rubrica iubire versus frica

Publicat la 03.01.2011 Comentarii

E un gol nelămurit în stomac, o senzaţie de urgenţă, de tăiere bruscă a vitalităţii, un fel de bolovan pe care-l simţi în plexul solar. Îţi foloseşti mintea: "Ce naiba e asta? Pare să fie frică. Frică de ce anume? Nu există nici un motiv pentru care să-mi fie frică." Şi totuşi e frică. Aşa miroase, aşa se simte, ca o frică. Au trecut ani de când trăieşti cu această senzaţie interioară, cu acel şoricel care te ronţăie pe dinlăuntru. Uneori nici nu mai eşti conştient de el. Te-ai obişnuit. Începi să crezi că e normal să fie acolo, permanent, începi să crezi că bucuria e o iluzie, un vis, o utopie, începi să crezi că iubirea e doar un concept poetic care nu există în realitatea tridimensională. Anii trec. Devii suspicios şi pesimist, Defensiv. Lumea nu mai e decât un loc de care trebuie să te aperi. Crezi că eşti condamnat să trăieşti printre hoţi, derbedei şi mitocani. Că ai avut ghinion să te naşti pe această planetă nefericită, că eşti condamnat la o întrupare dureroasă. Îţi spui că poate au dreptate aceia care afirmă că ne-am născut în păcat, că poate avem de plătit nişte oale ancestrale despre care nu ne aducem aminte să le fi spart, dar care ar putea explica această stare de nefericire. Mintea caută explicaţii undeva, oriunde înafară. E de vină contextul, familia în care te-ai născut, relaţia cu mama, cu tata, cu cineva, copilăria nefericită, guvernul, americanii, primarul, cei pe care i-ai iubit şi care te-au rănit prin trădare, cei care poluează planeta şi care fac conspiraţii pentru a ţine umanitatea în stare de sclavie. Îţi spui că nu e nimic de făcut. Monstrul e prea mare ca să te lupţi cu el. Dacă ai noroc, vei dispărea într-o bună zi din această lume nefastă, fără prea multă suferinţă. Până atunci e important să îţi plăteşti ratele la bancă şi să-ţi ţii copiii în şcoală cu speranţa că vor suferi mai puţin decât tine. Devii în cel mai bun caz blazat. În cel mai rău, vei cădea în braţele adânci ale depresiei. Aceasta este frica. Opusul ei nu este curajul, ci iubirea.

