ce trăim la nivel colectiv. Avem un destin colectiv! Poate că a venit momentul să turnăm, fiecare în felul său, puțin balsam vindecător în această direcție. A conexiunii dintre noi toți și dintre noi și natură. Și, cu siguranță, mulți nu vor putea face schimbarea. Nu vor trăi, în această viață, Conștiența. Vor muri plini de ură și de separare, de furie și de agresivitate. Nimic de judecat. Fac și acestea parte din natura umană. Și nimic din ce este uman nu ne este străin. Da, mizeria pe care am găsit-o în pădurea cândva curată, m-a șocat și m-a durut, m-am închis și m-am înfuriat și aș fi urlat. Cu greu am revenit în centrul ființei mele alegând să văd sacralitatea vieții în orice formă se manifestă ea. Chiar și în acele nenorocite de gunoaie. Și am ales să hrănesc încrederea că avem capacitatea de a schimba modul în care ne raportăm la natură schimbând modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți, că putem arde gunoaiele trecutului, ale modului vechi de a vedea, și că din cenușă ne putem naște lumea nouă în care dorim să trăim.

Binecuvântări la început de toamnă

Fie ca la acest început de toamnă, să ne reamintim că putem trăi total aventura încarnării în lumea materială.

Fie să ne reamintim că pe măsură ce ne trăim simplitatea vieții, putem învăța să ne îmbrățișăm cât mai mult din tărâmurile nevăzute (dar din ce în ce mai simțite) ale energiei și ale esenței noastre profunde.

Fie să ne reamintim că adevărul este o vibrație, o energie și o forță care veșnic ne realiniază cu Întregul.

Fie să ne reamintim că puteam renunța la poveștile cu care ne-am tot învăluit propria istorie personală dar și pe cea colectivă. Și să ne vedem așa cum suntem. Dincolo de povești.

Fie să ne folosim de energia Conștienței pentru a rupe lanțurile cu care ne-am încătușat singuri. În felul acesta renunțăm la dureri vechi pe care le-am transformat în suferințe care, hrănite în continuare, nu fac altceva decât să ne țină prizonieri.

Fie să conștientizăm că „a ierta” este un proces foarte greu și de lungă durată și că, mai degrabă, alegem să ne reamintim că nu există nimic de iertat chiar dacă, la un nivel relativ, ne-am convins că avem atât de multe pentru care să ne cerem iertare și pentru care să iertăm.

Cu încredere că ne putem asuma propria responsabilitate asupra creație de realitate,




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Articole pe aceeași temă

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Disciplina Atenției Disciplina Atenției

Atenția este energie. Mai precis energia sacră a Creatorului. Și este în administrarea fiecăruia dintre noi. Suntem o Sursă a acestei energii. Atenția este un principiu creator fundamental. Oriunde îmi ...

Restructurare. Responsabilitate. Renaștere Restructurare. Responsabilitate. Renaștere
a 4-a generație

Ne-am tot învârtit în cercuri vicioase ce ne-au ținut departe de adevăratele priorități însă, acest modul cu a sa energie, ne-a adus fiecăruia în parte și tuturor împreună, ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

În Adevăr și Autenticitate În Adevăr și Autenticitate

Vremurile pe care acum le trăim toți, peste tot în lume, sunt intense. Intense din punct de vedere economic, religios, cultural și, mai ales, politic. Intense sunt trăirile și la nivel strict personal. ...

O atingere O atingere
Curajul de a naviga printre infinituri de simțiri

Nu am crezut niciodată că am talentul de a povesti…cu talent. Şi i-am admirat - bine, bine, i-am şi invidiat puţin, acum pot să recunosc chestia asta făra a mi se mai părea că ar fi ceva „nespiritual” ...

Timpul unor noi începuturi Timpul unor noi începuturi
Luna Neagră, pisicile în flăcări și Vulcanul tăcut

Dacă alegi să schimbi ceva fundamental în viața ta, fă-o ACUM. Este un timp în care Universul susține alegerile personale și colective înnoitoare. Fiecare moment al vieții tale este un răspuns ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...