Călăuza rubrica Cât putem de fapt?

Publicat la 04.10.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Credem despre noi că suntem neputincioși în prea multe aspecte ale vieții noastre. Credem că nu putem avea o slujbă care să ne placă la nebunie și să ne aducă suficienți bani pentru a ne împlini visele - pentru a câștiga bani e nevoie de efort mare, nu-i așa? - credem că relația de iubire mult dorită nu există în realitate, prea multe au fost eșecurile, prea mulți oameni pe care i-am iubit au dispărut din viața noastră, credem că nu putem avea mașina pe care ne-o dorim cu adevărat, casa, grădina, animalele dragi. Când am renunțat să mai credem în visele noastre din copilărie? Când am uitat acel entuziasm al copilului inocent din noi, entuziasm de o forță năucitoare – aveam senzația că ne poate ridica de la pământ, în zbor, că poate muta munții din loc, că poate spulbera orice baraj din calea apelor pe care navigam.

Credem despre noi că nu suntem în stare să pornim afaceri de succes, că ne lipsește inspirația, imaginația, că ideile extraordinare ne ocolesc. Credem că am avut ghinion să întâlnim persoane nepotrivite sau ne-am aflat în contexte nefavorabile. Credem că nu știm să dansăm, nu putem face sportul care ne-ar plăcea, credem că nu avem talent la scris sau pictură, credem că nu suntem potriviți pentru cutare sau cutare lucru...

De multe ori preferăm să stăm pe margine, să ne asumăm rolul pasiv de spectatori ai vieții. Pentru că nu putem mai mult. Nu putem demara proiecte curajoase sau nu le putem duce la bun sfârșit. Nu ne putem privi prietenii sau iubitele în ochi, nu putem plânge și nu putem râde, nu putem adormi atunci când suntem obosiți de grija ratelor scadente. Și mai ales... nu putem spune NU, de multe ori, de prea multe ori nu putem spune NU. Nu putem refuza pe nimeni, deși în adâncul nostru ne călcăm pe inimă. Și nu putem primi atunci când Universul are ceva de oferit, nu putem spune DA fără să ne judecăm, căci părerea noastră adâncă despre noi este că nu merităm. NU merit să primesc ceea ce îmi dăruiești, sigur nu am făcut nimic ca să merit o asemenea onoare.

Credem că nu ne putem depăși limitele. Credem că viața noastră are un hotar ferm, bine conturat, că se întinde de acolo până acolo. Ușor, ușor ajungem să nu mai vedem nimic dincolo de acel hotar, ștergem cu buretele orice perspectivă de a crește, de a spori bucuria în viața noastră, de a ne abandona dansului magic al vieții. Când am uitat să ne mișcăm corpurile înțepenite în nu pot, când am uitat să dansăm? Când am uitat că putem?

Au trecut aproape două săptămâni de la un salt în universul fabulos al lui a putea. A fost saltul în necunoscut, fertil, esențial. Gura de oxigen. O aventură în munții Orăștiei, un drum lung și ocolitor până sus pe Godeanu – muntele sacru al vechilor daci, un cerc complet în jurul Sarmizegetusei Regia, pornind din dragul nostru Luncani. Granița cu realitatea lui nu pot se destrăma cu fiecare pas conștient, cu fiecare atingere a pământului de sub tălpi. De acolo din tălpi pornea vibrația vindecătoare, atingerea Pământului, și se împrăștia în întreg corpul. Umerii mă dureau din ce în ce mai tare, greutatea pe care o purtam în spate era mult mai mult decât un rucsac încărcat cu obiecte, era greutatea trecutului pe care o duceam pe umeri. Un trecut dominat de nu pot. Mușchii se întindeau la maxim, fiecare pas însă era o certitudine: cumva știam că vom ajunge acolo unde ne-am propus. Ținta acestei călătorii nu era doar un vârf de munte, oricât de încărcat de semnificație este acest vârf, miza era una interioară: cât de puternică este inerția trecutului? Este mai tare decât mine? O întrebare nerostită plutea în fiecare respirație, căci fiecare moment din trecutul meu în care am abandonat drumul la jumătate a clădit o atitudine a neputinței.

