AmmaRa rubrica Sacra Responsabilitate

Publicat la 09.09.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Înapoi, la ritmul străvechi, onorându-ne sufletul și nevoia sa de armonie, și în acord cu natura, în vara aceasta ne-am condus trupul la întâlnirea celor patru temeiuri ale firii. Cele patru direcții. Cele patru arhetipuri universale. Cele patru elemente pe care tot el – trupul, pământul nostru – le-a trăit pe deplin. Acolo, sus, pe Colina Lunii și Dealul Zmeului unde… „Liniștea peisajelor ascunde o vastă prezentă. Spațiul are o individualitate profundă. Textura suprafeței sale, alcătuită din iarbă și pietre, este binecuvântată de ploaie, vânt și lumină. Peisajul celebrează desăvârșit liturghia anotimpurilor, dăruindu-se fără rezervă pasiunii Zeiței (mamei pământ). Forma unui peisaj este o străveche și tăcută formă de conștiință. Munții sunt enormi gânditori. Râurile și izvoarele le adaugă voce. Ele sunt lacrimile de bucurie și disperare ale pământului. Pământul mustește de spirit.” (Anam Cara, John O'Donohue).

Întrebări curajoase. Răspunsuri sincere.

După o vară bogată în trăiri greu de pus în cuvinte, se așază acum în noi sentimentul că există încă multe detalii pe care avem, cu toții, nevoie să le clarificăm, să le lăsăm să se limpezească înăuntrul nostru. După toate conștientizările, revelațiile, eliberările, înțelesurile, acum e momentul să ne revizuim unele lucruri, perspective, atitudini. Și să alegem, cu responsabilitate, încotro ne îndreptăm atenția înainte de a merge mai departe cu toate acțiunile pe care avem a le înfăptui. Pentru majoritatea celor care ați participat la Călătoriile de peste vară, împreună cu noi – Agnis și AmmaRa și Călăuzele Călătoriei Inimii -, multe întrebări se nasc acum și toate acestea au nevoie de răspunsuri sincere. Asta dacă, bineînțeles, nu vă mai mulțumiți - ca de atâtea ori în trecut - cu o soluție de moment care, de fapt, nu rezolvă situația în nici un fel. Nici măcar temporar, cum ați putea crede. Fără sinceritate nu este posibilă transformarea.

Una din întrebările care a tot apărut, în forme puțin diferite dar mereu aceeași, la mulți dintre cei care au călătorit împreună cu noi de-a lungul verii, este: Cum să ne păstrăm atenția și starea de prezență asupra imaginii de ansamblu a vieții noastre fără a ne mai pierde în detalii și griji inutile? Călătoria Arta Respirației Conștiente – petrecută aproape în întregime pe ceață densă, ploaie torențială și frig ca în luna lui noiembrie - prin instrumentele oferite, a răspuns și la această întrebare. O altă întrebare, venită mai mult din parte cuplurilor care au participat la diferitele Călătorii (ShamaniA, ARC, BRIZA): În relația mea de cuplu, caut oare adevărul sau, mai degrabă, vânez tot felul de evidențe pentru a-mi dovedi că am dreptate? Iar în grupul fabulos care formează acum a4a generație a Școlii Maestrului Interior, printre multele întrebări prezente de-a lungul celui de-al doilea Modul simt să împărtășesc una cu voi acum: Certitudinea mea în legătură cu ceea ce credeam a fi adevărul meu – certitudine pe care nici în ruptul capului n-am pus-o la îndoială până acum – oare nu m-a orbit în ceea ce privește Adevărul mult mai mare?

Lista de întrebări ar putea continua și te invit ca în josul articolului (la comentarii) să postezi propria ta întrebare care te macină acum. Însă oricare ar fi situația în care ne aflăm, poate că cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi în aceste zile este de a petrece puțin timp în ascultare. Să ne rafinăm Arta Ascultării Atente, reflectând asupra unor astfel de întrebări, și să lăsăm ca răspunsul să iasă din interior. Să nu ne mai grăbim, ca de atâtea ori în trecut, să găsim, imediat, o soluție din exterior.

