AmmaRa rubrica Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Publicat la 17.10.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în jurul vârstei de 30 de ani, în cultura noastră, ar trebui să aibă loc pasul spre maturitate. Dar această tranziție, de multe ori, nu este completă. Rămânem, în multe aspecte ale vieții noastre, doar niște bieți copii speriați sau, cel mult, niște adolescenți rebeli.

A trăi o iubire conștientă și a manifesta în lume adevărata consacrare a vieții noastre, sunt sarcini umane esențiale. Și ambele, iubirea conștientă și consacrarea, sunt, deopotrivă, provocări majore ce apar doar în etapa maturității ființei noastre. Ajungem însă la această etapă a vieții – maturitatea -, dăruindu-ne unei relații de lungă durată și vocației noastre (sau ceea ce credem a fi vocația noastră), fără însă a ne fi rezolvat provocările precedentelor etape din procesul nostru de evoluție. Așa că, de cele mai multe ori, căsătoria se transformă într-o formă de terapie mai degrabă decât într-o relație matură. Iar munca (job-ul) devine ceva ce ne oferă doar supraviețuirea și nicidecum manifestarea darurilor noastre unice sau exprimarea vocației autentice. În cele mai multe cazuri nu este vorba de o contribuție autentică în lumea în care trăim ci doar de un job la care ajungem să mergem fără nicio urmă de bucurie.

În co-creația numită Călătoria Inimii, de multe ori întâlnim oameni care „caută iluminarea”. Și unii dintre ei vor s-o „găsească” în cel mai scurt timp posibil și fără asumarea vreunei responsabilități. Iar când noi le spunem că responsabilitatea schimbării le aparține – noi doar îi putem însoți în parcursul transformării – ei fug în altă parte unde li se promite să găsească iluminarea. Mulți își imaginează că iluminarea are de a face cu nu știu ce guru faimos sau cu vreo practică esoterică. Poate că da. Poate că asta funcționează pentru unii și devin iluminați instant. Pentru mine însă asta nu a funcționat niciodată. Am ajuns să cred că a avea o relație de iubire conștientă și prietenii autentice, poate fi o cale aparent simplă dar extrem de provocatoare și de îmbogățitoare prin care pot ajunge la „iluminare”.

O relație de iubire conștientă pe viață deține în ea toate provocările esențiale necesare pentru a descoperi ce-i mai bun în mine. Cum, la fel, provocări există atunci când investesc atenția mea, încrederea, iubirea și compasiunea în relațiile de prietenie. Și acest lucru este valabil nu doar pentru mine ci și pentru tine care citești acum aceste rânduri. Și e valabil și posibil pentru noi toți. De asemenea, a mă angaja – cu consecvență și determinare - într-o Creație Conștientă care are semnificație pentru mine, este o altă cale de a ajunge la „iluminare”. La fel poate fi și pentru tine. Îndrăznesc să te întreb acum: Care este vocația ta? Dar consacrarea vieții tale? (Și te invit să răspunzi la „comentarii” chiar la sfârșitul articolului).

Relația de iubire conștientă, co-creația conștientă, apartenența la o comunitate cu aceeași consacrarea sunt căi pe care noi am ales – în Comunitatea Călătoria Inimii – să le împărtășim la nivel colectiv. Însă pentru aceste căi către înțelepciune, sau „iluminare”, este nevoie de maturitate. Uneori însă, am senzația că întreagă societate, aici la noi în România, este fixată la nivelul pubertății nicidecum al maturității. Parcă toată lumea fuge de responsabilitate. Dacă etapa de adult este văzută ca fiind una plină de greutăți, violență și stres atunci nu-i de mirare că foarte mulți oameni fug nu către maturitate ci înapoi către pubertate unde altcineva să-și asume responsabilitatea pentru ei. Mulți oameni peste 30 de ani - care și-au reprimat provocările pubertății în goana lor după maturitate - acum sunt crizați și aleargă în sens invers, înapoi spre adolescență. Fuga din fața responsabilității este prezentă la o mare majoritate a oamenilor adulți din societatea noastră pentru că, din păcate, maturitatea a fost greșit înțeleasă. A fi matur, nu este numai despre a avea nu știu câte mașini, o casă mare, conturi bancare pline, soțul potrivit sau soția potrivită și copii perfecți care să meargă la cele mai bune școli.

