AmmaRa rubrica Mai scrie-mi, te rog

Publicat la 19.10.2016 Comentarii

Dragă ...,

Nu știu la tine cum este acum dar pe aici, pe la noi, bântuie o energie foarte tăioasă care-mi cere să fiu extrem de atentă cum aleg să o folosesc. Știu, la nivel mintal, că alegerea îmi aparține întotdeauna vizavis de cum îmi folosesc energia. La nivel practic, mai uit. Însă, știi ce mă bucură cel mai mult acum? Faptul că deși mai uit uneori că ține doar de mine să rămân prezentă, totuși, îmi reamintesc mult mai repede decât în trecut. Și acesta este un mare câștig. Tu cum faci, reușești să păstrezi mereu vie această atenție? La tine cum este în aceste zile? Scrie-mi, te rog.

Simt însă acum că această energie dinamică și extrem de ascuțită, chiar tăioasă de-a dreptul, poate să-mi dicteze forma în care-mi torn creația, dacă nu sunt atentă. De aceea am și ales să-ți scriu. Contextele pe care mi le-am creat ar fi putut lua forme neplăcute într-o clipită dar m-am prins la timp. Și am ales să rămân în totală încredere practicând respirația conștientă și starea de prezență. Nu știu cum am făcut dar, din dorința de „a face bine”, m-am trezit prinsă în câteva situații neplăcute pe care ar fi fost mult mai înțelept să le evit dacă nu aș fi considerat că „știu eu mai bine”. Încă mai uit că, de cele mai multe ori, habar nu am și trebuie doar să accept realitatea așa cum este fără să mai încerc să intervin în vreun fel. Am înțeles că și tu treci prin ceva neplăcut acum. Scrie-mi, te rog!

Eu continuu să practic ceea ce știi că este practica mea zilnică – Prezența, Centrarea, Respirația Conștientă și Ascultarea Lăuntrică – pentru a da putere intențiilor mele. Am dansat însă mult mai puțin în ultima vreme și îmi este dor de Dansul Inimii. Când mai vii să dansăm împreună? Mă bucur că și tu crezi că practicând toate acestea putem deveni proprii noștri Maeștrii. Și, doar așa, ne putem folosi de energia prezentă – oricât de tăioasă ar fi - pentru a o conduce acolo unde vrem noi. Eu am nevoie s-o conduc către a da putere intențiilor mele sincere de a continua să servesc marelui proces de transformare. Mi-ai scris că și tu îți dorești să renunți la a te mai critica că nu ți-ai respectat alegerile în ultima vreme. Dar, adu-ți aminte, tu m-ai învățat că a dori nu este suficient! Poate că această energie incisivă o putem folosi pentru a ne încărca bateriile ce hrănesc propriile noastre alegeri și angajamente. A ne încărca rezervorul acelor angajamente pe care, din varii motive, le-am dat tot la o parte crezând că altele erau urgențele. Mai ții minte că ne-am promis să ținem cont de priorități și să vedem „urgențele” ca fiind niște hoți? Putem folosi energia prezentă pentru a aduce ordine și claritate în lucrurile care, până acum, ne copleșeau chiar înainte de a le începe. Tot îmi spun că ar trebui să duc la bun sfârșit acele lucruri începute dar încă neterminate și care simt că mă țin pe loc prin nefinalizarea lor. Aș putea alege să văd tăișul energiei pe care o simt în această perioadă ca fiind ceva distrugător și să continuu să amân să termin ceea ce am început sau aș putea să o folosesc ca fiind benefică propriei mele creații. Și ascuțimea ei să fie cea care mă ajută să duc la bun sfârșit lucrurile începute și neterminate. Știu că și tu mai ai încă multe obstacole în viața ta. Și mă bucură că mi-ai scris despre conștientizarea pe care ai avut-o zilele trecute. Cum că le-ai creat tocmai pentru a-ți împiedica evoluția. Neavând încredere în puterea ta de creator, din frica de schimbare, ți-ai creat piedici în calea evoluției tale. Tocmai această conștientizare, și curajul tău de a împărtăși cu mine, te ajută acum să faci altfel. Să-ți depășești acele obstacole.

