Punct rubrica Dl. Ego și transcendența

Publicat la 01.11.2016 Comentarii

 Horia Francisc-Țurcanu

 Dl. Ego și transcendența

Aspectul ironic al procesului de transformare interioară este că nu poate intra în transcendență decât un ego matur, stabil, pregătit să-și recunoască limitele și astfel să le depășească. Axa transcendentă a ființei devine disponibilă doar când un ego este suficient de puternic și de auto-centrat încât începe să înțeleagă că răspunsurile sunt exclusiv în interiorul său.

Majoritatea oamenilor funcționează la niveluri de ego imature. Mecanismele de gândire sunt cele din copilărie, rudimentare, orientate către a obține ceea ce au nevoie din exterior. Singurul lucru pe care îl căutăm cu adevărat, întreaga noastră viață, este conexiunea cu ceilalți sub nenumărate forme. Toate relațiile vieții noastre sunt conexiune, cu oamenii, cu situațiile, cu întreaga realitate și toate exprimă nevoia fundamentală de conexiune. Este un alt nume pentru iubire.

Nevoia copiilor de conexiune creează relațiile fundamentale cu părinții. Ei învață rapid cum să obțină conexiunea. Așa creăm primele roluri și măști, pentru a obține ceea ce avem nevoie: iubirea, respectul, aprecierea. Tot ceea ce facem ca și copii este subscris acestei nevoi. Sunt rudimentele celui care, mai târziu va deveni Dl. Ego.

Perspectiva infantilă asupra existenței este aceea că tot ce merită, ce e bun, este în afară, în posesia celor mari și puternici. Deasemeni că trebuie să facem ceva pentru a o obține Atenția celorlalți. Trebui să gândim, să zâmbim, să ne comportăm într-un anumit fel pentru a obține Atenția sub forma de care avem nevoie. Această paradigmă a dependenței de exterior este configurată la început în jurul părinților, dar ulterior școala, biserica, societatea, cultura, legea, tradiția, bunul simț, conștiința de masă nu fac decât să o întărească.

Pentru a fi un bun cetățean, în rândul lumii, pentru a avea conexiune sub forma aprecierii, pentru a dezvolta relații, e nevoie să păstrăm măștile pe care le-am pus în copilărie. Le vom purta în viitoarele noastre familii, job-uri, afaceri, acțiuni, fără să ne dăm seama că acele soluții de supraviețuire potrivite pentru un copil, nu se mai potrivesc la maturitate. Dar lumea așa cum este orânduită nu are nevoie de ego-uri mature, ci de unele infantile. Școlile acestei lumi nu pregătesc oameni liberi, ci soldați disciplinați. Pentru a păstra disciplina lumii este nevoie ca oamenii să creadă că tot ceea ce au nevoie este în afara lor. Că sunt dependenți de exterior și că resursele sunt limitate. Astfel ei vor face parte din mașinărie și vor înfrunta furia, frustrarea, lipsa libertății etc crezând că nu se poate altfel. Chestiune de paradigmă.

Un ego imatur se manifestă la fel pretutindeni, în cuplu, în relații, la job. Atenția sa este orientată către a obține din afara sa ceea ce crede că-i lipsește. În formele cele mai rudimentare, crede că-i lipsește totul și că nu are mai mult pentru că nu merită mai mult. Va încerca mereu să obțină, prin manipulare sau prin forță, are mereu ceva de dovedit, de apărat, de atacat. Vinovații pentru realitatea sa inconfortabilă sunt mereu cei din preajma sa, oamenii, situațiile, familia, guvernul, conspirațiile mondiale, extratereștrii sau dumnezeu. Nu el. El este doar un biet om care face ceea ce poate încercând să devină mai bun.

