AmmaRa rubrica Să învățăm a ne asculta emoțiile

Publicat la 07.11.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Pe propria Cale a descoperirii de sine și lucrând de atâția ani cu mii de oameni (pacienți, clienți, studenți) m-am familiarizat cu felul în care emoțiile de bază se manifestă în noi. Există un fel de geografie bazică a acestor emoții însă terenul emoțional este, bineînțeles, diferit de la persoană la persoană. Chiar dacă elementele de bază ale lumilor noastre emoționale sunt la fel, ține de fiecare dintre noi să-și descopere particularitățile.

Uneori, emoțiile apar cu sau fără consimțământul nostru. Și pe măsură ce devenim mai conștienți putem alege să trăim deplin o emoție, manifestând-o într-un mod sacru, sau s-o conținem ascultând-o și învățând de la ea. Emoțiile întotdeauna ne învață ceva. Putem pretinde că nu simțim emoții dar asta ne conduce să plătim cu prețul de a ne transforma corpul în niște biete magazii îndesate cu emoții învechite și nemanifestate la timpul lor. Suntem îmbuibați cu tot felul de subiecte nerezolvate din trecutul nostru și veșnic amânate, cu lucruri și convingeri și moduri de gândire care nu se mai potrivesc cu cine suntem noi acum. Și pentru că suntem sufocați cu toate acestea e cam greu să ne manifestăm emoția potrivită în modul cel mai sănătos și mai sacru posibil. Cam dăm cu bâta în baltă, de cele mai multe ori când emoțiile izbucnesc și se amestecă unele cu altele încercând să-și facă loc printre toate cele ce zac de atâta amar de vreme nerostite și nemanifestate. Avem o mare nevoie toți să ne curățăm dulapurile emoțiilor, dacă ne dorim o viață trăită în Conștiență. Tot auzim de „emoții pozitive” și „emoții negative” și asta conduce la confuzie și, din nou, la închidere în fața a ceea ce credem sau etichetăm ca a fi „negativ”. Emoțiile nu sunt pozitive sau negative. Ele sunt forțe de energie în viața noastră având fiecare propria ei vibrație și funcție în parcursul nostru sănătos. Emoțiile sunt esențiale sănătății noastre.

La modul cel mai bazic, frica protejează, furia apără, tristețea eliberează. Fiecare este un nivel și o vibrație de energie care are nevoie să curgă liber ca noi să fim cu adevărat în momentul prezent. Starea de prezență nu este posibilă dacă emoțiile ne macină pe dedesubt. Și pentru că am mai scris, recent, despre emoții în articolul: Să ne lăsăm emoțiile să curgă din Revista Călătoria Inimii - aleg să mă rezum acum doar la două dintre cele trei emoții menționate mai sus.

 Tristețea

Emoția puternică născută din faptul că ne dezamăgim propriile așteptări față de noi înșine, uneori, ne conduce la tristețe. Tensiunea așteptării ca lucrurile să fie și să ne comportăm într-un anumit fel. Tensiunea intenției de a putea să ne ridicăm la înălțimea propriilor noastre așteptări. Și când nu reușim asta, aceeași tensiune este topită, brusc, de emoția tristeții. Când simțim tristețe, doare. Dar tristețea – în cele mai multe cazuri - doare mereu pentru că este despre a lăsa, a da drumul, a renunța la ceea ce devenise un fel de atașament, o dependență. Indiferent despre ce dependență este vorba. De exemplu, dependența de a fi într-un anumit fel și de a ne comporta într-un anume fel.

În mod natural, toți ne luptăm împotriva tristeții. Vrem, cu orice preț, să fim fericiți. Pare că a devenit un fel de sport – căutarea fericirii - la care ne tot antrenăm. Un sport mai ales în rândul celor care se vor sau se cred a fi „oameni spirituali”. Este ca o obsesie, fericirea. A fost și un film, în urmă cu vreo 10 ani, cu acest nume „în căutarea fericirii”. Film în care Will Smith, actorul principal, îi spunea fiului său „Nu da voie nimănui să-ți spună că nu poți face ceva. Dacă ai un vis, trebuie să-l protejezi. Dacă vrei ceva, ai încredere că poți obține”. Da, așa este, însă nu cu prețul anihilării emoțiilor noastre.

Am ajuns să credem că a fi fericiți, în mod evident, înseamnă a evita tristețea. De fapt, nu este deloc chiar așa. Doar prin acceptarea inevitabilei emoții pe care o numim tristețe, uneori, adevărata bucurie este posibilă.