Frica - o stare de energie Gandurile, stările noastre interioare, emoţiile - inclusiv frica, energiile noatre vitale şi corpul nostru fizic, toate acestea nu sunt decât energie. Întregul univers este energie. Fizica cuantică a descoperit acest lucru de zeci de ani, faptul că întregul univers nu este decât enegie modulată pe diferite frecvenţe, că atomii nu sunt decât particule de energie în mişcare perpetuă. Dincolo de aceste câmpuri care în părţile lor cele mai dense au aspect "fizic" se află ceva ce a fost numit în multe feluri : "matrix", "câmpul primordial" etc. Acest câmp nu poate fi definit cu precizie. Ceea ce ştim cu siguranţă este că acest câmp este conştient, că vehiculeză şi conţine cantităţi colosale de informaţie în mod coerent şi că are capacitatea de a se "auto-regla". Cu alte cuvinte, este viu. Conştiinţa este tot ceea ce există. Este ceea ce creează realitatea în toate dimensiunile sale, inclusiv cea fizică şi toate realităţile subtile. Energia noastră vitală, emoţiile noastre, gândurile noastre fac parte din aceste corpuri subtile. Numim "frică" o anumită stare a corpului nostru emoţional. Un anumit proces de gândire va declanşa o anumită emoţie, iar aceasta se va transmite în corpul fizic prin intermediul corpului energetic. Frica se simte cel mai bine la nivelul plexului solar, un fel de centru al emoţiilor, şi radiază în întregul corp. Dincolo însă de toate lucrurile care s-ar putea spune despre frică, important este aici doar faptul că frica este o stare energetică, este un fel în care conştiinţa noastră modulează energia. Dar în esenţă, frica este energie, aşa cum totul este energie deasemeni. Ceea ce deosebeşte frica de alte stări energetice ale fiinţei este felul în care este modulată. Cine modulează energia în acest fel? NOI suntem aceia care facem acest lucru. Cu alte cuvinte noi suntem creatorii propriei noastre frici, fie că suntem conştienţi de acest lucru, fie că nu. Şi încă o observaţie de o importanţă capitală în înţelegerea mecanismelor interioare ale fricii. Frica este inerentă proceselor de gândire, cel puţin până la un anumit grad de dezvoltare spirituală. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât pricipalul nostru mod de experimentare a realităţii este mintea şi procesele de gândire, atâta timp una sau alta dintre formele fricii vor fi prezente, in mod conştient sau nu. Iar dacă nu sunt conştiente, aşa cum se întâmplă deobicei, ele vor ieşi la suprafaţă imediat în situaţiile de criză. Orice împrejurare în care credem că suntem în vreun fel în pericol o va declanşa. Nu situaţia declanşează frica, ci gandurile despre situaţie Mintea este un instrument extraordinar destinat trăirii în această dimensiune, a încarnării. Este o caracteristică umană. Ea nu trebuie niciodată confundată cu Mintea Divină, sau oricum aţi numi capacitatea Conştiinţei de a cunoaşte. În vreme ce mintea omenească funcţionează în mod secvenţial, liniar, analitic, Mintea Divină este multidimensională şi nu are nimic secvenţial în ea. Înţelegerea felului în care funcţionează mintea omenească este esenţial pentru desluşirea mecanismelor fricii. Acest instrument numit minte este asemenea unui program foarte complex şi foarte flexibil de computer. Ea înmagazinează informaţie din fiecare experienţă şi pe baza acelei informaţii incearcă să aproximeze un viitor probabil. De aceea spun că este un extraordinar instrument de supravieţuire în această dimensiune densă. Dar acest sistem de calcul al probabilităţii este, în sine, cel care creează fricile fundamentale. Pentru că orice calcul este doar o probabilitate, iar  noi ştim faptul că pericolul este posibil. Nu faptele ne sperie, ci gândurile noastre despre acestea. Nu situaţiile de viaţă, ci speculaţiile noastre, scenariile noastre despre situaţii şi despre cum s-ar putea aceastea desfăşura. (o carte excepţională despre acest lucru şi despre cum poate fi demontat este Iubeşte ceea ce este de Katie Byron). Astfel, instrumentul nostru preferat de lucru, mintea, se transformă în opresor.

