Călăuza rubrica Arsura
Totul începe cu un gând

Publicat la 16.11.2016 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Ai simțit cu siguranță, și nu doar o dată, arsura. Este acea dorință nestăvilită, acea chemare către satisfacerea unei nevoi despre care nu știi mare lucru, nu-i cunoști sursa. Știi doar că această nevoie există, o simți cum ia naștere la un semnal, oricât de insignifiant. Ești apoi martor neputincios la metamorfoză: simți cum se deschide în tine o prăpastie, o falie uriașă care își cere dreptul, să fie umplută, satisfăcută. Este un fel de foame uriașă care se cere satisfăcută acum.

Totul începe cu un gând, o impresie, un crâmpei de trecut... Este suficient un stimul „inofensiv”, un trigger inconștient care activează comportamentul adictiv. Alegerea de a te afunda în brațele atrăgătoare ale dependenței este luată deja. Cumva știi că nu se mai poate face nimic. Ai ales în forul tău interior: și de această dată voi merge pe același drum. Simți fiorii deja, în corpul tău, în emoția ta. Nările se dilată, simțurile încep să roiască, asemeni păsărilor migratoare întârziate pe meleaguri friguroase, toamna târziu, frenetice în disperarea lor de a grăbi plecarea către ținuturi mai calde. O întreagă mașinărie este pusă în mișcare: gând, emoție, energie. Frenezia, acea stare de excitare excesivă, uneori violentă, înlocuiește gândirea liniștită. Emoția devine copleșitoare, corpul se contractă. Arsura se cere stinsă, acum. Care este alegerea ta?

Satisfacerea acestei dorințe arzătoare se face, de cele mai multe ori, apelând la ceva din exterior. Poate fi vorba de narcotice, alcool, tutun, mâncare, medicamente, relații cu alți oameni... Descoperim cum substanțele potolesc această combustie internă. Nevoia irațională, născută dintr-o idee aparent inofensivă, devenită rapid foame uriașă, foame de ceva vag, confuz, provenind dintr-o zonă ascunsă, inconștientă, întunecată, este potolită cu (alt)ceva din exterior.

O întrebare importantă se ridică: care este natura acestei nevoi? De asemenea, cum ajung să trăiesc această foame irațională? De ce apare nevoia? Ce este această soluție exterioară și temporară, care de multe ori ia forma unor substanțe, cea care potolește foamea și cum se naște dependența? Cât de greu este să rupem lanțul ce ne ține în câmpul de gravitație al dependențelor? Este suficientă voința pentru a schimba un comportament adictiv? Cum se face că de multe ori, deși am făcut pași concreți în a mă desprinde de dependențele mele, „apare” ceva care mă catapultează înapoi în brațele vechilor obiceiuri?

Acestea sunt întrebări la care vom răspunde împreună, la întâlnirile de practică a stării de prezență, întâlniri care vor fi dedicate înțelegerii dependențelor și lucrului cu acestea.

La aceste întâlniri vom descoperi calea rapidă, directă de a ne desprinde din mrejele dependențelor. Singura cale sănătoasă de a face acest lucru este ceea ce numim Practica Prezenței. Drumul de la dependență la libertate este un proces de transformare, de schimbare a felului în care ne raportăm în primul rând la noi înșine, este despre a recupera Încrederea și Puterea personală.

Se întâmplă însă ca pe parcursul acestui proces eforturile de schimbare, de a face altfel să fie umbrite de căderea în vechile mecanisme de gândire asociate cu neputința, drama. Pare că întreg procesul personal de trezire la o realitate nouă, proaspătă este pus dintr-o dată în stand-by, iar asta se petrece atât de repede încât nu ai timp să reacționezi. Orice dependență se reactivează la cel mai mic semnal care vine de undeva din trecut. Mașinăria este repusă în funcțiune automat: gândire, emoție, energie vitală, toate sunt angrenate pentru a alimenta dependența. Asta se întâmplă atunci când nu suntem în prezență, când abandonăm practica prezenței.