Cred că tristețea este un răspuns sănătos atunci când ne spulberăm așteptările - de orice natură ar fi acestea. Prin natura noastră vrem, uneori cu încăpățânare, ca lucrurile să rămână la fel. Ne este greu să acceptăm schimbarea. A noastră și, mai ales, a celorlalți din jurul nostru. Însă viața este o permanentă curgere. Viața se schimbă tot timpul și ne obligă la schimbare. De aceea, de multe ori ne doare, pe măsură ce ne reajustăm odată cu această curgere a vieții. Vrem ca oamenii să se poarte într-un anumit fel, uitând că nu-i putem controla pe ceilalți (asta dacă ne dorim, cu adevărat, relații conștiente). Dezamăgirile nu pot fi evitate, în acest joc numit Viață. Tristețea ne conectează cu miezul vulnerabilității și cu atașamentele cele mai profunde care constituie țesătura propriei noastre experiențe. Tristețea este energia care ne ajută să dăm drumul la acele lucruri, obiecte, situații, roluri, relații de care încă ne agățăm cu disperare și la care dacă am renunța am aduce schimbarea radicală în viața noastră. Tristețea este, uneori, trăsnetul care sparge tensiunea și curăță aerul. Este dansul care dizolvă, este vibrația haotică la nivel celular ce produce un catharsis vindecător și vital pentru fluiditatea și reziliența ființei noastre. Tristețea ne permite să topim rigiditatea, dorința de siguranță, de stabilitate și de asigurări. Provocarea este să acceptăm vulnerabilitatea pe care n-o putem evita și să îmbrățișăm experiența tristeții (fără a pica în depresie) atunci când apare ca fiind o emoție necesară în curgerea inevitabilă a schimbării și a nevoii de a evolua. Nu cred însă că avem nevoie să ne renunțăm la dorințele noastre, la visuri mărețe și la așteptările de a le transpune în realitate, doar pentru a evita dezamăgirea pe care o putem simți în cazul în care nu le obținem. Ci, dimpotrivă, trebuie să continuăm să visăm, să dorim, să avem așteptări cu noi înșine, să facem alegeri cu încredere că le putem transforma în acțiuni conștiente. Și dacă, uneori, noi înșine nu ne ridicăm la propriile noastre așteptări, să avem curajul să acceptăm emoția tristeții fără însă a ne identifica total cu ea și a o transforma în depresie cronică. Și nici a o masca sub forma furiei, cum se întâmplă de multe ori. Iar alteori, a evita tristețea conduce la o falsă fericire. Cunosc pe cineva care în permanență, zâmbește. Indiferent dacă vorbește despre tristețe. Un zâmbet superficial, artificial, mult prea forțat și pus pe masca perfecțiunii. Un zâmbet ce maschează curenții subterani ai depresiei. O viață trăită în tăcuta disperare și cu permanentul zâmbet fals ce ascunde frica, furia și tristețea.

Însăși evitarea acestor emoții este cea care revine în forță și ne ia prin surprindere bântuindu-ne viața. Mai ales evitarea tristeții. Câtă armură să punem pe noi pentru a evita tristețea, dezamăgirea, durerea? E nevoie să înțelegem că a face asta nu însemnă protecție ci, mai degrabă, este o piedică împotriva unui proces natural și sănătos al vieții. Tristețea ne atrage atenția că avem mare nevoie să renunțăm la un atașament. Când simțim dezamăgire în viață, tristețea este răspunsul cel mai autentic și a cărei energie vine să curețe calea către curgerea celorlaltor emoții.

 Furia

Uneori, furia, este acel răspuns integru prin care ne protejăm când simțim că ne sunt invadate propriile limite. Este acel „nu” în fața a ceea ce considerăm a fi greșit, nedrept, incorect. Furia trasează limite. O furie manifestată sănătos este rapidă, clară, nu are nevoie de explicații. Este ca mârâitul unei cățele care-și protejează puii. Furia manifestată în mod sănătos este curată și eficientă. Furia autentică este specifică și justificată iar expresia ei directă expune ceva ce este nelalocul său și apără integritatea într-un fel de care beneficiază toată lumea implicată.