Nu faptul că gândim în sine este problema, ci că am pierdut restul instrumentelor noastre de evaluare a realităţii, adevăratele noastre simţuri, şi că am ajuns să ne bazăm exclusiv pe minte. În majoritatea timpului conştiinţa noastră este identificată cu spaţiul mental, restul corpului de conştiinţă fiind părăsit, ignorat, abandonat. Prezenţa dezechilibrată în spaţiul mental aduce cu sine prezenţa dezechilibrată a fricii. Important aici este faptul că frica este normală şi este în mod intrinsec asociată cu activitatea minţii. Misiunea minţii, ca instrument al încarnării, a fost, de la bun început, aceea de a ne proteja corpul fizic în acest mediu dens. De a calcula în permanenţă pericolele directe şi de a găsi mijloacele de protecţie. Noi nu mai funcţionăm în acelaşi mediu ca acum o sută de mii de ani, nici mintea noastră nu mai este aceeaşi, dar misiunea iniţială s-a păstrat: protecţie şi calcul permanent pentru a evalua pericolul. Dacă iniţial pericolul major era cel al extincţiei, al dispariţiei din plan fizic, nu acelaşi lucru se mai poate spune despre timpurile noastre. Şi totuşi, mintea evaluează situaţiile după aceeaşi grilă a pericolului, îndelung exersată şi condiţionată de mii şi mii de ani de experienţă. Psihologia occidentală a descoperit repede acest lucru, că în cele din urmă toate fricile se reduc la frica fundamentală de dispariţie fizică. Frica de moarte. Fricile noastre vin absolut întotdeauna din identificarea cu un anumit nivel al ceea ce noi numim Corpul de Conştiinţă. Acesta este Întregimea noastră, şi cuprinde corpul fizic, cel energetic, cel al emoţiilor, corpul mental şi diferitele corpuri pe care le numim spirituale. Identificarea completă cu corpul fizic şi credinţa că suntem complet separaţi de tot ceea ce există - de "dumnezeu" - este iluzia primordială, ceea ce creează primul nivel de frică, bazică, din care se nasc apoi toate celelalte niveluri ale fricii. Lanţul iluziei, lanţul fricilor Prima iluzie, cea a separării de tot ceea ce există, crează frica de moarte. Iluzia separării naşte întrebarea "cine sunt eu?" şi naşte iluzia identităţii separate şi frica aferentă: a pierderii identităţii. Iluzia identităţii, aceea că suntem ceva anume, dă naştere celei de-a treia iluzii, şi anume că sunt lucruri în noi care nu ne aparţin. Este nivelul "luminii şi al întunericului". Aici se naşte frica de "intuneric". Ceea ce respingem din noi înşine, ceea ce trimitem în întuneric, ceea ce negăm, toate aspectele noastre pe care le judecăm ca nefiind potrivite cu ceea ce ne considerăm a fi, le aruncăm în adâncurile fiinţei, in inconştient. Pentru ca ulterior să le proiectăm în afara noastră. Le vom vâna în exteriorul nostru, vom vâna oamenii care reprezintă pentru noi aceste "umbre" interioare şi îi vom arăta cu degetul. Este frica de părţile pe care le negăm în interior.

Este naşterea "monstrului". Ne e frică de tot ce este străin, de tot ce nu recunoaştem a fi noi înşine. Este spaţiul în care se nasc fobiile de tot felul, vânătoarele de vrăjitoare ale evului mediu, ura faţă de tot ce considerăm "urât", "rău", etc. De remarcat că totul are la bază o judecată bine-rău. A minţii. Această a treia iluzie, a întunericului şi luminii, generează o a patra: iluzia vinovăţiei. Suntem vinovaţi de ceva, de păcatul primordial, de a ne fi născut pe această planetă, trebuie să fi făcut ceva rău dacă ... etc. Nu vom merge mai departe cu acest lanţ al iluziilor pentru că ne-am îndepărta de subiect. (Celor pasionaţi de fizica spirituală şi de mecanismele metafizice ale corpurilor subtile le promit o revenire pe acest subiect). Foarte interesant este faptul că acest nivel al vinovăţiei este şi cel al corpului mental. Frica primordială, cea a de moarte, devine din ce în ce mai subtilă, odată cu rafinamentele iluziei pe care o reprezintă. Vinovăţia este una dintre cele mai ucigătoare forme de frică, la propriu, pe acelaşi nivel cu ruşinea. Sunt anti-viaţă. Bref, atunci când privim realitatea exclusiv prin intermediul minţii, se naşte frica primordială şi toate celelalte derivate ale sale. Care este soluţia? Să nu mai gândim? Să nu mai judecăm? "Să nu judeci!". Acceptarea Alternativa "judecăţii" nu este iertarea - un cuvânt pe care dogma bisericească l-a distrus prin deturnare - ci acceptarea. În vreme ce "iertarea" presupune existenţa unei vinovăţii, acceptarea presupune non-judecata şi faptul că nimic nu este "rău" sau "greşit", căci orice experienţă este doar o experienţă. Înseamnă a accepta realitatea aşa cum este. Budhiştii au descoperit acest adevăr simplu cu foarte mult timp în urmă. La fel şi primii creştini. Ei ştiau că nimic nu este bun sau rău aprioric, ci procesele de gândire sunt acelea care transformă orice lucru în bun sau rău. De aceea nu avem nimic de iertat. Numai că atâta vreme cât suntem identificaţi cu diferitele niveluri ale fiinţei noastre, mai ales cu continuum-ul corp-minte, nu putem depăşi frica. Este nevoie de o evoluţie, de parcurgerea unui drum interior, de descoperirea treptată a ceea ce suntem cu adevărat. Despre această evoluţie este vorba în marea Transformare. Aceasta este descoperirea de Sine. Descoperirea că nu suntem doar corpul nostru fizic, nici măcar una cu energiile noastre vitale, că nu suntem una cu emoţiile noastre şi nici cu gândurile noastre, că suntem mult mai mult decât atât. Ceea ce suntem de fapt creează toate acestea. Parcursul interior este un parcurs al dez-identificării de tot ceea ce am crezut că suntem şi pe măsură ce facem acest lucru, frica se diminuează. Descoperim în cele din urmă, nivelul cristic, sau al inimii, sau cum vreţi să-i spuneţi, în care ne dez-identificăm de gândurile noastre, de judecata noastră.