Mercur, bietul, este iar retrogradat

De când m-am întors de la Luncani, simt o mare nevoie, pe de o parte, de a mă asculta – în tăcere și liniște - și, pe de altă parte, simt nevoia de a comunica din profunzimile trăirilor avute de-a lungul verii. Poate că mesajul meu, atunci când scriu și împărtășesc cu voi, este unul cu care nu vor rezona mulți. Însă asta nu contează pentru mine. Ceea ce contează este să am încredere că pot găsi mereu o formă, simplă și pe înțelesul tuturor, cu care să-l pot comunica. Te invit și pe tine să te comunici (chiar dacă Mercur este acum în retrogradare și mulți spun că este mai bine să eviți comunicarea), cu simplitate și adevăr. De multe ori am ales tăcerea căci ne-am convins singuri că nu putem comunica pentru că ceilalți nu ne pot înțelege. Oare? Poate că este momentul, chiar acum când Mercur a intrat în perioada retrogradă, să aducem la suprafață, din punct de vedere al comunicării, orice aspect al vieții noastre ce a părut foarte dificil în ultima perioadă. Adică să nu ne mai tot învârtim în jurul cozii. Să ne rostim, fără intenția de a judeca sau învinovății. Ascultându-ne însă înainte de a rosti și acordându-ne vorbele cu momentul și cu atitudinea. Totul este, de fapt, mult mai profund decât ne putem imagina sau decât putem citi în prognozele astro vis-a-vis de această retrogradare a lui Mercur. Putem comunica altfel chiar și când Mercur este în această fază. Mereu am senzația că ne îngustăm când citim ce scriu unii astrologi. Puțini sunt cei care au curajul să ne invite la profunzimi nebănuite. Eu îndrăznesc acum, deși cunosc mai mult intuitiv arta astrologiei, să vă invit la a comunica altfel decât ați făcut-o până acum.

Conștiența vine la pachet cu responsabilitatea

Am tot curățat, împreună cu voi, în Călătoriile din această vară și, de altfel, în tot anul ce a trecut. Am tot renunțat la ce aveam de renunțat și am scuturat praful gros al uitării și inconștienței. Am avut curajul să tot deschidem, împreună, sertare demult nedeschise. Am avut curajul să umblăm pe căi de mult neumblate, intrând în cele mai întunecate cotloane ale ființei. Pe scurt, am curățat la nivel de gândire, emoții, sentimente, relații, comportamente, atitudini, dependențe, obiceiuri. Și, împreună, ne-am reamintit că suntem parte dintr-un întreg mult peste ce ne-am putut vreodată imagina și nicicum o biată ființă separată de rest așa cum, de multe ori, ne-am simțit. Această conștiență, a unei apartenențe la întreg, a venit la pachet responsabilitatea asupra felului în care gândim, vorbim și acționăm. Asupra felului în care relaționăm știind că nevoia de conexiune este o nevoie umană fundamentală. Nivelul de conștiență trăit în această vară, împreună cu mulți dintre voi, a venit la pachet cu responsabilitatea asupra propriei vieți și a creației de realitate. Pentru unii dintre voi, nivelul de conștiență trăit a venit la pachet și cu alegerea de a renunța la dorința de o „iluminare instant” și de falsă spiritualitate. A adus conștiența faptului că fiecare gând contează și că nu ne mai putem șunta singuri. Că suntem, cu adevărat, ceea ce gândim. A adus conștiența faptului că fiecare vorbă și gest contează. Căci totul are un imens impact și, de asemenea, totul vine la pachet cu consecințe despre care nu mai putem spune că sunt „din vina altora”. Orice alegere, acțiune, vorbă - contează. Tot ceea ce facem, spunem și, mai ales, suntem – contează. Nu doar în exteriorul nostru și în lumea în care trăim cât contează, mai ales, înlăuntrul nostru.