Atributele principale ale unui ego imatur sunt lipsa de asumare a responsabilității, sentimentul de neputință, crearea de realități proiective, compararea necontenită între sine și ceilalți. Sursele sale de fericire sunt mereu în afară, fie că sunt reprezentate de obiecte, bani, situații, relații sau cunoaștere. El se identifică în funcție de anvergura sa cu propria minte, cu proprietățile, situațiile, profesia, credințele sale etc

În ceea ce privește spiritualitatea sa, un ego imatur crede că aceasta este despre cantitatea de informații pe care le are despre domeniul spiritual. Nici nu-i trece prin cap că a ști nu este totuna cu a trăi lucrul despre care știi. Proiectează o imagine a lui dumnezeu după chipul și asemănarea sa. Este rătăcit în dimensiunea orizontală a existenței. Viața sa este plină de probleme și de falsitate pe care încearcă să le rezolve de la nivelul gândirii. Nu are încredere în sine și nici în realitatea vieții sale. Oamenii sunt răi și primejdioși, trebuie să se apere și să atace permanent, trebuie să fie pregătit pentru orice, este de multe ori un controlor și un judecător necruțător al realității.

Un ego matur însă se simte mai bine în această lume. Principalul său atribut este acela că este auto-centrat. Are încredere mai degrabă în sine decât în ceilalți, are tendința să-și asume responsabilitatea pentru situații și este un lider înnăscut. Are un orizont vast de cunoaștere liniară și începe să-și dea seama de limitările intrinsece ale gândirii. Cu alte cuvinte are intuiția că gândirea este un instrument care nu poate cuprinde integral realitatea. De aceea funcționează uneori la nivelul intuiției. Relațiile sale sunt mai degrabă lejere decât tensionate, este mai degrabă relaxat decât arțăgos, îngăduitor și uneori de o ironie corozivă. Pare că se simte bine în orice situație, este adaptabil, deschis către idei noi și către soluții originale, este curios și scormonitor spre deosebire de un ego infantil care preferă mereu să meargă pe cărări bătute. Nu se teme să schimbe situațiile, nu se teme să recunoască atunci când a comis o eroare, nu păstrează supărarea deși se înfurie repede, are puncte de vedere foarte flexibile.

Se teme, căci este extrem de inteligent, dar frica nu-l paralizează și nu-i reduce capacitatea de a acționa și de a lua decizii. Niciodată nu aruncă vina pe ceilalți și majoritatea frazelor sale încep cu ”eu”. Mintea sa este pregătită pentru a lăsa controlul și pentru a recunoaște adevăruri mai largi decât cele comune.

Singurul lucru care-l separă de transcendență este atitudinea. Este încă închis, pentru că nu are încă axă verticală. Are doar centru, spre deosebire de un ego imatur care trăiește în bătaia vânturilor și valurilor mentale și emoționale ale dimensiunii orizontale. Însă începe să bănuiască faptul că nimeni nu-i va oferi soluția, că dacă există vreuna, atunci este în interiorul său. Nu are încredere în soluțiile altora, nici în tehnici, nici în metode în 12 pași, nici în maeștri din afara lui. Simte că adevărul este undeva, aproape, în sfera sa de experiență. Are capacitatea de a rămâne cu Atenția focalizată asupra subiectelor, obiectivelor, dorințelor, relațiilor pe care le alege și puterea de a aștepta răspunsuri din interiorul său.

Saltul la măiestria interioară presupune experiența stării de Prezență și revelația felului în care realitatea curge, la fiecare gest și fiecare respirație din Centru. Practica Prezenței nu este o tehnică și nici nu poate fi ”predată”. Poate fi doar trăită de către cei care sunt pregătiți pentru a-și asuma o paradigmă complet diferită. Diferența este uriașă. A trece de la perspectiva unei realități mecanice, exterioare, independente la o perspectivă în care avem responsabilitatea fiecărei stări, fiecărui gând și fiecărei emoții, nu e lucru ușor. Ceea ce se schimbă este felul în care privim realitatea.

Conștiența este adâncimea cu care percepem realitatea. Este despre a simți, nu despre a gândi. Pentru a crea realități conștiente e nevoie să ne considerăm surse de realitate, de experiență de viață, și nu victime ale realității. Această trecere nu este posibilă în timpul tranziției de la un ego infantil la unul matur.