Îți mulțumesc că mi-ai scris. Mai scrie-mi, te rog!

Și pe mine mă ajută ori de câte ori împărtășesc cu tine. Așa cum fac acum. Am ales să-ți scriu despre această energie intensă care m-a condus, zilele acestea, la a crea situații pline de emoții foarte puternice. Oricât de multă „dreptate” știam că am, și cât de nedrepte și incorecte mi se păreau persoanele cu care vorbeam, a trebuit să îmi șoptesc mereu: „vrei să ai dreptate sau vrei să te bucuri de viață chiar acum?” Am ales bucuria vieții trăită în prezent renunțând la nevoia unui rol învechit de a avea dreptate. Cui îi pasă, până la urmă, să-și investească energia în a demonstra că are dreptate – dacă nu unui rol vechi care se agață cu dinții și cu ghearele înfricoșat în fața schimbării. Poate că și la asta ajută energia intensă prezentă acum. La a putea depăși acele situații care, până nu de mult, mă speriau. La a putea renunța, cu mult mai multă ușurință, la roluri și obiceiuri vechi. Am înțeles, încă o dată, că oricât de mult s-a încins temperamentul celor cu care am creat situațiile tensionate, oricât de multă agitație și tensiune este în jurul meu, pot întotdeauna alege a face altfel decât în trecut. Până la urmă, misiunea mea nu este să îi fac pe toți să aibă aceeași viziune cu a mea sau să recunoască adevărul meu. Ci, misiunea mea, este de a-mi respecta și onora dorințele sufletului meu. Mai ții minte ce ți-am scris despre acestea? Dar tu, tu continui să îți respecți dorințele profunde ale sufletului? Am încredere că da. Mai scrie-mi, te rog!

Cu adevărat simt că este nevoie acum, în ciuda tensiunilor puternice pe care amândoi le trăim, de multă sensibilitate și de multă blândețe. Pentru că nu toți oamenii împărtășesc aceeași viziune cu a noastră. Ba dimpotrivă! Percep consacrarea noastră ca o amenințare la al lor status quo. Schimbarea noastră îi forțează și pe ei să se schimbe. Și asta nu este comod. Este alegerea lor de a nu împărtăși aceeași viziune cu noi un motiv suficient de puternic pentru a ne abandona consacrarea? NU! Este acesta un motiv pentru a iniția un dialog conștient? Poate că da, dacă simțim că este posibil. Eu, de exemplu, am inițiat un dialog aseară cu convingerea totală că cealaltă persoană va putea vedea și perspectiva mea. Am crezut că această relație merită hrănită. M-am înșelat și asta m-a întristat foarte mult. A fost ceva asemănător cu ce mi-ai scris că ai trăit tu zilele trecute cu acea persoană căreia ai tot încercat să-i explici cum stau lucrurile din adevărul tău. Nici eu n-am reușit, oricât de centrată am crezut că sunt, să o fac să vadă adevărul meu. Și asta pentru că, am uitat din start că idea nu era să o fac pe ea să înțeleagă ci doar să-mi rostesc adevărul meu – fără să învinovățesc și să judec, și fără să mă atașez de vreun rezultat anume. Mi-a fost clar, abia apoi, că eu aveam, de fapt, așteptări ca ea să se schimbe și, ca printr-un miracol, să vadă cum stau lucrurile din perspectiva mea. Și tot apoi am înțeles că, din felul în care m-am exprimat, am emis judecăți. Însă, după cum știi, eu cred foarte tare în a investi atenție și energie în relațiile cu ceilalți căci acestea – oricât de multe provocări ne aduc uneori – ne oferă și cele mai mari binecuvântări. Am înțeles aseară însă – a câta oară? - că la unele relații este mai înțelept să renunț decât să continuu a investi energie și atenție. Știi, mă gândesc foarte des la ce mi-ai spus de curând: „cea mai simplă cale de a-mi onora familia biologică și pe cei foarte apropiați - care, din păcate, nu rezonează cu ceea ce am ales eu să fiu acum – este de a merge pe calea mea și de a avea încredere totală că și ei merg pe calea lor, în felul lor”. Cred că ai mare dreptate. A găsi acest echilibru între a avea încredere totală în propriile alegeri și, în același timp, a respecta alegerile celorlalți, este cheia prin care putem folosi energiile prezente acum într-o formă dinamică și într-un mod pozitiv. Mai scrie-mi, te rog!

