Călăuza rubrica Eliberarea de Dependențe

Publicat la 11.10.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

În zilele noastre dependența de tot felul de stimuli exteriori a devenit o realitate care nu mai poate fi ignorată. De la alcool la droguri ușoare, televizor sau fast-food, rețele de socializare, pornografie, mâncare, relații simbiotice, toate acestea au devenit surse majore de dependență. Dependența este o atitudine fundamentală referitoare la un aspect important al vieții noastre. Este incapacitatea de a face altfel, nu putem schimba nimic referitor la acel aspect. Este acel „nu pot” să fac schimbarea.

Fiecare om de pe planetă dezvoltă o formă de dependență, mai ușoară sau mai agresivă. Este o reflexie a gradului de compulsiune mentală. Cu cât mintea mea este mai dezordonată, mai rătăcitoare cu atât ea va crea forme de dependență mai puternice. Cu cât este mai liniștită, mai împăcată cu tot ceea ce este prezent în viața mea, cu atât aceste forme de dependență vor fi mai relaxate, până la disoluția lor. Topirea dependențelor este un proces gradual de disciplinare a minții, prin practica stării de prezență.

Cea mai solidă dependență este legată de gândire. Adevărul este că propria noastră gândire funcționează precum un motor care nu acceptă pauze, oricât de scurte ar fi, este o mașinărie care „are impresia” că dispune de o sursă inepuizabilă de energie. Această sursă de energie este inima noastră și într-adevăr este inepuizabilă, însă faptul că toată acestă energie se scurge în a susține procesele mentale face ca celelalte niveluri ale ființei noastre să rămână fără energie. Nu băgăm în seamă mai deloc corpul, decât atunci când doare. Nu ne simțim emoțiile decât atunci când descoperim cu uimire că ne copleșesc. Cea mai mare parte a timpului noi gândim, nu simțim.

Faptul că petrecem exagerat de mult timp preocupați să gândim despre noi, despre lume și despre întreaga realitate, asta generează o ruptură de celelalte niveluri ale ființei: ne îndepărtăm ușor dar sigur de propriul corp, de energiile noastre vitale, de emoții, sentimente, uităm visul, ne retragem din spațiile luminoase ale viziunii spirituale. Mintea este fascinantă, exercită a putere de atracție atât de mare încât ajungem să credem că asta este totul. Viața noastră devine searbădă, banală, o secvență lungă de idei despre ceea ce trăim, despre oamenii cu care ne întâlnim... Partea și mai proastă este că aceste idei mai niciodată nu aduc un aer de prospețime, sunt aceleași idei pe care ni le-am însușit de mici... de când ne știm. Foarte rar mai simțim acel fior luminos al inspirației.

Ne obișnuim treptat chiar și cu suferința, chiar și cu mizeria. Pentru a uita de acest tablou al vieții noastre ne refugiem în fața televizorului sau în fața unei farfurii pline. Fără a sesiza ce efecte secundare produc programele tv și fără a simți gustul mâncării. Sau poate descoperim cu timpul că un pahar de alcool, la timpul său, ne dă e stare de bine (sau mai degrabă normalitate), iar mai apoi ne trezim că nu mai putem recrea această stare naturală a ființei, relaxată, decât cu ajutorul alcoolului. Orice formă de dependență conduce în final la depresie, crize de furie, boală fizică. Inclusiv dependența de o altă persoană, dependența emoțională, dependența de jocurile de noroc sau cele pe calculator, dependența de junk food, de gadgeturi etc.

De ce facem asta? De ce ne refugiem din viețile noastre și ne dăm puterea unor substanțe, unor contexte sociale sau unor obiecte neînsuflețite? De fapt vrem să evadăm din universul strâmt, fără orizonturi, pe care l-am creat zăbovind îndelung pe tărâmul rațiunii, al hiper-logicii, al analizei și planurilor de viață, al managementului resurselor și teoriei deciziilor, al reglementărilor sociale și constrângerilor economice... Toate tipurile de dependență conduc către unica formă de dependență, cea mai dificil de abordat, singura: dependența de minte.

