Punct rubrica Frica și Puterea

Publicat la 31.10.2016 Comentarii

 

 Horia Francisc-Țurcanu

 Frica și Puterea

A gândi și a simți sunt moduri complementare în care ne raportăm la realitatea vieții. Cu cât suntem mai mult în minte, cu atât simțim mai puțin și cu atât ne percepem pe noi înșine mai separați de restul lumii. Frica este rezultatul separării, al cortinei pe care o tragem între noi înșine și marele rest: oameni, situații, energii, existență. Tot ceea ce nu simțim provoacă frică. Nu e suficient să ”știm” cum stau lucrurile de la nivelul minții. E nevoie să percepem, să simțim, adică să devenim conștienți de toate acestea pentru a desființa emoția fundamentală numită frică.

Frica este închidere, separare, înstrăinare. Se manifestă în corp prin tensiune, înghețare, înțepenire, duritate, non-curgere. Este o încetinire a energiilor vitale și începutul morții lăuntrice. Furia, frustrarea, rușinea, vinovăția, tristețea sunt expresii ale acestei închideri fundamentale. Furia este frică proiectată în exterior. Frustrarea este frică reprimată. Rușinea este frică adâncă, însoțită de judecata ”celorlalți”. Vinovăția este frica transformată în auto-condamnare. Tristețea este renunțare. Depresia este moarte. Auto-condamnarea este executată în interior. Cu cât emoțiile sunt mai apropiate de depresie, cu atât nivelul lor de energie este mai jos.

Întregul dans este orchestrat de judecător, gândirea. Suprafața de separare între sine și marele rest pe care o creează judecătorul interior se numește ego. Ego-ul și frica sunt inseparabile.

Trăim timpuri dominate de frică în formele ei cele mai arzătoare, pentru că trăim dominați de propriul judecător interior. Gândirea lumii se rotește în cercuri închise, compulsive, auto-distructive, emoții violente domină viețile oamenilor și pot fi decodate ușor în violența acestor timpuri. Trăim în vremuri de extraordinară transformare interioară a umanității, dar, în mod aparent paradoxal, cu cât trăirile unei părți din această umanitate sunt mai înalte, cu atât expresiile dualității complementare sunt mai manifeste. Criza – primejdie și oportunitate. Primejdia de a ne prăbuși în iadurile emoțiilor distructive, ale violenței și războiului, interior și exterior deopotrivă. Oportunitatea de a merge dincolo de ele și de a le transforma în Putere creatoare.

Emoțiile sunt energie vitală modulată în formă. Avem tendința de a repeta mereu și mereu aceleași modele emoționale pentru că repetăm aceleași modele de gândire. Stările emoționale ca și gândirea, sunt propriile noastre creații. Le putem de-crea exact așa cum le-am creat. Ne putem elibera de ele, recuperând forța vitală investită în aceste forme de energie și o putem folosi pentru a crea lucruri, situații, viață nouă. Putem alege oportunitatea în locul primejdiei.

Plexul solar, centrul corpului emoțional, este considerat centrul puterii personale pentru că puterea constă în depășirea fricii. Tuturor oamenilor le este frică, fie că au maturitatea de a recunoaște acest lucru sau ba, dar nu toți oamenii sunt supuși fricii – cu toate expresiile sale. Ceea ce deosebește oamenii este capacitatea de a merge dincolo de frică, de a nu rămâne paralizați, de a intra în frică și de a o dizolva.

Frica nu poate fi anihilată prin reprimare. Frica reprimată se transformă în densitate la nivelul corpului energetic, paralizând capacitatea de acțiune, de mișcare, și apoi la nivel corporal prin disconfort și în cele din urmă prin boală fizică. Frica nu poate fi decât transformată, dizolvată din starea de Conștiență, de Prezență, în energie liberă, adică în Putere.

La nivelul egoului, puterea pare să fie capacitatea de a domina în raport cu ceilalți. Pare raportată la exterior. La nivelul Maestrului Interior, Puterea este capacitatea de împlini visul, de a crea, de a materializa.

Adevărata Putere nu este în raport cu ceilalți, ci cu sine. Nu este un raport de forță, ci capabilitatea de a crea realitate. Emoțiile distructive care se nasc din separare și din frică sunt racordate la marea sursă a ființei, se alimentează cu putere vitală, cu viața din noi. Prăbușiți în emoții care ne stăpânesc experiența vieții, nu mai avem forța de a împlini lucrurile pe care le dorim pentru noi înșine.