Acesta este faimosul nivel al "iertării" care este de fapt acceptare, onorare a tot ceea ce există, a oricărei experienţe şi a oricărei fiinţe fără a o judeca. Este nivelul compasiunii, a iubirii cristice, a iubirii mistice, în care putem privi dincolo de vălurile iluziilor succesive, în inima lucrurilor şi a fiinţei. Nu înseamnă să nu mai gândim, ci să devenim conştienţi că noi nu suntem doar gândurile noastre, să devenim conştienţi de faptul că avem la îndemâna noastră simţirea, care nu este altceva decât cunoaştere prin revelaţie. La acest nivel intervine înţelegerea profundă cu nu suntem ameninţaţi de nimic, pentru că ceea ce suntem cu adevărat nu poate fi ameninţat, nu poate fi pus în primejdie. Ştim deja că separarea, moartea, durerea, frica, ca şi judecata, sunt iluzii. Intuim natura subtilă a tot ceea ce există şi faptul că suntem legaţi într-un fel indisolubil de întreaga creaţie. Aceasta este agape, iubirea mistică, care este opusul total al fricii. Dacă frica supremă vine din separarea de Tot, ei bine, iubirea supremă este aceea care include Tot. Frica vine întotdeauna în absenţa iubirii. Nu ne temem de ceea ce iubim. Dacă ne temem, atunci nu este iubire, ci altceva. Poate frică. Frica şi iubirea sunt întotdeauna complementare. Mai multă frică înseamnă mai puţină iubire şi invers. De aceea iubirea nu poate fi impusă. Nu poţi să-ţi propui să iubeşti. Nu poţi decât să simţi acest lucru. Nu poţi decât să fii iubire, să te identifici cu iubirea, în detrimentul fricii. Sau invers. Majoritatea celor care au experimentat stări de conştiinţă extinsă, care au trăit în mod direct arhitectura interioară a fiinţei, majoritatea celor care au parcurs într-un fel sau altul nişte experienţe profunde, interioare, au descoperit aceste mecanisme subtile.

De aceea, stările de conştiinţă extinsă indusă prin respiraţie sau prin alte mijloace sunt în sine un antidot al fricii. Dar ce este de făcut pentru aceia care nu au avut niciodată ocazia să coboare mai adânc în ei înşişi, care sunt prizonierii minţii, care nici nu-şi pot imagina că ar putea exista un alt mod de a cunoaşte universul interior şi exterior, altul decât mintea, sau care, şi mai rău, se tem să părăsească spaţiul mental? Identificarea cu mintea este poate cel mai greu de depăşit nivel. Este nevoie nu de credinţă, cum spun cărţile sfinte, într-un dumnezeu exterior, ci de incredere în sine. Încredere în sine. Primul pas este a fi conştient de procesele interioare. Cum facem asta? Este subiectul următorului articol. În esenţă este un proces experienţial, şi nu mental. Tot ceea ce facem noi, călătoriile de conştiinţă extinsă, workshop-urile de Respiraţia Inimii, cărţile noastre, întâlnirile noastre cu voi, serile noastre eXperiment, totul este despre a deveni conştient de Sine, de procesele interioare. Articolul nu va face decât să descrie călătoria interioară.

