Călăuza rubrica Cât putem de fapt?

Publicat la 04.10.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Credem despre noi că suntem neputincioși în prea multe aspecte ale vieții noastre. Credem că nu putem avea o slujbă care să ne placă la nebunie și să ne aducă suficienți bani pentru a ne împlini visele - pentru a câștiga bani e nevoie de efort mare, nu-i așa? - credem că relația de iubire mult dorită nu există în realitate, prea multe au fost eșecurile, prea mulți oameni pe care i-am iubit au dispărut din viața noastră, credem că nu putem avea mașina pe care ne-o dorim cu adevărat, casa, grădina, animalele dragi. Când am renunțat să mai credem în visele noastre din copilărie? Când am uitat acel entuziasm al copilului inocent din noi, entuziasm de o forță năucitoare – aveam senzația că ne poate ridica de la pământ, în zbor, că poate muta munții din loc, că poate spulbera orice baraj din calea apelor pe care navigam.

Credem despre noi că nu suntem în stare să pornim afaceri de succes, că ne lipsește inspirația, imaginația, că ideile extraordinare ne ocolesc. Credem că am avut ghinion să întâlnim persoane nepotrivite sau ne-am aflat în contexte nefavorabile. Credem că nu știm să dansăm, nu putem face sportul care ne-ar plăcea, credem că nu avem talent la scris sau pictură, credem că nu suntem potriviți pentru cutare sau cutare lucru...

De multe ori preferăm să stăm pe margine, să ne asumăm rolul pasiv de spectatori ai vieții. Pentru că nu putem mai mult. Nu putem demara proiecte curajoase sau nu le putem duce la bun sfârșit. Nu ne putem privi prietenii sau iubitele în ochi, nu putem plânge și nu putem râde, nu putem adormi atunci când suntem obosiți de grija ratelor scadente. Și mai ales... nu putem spune NU, de multe ori, de prea multe ori nu putem spune NU. Nu putem refuza pe nimeni, deși în adâncul nostru ne călcăm pe inimă. Și nu putem primi atunci când Universul are ceva de oferit, nu putem spune DA fără să ne judecăm, căci părerea noastră adâncă despre noi este că nu merităm. NU merit să primesc ceea ce îmi dăruiești, sigur nu am făcut nimic ca să merit o asemenea onoare.

Credem că nu ne putem depăși limitele. Credem că viața noastră are un hotar ferm, bine conturat, că se întinde de acolo până acolo. Ușor, ușor ajungem să nu mai vedem nimic dincolo de acel hotar, ștergem cu buretele orice perspectivă de a crește, de a spori bucuria în viața noastră, de a ne abandona dansului magic al vieții. Când am uitat să ne mișcăm corpurile înțepenite în nu pot, când am uitat să dansăm? Când am uitat că putem?

Au trecut aproape două săptămâni de la un salt în universul fabulos al lui a putea. A fost saltul în necunoscut, fertil, esențial. Gura de oxigen. O aventură în munții Orăștiei, un drum lung și ocolitor până sus pe Godeanu – muntele sacru al vechilor daci, un cerc complet în jurul Sarmizegetusei Regia, pornind din dragul nostru Luncani. Granița cu realitatea lui nu pot se destrăma cu fiecare pas conștient, cu fiecare atingere a pământului de sub tălpi. De acolo din tălpi pornea vibrația vindecătoare, atingerea Pământului, și se împrăștia în întreg corpul. Umerii mă dureau din ce în ce mai tare, greutatea pe care o purtam în spate era mult mai mult decât un rucsac încărcat cu obiecte, era greutatea trecutului pe care o duceam pe umeri. Un trecut dominat de nu pot. Mușchii se întindeau la maxim, fiecare pas însă era o certitudine: cumva știam că vom ajunge acolo unde ne-am propus. Ținta acestei călătorii nu era doar un vârf de munte, oricât de încărcat de semnificație este acest vârf, miza era una interioară: cât de puternică este inerția trecutului? Este mai tare decât mine? O întrebare nerostită plutea în fiecare respirație, căci fiecare moment din trecutul meu în care am abandonat drumul la jumătate a clădit o atitudine a neputinței.

Nu, nimic nu este mai tare decât mine, cel care aleg. Urcam pe firul apei în sus, printre măruntaiele pământului. Înaintam din ce în ce mai anevoios, mă scurgeam printre oasele pământului și simțeam că mă sufoc. Capul îmi pocnea, corpul tremura, iar șoaptele, șoaptele creșteau în intensitate. Umbre vechi ale trecutului își urlau neputința, disperarea, durerea și furia. Unele cereau iertare, altele căutau odihna. O expresie perfectă a nenumăratelor aspecte care s-au născut în mine. Exteriorul a părut amenințător doar atât cât am uitat pentru ce sunt acolo, sensul oricărei călătorii interioare: conștiența. Toate cele pe care le simțeam păreau la un moment dat că implodează, precum o fântână care se scurge în interior, către inimă. Respirație ușoară, eliberare, bucurie, încredere, toate au fost descătușate o dată cu această acceptare: ce a fost a fost, tot ceea ce contează acum este... ACUM.