Pubertatea este perioada în care cauți și afli ceea ce ai să oferi lumii și, mai ales, ție însăți, ție însuți. Afli ce ai de oferit existenței. Iar maturitatea este despre a te așeza și chiar a oferi ceea ce ai de oferit. Nu este suficient să afli care-ți sunt darurile dacă nu începi a le manifesta. Maturitatea este perioada vieții în care contribui, în modul tău unic și particular, în lumea în care trăiești. Oriunde am căuta nu vom găsi un învățător mai sacru, pentru etapa maturității noastre, decât însăși societatea, cultura și lumea în care trăim. A crea și hrăni, cu încredere, relații responsabile și conștiente cu ceilalți face parte din alegerea de a ne maturiza. Cum, la fel, maturitatea înseamnă a putea să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre acțiuni sau non-acțiuni în viață. Maturitatea are în sine un fel de instinct fraternal, un sens al comunității, care-și găsește expresia în interacțiunile noastre fizice, emoționale și intelectuale cu ceilalți. Sarcina sacră a etapei maturității este de a servi lumea și comunitatea în care trăim, în același timp servindu-ne și onorându-ne pe noi înșine și ale noastre daruri unice. A trăi, în mod autentic, perioada maturității, cere o permanentă joacă creativă între cauza comună cu ceilalți – co-creația – și respectarea propriilor noastre nevoi și talente, a propriei noastre individualități.

Cheile maturității sunt angajamentul, determinarea, consecvența și responsabilitatea. Dăm la o parte încercările, experimentarea și provizoratul adolescenței și ne angajăm - cu încredere, consecvență, Conștiență și responsabilitate – în slujba marelui proces de transformare. Maturitatea ne invită să încetăm a mai studia, a mai căuta, a ne mai tot pregăti. Maturitatea ne îndeamnă să începem, la rândul nostru, să-i învățăm pe alții. Maturitatea ne obligă să facem din ceea ce știm că suntem deja. Maturitatea ne împinge să manifestăm și să producem. Antrenamentele s-au terminat. E momentul adevăratului joc acum. Maturitatea cere încredere în sine și în propriile puteri. Cere să fim întru totul angajați în ceea ce facem și, în același timp, detașați pentru a ne putea evalua mereu creația. Să fim, în același timp, actor și martor, fără a mai fi captivi în emoții, cu ale lor suișuri și coborâșuri abrupte, ci a ne asuma deplina responsabilitate asupra proprie noastre vieți.

La nivelul dezvoltării sexuale, maturitatea este vârsta angajamentului de a merge până la capăt. Este vârsta intimității. Energia sexuală, în loc să fie disipata în toate direcțiile este focusată doar pe o singură persoană, partenerul de viață, sufletul prieten. Dacă suntem pregătiți, dacă am completat celelalte cicluri, acum ne putem da jos măștile și atitudinile false și putem intra într-o relație de încredere și loialitate. Partenerul de viață devine prietenul cel mai bun, iubitul, studentul și învățătorul, toate laolaltă. Dansatorul ce ne dansează mai adânc în esența ființei. Partenerul este oglinda noastră și cel cu care, în permanență, schimbăm energiile vitale ale vieții. Intimitatea într-o astfel de relație ne pune în mișcare, în mod constant, sufletele. Căci intimitatea într-o relație matură este un abandon total care ne eliberează sufletul. Doar ego-ul nu poate simți intimitate pentru că vrea întotdeauna să controleze lucrurile. Adevărata intimitatea traversează orice strat al ego-ului, pe măsură ce ne completăm prin celălalt.

La maturitate însă nu putem experimenta adevărata intimitate sexuală, și nici nu putem trăi la nivelul cerințelor unei iubiri conștiente, dacă nu am integrat celelalte cicluri anterioare – copilăria, adolescența. Lipsa de experiență sexuală și ignoranța, reprimarea și resentimentele, conduc – inevitabil - la distrugerea relațiilor de iubire. Calitățile forte dar și slăbiciunile noastre ies la suprafață, mai devreme sau mai târziu, în relația cea mai intimă.

Mai mult decât ne putem imagina, imaturitatea sexuală și reprimarea acesteia îi condamnă pe oameni să trăiască disperat de singuri. Tabu-ul sexualității este mai puternic chiar și decât cel al morții. Fără experiență sexuală și speriați de acest tabu, mulți oameni ajung să se izoleze sau să creeze numai relații superficiale, investindu-și energia sexuală în carieră, suprimând-o cu alcool și droguri sau negând-o total în numele unei chemări divine! O adolescență nesatisfăcută și neintegrată poate să distrugă mai târziu o familie și/sau o carieră, erupând în promiscuitate la vârsta mijlocie. În cursul natural și complet al dezvoltării, angajamentul și intimitatea într-o relație de iubire nu sunt impuse din afară ci evoluează din interior. La fel de prezentă este sinceritatea și puterea de exprimare din adevăr, într-o relație de prietenie matură și autentică.

