AmmaRa rubrica Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Publicat la 17.10.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în jurul vârstei de 30 de ani, în cultura noastră, ar trebui să aibă loc pasul spre maturitate. Dar această tranziție, de multe ori, nu este completă. Rămânem, în multe aspecte ale vieții noastre, doar niște bieți copii speriați sau, cel mult, niște adolescenți rebeli.

A trăi o iubire conștientă și a manifesta în lume adevărata consacrare a vieții noastre, sunt sarcini umane esențiale. Și ambele, iubirea conștientă și consacrarea, sunt, deopotrivă, provocări majore ce apar doar în etapa maturității ființei noastre. Ajungem însă la această etapă a vieții – maturitatea -, dăruindu-ne unei relații de lungă durată și vocației noastre (sau ceea ce credem a fi vocația noastră), fără însă a ne fi rezolvat provocările precedentelor etape din procesul nostru de evoluție. Așa că, de cele mai multe ori, căsătoria se transformă într-o formă de terapie mai degrabă decât într-o relație matură. Iar munca (job-ul) devine ceva ce ne oferă doar supraviețuirea și nicidecum manifestarea darurilor noastre unice sau exprimarea vocației autentice. În cele mai multe cazuri nu este vorba de o contribuție autentică în lumea în care trăim ci doar de un job la care ajungem să mergem fără nicio urmă de bucurie.

În co-creația numită Călătoria Inimii, de multe ori întâlnim oameni care „caută iluminarea”. Și unii dintre ei vor s-o „găsească” în cel mai scurt timp posibil și fără asumarea vreunei responsabilități. Iar când noi le spunem că responsabilitatea schimbării le aparține – noi doar îi putem însoți în parcursul transformării – ei fug în altă parte unde li se promite să găsească iluminarea. Mulți își imaginează că iluminarea are de a face cu nu știu ce guru faimos sau cu vreo practică esoterică. Poate că da. Poate că asta funcționează pentru unii și devin iluminați instant. Pentru mine însă asta nu a funcționat niciodată. Am ajuns să cred că a avea o relație de iubire conștientă și prietenii autentice, poate fi o cale aparent simplă dar extrem de provocatoare și de îmbogățitoare prin care pot ajunge la „iluminare”.

O relație de iubire conștientă pe viață deține în ea toate provocările esențiale necesare pentru a descoperi ce-i mai bun în mine. Cum, la fel, provocări există atunci când investesc atenția mea, încrederea, iubirea și compasiunea în relațiile de prietenie. Și acest lucru este valabil nu doar pentru mine ci și pentru tine care citești acum aceste rânduri. Și e valabil și posibil pentru noi toți. De asemenea, a mă angaja – cu consecvență și determinare - într-o Creație Conștientă care are semnificație pentru mine, este o altă cale de a ajunge la „iluminare”. La fel poate fi și pentru tine. Îndrăznesc să te întreb acum: Care este vocația ta? Dar consacrarea vieții tale? (Și te invit să răspunzi la „comentarii” chiar la sfârșitul articolului).

Relația de iubire conștientă, co-creația conștientă, apartenența la o comunitate cu aceeași consacrarea sunt căi pe care noi am ales – în Comunitatea Călătoria Inimii – să le împărtășim la nivel colectiv. Însă pentru aceste căi către înțelepciune, sau „iluminare”, este nevoie de maturitate. Uneori însă, am senzația că întreagă societate, aici la noi în România, este fixată la nivelul pubertății nicidecum al maturității. Parcă toată lumea fuge de responsabilitate. Dacă etapa de adult este văzută ca fiind una plină de greutăți, violență și stres atunci nu-i de mirare că foarte mulți oameni fug nu către maturitate ci înapoi către pubertate unde altcineva să-și asume responsabilitatea pentru ei. Mulți oameni peste 30 de ani - care și-au reprimat provocările pubertății în goana lor după maturitate - acum sunt crizați și aleargă în sens invers, înapoi spre adolescență. Fuga din fața responsabilității este prezentă la o mare majoritate a oamenilor adulți din societatea noastră pentru că, din păcate, maturitatea a fost greșit înțeleasă. A fi matur, nu este numai despre a avea nu știu câte mașini, o casă mare, conturi bancare pline, soțul potrivit sau soția potrivită și copii perfecți care să meargă la cele mai bune școli.