Practica implică voință, evident, este vorba despre voința de a fi liberi, de a schimba modul în care gândesc, de a spune NU drogului, de orice natură ar fi acesta. Pentru a face altfel, mai întâi am nevoie să vreau asta. După ce intenția este clară am nevoie să-mi ancorez această intenție în forul meu interior, dar și în exterior. Orice obiect care este în sfera mea de atenție, orice relație la care țin, casa, mașina, hainele cu care mă îmbrac, cărțile pe care le citesc, muzica pe care o ascult, toate acestea au nevoie să fie impregnate cu această alegere enormă a schimbării. Nu-mi servește cu nimic să continui să ascult o muzică depresivă, să urmăresc știrile de la ora cinci, să mă îmbrac neglijent (dependențele sunt o formă de neglijență, îmi neglijez natura profundă). Curățenia este la fel de importantă. Ajută enorm să arunc toate obiectele pe care nu le mai folosesc de mult timp, poate ani de zile, să scap de hainele vechi și nepurtate, să fac curățenie în toate încăperile, să aduc strălucire acolo unde domnește praful. Casa mea, spațiul în care locuiesc este oglinda interiorului. De asemenea ajută să revin mereu și mereu la întrebarea: cât de mult prețuiesc curățenia, cât de strălucitor mă arăt lumii?

O altă ancoră importantă pentru mine în acest proces de transformare, ancoră ce m-a ajutat de multe ori să ies rapid de sub imperiul arsurii, a dorinței încețoșate, au fost relațiile sincere, bazate pe sinceritate și iubire autentice, nu pe roluri. Fiecare persoană pe care o iubesc are ceva special, iar acel ceva mă conectează cu Mine într-un mod magic. Este ceva de dincolo de rațiune. Măreția ființei care sunt și de care uit de multe ori dintr-o dată vibrează în adânc, se trezește și dă să iasă la suprafață, să se exprime. Orice ezitare se topește ca prin farmec în fața perspectivei ample, a unui sentiment enorm al libertății absolute. Nu mai văd obstacole în viața mea, nu mai văd realitatea în tonuri gri, mă aduc în punctul în care nu mai caut nimic. Culoarea invadează toate formele, ghirlande superb colorate transformă clipa în magie.

Este foarte important însă ca aceste relații să fie cu adevărat autentice, bazate pe rostirea adevărului. Altfel relațiile pot duce la adâncirea dependențelor. Un tip de dependență extrem de subversivă, subtilă și din acest motiv greu de identificat (și de acceptat că este o dependență) este dependența de negativitate, despre care a scris și AmmaRa acum ceva timp. Imperiul lui nu pot este, din punctul meu de vedere, cel mai nociv peisaj interior care poate fi creat de un om. Aici este piatra mea de încercare, iar această piatră a fost clădită și cimentată în relația cu părinții mei, în special cu mama.

Din păcate pentru mulți oameni ajunși la vârsta la care se recomandă ca adulți, mecanismul prin care obțin conexiunea cu ceilalți oameni, mai ales cu cei apropiați, este guvernat de roluri, de măștile pe care le-au creat de-a lungul timpului și care au devenit identități pe care nu le mai contestă nimeni. Sunt la fel de reale ca soarele de pe cer, au în spate o experiență de o viață, sunt adevărate! Însă problema este că tot ceea ce numim iubire, fericire, empatie, prietenie etc. nu sunt decât niște concepte pentru aceste roluri.

Cei mai apropiați, părinții noștri mai ales, ne văd pe noi, fii și fiicele lor, într-un fel vechi, prăfuit, au imaginea lor despre cum ar trebui să arate viețile noastre, imagine care s-a conturat din experiența lor de viață, care e adevărată... pentru ei. A rosti adevărul personal, așa cum arată el acum este eliberator și produce un lucru magic – sparge mecanismul găunos al dependenței, în cazul acesta îl spulberă pe nu pot. Ajută enorm să rostim lucrurile pe care le ținem în noi de mult, lucruri pe care poate nu le-am rostit niciodată. A da glas propriilor nevoi sau propriilor frustrări, a rosti acele cuvinte pe care le înghițim în mod repetat (de obicei din frică) deblochează câmpul energiei vitale, care începe să curgă liberă în corp. Creația conștientă devine disponibilă.

Iată un caz de rostire care a dus la vindecarea relației dintre un fiu și mama sa: 

Dragă mamă,
nu îți cer să înțelegi ceea ce rostesc aici, nu îți cer să aprobi perspectiva mea, nu-mi doresc să fii de acord cu mine. Îmi doresc doar să mă asculți, să recunoști că această înțelegere a mea asupra lumii are gradul ei de adevăr. Îți cer numai să primești aceste cuvinte nude, fără să le analizezi, fără să le filtrezi prin sistemul tău de referință. Îmi doresc doar să fiu auzit.