Provocarea unei creații care să reprezinte Consacrarea - o creație cu suflet și spirit - este la fel de importantă în ciclul maturității. Avem nevoie să ne împlinim adevăratul potențial și să contribuim în lumea în care trăim. Dar a nu completa etapele anterioare maturității conduce la o lipsă de încredere și de independență necesare, ambele, pentru a crea. În schimb, job-urile devin zone primare în care oamenii își perpetuează neîncrederea, izolarea și dependența. La fel cum este cu iubirea matură și conștientă, a găsi adevărata vocație necesită curaj, angajament și un trecut vindecat. E nevoie de atenție, grijă, prezență și viziune clară pentru a ne descoperi adevăratele daruri. Uneori știm în adâncul inimii ceea ce vrem, cu adevărat, să facem și care ne sunt talentele. Alteori avem nevoie de alții să ne îndrume pentru a le identifica. Și este în regulă să cerem sprijinul unor oameni în care avem încredere. Cheia este însă întotdeauna la noi! Și, de cele mai multe ori, cheia constă în a ne elibera pe noi înșine de așteptările celorlalți și de propria noastră îndoctrinare. Avem nevoie de curaj pentru a schimba radical cursul vieții noastre. Avem nevoie de încredere în noi înșine pentru a ne smulge din obiceiuri vechi și a ne onora propria Călătorie a Inimii.

Odată ce am identificat calea, doar angajamentul este cel care transformă vocația într-o realitate. Ingredientul esențial la toți oamenii de succes pe care îi admirăm este extraordinara dedicație față de ceea ce fac. Dedicație. Angajament. Pasiune. Consecvență. Determinare. Ei nu găsesc scuze pentru slăbiciunile lor și nici nu băltesc în zona de confort plângându-se de tot ceea ce nu merge în viața lor. Ei doar fac ceea ce fac îndreptându-și atenția, cu recunoștință, pe ceea ce merge în viața lor. Și întreaga lor creație o manifestă cu un fel special de seriozitate. Își iau în serios viața, consacrarea, creația. Și miracolul este că atunci când reușesc să facă asta, creația, consacrarea și viața nu mai sunt obligații serioase ci un joc al vieții simplu de care se pot bucura.

Un alt element crucial în a dobândi maturitatea rezidă în vindecarea trecutului. La vârsta maturității avem responsabilitatea de a vindeca rănile copilăriei, adolescenței și de a nu mai rămâne pradă și tributari unor roluri ce nu ne mai servesc. „Vindecarea este întotdeauna o vindecare de trecut, de credințe și sisteme rigide, este o vindecare a gândirii strâmte, a judecății față de sine și față de ceilalți. Orice vindecare este o întregire. Nu există vindecător și vindecat, ci doar oameni care se vindecă împreună.”Atingerea Vindecătoare a Ființei




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Dragoste și Trezire Dragoste și Trezire

Iubirea este conexiune, este curgere și fluiditate, este desființare a barierelor și a identității, este comuniune și dizolvare a separării. Pe de-altă parte experiența umană a separării, a identității, ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Trăiește cum vrei! Trăiește cum vrei!
Dar... cum vrei?

Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință ...

Evident Evident

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu ...

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

Ridică-TE în picioare! Ridică-TE în picioare!

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii s-ar trezi, dacă ar înțelege într-o bună zi că ei sunt creatorii acestei lumi și creația începe în interiorul lor. Ce s-ar întâmpla ...

Sursa Realității - prima parte Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Nunta, la mijloc de călătorie Nunta, la mijloc de călătorie

Luna martie ne aduce sfârșitul iernii și ne promite primăvara. Acest început de martie, la mine este cu mare bucurie și cu multă recunoștință pentru tot ceea ce trăiesc în aceste zile. ...

40 de zile 40 de zile

Stau departe de mișcări spirituale ce sunt la modă și care vin și pleacă, golite de substanță și lipsite de autenticitate. Dar a fi conectată cu ritmurile Lunii, cu Natura, cu străvechi cunoașteri - ...