Pubertatea este perioada în care cauți și afli ceea ce ai să oferi lumii și, mai ales, ție însăți, ție însuți. Afli ce ai de oferit existenței. Iar maturitatea este despre a te așeza și chiar a oferi ceea ce ai de oferit. Nu este suficient să afli care-ți sunt darurile dacă nu începi a le manifesta. Maturitatea este perioada vieții în care contribui, în modul tău unic și particular, în lumea în care trăiești. Oriunde am căuta nu vom găsi un învățător mai sacru, pentru etapa maturității noastre, decât însăși societatea, cultura și lumea în care trăim. A crea și hrăni, cu încredere, relații responsabile și conștiente cu ceilalți face parte din alegerea de a ne maturiza. Cum, la fel, maturitatea înseamnă a putea să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre acțiuni sau non-acțiuni în viață. Maturitatea are în sine un fel de instinct fraternal, un sens al comunității, care-și găsește expresia în interacțiunile noastre fizice, emoționale și intelectuale cu ceilalți. Sarcina sacră a etapei maturității este de a servi lumea și comunitatea în care trăim, în același timp servindu-ne și onorându-ne pe noi înșine și ale noastre daruri unice. A trăi, în mod autentic, perioada maturității, cere o permanentă joacă creativă între cauza comună cu ceilalți – co-creația – și respectarea propriilor noastre nevoi și talente, a propriei noastre individualități.

Cheile maturității sunt angajamentul, determinarea, consecvența și responsabilitatea. Dăm la o parte încercările, experimentarea și provizoratul adolescenței și ne angajăm - cu încredere, consecvență, Conștiență și responsabilitate – în slujba marelui proces de transformare. Maturitatea ne invită să încetăm a mai studia, a mai căuta, a ne mai tot pregăti. Maturitatea ne îndeamnă să începem, la rândul nostru, să-i învățăm pe alții. Maturitatea ne obligă să facem din ceea ce știm că suntem deja. Maturitatea ne împinge să manifestăm și să producem. Antrenamentele s-au terminat. E momentul adevăratului joc acum. Maturitatea cere încredere în sine și în propriile puteri. Cere să fim întru totul angajați în ceea ce facem și, în același timp, detașați pentru a ne putea evalua mereu creația. Să fim, în același timp, actor și martor, fără a mai fi captivi în emoții, cu ale lor suișuri și coborâșuri abrupte, ci a ne asuma deplina responsabilitate asupra proprie noastre vieți.

La nivelul dezvoltării sexuale, maturitatea este vârsta angajamentului de a merge până la capăt. Este vârsta intimității. Energia sexuală, în loc să fie disipata în toate direcțiile este focusată doar pe o singură persoană, partenerul de viață, sufletul prieten. Dacă suntem pregătiți, dacă am completat celelalte cicluri, acum ne putem da jos măștile și atitudinile false și putem intra într-o relație de încredere și loialitate. Partenerul de viață devine prietenul cel mai bun, iubitul, studentul și învățătorul, toate laolaltă. Dansatorul ce ne dansează mai adânc în esența ființei. Partenerul este oglinda noastră și cel cu care, în permanență, schimbăm energiile vitale ale vieții. Intimitatea într-o astfel de relație ne pune în mișcare, în mod constant, sufletele. Căci intimitatea într-o relație matură este un abandon total care ne eliberează sufletul. Doar ego-ul nu poate simți intimitate pentru că vrea întotdeauna să controleze lucrurile. Adevărata intimitatea traversează orice strat al ego-ului, pe măsură ce ne completăm prin celălalt.

La maturitate însă nu putem experimenta adevărata intimitate sexuală, și nici nu putem trăi la nivelul cerințelor unei iubiri conștiente, dacă nu am integrat celelalte cicluri anterioare – copilăria, adolescența. Lipsa de experiență sexuală și ignoranța, reprimarea și resentimentele, conduc – inevitabil - la distrugerea relațiilor de iubire. Calitățile forte dar și slăbiciunile noastre ies la suprafață, mai devreme sau mai târziu, în relația cea mai intimă.

Mai mult decât ne putem imagina, imaturitatea sexuală și reprimarea acesteia îi condamnă pe oameni să trăiască disperat de singuri. Tabu-ul sexualității este mai puternic chiar și decât cel al morții. Fără experiență sexuală și speriați de acest tabu, mulți oameni ajung să se izoleze sau să creeze numai relații superficiale, investindu-și energia sexuală în carieră, suprimând-o cu alcool și droguri sau negând-o total în numele unei chemări divine! O adolescență nesatisfăcută și neintegrată poate să distrugă mai târziu o familie și/sau o carieră, erupând în promiscuitate la vârsta mijlocie. În cursul natural și complet al dezvoltării, angajamentul și intimitatea într-o relație de iubire nu sunt impuse din afară ci evoluează din interior. La fel de prezentă este sinceritatea și puterea de exprimare din adevăr, într-o relație de prietenie matură și autentică.

