AmmaRa rubrica Curgi Femeie, curgi!

Publicat la 23.11.2016 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Mulți oameni încă trăiesc și, cu siguranță, vor muri agățându-se disperați de ceea ce cred ei că sunt sau vor alții ca ei să fie, neîndrăznind să exploreze mai mult din adevărata lor ființă și din marele lor potențial, neavând încredere să-și manifeste darurile unice. Și asta pentru că încă mai exista, și va mai continua să existe, nivelul inconștienței, al pasivității totale, al victimei resemnate. Nimic de condamnat în asta. Toți am fost în acest stadiu al inconștienței, al inerției totale, al lipsei de acțiune conștientă, al ignoranței. Catalizator către un alt nivel de Conștiență ne-a fost fie o carte, fie o persoană care ne-a inspirat și ne-a motivat, fie – pur și simplu – o chemare lăuntrică în care am avut încredere.

Am ajuns să cred însă că nu este suficient ca cineva să creadă în noi sau să trăim, din când în când, câte o revelație, câte o conștientizare. E nevoie de încredere totală în noi înșine că putem face o schimbare radicală, că putem ieși din inerție, din stagnare, din obiceiuri vechi și credințe prăfuite. De încredere, în primul rând, avem nevoie dar și de consecvență în acțiunile pe care alegem să le facem. Căci fără o ritmicitate, fără o consecvență, fără a face ceea ce spunem că vrem să facem, nu schimbăm nimic cu adevărat. Rămânem prizonieri în starea de inerție - nivelul la care energia noastră vitală și creativă este blocată. Este starea disperată din cauza lipsei de acțiune pe care o punem, de multe ori, pe seama unor dezamăgiri sau a unor factori externi (oricare ar fi aceia). Este starea de pasivitate disperată în care ne întrebăm: „pentru ce?” sau ne spunem „n-am cu cine” sau „oricum nu are rost”. Este acea stare ce ne seduce într-un mod amețitor și în care găsim întotdeauna motive să rămânem. Chiar dacă știm că suntem făcuți să ne mișcăm, să curgem cu viața, să creăm, să evoluăm, să ne transformăm, cumva ne complacem – cu argumente imbatabile de cele mai multe ori – în non-acțiune. Indulgență. Lene. Amânare. Delăsare. Corpuri îmbătrânite mult prea devreme. Privire tristă și resemnată. Implozie. Pasivitate auto-distructivă. Sinucidere. Moarte.

Dacă în jurul meu mai am persoane pe care le consider extrem de valoroase dar care - în ciuda revelațiilor și a conștientizărilor trăite în tot felul de workshop-uri și a alegerilor făcute la sfârșitul acestora - încă mai băltesc în ademenitoarea apă tulbure a inerției, este pentru că au rolul de a-mi oglindi propria mea inerție în unele aspecte ale vieții mele. Lipsa consecvenței în a face sport, de exemplu. Atunci când alerg sau mă mișc dimineața, simt bucuria corpului și victoria acestuia asupra inerției. Însă, Doamne câte motive – toate foarte plauzibile și atât de reale – pentru a nu păstra consecvența asupra mișcării pe care, de atâtea ori, mi-o propun în ultima vreme. Consecvență. Ritmicitate. Și iar ies din ele. Iar corpul începe să-mi dea semne, când ies din ritm, când nu păstrez consecvența. Ultimul – și cel mai puternic semn pe care l-am primit vreodată din partea corpului meu - a fost chiar în plină Călătorie Practica Puterii Feminine în week-end-ul trecut la Cluj. Cumva, corpul mi-a strigat: „Hei, mișcă-te în mod ritmic. Cu consecvența de care am nevoie. Altfel voi face implozie”.