Existența mi-a tot dat semne, vorbindu-mi prin diferite persoane, situații, contexte, în ultimele zile. Din unele simt că am învățat. Din altele m-am ales cu semne de întrebare. Poate că am nevoie încă să învăț să ascult realitatea cu și mai mare atenție. Am înțeles, din unele semne primite și am curajul să recunosc acum, scriindu-ți, că există încă aspecte ale vieții mele în care stagnez. Doar că nu mă mai judec aspru pentru acestea. Aleg, mai degrabă, să-mi îndrept atenția către acele aspecte unde este mai multă curgere și bucurie. Pot vedea acum, cu o mai mare claritate, care sunt activitățile ce mă conduc la creșterea energiei vitale și care sunt acelea care mă vlăguiesc încă dinainte să le încep.

Cu totală sinceritate față de mine însămi, în week-end-ul trecut, la Lună Plină, am coborât în cea mai profundă și mai întunecată dimensiune a ființei mele pentru a conștientiza că e responsabilitatea mea să-mi privesc viața, pe ceilalți și lumea întreagă, cu ochi limpezi și nu plini de lacrimile disperării și ale permanentei suferințe. Cum aleg să privesc este felul în care îmi creez realitatea pe care apoi o trăiesc. Coborâtă în profunzimile ființei mele – devenită una cu întreaga materie – am înțeles că nu mai contează să îmi tot demonstrez cum și în ce fel am ajuns unde sunt. Și, de asemenea, nu mai contează să țin socoteala viz cine și ce „mi-a făcut” sau unde și cât eu „am greșit”. Cât și cum și de cine am fost înșelată! Ci, mai degrabă, să recunosc cât și cum am fost ajutată, susținută, conținută. Și să-mi recunosc puterea de a fi putut mereu transcende orice situație dificilă. Au fost și vor fi mereu persoane care rezonează cu ceea ce sunt și fac. La fel cum, au fost și vor fi mereu persoane care ar prefera să arunce cu pietre în mine în piața publică. Contează, mereu și mereu, să rămân cu atenția la mine și cu totală încredere în puterea mea de creatoare. Schimbându-mă pe mine, cu adevărat, pot schimba lumea. Știu că nici în modul tău de a privi lucrurile nu contează învinovățirea și judecata, și mă ajută când îmi readuci aminte să aleg a vedea lumea, pe ceilalți și, mai ales, pe mine însămi, fără focul distrugător al emoțiilor puternice. Mulțumesc. Da, mă simt foarte recunoscătoare pentru cum sunt acum și unde mă aflu în procesul meu de transformare. Și, de asemenea, simt recunoștință pentru claritatea viziunii încotro mă îndrept. E cea mai bună investiție pe care o pot face acum. Investesc atenție, prezență, încredere, conștiență și creație, în ceea ce iubesc și în tot ceea ce deja merge în viața mea. Iar acolo unde încă nu merge – așa cum cred eu că ar „trebui să meargă” – să găsesc în mine înțelepciunea de a schimba. Cumva simt această energie tăioasă ca fiind un duș rece și foarte sănătos care mă ajută să văd, cu o și mai mare claritate, încotro mă îndrept și la ce încă mai am de renunțat. Cu adevărat, cred că ai mare dreptate când spui că avem nevoie să ascultăm cu atenție, să ne întoarcem în interior, să auzim vocea adevărului ce ne vorbește întotdeauna cu acele cuvinte cărora, de cele mai multe ori, le-am opus rezistență. Am refuzat să le auzim, din tot felul de frici. Da, ai dreptate! Rezistența în fața schimbării este atât de puternică însă, dacă ne dorim transformarea cu adevărat, e nevoie să lăsăm această rezistență să cadă. Mai scrie-mi, te rog!

Cu încredere, te îmbrățișez - Elena




"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregii Școli a Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, vindecare ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

x