Provocarea unei creații care să reprezinte Consacrarea - o creație cu suflet și spirit - este la fel de importantă în ciclul maturității. Avem nevoie să ne împlinim adevăratul potențial și să contribuim în lumea în care trăim. Dar a nu completa etapele anterioare maturității conduce la o lipsă de încredere și de independență necesare, ambele, pentru a crea. În schimb, job-urile devin zone primare în care oamenii își perpetuează neîncrederea, izolarea și dependența. La fel cum este cu iubirea matură și conștientă, a găsi adevărata vocație necesită curaj, angajament și un trecut vindecat. E nevoie de atenție, grijă, prezență și viziune clară pentru a ne descoperi adevăratele daruri. Uneori știm în adâncul inimii ceea ce vrem, cu adevărat, să facem și care ne sunt talentele. Alteori avem nevoie de alții să ne îndrume pentru a le identifica. Și este în regulă să cerem sprijinul unor oameni în care avem încredere. Cheia este însă întotdeauna la noi! Și, de cele mai multe ori, cheia constă în a ne elibera pe noi înșine de așteptările celorlalți și de propria noastră îndoctrinare. Avem nevoie de curaj pentru a schimba radical cursul vieții noastre. Avem nevoie de încredere în noi înșine pentru a ne smulge din obiceiuri vechi și a ne onora propria Călătorie a Inimii.

Odată ce am identificat calea, doar angajamentul este cel care transformă vocația într-o realitate. Ingredientul esențial la toți oamenii de succes pe care îi admirăm este extraordinara dedicație față de ceea ce fac. Dedicație. Angajament. Pasiune. Consecvență. Determinare. Ei nu găsesc scuze pentru slăbiciunile lor și nici nu băltesc în zona de confort plângându-se de tot ceea ce nu merge în viața lor. Ei doar fac ceea ce fac îndreptându-și atenția, cu recunoștință, pe ceea ce merge în viața lor. Și întreaga lor creație o manifestă cu un fel special de seriozitate. Își iau în serios viața, consacrarea, creația. Și miracolul este că atunci când reușesc să facă asta, creația, consacrarea și viața nu mai sunt obligații serioase ci un joc al vieții simplu de care se pot bucura.

Un alt element crucial în a dobândi maturitatea rezidă în vindecarea trecutului. La vârsta maturității avem responsabilitatea de a vindeca rănile copilăriei, adolescenței și de a nu mai rămâne pradă și tributari unor roluri ce nu ne mai servesc. „Vindecarea este întotdeauna o vindecare de trecut, de credințe și sisteme rigide, este o vindecare a gândirii strâmte, a judecății față de sine și față de ceilalți. Orice vindecare este o întregire. Nu există vindecător și vindecat, ci doar oameni care se vindecă împreună.”Atingerea Vindecătoare a Ființei




"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

O scurtă istorie a tuturor lucrurilor O scurtă istorie a tuturor lucrurilor

Această carte ar putea fi, pentru orice căutător al Adevărului interior, începutul unei noi deschideri și unei noi perspective asupra lumii și a vieții. Ken Wilber plonjează în istoria căutărilor ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Decizia schimbării Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria ...

Ascultă Ascultă
Un shortcut către Adevărul despre sine

Într-o lume a aparenței, a practica transparența sună nebunește. Labirintul cere haine stridente, mașini cât mai mari, cât mai evidente, trebuie să sară în ochi, să strige despre ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...

40 de zile 40 de zile

Stau departe de mișcări spirituale ce sunt la modă și care vin și pleacă, golite de substanță și lipsite de autenticitate. Dar a fi conectată cu ritmurile Lunii, cu Natura, cu străvechi cunoașteri - ...

Formele transformarii interioare  - Adevar, Iubire, Libertate Formele transformarii interioare - Adevar, Iubire, Libertate

Realitatea noastră este creată în funcţie de cine credem că suntem. De identitatea pe care ne-o asumăm. Trăim adevărul, iubirea şi libertatea acelei identităţi. Transformarea interioară este lărgirea ...

Eclipse. Eclipse.
Pe cerul interior și exterior deopotrivă

Ceva din trecut pare că mă trage înapoi. Ceva din viitor pare că mă împinge înainte. Iar Universul, prin a sa unealtă puternică și foarte iscusită – eclipsa – mă ridică, mă ...

Creația Creația
O nouă Viață

Un canal deschis, curat prin care totul curge, se eliberează și se vindecă. Am încredere în înțelepciunea corpului meu. Nu mă împotrivesc. Las doar să curgă. Totul curge. Trecutul ...

Evadare din Flatland Evadare din Flatland

Privește un moment în viața ta, oricum ar fi ea. Privește la felul în care platitudinea se naște rapid în relațiile cele mai fierbinți, în proiectele cele mai pasionante, la felul în ...

Dă-ți voie să pleci Dă-ți voie să pleci

Dă-ți voie să pleci dintr-o poveste în care nu te regăsești. Pleacă din orice poveste în care nu te iubești pe tine îndeajuns.  Dă-ți voie să pleci dintr-un oraș care ți-a încețoșat ...

Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii

”Deși terapeuții se consideră adesea experți în cunoașterea oamenilor, adevărul este că nu există experiți în domeniul experienței umane. Asta deoarece natura experienței umane e nemărginită ...

x