Nu, nimic nu este mai tare decât mine, cel care aleg. Urcam pe firul apei în sus, printre măruntaiele pământului. Înaintam din ce în ce mai anevoios, mă scurgeam printre oasele pământului și simțeam că mă sufoc. Capul îmi pocnea, corpul tremura, iar șoaptele, șoaptele creșteau în intensitate. Umbre vechi ale trecutului își urlau neputința, disperarea, durerea și furia. Unele cereau iertare, altele căutau odihna. O expresie perfectă a nenumăratelor aspecte care s-au născut în mine. Exteriorul a părut amenințător doar atât cât am uitat pentru ce sunt acolo, sensul oricărei călătorii interioare: conștiența. Toate cele pe care le simțeam păreau la un moment dat că implodează, precum o fântână care se scurge în interior, către inimă. Respirație ușoară, eliberare, bucurie, încredere, toate au fost descătușate o dată cu această acceptare: ce a fost a fost, tot ceea ce contează acum este... ACUM.

În ultima zi a călătoriei în munți am întâlnit ultima barieră: mi-a cedat genunchiul drept. Cum poate cineva urca pe munte cu un genunchi stricat, m-am întrebat. Așa ceva este imposibil. Și totuși, să fie oare adevărat? Asta e vorba preferată a lui Katie Byron :-) Chiar așa, de ce ar fi adevărat că nu pot trece peste durere, peste credința că e imposibil? Iar miracolul nu a întârziat să apară. Ușor ușor durerea s-a scurs în pământul pe care călcam cu încredere, iar tensiunea din genunchi s-a topit cu fiecare pas hotărât. A fost cea mai importantă graniță pe care am depășit-o vreodată în viața mea. O graniță fizică, dar mai ales psihologică. Am intrat adânc în durere, am dizolvat scenariile mentale ale neputinței și am simțit granița atât de subțire, precum o peliculă a unui balon de săpun, care mă separa de realitatea lui „pot”. O graniță subțire, însă care cântărește enorm... atât timp cât cred în ea.

Cât putem de fapt? Nu există limită pe care să nu o putem depăși, oricât de nebunească pare. O boală poate fi învinsă, inclusiv cancerul. Mărturie stă împărtășirea lui David Servan-Schreiber. O relație de cuplu poate fi o relație plină de iubire și bucurie atunci când este una conștientă. Mărturie stă HEFT. O idee strălucită poate fi adusă în această lume atunci când ne ascultăm intuiția. Frica dispare atunci când iubim, durerea ne îmbogățește când nu mai fugim de ea, tristețea ne descrețește frunțile când ridicăm ochii și admirăm cerul înstelat, furia devine râs cosmic când o privim cu inocență. Îndârjirea, rezistența la schimbare, procastinarea, grija de mâine, frica de singurătate, delăsarea, lenea... toate sunt aspecte ale lui nu pot. Să fie oare adevărat că nu pot?

Să fie oare adevărat că nu pot să renunț la poziționările mele, la prețioasele mele idei? La preconcepții, la ideologia de masă, la frica de autenticitate? Să fie oare adevărat că nu pot să mă exprim pe deplin, așa cum vreau? Că societatea, prietenii, familia, colegii nu mă lasă să trăiesc precum îmi doresc? Să fie oare adevărat că sunt incapabil să trăiesc mai bine, să câștig mai mulți bani și că viața mea se reduce la o opt ore petrecute la birou, plus încă alte câteva pierdute în trafic, plus încă altele în fața televizorului?

Sunt întrebări potrivite pentru toți. Cu toții ne bălăcim în mocirla „nu pot” din când în când, din aceleași motive, căci ne asemănăm mult mai mult decât ne deosebim. Cu toții ne putem ridica din mocirlă. O putem face chiar ACUM. Este singurul moment în care putem face acest lucru. Acum.

Cu recunoștință, Bogdan




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

 Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Arta Respirației Conștiente Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Articole pe aceeași temă

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...