Care este perspectiva noastră actuală asupra lumii în care trăim?

Mulți dintre voi cei care ați venit în vara aceasta pe Colina Lunii ați venit cu întrebări de genul: cum am făcut să ajung în situația în care sunt acum și ce pot face pentru a avea mai puțin stres în viața mea? Cum îmi pot manifesta darurile mele unice și adevăratul meu potențial în așa fel încât acțiunile pe care le întreprind să reflecte cele mai profunde și mai adânci adevăruri ale ființei mele?

Iar răspunsurile vi le-ați oferit chiar singuri, ascultându-vă cu atenție pe dinăuntru și folosind instrumentele pe care noi vi le-am oferit. Împreună am putut trăi nevoia vitală de a ne conecta mult mai profund cu Mama Pământ și de o asculta altfel. Căci consecințele alegerilor noastre zilnice sunt simțite nu doar în viețile noastre ci și în mediul înconjurător în care trăim. Fiecare alegere a noastră este precum o piatră aruncată într-un lac, creând cercuri în câmpul de energie colectiv. Energie care ne unește. O energie care ne conectează, chiar în clipa asta, pe mine, pe tine, pe noi toți cu tot ce ne înconjoară. Pur și simplu, nu ne mai putem preface că nu ține de noi, că nu noi suntem responsabili cu ce se întâmplă în lumea în care trăim. Avem toți o profundă responsabilitate în legătură cu viața de pe această planetă.

Și, deși simt că toți suntem gardienii planetei pe care am ales să locuim, că toți suntem responsabili de realitatea pe care ne-o creăm, există momente când mă îndoiesc și mă întreb dacă chiar avem o șansă, în viitorul apropiat, să ne trezim la această responsabilitate. Un astfel de moment am trăit de curând, în pădurea de la Chitila (Nordul Bucureștiului), când am ieșit cu câinii la plimbare. Mizeria pe care am găsit-o acolo este de nedescris. Sincer, este inimaginabil că în 2016, poate exista o asemenea cantitate de gunoaie și mizerie într-o pădure a capitalei. Da, văzând mormanele de gunoaie, m-am îndoit cum c-am putea să ne asumăm, ca și națiune, responsabilitatea propriei creații. M-am întrebat când vom înceta să mai poluăm pădurile și Natura și să conștientizăm că, făcând asta, ne poluăm, de fapt, pe noi înșine. Îi poluăm pe ai noștri copii și viața însăși! Câți ani ne va lua să conștientizăm că al nostru corp este, de fapt, carnea Mamei Pământ și că a noastră respirație este sufletul ei? Când vom putea simți că a noastră inimă are același ritm cu ritmul primordial al planetei ce continuă să curgă și să reverbereze prin timp și spațiu?

Obișnuită cu pădurile de la Luncani nu mă așteptam să găsesc o asemenea mizerie într-o pădure care, cu doar câțiva ani în urmă, era foarte curată. Îmi venea să urlu: „Oameni buni, treziți-vă și conștientizați că Mama Pământ ne va revela adevăruri străvechi pe măsură ce ne deschidem s-o ascultăm și s-o onorăm, onorându-ne trupurile ca fiind carnea ei. În vremurile pe care le trăim avem toți nevoie de înțelepciune ancestrală! Dați muzica mai încet căci poluarea fonică ne-a distrus simțul auzului! Mizeria inconștienței noastre ne sufocă pădurile și ne poluează aerul care ne hrănește pe noi toți și întreaga planetă.” Însă dacă aș fi urlat ar fi însemnat să neg Divinitatea prezentă în întreaga existență, chiar și în gunoaiele care mi-au întors stomacul pe dos. Am ales să respir, să revin la starea de prezență și să găsesc în mine compasiunea pentru toți cei inconștienți care au contribuit la sufocarea acestei păduri atât de dragi mie în trecut. Recunosc că mi-a fost greu. Însă dacă nu pot găsi în mine această compasiune pentru cei care, din inconștiență, aruncă gunoaie în pădure, dacă continuu să îi judec aspru și să hrănesc energia furiei împotriva lor, atunci nu fac decât să continuu și eu la perpetuarea urii și a conflictului din această lume. Da, m-a durut să simt pădurea îmbâcsită de atâtea gunoaie dar am ales să hrănesc încrederea că putem face această schimbare. Am ales să am încredere că putem deveni conștienți de faptul că nu există separare între noi și ceilalți, între noi și natură.