Horia Ţurcanu

PS: Găsiţi informaţii despre workshop-urile si serile noastre experiment, pe site-ul Asociatiei de Terapii Transpersonale (www.transpersonal.ro)




Comentarii mai vechi (26)

adevărul depinde de sistemul de referinţă. singurul adevăr care contează, dragă maria, este adevărul interior. adevărul personal. cum afli adevărul interior? acesta se simte. nu poate fi cunoscut prin analiză mentală. doar simţit. suntem, de multe ori, atât de rupţi de realitatea noastră interioară, atât de mult identificaţi cu spaţiile minţii, încât nu mai suntem capabili să recunoaştem acest adevăr interior. întoarcerea la el ne schimbă viaţa. complet. astfel că e şi o chestiune de curaj şi de decizie personală. ce-ar fi să încerci o respiraţie holotropică? e o cale rapidă de a intra în contact cu acest adevăr interior. agnis în 10.01.2011

"Frica este lipsa de cunoastere. Si adevarul te elibereaza :" Sunt în totalitate de acord dar...cum să aflu adevărul? maria în 09.01.2011

ciao,horea, multumesc pt articol! astept urmatorul... sanatate,numai bine! georgeta acs în 03.01.2011

Fuga de a nu-ti asuma nici o vina,fuga de responsabilitate,de suferintele altora...fuga de iubire este! Dar mustrarile constiintei la ce capitol se includ?Cu marii tirani ai istoriei ce facem,dar cu lasitatea cetateanului comod de astazi care se face ca nu aude si nu vede cand este vorba de ajutor.Am sentimentul ca il anesteziati,nu alta! Lasati gandurile sa doara,emotiile sa curga,(vorbiti de parca ati trai in puf si diamnate)iar cand simtiti ca nu mai suportati,ca ati ajuns la capatul puterilor "predati-va" lui Iisus Hristos,pur si simplu vorbind cu El si rugandu-va.Nu functioneaza fara EL nimic cum trebuie,am experimentat de cand ma stiu asemenea cai,puneti-l pe Iisus in centrul meditatiei si veti vedea diferenta.Doar ca pentru asta trebuie sa-l cautati fiecare personal cu toata putinta si simtirea voastra. Inima iubitoare fara rani si cicatricii multe nu exista! Cand te lovesti de o piatra urli de durere ,cand vezi mizeriile si dramele teribile din jur,e firesc sa-ti creasca tensiunea,ori sa te intristezi teribil, versi lacrimi de durere amara cand copilul tau sufera de o boala teribila,e omenesc,samd...ASTA_I VIATA!!!! am fost chemati nu pentru a ne sustrage simtului datoriei,ci de a o trai cu intensitatea emotiilor noastre fie in spectrul bucuriei fie al durerii! Normal ca totul poate fi cuantificat in energie,insa aici sunt si multe speculatii,e chiar partea aceea pe care insusi oamenii de stiinta vorbesc denumind-o sugestiv"interpretul".Interesant, ei parca intind o capcana altora pentru ca sunt obsedati de dreptatea lor desteapta,insa din cate vad eu cad ei insisi in propria plasa.Of,in Biblie se pomeneste chiar si de asa ceva ca profetie. Miracolul iubirii nu are nimic de a face cu contabilitatea indiferent despre ce ar fi ea:bani,energie,lucruri,etc,casta dupa Steinhart e lucru dracesc. Iubirea nu aduna ,iubirea pierde mai degraba,se sacrifica,se jertfeste,le sufera si le indura pe toate,de aceea uneori ne si imbolnavim,dar crestineste asa ne mantuim. "Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei care plang" citat din Biblie. Va multumesc,confirmati in fond Biblia perfect.Inteleg fr bine multe din cele scrise,dar toate eu vad ca se izbesc de un prag,de care va este FRICA! Budha s-a retras din lume,Iisus a trait in lume.Vad picturi suprarealiste,hai va rog uitati-va un pic si pe "Capriciile " lui Goya ori Daumier,ori daca tot va plac vcele suprarealiste de ce nu gustati si pe Hieronimus Bosch! darius în 05.01.2011