Energia fizică a grupului de la Cluj - format, de altfel, din femei frumoase, puternice, magnifice și toate dornice să se renască întru a lor feminitate – era ancrasată, ruginită. Îmi arătam, mie însămi, că ceva din mine este înțepenit și că dacă nu repun întregul corp în curgere, în mișcare consecventă, pot face implozie. Și am simțit, la nivel fizic, în corpul meu, ce poate însemna o astfel de implozie.

A face sport, mișcare, zilnic, cu consecvență și regularitate, mă conduce – de fiecare dată – la o curgere naturală, la un ritm pe care corpul este, cumva, programat să-l aibă. Și asta, apoi, mă conduce la mai multă creativitate și exprimare, la o dorință de a explora mult mai mult corpul și limitele sale. Când sunt în ritm, în curgere, în mișcare, starea de sănătate a corpului este la nivelul maxim.

Adevăratul potențial nu se descoperă rămânând tributari vechilor obiceiuri și rutinei predictibile. Ci ni-l descoperim, întotdeauna, doar când ne depășim limitele. Iar depășirea limitelor conduce, întotdeauna, la bucurie și la sentimentul de izbândă. Atunci când nu mai este un efort ci o dinamică naturală, o curgere normală a ființei, simțim o imensă bucurie. Când nu mai doare fizic și nu mai este tensiune ci doar grație și naturalețe. Însă, în fața provocărilor pe care le întâmpinăm în stresul vieții de zi cu zi, este mai ușor să opunem rezistență schimbării și să ne bălăcim în inerție. Uităm, uneori, că noi ne creăm aceste provocări tocmai pentru a ne pune la încercare și a ne depăși limitele. A nega puterea pe care o are asupra noastră inerția, nu-i deloc înțelept. A-i recunoaște forța de seducție și puterea ei asupra oricăror alegeri mentale am face, este un prim pas. Apoi a o confrunta cu mișcarea fizică, cu depășirea limitelor pe care chiar noi ni le-am pus, înseamnă a ne vitaliza corpul cu energia curgerii, a schimbării, a transformării. Revenim – de fiecare dată - la ritmul natural al ființei, atunci când ne mișcăm. Și asta conduce la sănătate fizică, emoțională, mentală.

Deși mulți din cei dragi pe care-i am în jur cunosc niveluri înalte de Conștiență, realitatea unora dintre ei este formată încă din structură fixă, credințe neinvestigate, obiceiuri vechi, atitudini rigidizate în fața unor anumite situații sau a unor anumite persoane, judecăți aspre emise rapid și decupate din contextul macro. Toate acestea conducând la o rezistență în fața schimbării. Iar eu pot alege, ca de atâtea ori în trecut, să mă întristez când văd toate acestea și să-mi spun „n-am cu cine” sau pot alege să eman recunoștință căci aceste încremeniri în structuri vechi vin să-mi arate ceva și despre mine. Pentru că, din nou, dacă sunt în jurul meu este pentru a-mi oglindi ceva. Vin să-mi arate acele aspecte în viața mea în care încă n-am adus schimbarea radicală și curgerea naturală. Acele aspecte ale vieții mele în care încă mai păstrez vie aparenta și iluzoria siguranță a unor lucruri sau a unor relații. A refuza invitația vieții la mișcare, la dans, la curgere este o sinucidere din partea mea. Mulțumesc ție, înțelepciune a corpului meu, că îmi arunci semnale de atenționare. Aleg să te ascult.

Mi-e frică să mă arunc în necunoscut. Mi-e frică să nu fiu considerată ridicolă. Mi-e frică de a nu fi penibilă. Mă tem că nu mă voi descurca și singură. – sunt doar câteva din temerile pe care le tot aud, de la diferite femei, în Comunitatea Practica Puterii Feminine. Și această frică conduce pe multe din aceste femei grozave la a-și transforma corpul într-un depozit de sentimente reprimate, emoții ne-exprimate la timpul lor. O energie vitală și profund creatoare consumată, irosită, doar în a menține vii aceste frici.

