Călăuza rubrica Arsura
Totul începe cu un gând

Publicat la 16.11.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Ai simțit cu siguranță, și nu doar o dată, arsura. Este acea dorință nestăvilită, acea chemare către satisfacerea unei nevoi despre care nu știi mare lucru, nu-i cunoști sursa. Știi doar că această nevoie există, o simți cum ia naștere la un semnal, oricât de insignifiant. Ești apoi martor neputincios la metamorfoză: simți cum se deschide în tine o prăpastie, o falie uriașă care își cere dreptul, să fie umplută, satisfăcută. Este un fel de foame uriașă care se cere satisfăcută acum.

Totul începe cu un gând, o impresie, un crâmpei de trecut... Este suficient un stimul „inofensiv”, un trigger inconștient care activează comportamentul adictiv. Alegerea de a te afunda în brațele atrăgătoare ale dependenței este luată deja. Cumva știi că nu se mai poate face nimic. Ai ales în forul tău interior: și de această dată voi merge pe același drum. Simți fiorii deja, în corpul tău, în emoția ta. Nările se dilată, simțurile încep să roiască, asemeni păsărilor migratoare întârziate pe meleaguri friguroase, toamna târziu, frenetice în disperarea lor de a grăbi plecarea către ținuturi mai calde. O întreagă mașinărie este pusă în mișcare: gând, emoție, energie. Frenezia, acea stare de excitare excesivă, uneori violentă, înlocuiește gândirea liniștită. Emoția devine copleșitoare, corpul se contractă. Arsura se cere stinsă, acum. Care este alegerea ta?

Satisfacerea acestei dorințe arzătoare se face, de cele mai multe ori, apelând la ceva din exterior. Poate fi vorba de narcotice, alcool, tutun, mâncare, medicamente, relații cu alți oameni... Descoperim cum substanțele potolesc această combustie internă. Nevoia irațională, născută dintr-o idee aparent inofensivă, devenită rapid foame uriașă, foame de ceva vag, confuz, provenind dintr-o zonă ascunsă, inconștientă, întunecată, este potolită cu (alt)ceva din exterior.

O întrebare importantă se ridică: care este natura acestei nevoi? De asemenea, cum ajung să trăiesc această foame irațională? De ce apare nevoia? Ce este această soluție exterioară și temporară, care de multe ori ia forma unor substanțe, cea care potolește foamea și cum se naște dependența? Cât de greu este să rupem lanțul ce ne ține în câmpul de gravitație al dependențelor? Este suficientă voința pentru a schimba un comportament adictiv? Cum se face că de multe ori, deși am făcut pași concreți în a mă desprinde de dependențele mele, „apare” ceva care mă catapultează înapoi în brațele vechilor obiceiuri?

Acestea sunt întrebări la care vom răspunde împreună, la întâlnirile de practică a stării de prezență, întâlniri care vor fi dedicate înțelegerii dependențelor și lucrului cu acestea.

La aceste întâlniri vom descoperi calea rapidă, directă de a ne desprinde din mrejele dependențelor. Singura cale sănătoasă de a face acest lucru este ceea ce numim Practica Prezenței. Drumul de la dependență la libertate este un proces de transformare, de schimbare a felului în care ne raportăm în primul rând la noi înșine, este despre a recupera Încrederea și Puterea personală.

Se întâmplă însă ca pe parcursul acestui proces eforturile de schimbare, de a face altfel să fie umbrite de căderea în vechile mecanisme de gândire asociate cu neputința, drama. Pare că întreg procesul personal de trezire la o realitate nouă, proaspătă este pus dintr-o dată în stand-by, iar asta se petrece atât de repede încât nu ai timp să reacționezi. Orice dependență se reactivează la cel mai mic semnal care vine de undeva din trecut. Mașinăria este repusă în funcțiune automat: gândire, emoție, energie vitală, toate sunt angrenate pentru a alimenta dependența. Asta se întâmplă atunci când nu suntem în prezență, când abandonăm practica prezenței.