Identificarea exclusivă cu gândirea produce frică. Calculele nesfârșite menite să controleze imprevizibilitatea vieții, raportarea la trecut, la ceea ce știm deja, judecata de sine și a celorlalți, grija față de viitor – toate sunt moduri de gândire care absorb energia vitală și care sunt generatoare de frică, tensiune, separare. Întreaga energie vitală este investită în forme de a exista labirintice. Nu mai rămâne nimic pentru creație, pentru a împlini.

Ființa umană este creatoare de realitate fie că este conștientă de acest lucru, fie că nu. În formele ei inconștiente, această creație capătă expresia gândirii compulsive, a emoțiilor distructive, a înghețării și separării, și în cele din urmă a bolii. Este energie turnată în forme inconștiente. De aceea, lucrurile de care ne temem tind să devină realități trăite. Le energizăm cu Atenția noastră, energia sacră a creatorului în formă umană.

Viețile dominate de frică sunt vieți dominate de gândirea compulsivă. Sunt expresia unei paradigme a separării față de întreg pe care nu îl simțim, nu îl percepem. În schimb ne percepem pe noi înșine singuri, copleșiți de o existență străină, uriașă, ne neînțeles în cele din urmă. Realitatea e percepută ca o mașinărie uriașă, impersonală, strivitoare, iar experiența vieții este una a luptei, a prudenței, a închiderii.

Puterea de a crea conștient realitate este rezervată acelora care încep să perceapă faptul că sunt creatorii nu numai ai propriului spațiu lăuntric, ci ai întregii realității a experienței de viață. Acelora care practică disciplina minții și a emoțiilor, a stărilor lăuntrice, a energiilor vitale și a corpului. Puterea de a crea realități ”exterioare” urmează puterii de a crea realități interioare după voie.

Puterea așa cum o înțelege ego se exprimă în violență și în capacitate defensivă, în judecată și luptă. Este o expresie a separării. Este o putere care creează granițe, arme și ziduri, închidere și emoții.

Puterea ființei conștiente, a umanului aflat în stadiile Măiestriei, este Puterea de a crea realitățile interioare pe care le dorește. Ele vor fi reflectate de realitatea exterioară prin condiții noi. Este puterea care creează relații noi, acțiuni noi, proiecte noi, este sursa de bucurie a vieții.

Ego se află mereu în bătaia vânturilor emoției, ale fricii în toate formele sale. Viața va genera mereu și mereu situații care vor reflecta atitudinile lăuntrice. Sentimentul de a nu putea administra aceste valuri de existenței vine din faptul că Atenția ego-ului este mereu în exterior. Pentru a administra stările interioare este nevoie ca Atenția să fie înăuntru. Cu alte cuvinte este nevoie de centrare, de Prezență, în propriul spațiu interior.

Raportul între frică și Putere este mereu invers proporțional. Cu cât mai multă frică, cu atât mai puțină adevărată Putere. Cu cât mai multe emoții distructive, cu atât mai puțină creație în viețile noastre, cu atât mai puțină bucurie și conexiune.

Sunt timpuri dificile din această perspectivă. Totuși, această ascuțire a conflictelor nu este doar primejdie, ci și oportunitatea de a găsi cheile eliberării.

Eliberează-TE! Stă în puterile tale.

 

 

 




"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Cercul Revelaţiei Cercul Revelaţiei

Cercul Revelaţiei este o carte uimitoare şi captivantă care povesteşte istoria extraordinară a unui drum spiritual foarte neobişnuit. Este o carte pe care nimeni dintre aceia care caută Adevărul nu o ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Este o poartă prin care fiecare ...

Articole pe aceeași temă

Chemarea Maestrului Interior Chemarea Maestrului Interior

În fiecare din noi trăiește Maestrul. Doarme. Așteaptă să fie trezit și mai ales trăit. Măiestria este despre două lucruri. Unul este Percepția sau Conștiența, adică profunzimea realității pe ...

Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității

”Ființă” vine de la a fi, a exista. Astfel, Ființa este tot ceea ce există. Infinite sunt gradele de Conștiență, sau de percepție, ale Ființei. Percepția liniară, limitată a unei ființe ...

Nebunia de a gândi liber Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității 2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității

Alegerea Procesul trezirii spirituale este unul ireversibil. Și este urmarea unei alegeri. Nimeni nu intră într-un asemenea travaliu fără să aleagă acest lucru. Dar odată declanșat, întoarcerea ...