Poate că nu am devenit ceea ce tu ți-ai dorit să devin. Însa eu știu că am devenit ceea ce eu mi-am dorit. Poate nu am ajuns să am lucrurile pe care tu le-ai dorit pentru mine, însă le am pe cele pe care mi le-am dorit eu și îți spun ca este mult mai mult decât ți-ai imaginat tu vreodată ca aș putea avea!

Poate ca relația mea nu seamănă cu idealul tău, poate că femeia din viața mea nu se apropie de imaginea ta despre ce e bun pentru mine, ce mi se potrivește, însă este exact ceea ce simt că am nevoie.

Prietenii cu care m-am înconjurat poate că nu sunt prietenii pe care ți-i dorești pentru mine, cei pe care îi cunoști îndeaproape și care sunt și prietenii tăi, dar de un lucru eu sunt foarte sigur: sunt exact prietenii de care am nevoie.

Poate că de la tine se vede că nu m-am realizat în viața (orice ar însemna asta). Sunt conștient că propriile tale criterii de evaluare sunt bazate pe experiența ta de viata, însă criteriile mele sunt altele și pentru mine sunt valoroase. 

Dacă nu am făcut ca tine, dacă nu am făcut ceea ce ai fi făcut tu în locul meu NU înseamnă că mă dezic de tine. NU înseamnă că nu te mai iubesc. Înseamnă doar că mi-am găsit drumul meu, că pășesc pe propriile mele picioare, că vorbesc cu vocea mea, că scriu cu mâna mea și citesc cu ochii mei. Înseamnă că am ajuns în vârful muntelui pe care am vrut eu să urc.

O astfel de rostire, sinceră și directă declanșază procesul de dez-identificare de un rol străvechi, a cărui atitudine este de subordonare, de cedare a puterii în fața unei autorități închipuite. Orice formă de dependență este o renunțare la puterea personală, o refugiere într-un spațiu strâmt în care nu pot face altfel, este un drum ocolitor pe calea Conștienței, o cale presărată cu provocări nenumărate. Provocările sunt acele situații dificile în care simțim frică, contexte care par obstacole uriașe ce ne scot din zona de confort.

Privită din perspectiva largă, a Maestrului Interior, fiecare provocare apare pentru ca noi să ne depășim condiția, să rupem vechiul tipar de reacție, să spunem NU dependenței. Provocările sunt binecuvântări, ne oferă prilejul de a porni pe un nou drum, proaspăt, neumblat. De fiecare dată când simțim arsura și nu ne lăsăm copleșiți de dorința de a sorbi din băutură suntem pe calea cea nouă. O rostire, un gest diferit, îmbibat de această nouă vitalitate schimbă totul. Acel gri cu care ne-am obișnuit dintr-o dată capătă nuanțe portocalii sau de un albastru pur. Este ca și cum am respira un aer proaspăt de munte.




"În fiecare om trăiește Maestrul, așteptând să fie trăit. Maestrul Interior este o stare de conștiință a Umanității care-și recunoaște propria Divinitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Articole pe aceeași temă

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Creatorul ... pur-sânge Creatorul ... pur-sânge

Te trezești, în fiecare dimineață în același fel, gândirea reface rapid situațiile de ieri, perspectivele de ieri, grijile, relațiile, drumul până la job, măștile pe care le porți, ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Despre granițe și Libertate Despre granițe și Libertate

De multe ori ai crezut că nu poți depăși o limită. De exemplu care este toleranța ta la durere? Cât de relaxat(ă) poți rămâne atunci când durerea fizică este prezentă în viața ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Dr. Richard Moss în România Dr. Richard Moss în România
Mesager al Bucuriei care se naște din Starea de Prezență

Unde ești, de fapt, cu gândul, chiar acum când începi să citești aceste rânduri? Te gândești la povești din trecut, la ce ai fi spus, în anumite situații, dar nu ai găsit ...

Încetinește ritmul și găsește-ți centrul Încetinește ritmul și găsește-ți centrul

Inspiră adânc, de câteva ori, înainte de a începe să citești aceste rânduri, și adu-ți aminte să expiri la fel de profund. Găsește-ți, în interiorul tău, centrul liniștii ...

Depresia, un film cu final neașteptat Depresia, un film cu final neașteptat
Despre natura minții

De jumătate de an sau mai bine aud tot felul de povești despre depresie. Amici, prieteni sau cunoștințe, persoane care vin la Centrul Călătoria Inimii, toți mărturisesc că le este din ce în ce mai ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

x