draga darius, comentariul tau ilustreaza perfect fuga de interior si cautarea in afara. "afara" este si biblia, "afara" este si cautarea disperata unui mantuitor care sa preia "pacatele" personale. asta este fuga de responsabilitate, de suferinta etc. cristos, dincolo de personaj, este o stare de constiinta care-si asuma complet realitatea creata. trebuie sa traiesti asta, nu sa intelegi. nu e nimic de inteles aici. nu tine de nici o logica, de nici un bun simt, de nici o dogma, doar de traire. in aceasta stare de constiinta, toate suferintele umanitatii sunt ale mele, nu ale altuia, caci eu sunt una cu ele pana in punctul in care, dintr/o data, apare revelatia: sunt in iluzie. am crezut ca sunt separat de aceasta realitate - si asta a adus suferinta - dar dintr/o data inteleg ca toate acestea sunt eu. cristos nu poate fi cautat nicaieri pentru ca este in interior. " daca vrei sa ma gasesti, inchide usa camerei tale si coboara in inima ta. acolo voi fi eu." adevarul are multe fatete draga darius, multe niveluri. pari multumit cu adevarul tau. e un lucru bun. randurile mele se adreseaza acelora care nu mai sunt multumiti cu adevarurile exterioare, care simt ca ceva nu e in regula. sunt pentru aceia care, oricat s-au rugat instantelor exterioare, oricum le-ai numi, nu au trait revelatia, ci doar au aflat despre ea din gurile altora. tu te multumesti cu dogma, si pare ca pentru tine e un refugiu bun. exista oameni care au depasit acest stadiu. lor le sunt adresate randurile mele si, in general, calatoria inimii. by the way, desi pare ca acest site contrazice complet pozitionarile tale ferme, intri mereu cu comentarii, doar pentru a ne certa cu degetul purtand un ghiul in forma de cruce. draga darius, deocamdata, tu nu cauti nimic. aici este un loc pentru cei care cauta. si inca ceva. budha s/a retras din lume pana cand a inteles, sub celebrul copac, ca toate posturile, suferintele, identificarile sunt inutile. iluminarea nu are nici o treaba cu suferinta auto-impusa. apoi a revenit la palatul sau unde a trait pana la sfarsitul vietii. am pregatit ilustratii din bosch pentru articolul urmator. multumesc agnis în 05.01.2011

urmeaza ceva la care ar trebui sa ne asteptam sa ne pregatim (la nivelul omenerii)? ahile în 12.01.2011

Frica este lipsa de cunoastere. Si adevarul te elibereaza : http://fymaaa.blogspot.com/2010/11/legenda-atlantidei-documentar-complet.html ares în 08.01.2011

Eu cred ca acel soricel de care ai scris tu, pentru foarte multi oameni, este un ditamai sobolanul, dar sunt absolut convinsa ca il putem transforma intr-un fluture frumos pe care sa il iubim si sa il acceptam asa cum este.Multumesc pentru toate articolele minunate pe care le scrieti.Va pup si astept cu nerabdare revederea cu voi. Gabriela Becski în 04.01.2011

darius, te rog sa nu mai scrii pe acest site. gseste alt loc. sunt destule pentru cei ca tine. singurul lucru nepermis aici sunt calificativele jignitoare la adresa celorlalti. nu stiu ce aperi, dar o faci intr-un mod foarte nepotrivit cu acest loc. multumesc. horia turcanu ps. macar domnul mihai se declara martor al lui iehova, pe fatza. agnis în 16.01.2011

Lucica, iti multumesc tare mult pentru raspuns. am citit articolul de vreo 7 ori si nu-i gasesc nici o hiba. simplu, logic, numai sa vrem. Doamne-ajuta! Ana în 24.01.2011