Practica implică voință, evident, este vorba despre voința de a fi liberi, de a schimba modul în care gândesc, de a spune NU drogului, de orice natură ar fi acesta. Pentru a face altfel, mai întâi am nevoie să vreau asta. După ce intenția este clară am nevoie să-mi ancorez această intenție în forul meu interior, dar și în exterior. Orice obiect care este în sfera mea de atenție, orice relație la care țin, casa, mașina, hainele cu care mă îmbrac, cărțile pe care le citesc, muzica pe care o ascult, toate acestea au nevoie să fie impregnate cu această alegere enormă a schimbării. Nu-mi servește cu nimic să continui să ascult o muzică depresivă, să urmăresc știrile de la ora cinci, să mă îmbrac neglijent (dependențele sunt o formă de neglijență, îmi neglijez natura profundă). Curățenia este la fel de importantă. Ajută enorm să arunc toate obiectele pe care nu le mai folosesc de mult timp, poate ani de zile, să scap de hainele vechi și nepurtate, să fac curățenie în toate încăperile, să aduc strălucire acolo unde domnește praful. Casa mea, spațiul în care locuiesc este oglinda interiorului. De asemenea ajută să revin mereu și mereu la întrebarea: cât de mult prețuiesc curățenia, cât de strălucitor mă arăt lumii?

O altă ancoră importantă pentru mine în acest proces de transformare, ancoră ce m-a ajutat de multe ori să ies rapid de sub imperiul arsurii, a dorinței încețoșate, au fost relațiile sincere, bazate pe sinceritate și iubire autentice, nu pe roluri. Fiecare persoană pe care o iubesc are ceva special, iar acel ceva mă conectează cu Mine într-un mod magic. Este ceva de dincolo de rațiune. Măreția ființei care sunt și de care uit de multe ori dintr-o dată vibrează în adânc, se trezește și dă să iasă la suprafață, să se exprime. Orice ezitare se topește ca prin farmec în fața perspectivei ample, a unui sentiment enorm al libertății absolute. Nu mai văd obstacole în viața mea, nu mai văd realitatea în tonuri gri, mă aduc în punctul în care nu mai caut nimic. Culoarea invadează toate formele, ghirlande superb colorate transformă clipa în magie.

Este foarte important însă ca aceste relații să fie cu adevărat autentice, bazate pe rostirea adevărului. Altfel relațiile pot duce la adâncirea dependențelor. Un tip de dependență extrem de subversivă, subtilă și din acest motiv greu de identificat (și de acceptat că este o dependență) este dependența de negativitate, despre care a scris și AmmaRa acum ceva timp. Imperiul lui nu pot este, din punctul meu de vedere, cel mai nociv peisaj interior care poate fi creat de un om. Aici este piatra mea de încercare, iar această piatră a fost clădită și cimentată în relația cu părinții mei, în special cu mama.

Din păcate pentru mulți oameni ajunși la vârsta la care se recomandă ca adulți, mecanismul prin care obțin conexiunea cu ceilalți oameni, mai ales cu cei apropiați, este guvernat de roluri, de măștile pe care le-au creat de-a lungul timpului și care au devenit identități pe care nu le mai contestă nimeni. Sunt la fel de reale ca soarele de pe cer, au în spate o experiență de o viață, sunt adevărate! Însă problema este că tot ceea ce numim iubire, fericire, empatie, prietenie etc. nu sunt decât niște concepte pentru aceste roluri.

Cei mai apropiați, părinții noștri mai ales, ne văd pe noi, fii și fiicele lor, într-un fel vechi, prăfuit, au imaginea lor despre cum ar trebui să arate viețile noastre, imagine care s-a conturat din experiența lor de viață, care e adevărată... pentru ei. A rosti adevărul personal, așa cum arată el acum este eliberator și produce un lucru magic – sparge mecanismul găunos al dependenței, în cazul acesta îl spulberă pe nu pot. Ajută enorm să rostim lucrurile pe care le ținem în noi de mult, lucruri pe care poate nu le-am rostit niciodată. A da glas propriilor nevoi sau propriilor frustrări, a rosti acele cuvinte pe care le înghițim în mod repetat (de obicei din frică) deblochează câmpul energiei vitale, care începe să curgă liberă în corp. Creația conștientă devine disponibilă.