De cele mai multe ori însă ne ținem furia închisă înăuntrul nostru și asta ne consumă. Încet, dar sigur, furia își face loc în vocile noastre. A face și a spune lucruri pe care, altfel, ni le-am tot reprimat, este eliberator. Însă - atenție! - o furie transformată în violență (fizică sau verbală) devine patologie. Nu toată lumea merită furia pe care o simțim (și, din păcate, asta ajungem să facem) ci, mai degrabă, noi înșine avem nevoie să ne exprimăm, într-un mod sănătos, furia pe care am tot ținut-o și crescut-o înăuntrul nostru. Dacă o tot ținem și n-o exprimăm o vom transforma, inevitabil, într-o forma sau alta de violență ce va izbucni oricum. Furia ținută sub capac, ne-exprimată are consecințe precum violența domestică, tot felul de agresiuni nepotrivite în momente nepotrivite, crime violente, războaie, distrugere disperată. Furia este emoția cea mai neacceptată în societatea în care trăim și, de aceea, cea mai reprimată. Nu este însă de mirare că am ajuns la atâta violență. Nimeni nu ne învață că furia este o formă sănătoasă de manifestare și că nu este nevoie să ajungem să o transformăm în violență. Aproape că nici nu mai este nevoie să ne uităm în jurul nostru cu atenție pentru a vedea semnele furiei. O simțim deja vărsată în violența permanentă în care ne trăim viețile. Și, totuși, să învățăm să recunoaștem furia înainte de a o transforma în violență! Furia reprimată o regăsim în pumnii încleștați, în maxilarele tensionate, în dinții strânși, în cervicale înțepenite, în voci ridicate, în privirile tăioase, în frunțile veșnic încruntate. Semințele unei furii ce face implozie înfloresc în mii de feluri în fiece zi, fiind distrugătoare nouă înșine dar și celor din jurul nostru. De cele mai multe ori, cei foarte dragi. Dacă am învăța să fim furioși într-un mod sănătos - atunci când simțim această emoție - atunci furia ar fi un răspuns potrivit, o rezoluție potrivită în fața provocărilor pe care le trăim. Ar fi un tratament fără efecte secundare negative, în loc să fie o condiție cronică a cărei impotență conduce la distrugere. Forma autentică de a elibera furia, de cele mai multe ori, poate conduce la compasiune dacă alegem să empatizăm cu persoana pe care, din varii motive, ne-am înfuriat. Dar, mai e mult până departe, am putea spune gândindu-ne „cum să empatizez cu cineva care s-a manifestat nedrept, agresiv sau chiar violent împotriva mea?” Furia însăși, netransformată în violență, poate fi o formă de compasiune.

Mulți dintre noi credem că știm totul despre viața emoțiilor noastre. Însă, doar pentru că am fost cândva triști sau furioși sau ne-a fost frică, nu înseamnă că știm cum este, cu adevărat, dinamica emoțiilor. Dacă simțim dezamăgire sau vlăguire este, oare, tristețea emoția de bază sau este, mai degrabă, o rană auto-provocată și cauzată de o furie reprimată?

De asemenea, nu cred că este suficient să alegem Calea Coștienței dacă nu facem curat în toate sertarele îndesate cu emoții nerostite, ne-exprimate, ne înțelese. Iar curățenia se menține, odată făcută. Și, apoi, curățenie în mod regulat! În procesul de creștere, de maturizare, de evoluție, este vital să ne cunoaștem sinele emoțional. De multe ori ne trezim în situații, contexte, relații în care nu știm ce simțim. E confuzie. Suntem atât de obișnuiți să credem tot felul de lucruri despre ce ar trebui să simțim încât emoțiile noastre sunt foarte distorsionate. Cunosc pe cineva care râde chiar și atunci când simte că ar vrea să plângă.

Avem toți puterea în noi să învățăm a deveni conștienți de felul în care curg energiile emoțiilor în viața noastră.

A împărtăși, fără însă a judeca sau a învinovăți, ceea ce simțim, este eliberator și profund vindecător. De aceea, de multe ori, ajută să facem asta în comunitățile din care aparținem. Sau să creăm spațiu de împărtășire cu cei dragi. Expresia pură a emoțiilor, știind că suntem conținuți în non-judecată și acceptare, este magică și vindecătoare.

Fie să avem curajul să ne manifestăm emoțiile, într-un mod sănătos și sacru, nu doar în terapii și în workshop-uri, ci și în viețile noastre de zi cu zi.

Gândurile noastre nasc emoții. Emoțiile noastre ne colorează mai departe modul de gândire. Fie să ajungem să fim conștienți de acest cerc vicios.

Toată lumea tinde să iubească un Maestru centrat și echilibrat cu propriile sale emoții însă prea puțini aleg să devină propriul lor Maestru. Putem să fim propriul nostru Maestru, alegând să învățăm de la emoțiile noastre!

Cu încredere că putem, 




"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Revoluția Conștiinței Revoluția Conștiinței

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Workshopuri relevante

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

x