Dacă citești aceste rânduri, te invit și pe tine să hrănești această încredere. Și să renunțăm la a ne mai preface că nu vedem în jurul nostru, că nu e treaba noastră, ignorând propria noastră contribuție la ceea ce trăim la nivel colectiv. Avem un destin colectiv! Poate că a venit momentul să turnăm, fiecare în felul său, puțin balsam vindecător în această direcție. A conexiunii dintre noi toți și dintre noi și natură. Și, cu siguranță, mulți nu vor putea face schimbarea. Nu vor trăi, în această viață, Conștiența. Vor muri plini de ură și de separare, de furie și de agresivitate. Nimic de judecat. Fac și acestea parte din natura umană. Și nimic din ce este uman nu ne este străin. Da, mizeria pe care am găsit-o în pădurea cândva curată, m-a șocat și m-a durut, m-am închis și m-am înfuriat și aș fi urlat. Cu greu am revenit în centrul ființei mele alegând să văd sacralitatea vieții în orice formă se manifestă ea. Chiar și în acele nenorocite de gunoaie. Și am ales să hrănesc încrederea că avem capacitatea de a schimba modul în care ne raportăm la natură schimbând modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți, că putem arde gunoaiele trecutului, ale modului vechi de a vedea, și că din cenușă ne putem naște lumea nouă în care dorim să trăim.

Binecuvântări la început de toamnă

Fie ca la acest început de toamnă, să ne reamintim că putem trăi total aventura încarnării în lumea materială.

Fie să ne reamintim că pe măsură ce ne trăim simplitatea vieții, putem învăța să ne îmbrățișăm cât mai mult din tărâmurile nevăzute (dar din ce în ce mai simțite) ale energiei și ale esenței noastre profunde.

Fie să ne reamintim că adevărul este o vibrație, o energie și o forță care veșnic ne realiniază cu Întregul.

Fie să ne reamintim că puteam renunța la poveștile cu care ne-am tot învăluit propria istorie personală dar și pe cea colectivă. Și să ne vedem așa cum suntem. Dincolo de povești.

Fie să ne folosim de energia Conștienței pentru a rupe lanțurile cu care ne-am încătușat singuri. În felul acesta renunțăm la dureri vechi pe care le-am transformat în suferințe care, hrănite în continuare, nu fac altceva decât să ne țină prizonieri.

Fie să conștientizăm că „a ierta” este un proces foarte greu și de lungă durată și că, mai degrabă, alegem să ne reamintim că nu există nimic de iertat chiar dacă, la un nivel relativ, ne-am convins că avem atât de multe pentru care să ne cerem iertare și pentru care să iertăm.

Cu încredere că ne putem asuma propria responsabilitate asupra creație de realitate,




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Experienţa Akashică Experienţa Akashică

O buna parte din valoarea acestei cărţi este adusă de mărturiile directe ale unor excepţionali exploratori ai conştiinţei, medici, antropologi, filosofi, scriitori, vindecători, mistici din diferite tradiţii ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Articole pe aceeași temă

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Luna neagră Luna neagră
Aripa și Dorința

Suntem, în aceste zile, îmbăiați într-o energie care ne atrage atenția că dorințele – mai ales cele ale unui ego imatur - ne vor fi amplificate. Și tot ce vine odată cu ele: competiție, ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Despre identitate și Înviere Despre identitate și Înviere

Orice identitate este o poveste pe care am construit-o despre noi înșine. Cine sunt eu? Este o întrebare care se naște atunci când începem să intuim că povestea despre noi înșine ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

x