Iată un caz de rostire care a dus la vindecarea relației dintre un fiu și mama sa: 

Dragă mamă,
nu îți cer să înțelegi ceea ce rostesc aici, nu îți cer să aprobi perspectiva mea, nu-mi doresc să fii de acord cu mine. Îmi doresc doar să mă asculți, să recunoști că această înțelegere a mea asupra lumii are gradul ei de adevăr. Îți cer numai să primești aceste cuvinte nude, fără să le analizezi, fără să le filtrezi prin sistemul tău de referință. Îmi doresc doar să fiu auzit.

Poate că nu am devenit ceea ce tu ți-ai dorit să devin. Însa eu știu că am devenit ceea ce eu mi-am dorit. Poate nu am ajuns să am lucrurile pe care tu le-ai dorit pentru mine, însă le am pe cele pe care mi le-am dorit eu și îți spun ca este mult mai mult decât ți-ai imaginat tu vreodată ca aș putea avea!

Poate ca relația mea nu seamănă cu idealul tău, poate că femeia din viața mea nu se apropie de imaginea ta despre ce e bun pentru mine, ce mi se potrivește, însă este exact ceea ce simt că am nevoie.

Prietenii cu care m-am înconjurat poate că nu sunt prietenii pe care ți-i dorești pentru mine, cei pe care îi cunoști îndeaproape și care sunt și prietenii tăi, dar de un lucru eu sunt foarte sigur: sunt exact prietenii de care am nevoie.

Poate că de la tine se vede că nu m-am realizat în viața (orice ar însemna asta). Sunt conștient că propriile tale criterii de evaluare sunt bazate pe experiența ta de viata, însă criteriile mele sunt altele și pentru mine sunt valoroase. 

Dacă nu am făcut ca tine, dacă nu am făcut ceea ce ai fi făcut tu în locul meu NU înseamnă că mă dezic de tine. NU înseamnă că nu te mai iubesc. Înseamnă doar că mi-am găsit drumul meu, că pășesc pe propriile mele picioare, că vorbesc cu vocea mea, că scriu cu mâna mea și citesc cu ochii mei. Înseamnă că am ajuns în vârful muntelui pe care am vrut eu să urc.

O astfel de rostire, sinceră și directă declanșază procesul de dez-identificare de un rol străvechi, a cărui atitudine este de subordonare, de cedare a puterii în fața unei autorități închipuite. Orice formă de dependență este o renunțare la puterea personală, o refugiere într-un spațiu strâmt în care nu pot face altfel, este un drum ocolitor pe calea Conștienței, o cale presărată cu provocări nenumărate. Provocările sunt acele situații dificile în care simțim frică, contexte care par obstacole uriașe ce ne scot din zona de confort.

Privită din perspectiva largă, a Maestrului Interior, fiecare provocare apare pentru ca noi să ne depășim condiția, să rupem vechiul tipar de reacție, să spunem NU dependenței. Provocările sunt binecuvântări, ne oferă prilejul de a porni pe un nou drum, proaspăt, neumblat. De fiecare dată când simțim arsura și nu ne lăsăm copleșiți de dorința de a sorbi din băutură suntem pe calea cea nouă. O rostire, un gest diferit, îmbibat de această nouă vitalitate schimbă totul. Acel gri cu care ne-am obișnuit dintr-o dată capătă nuanțe portocalii sau de un albastru pur. Este ca și cum am respira un aer proaspăt de munte.




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Experienţa Akashică Experienţa Akashică

O buna parte din valoarea acestei cărţi este adusă de mărturiile directe ale unor excepţionali exploratori ai conştiinţei, medici, antropologi, filosofi, scriitori, vindecători, mistici din diferite tradiţii ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Articole pe aceeași temă

Sursa Realității - prima parte Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

Prezenţa este o stare care se află în pericol Prezenţa este o stare care se află în pericol

Prezenţa nu atrage atenţia; este simplă, obişnuită şi nepretenţioasă. Adesea pierdută în tumultul vieții moderne, prezenţa este ceva cu mult mai subtil decât drama sau exagerarea şi nu poate ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

x