În ciuda rigidității pe care au descoperit-o în corpul lor, femeile ce au creat, la Cluj, primul Cerc Sacru al Feminității, au îndrăznit să lase ceva din ele să moară și au respirat înlăuntrul lor Viața cu a ei curgere. Au învățat să curgă și s-au renăscut, acceptând și integrând trecutul. Au învățat să-și asume responsabilitatea asupra propriei creații și, astfel, s-au smuls din inerție. Vă mulțumesc pentru tot ce am trăit împreună. Și vă mulțumesc vouă, tuturor celor din Comunitatea largă, împrăștiată în toată țara și în afara ei. Acum, dragele mele, vă rămâne doar: Practica. Iar o „practică” nu este sporadică, din când în când la câte un workshop, un retreat, o ceremonie sacră. Ci permanentă. Doar o practică consecventă conduce la adevărata schimbare.

Când viața ni se întâmplă – rămânem în inerție. Lipsa asumării responsabilității asupra propriei creații – ne menține la nivelul inconștienței, al ignoranței. Odată trăită Conștiența, ea vine la pachet cu responsabilitatea. Și nu este deloc adevărat că: totul trebuie să rămână așa cum a fost și până acum. Stabil. Predictibil. Controlabil. Neschimbat. Cunoscut. Adevărata aventură a vieții înseamnă să curgem, în permanență, odată cu ea.

Curgi Femeie, curgi! Este refrenul unui cântecel născut, acolo sus - pe Colina Lunii- cândva, într-o noapte cu Lună Plină.




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

ÎNCREDERE la Lună Plină ÎNCREDERE la Lună Plină
Practica Puterii Feminine

Dacă am tot căutat siguranța, fie ea fizică, mentală, emoțională, a cam venit momentul să recunoaștem că adevărata siguranță este atunci când îmbrățișăm tot ceea ce pare a fi nesigur ...

Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ

Ce facem atunci când suntem puși față în față cu durerea provocată de actele inconștiente ale acelora care acționează din orbire, din prostie, din nebunie, din răutate?... Care este atitudinea ...

De atâtea ori m-am pierdut De atâtea ori m-am pierdut
De fiecare dată m-am regăsit printre Femei asemeni mie

De atâtea ori m-am pierdut în diverse direcţii, încât nu mai găseam drumul spre mine. Am rătăcit o mare parte din viaţă, fără măcar să-mi dau seama că mă pierdeam, cărările ...

Uși închise, uși deschise... și chei, multe chei Uși închise, uși deschise... și chei, multe chei

Câți dintre noi nu avem vise ale căror înțelesuri nu le putem explica, vise care se repetă de-a lungul timpului, pline de imagini și de stări care ne afectează profund? Vise pe care le ținem ...

Anam Cara – Retreat Anam Cara – Retreat
Practica Puterii Feminine

Încăpățânare. Închidere. Rigiditate. Corpul ei, încă de la început, dă semne de epuizare. Nicio urmă de încredere în puterea ei de a se simți. Panică. Sunt în ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Redescoperirea adevărului tău

Atenție Ieșencelor, și cele din împrejurimi, peste o lună, vin la voi! Chiar de ziua numelui meu! Anul acesta, de Constantin și Elena, am ales să fiu în Centrul Călătoria Inimii de la Iași. ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

Uși deschise Uși deschise

Am reflectat, pe malul mării, la închideri, separări, lipsă de autenticitate. Doar apoi am putut să mergem către deschidere. Către noi începuturi. Către noi perspective. Și asta este, de fapt, ...

Cum vreau să fiu și ce vreau să creez în viața mea? Cum vreau să fiu și ce vreau să creez în viața mea?

Am tot lăsat, am tot curățat și acceptat, integrând trecutul. Și, cumva, energia trecutului a rămas agățată de noi sau noi n-am avut curajul a o lăsa de tot, sorbind voluptuos, mai pe față mai ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

x