Suntem atât de obișnuiți să gândim încât nici măcar nu ne dăm seama că suntem identificați cu acest mod de a funcționa în lume. Rațiunea a devenit sistemul nostru de referință absolut, iar noi nici măcar nu ne dăm seama de acest aspect. În jurul rațiunii ne conturăm întreaga existență, personalitatea și felul nostru de a ne exprima, în jurul său ne trăim viața. La nivel inconștient însă ne dorim să trăim o viață completă, plină de bogăție. Căutăm cu disperare paradisul pierdut.

Desensibilizarea. O experiență reală

Îmi doresc enorm să pot din nou să mă deschid față de o femeie, să simt. Îmi amintesc de acele momente în care fiecare atingere genera senzații în tot corpul. Îmi amintesc de momentele minunate pe care le petreceam împreună, de clipele de extaz. Eram acolo. Acum îmi dau seama că mintea mă transportă într-o realitate alternativă, în care mă simt captiv. Sunt prizonierul propriilor mele fantezii. Simt că nu pot desface acest ghem. Pare o fundătură...

O destăinuire. Alex are 32 de ani, însă se simte bătrân. Ar putea jura că viața sa a intrat în declin (pentru el declin înseamnă că îmbătrânește). Sănătatea sa este șubredă, nici nu își amintește de când îl supără spatele. A renunțat la job deoarece simțea că ceea ce făcea era fad, plat, nu-i aducea nicio bucurie. Iar relația în care își pusese cele mai mari speranțe, relația de iubire, care reprezenta seva vieții lui, cadrul în care își găsea liniștea și bucuria, s-a rupt. Într-o seară, când a revenit dintr-o scurtă călătorie, toate lucrurile ei dispăruseră din casa în care locuiau împreună. Rămăsese singur.

Am crezut că mor. Am vrut să mă sinucid. Ultima fărâmă de fericire dispăruse și ea. Nu mai găseam niciun motiv pentru care să trăiesc. Acela a fost momentul în care am început să beau vârtos. De fapt atunci am realizat că am într-adevăr o problemă cu băutura, căci obișnuiam să beau câte un pahar în fiecare seară. Senzația era de ușurare. Dintr-o dată presiunea acea insuportabilă de pe umeri se topea ca prin farmec. Eram mai ușor și chiar puteam să zâmbesc. Uneori plâng, plâng mult când beau. Și acel plâns este eliberator. Recent am citit cartea de la voi, Setea de Întregire, și am înțeles...

Setea de Întregire oferă o perspectivă semnificativă asupra dependențelor. Christina Grof abordează în această carte sursa primară a dependențelor, a suferinței și a înstrăinării de Sine. Ruptura interioară, dureroasă, de adevărata noastră natură, este cauza acelui sentiment de goliciune interioară. Deșertăciunea nu este decât urmarea acestei fracturi. Cu cât suntem mai rătăciți în exterior, cu cât suntem mai separați de noi înșine, cu atât golul este mai mare și eforturile de a-l umple cu ceva vor fi sortite eșecului. Această uriașă dorință de a recupera ceva de nerostit, este Setea de Întregire, o sete de reunire cu Sine. Rădăcinile acestei dorințe sunt cu mult mai adânci decât am putea crede și coboară în străfundurile ființei, la rădăcina originară a umanității scrie Horia Francisc – Țurcanu în prefața cărții.

Cât de mult l-a ajutat această carte pe Alex să-și conștientizeze și să-și depășească dependența? Enorm. Însă avea nevoie de ceva mai mult. Conștientizarea nu este suficientă pentru a schimba ceva. Este doar prima etapă într-un proces de transformare. Mai avem nevoie să acționăm pentru a susține schimbarea de atitudine. În cazul dependențelor, schimbarea necesită o practică susținută a stării de prezență.

O nouă cale

Adevărul profund este că noi nu suntem dependenți de substanțe, de relații, de oameni sau de contexte. Noi suntem dependenți de stări. „Starea de bine” este cea care ne strigă din adâncuri, euforia, extazul, liniștea minții. Vrem să recreăm mereu și mereu această stare în interior și credem că substanțele sunt responsabile, credem că obiectele, relațiile sunt cele care produc starea mult dorită. Nu ne dăm seama că de fapt noi creăm stările, substanțele sunt doar un context care ne ajută să ne liniștim mintea. Căci mintea acoperă în permanență cu gălăgia ei această „stare de bine”, naturală, cu care ne naștem. Mintea este gălăgioasă atunci când o lăsăm nesupravegheată, nedisciplinată. În momentul în care ne angajăm cu toată forța de care dispunem, cu toată energia, în practica stării de prezență, cea care ne readuce mereu și mereu în momentul Acum, mintea își modifică treptat natura: devine liniștită, cooperantă, deschisă și creativă.