În ultima zi a călătoriei în munți am întâlnit ultima barieră: mi-a cedat genunchiul drept. Cum poate cineva urca pe munte cu un genunchi stricat, m-am întrebat. Așa ceva este imposibil. Și totuși, să fie oare adevărat? Asta e vorba preferată a lui Katie Byron :-) Chiar așa, de ce ar fi adevărat că nu pot trece peste durere, peste credința că e imposibil? Iar miracolul nu a întârziat să apară. Ușor ușor durerea s-a scurs în pământul pe care călcam cu încredere, iar tensiunea din genunchi s-a topit cu fiecare pas hotărât. A fost cea mai importantă graniță pe care am depășit-o vreodată în viața mea. O graniță fizică, dar mai ales psihologică. Am intrat adânc în durere, am dizolvat scenariile mentale ale neputinței și am simțit granița atât de subțire, precum o peliculă a unui balon de săpun, care mă separa de realitatea lui „pot”. O graniță subțire, însă care cântărește enorm... atât timp cât cred în ea.

Cât putem de fapt? Nu există limită pe care să nu o putem depăși, oricât de nebunească pare. O boală poate fi învinsă, inclusiv cancerul. Mărturie stă împărtășirea lui David Servan-Schreiber. O relație de cuplu poate fi o relație plină de iubire și bucurie atunci când este una conștientă. Mărturie stau HEFT. O idee strălucită poate fi adusă în această lume atunci când ne ascultăm intuiția. Frica dispare atunci când iubim, durerea ne îmbogățește când nu mai fugim de ea, tristețea ne descrețește frunțile când ridicăm ochii și admirăm cerul înstelat, furia devine râs cosmic când o privim cu inocență. Îndârjirea, rezistența la schimbare, procastinarea, grija de mâine, frica de singurătate, delăsarea, lenea... toate sunt aspecte ale lui nu pot. Să fie oare adevărat că nu pot?

Să fie oare adevărat că nu pot să renunț la poziționările mele, la prețioasele mele idei? La preconcepții, la ideologia de masă, la frica de autenticitate? Să fie oare adevărat că nu pot să mă exprim pe deplin, așa cum vreau? Că societatea, prietenii, familia, colegii nu mă lasă să trăiesc precum îmi doresc? Să fie oare adevărat că sunt incapabil să trăiesc mai bine, să câștig mai mulți bani și că viața mea se reduce la opt ore petrecute la birou, plus încă alte câteva pierdute în trafic, plus încă altele în fața televizorului?

Sunt întrebări potrivite pentru toți. Cu toții ne bălăcim în mocirla „nu pot” din când în când, din aceleași motive, căci ne asemănăm mult mai mult decât ne deosebim. Cu toții ne putem ridica din mocirlă. O putem face chiar ACUM. Este singurul moment în care putem face acest lucru. Acum.

Cu recunoștință, Bogdan




"Atenția este o formă sacră de energie care curge din Ființă pentru a crea Realitate și Experiență. Unde este Atenția, acolo este Prezența, acolo este Creația. Ce ai creat astăzi cu Atenția ta?"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Shaman – Spiritul plantelor Shaman – Spiritul plantelor

Shaman – Spiritul plantelor este o carte fabuloasă, în care autorii explorează tehnicile şamanilor din Amazonia, Haiti şi Europa. Vindecările, clarviziunea, ceea ce şamanii numesc „recuperarea ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Construim. Restructurăm. Manifestăm Construim. Restructurăm. Manifestăm

Despre noi începuturi și despre transformare a tot fost în ultimii ani și indiferent la ce am tot visat dar încă nu s-a îndeplinit, sau ce am început în viețile noastre și ...

Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu? Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu?

http://www.calatoriainimii.ro/ro/Cartile/Detalii/27-Calatoria-InimiiA început cu multă tandrețe și atracție și dorință de a fi împreună, ca și alte relații în trecut. Cum de se face că, ...

Încredere în fața transformării Încredere în fața transformării

Ca și ființe umane avem un potențial infinit. Este, de fapt, cea mai mare și mai bogată resursă naturală a noastră. Dar pe care, din păcate, nu o folosim căci ne limităm, de cele mai multe ori, în ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

Creația stărilor interioare Creația stărilor interioare

Ceea ce trăim în interiorul nostru pare să depindă de evenimente exterioare. Și este, câtă vreme nu suntem conștienți. Vine un moment în procesul transcendent al identității noastre când ...

Depresia, un film cu final neașteptat Depresia, un film cu final neașteptat
Despre natura minții

De jumătate de an sau mai bine aud tot felul de povești despre depresie. Amici, prieteni sau cunoștințe, persoane care vin la Centrul Călătoria Inimii, toți mărturisesc că le este din ce în ce mai ...

Vara noastră la Luncani Vara noastră la Luncani
Vara întoarcerii la noi înșine

Anul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

x