Psihologia clasică se referă la maturizarea ego-ului. Este absolut necesară înainte de a explora axa verticală, transcendentă a existenței. Dezvoltarea personală se referă la configurarea acestui ego matur și stabil înainte de a deschide experiența vieții pe verticală. În absența unui ego matur, transcendența nu este decât, în cel mai bun caz, un moft temporar. Ego-ul infantil nu va ezita să se împăuneze cu experiențele sale ”spirituale” în vreme ce realitatea relațiilor sale cu oamenii și cu existența în general vor continua să se degradeze, căci el va continua să funcționeze așteptând să obțină din exterior ceea ce are nevoie. Va avea nevoie deci de recunoașterea valorii experiențelor sale spirituale, și le va pune pe pereți, pe piept, în titulatură, oriunde și va simți frustrare dacă recunoașterea va întârzia.

John Welwood numește fenomenul ”șuntare spirituală”. Se referă la ego-uri imature care încearcă să sară peste etapa creșterii naturale. Sunt cei care se refugiază în adevăruri înalte negând existența liniară dimprejurul lor, dar a căror adevărată motivație este neputința de a funcționa în dimensiunea liniară a existenței. Sunt cei care devin călugări și ”renunță la lume”, dar nu renunță de fapt la nimic pentru că nu pot crea nimic mai mult în această lume. Sunt cei care dau sfaturi, dar a căror viață personală reflectă cele mai profunde identificări.

Viața însăși este cel mai puternic și cel mai semnificativ mediu pentru adevărata spiritualitate. Un ego matur se simte bine în această lume, este puternic, stabil și creează deja o realitate vie împrejurul său. Deschiderea axei transcendente nu-l va face să se refugieze într-o peșteră, ci să trăiască un nou nivel al experienței de viață, aici, acum, în relațiile sale, în afacerile sale, în modul său de a fi.

A transcende înseamnă a depăși prin includere. Nu prin negație.

Pentru aceasta este nevoie ca micul ego să devină matur, un adevărat domn, zâmbitor, afabil, prietenos, atât de sigur pe el încât nu devine nici agresiv nici nu simte nevoia să se apere sau să justifice. Este un domn care nu se simte depășit de provocările acestei lumi, dimpotrivă, crede despre sine că este capabil să se descurce în orice situație. Un domn care este capabil să recunoască frumusețea acestei lumi, care percepe spiritualitatea profundă a oricărui lucru căci percepe unitatea tuturor lucrurilor. Acesta este Dl. Ego, pregătit pentru marele salt al transcendenței către măiestria de a trăi în această lume ca un creator de realitate.

De aceea, Școala Maestrului Interior are o dimensiune de dezvoltare personală. Se referă la maturizare psihologică. Și una transcendentă, calea către explorarea integralității ființei. De-aici începe creația conștientă de realitate. Dimensiunea verticală, transcendentă a existenței este o experiență, nu o idee sau o teorie, și provocarea este de a o integra în viața de fiecare zi.

Adică a trăi pe măsura propriei revelații.

PS. Subsemnatul Horia Francisc Țurcanu vă invit la următoarele două mari explorări interioare. Ambele sunt în legătură directă cu această temă fundamentală. Saltul de la Goe la Ego și apoi la experiența Verticalei este la un click distanță :))




"Căutăm Maestrul înafară câtă vreme nu găsim încrederea în noi înșine și în Existență. Încetând căutarea, ego se dizolvă și survine miracolul Încrederii în propria noastră Creație."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Cartea 44 Cartea 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Articole pe aceeași temă

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

Evident Evident

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

Trenul Trenul
sau Need a hero in my life

Trenul devine din ce în ce mai asurzitor. Cu cât căutăm mai mult, cu atât gândirea devine mai indisciplinată, vagoanele ideilor urmează aceleași șine vechi, aceleași direcții, pare ...

Construim. Restructurăm. Manifestăm Construim. Restructurăm. Manifestăm

Despre noi începuturi și despre transformare a tot fost în ultimii ani și indiferent la ce am tot visat dar încă nu s-a îndeplinit, sau ce am început în viețile noastre și ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Evadare din Flatland Evadare din Flatland

Privește un moment în viața ta, oricum ar fi ea. Privește la felul în care platitudinea se naște rapid în relațiile cele mai fierbinți, în proiectele cele mai pasionante, la felul în ...