Astfel se naște o direcție nouă în Călătoria Inimii: Eliberarea de Dependențe prin Practica Prezenței. Respirația conștientă, atenția la corp și atitudinea deschisă sunt singurele premize de care avem nevoie pentru a recrea starea. Starea pe care o căutăm cu toții, reîntregirea ființei. Paharul cu vin băut compulsiv poate fi înlocuit cu brio de o respirație conștientă, hrănitoare, vie. Atenția la corp face ca senzațiile să se reverse în conștiință, ceea ce ne ancorează și mai profund în momentul prezent. Chiar dacă anumite senzații pot fi neplăcute sau dureroase – și asta se petrece mai ales când ne întoarcem cu atenția către corp după o lungă perioadă de părăsire a acestuia – prin practica consecventă a atenției în interior ne obișnuim cu senzațiile și ne deprindem să ne învăluim corpul cu atenție blândă, caldă. Descoperim cu timpul plăcerea de a trăi în corp, extazul ființei care locuiește deplin planul orizontal, material. Integrarea corporalității noastre este ultima frontieră și este realizabilă astăzi mai mult decât oricând pe această planetă.

Direcția care se naște acum în Călătoria Inimii este un cadru pentru Alex și pentru toți cei care vor să schimbe acel aspect din viața lor care este constrâns de dependențe. Indiferent care este natura dependenței pe care o manifești în viața ta, această abordare te ajută să lucrezi cu ea și să o depășești. Asta dacă îți dorești cu adevărat să schimbi acel aspect încorsetat, acea atitudine fundamentală de „nu pot”.

Această direcție este pentru tine cel/cea care dorești cu adevărat să trăiești liber de orice constrângere, care dorești să simți cu adevărat că ai liber arbitru, că poți face alegeri de dincolo de orice condiționare. Am pus bazele acestei libertăți interioare într-un workshop de 3 zile, între 25-27 noiembrie 2016. Cu această ocazie am investigat sursele dependențelor și am explorat mijloacele simple ale stării de prezență prin care putem face alegeri fundamentale, alegeri care schimbă vieți.




"Credința este încrederea în ceva exterior. Încrederea se referă la profunzimea interioară a Ființei. Călătoria Inimii este transformarea care ne conduce de la Credință la Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR

Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior Maestrul Interior
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Articole pe aceeași temă

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

Tăcerea Mielului Tăcerea Mielului

E o primăvară solară. Drumul șerpuiește printre dealuri ca spinările unor mari animale subterane. Aerul e de cristal topit. Pe partea dreaptă a drumului, o turmă. În dreptul ei bag de seamă felul ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Eclipse. Eclipse.
Pe cerul interior și exterior deopotrivă

Ceva din trecut pare că mă trage înapoi. Ceva din viitor pare că mă împinge înainte. Iar Universul, prin a sa unealtă puternică și foarte iscusită – eclipsa – mă ridică, mă ...

Renașterea Puterii Feminine Renașterea Puterii Feminine

Fără nicio îndoială, sacralitatea puterii feminine se renaște în aceste vremuri. În adevărata ei esență, dimensiunea feminină este o extraordinară matrice dătătoare de viață. De creație. Fiecare ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Teatrul interior: câmp de bătălie sau împărăția cerurilor Teatrul interior: câmp de bătălie sau împărăția cerurilor

Spațiul interior este o pânză albă, imaculată. Pictorul este un creator de realitate, un Visător sau un Gânditor care dispune de o sursă de energie inepuizabilă. Alegerile sale se nasc fie din ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Disciplina Atenției Disciplina Atenției

Atenția este energie. Mai precis energia sacră a Creatorului. Și este în administrarea fiecăruia dintre noi. Suntem o Sursă a acestei energii. Atenția este un principiu creator fundamental. Oriunde îmi ...