"Imparatia cerurilor e in voi" ,sunt cuvinte ce nu prea au convenit a fi amintite de cei ce pretind a avea ca ghid tocmai cartea ce le cuprinde. Multi s-au lasat influientati de explicatiile si intelegerile propovaduitorilor,uitand ca si ei sunt in stare sa treaca prin filtrul propriei constiinte cele spuse.Nu au avut increderea ca si ei au "ochi de vazut si urechi de auzit" si s-au bazat pe ai (ale) altora. Cine a conditionat aceste manifestari?FRICA de pedeapsa incalcarii "ierarhiei"(religioase,bisericesti) stabilite mental si cu final profitabil.Este doar o constatare,nu o critica;de fapt tot noi cei ce acum descoperim inauntrul nostru "lucrarea" chinuitoare a iluziilor ,am fost cei ce am creat-o,am fost de-a dreptul propovaduitorii.Acceptam tot ce am creat cu compasiune stiind ca am exprimat in materie ,cu incetinitorul,ceea ce exprimaseram (in viteza)inainte de a avea corp .In treacat fie spus,"Razboiul Stelelor" ilustreaza trecutul nostru derulat...in viteza,inainte de experienta Pamant. Pentru mine,ajungeeeee ! Pentru cei ce vor sa mai joace aceleasi roluri,toata compasiunea;ei mentin un echilibru,desi nu le este usor.Observati cat sunt de chinuiti de "lipsa de respect pentru cele sfinte" a celor ce vor sa iasa din rand. Multumiri si consideratie si pentru cei din rand,sau randuiala si pentru cei ce-au rupt randurile,sau randuiala suferintei! . Lucica în 05.01.2011

cat costa o sedinta? cristina în 10.01.2011

o sedinta de... ce? nu facem sedinte cristina. workshop+urile noastre sunt spatii in care noi impartasim propriul nostru drum, in ideea ca ce a functionat pentru noi, poate fi util si pentru altii. gasesti toate detaliile pe transpersonal.ro agnis în 10.01.2011

Felicitări domnule Turcanu!!! Să fiti oarecum fericit dacă mai sunteti criticat fiindcă aceasta este o dovadă că Lumina pătrunde în Întuneric. Foarte frumos articol, frica poate fi un mare ADEVĂR atunci când aceasta este SIMTITĂ si mai ales acceptată. Si vorba aceea, ceea ce accepti, dispare - dar mai ales ELIBEREAZĂ. Vă doresc TOT ÎNAINTE!!! Adrian în 10.01.2011

multumesc agnis, am intrat pe site-ul transpersonal.ro si am gasit workshop-ul de care mi-ai spus...tin sa precizez ca pretul -25 ron elev/student- mi se pare rezonabil ptr. a invata respiratia holotropica (intelesesem de la cineva ca trebuie sa platesc 150 euro). abia astept sa ne vedem la sc. nr. 179 multumesc ca impartasesti si cu noi experienta acumulata de tine cristina în 10.01.2011

:)) draga cristina, nu te/ai uitat bine. aceea este doar o intalnire in care vom vovrbi despre constiinta. nu poti invata rspiratia holotropica in 3 ore. workshop-ul de respiratia inimii/respiratie holotropica dureaza 3 zile si intr-adevar costa 600 de lei. daca vrei sa participi la impartasire, te asteptam. h agnis în 10.01.2011

multumesc agnis pentru info si pentru intelegerea ta cristina în 10.01.2011

Agnis,ai simtit tu in cele scrise de mine ca nu simt?Tocmai,asta este motivul pentru care insist uneori,simt prea multe,simt apoi cat de rupti sunteti de realitate,hm..ca si biserica dealtminteri asta asa ca un reply despre dogmatica pomenita si... eu! Insa Iisus este si ramane Iisus,despre El marturisind apostolii,sfintii parinti si multi altii prin realitatea faptelor.E vorba despre credinta adevarata,(despre o autentica realitate interioara de care tu vorbesti desi paradoxal eu vad ca tu fugi) dar avand un razem,pe IIsus Hristos.Ei au demonstrat clar ce inseamna sa ai o identitate intru Hristos,care astazi insa din modelele prezentate de tine crezi ca ar fi dovedit caracterul si tenacitatea lor???Iti spun eu ca te-ar trada cu proxima ocazie intr-o situatie conflictuala majora!Lasa te rog dogma crestina si ia aminte la modelele autentice ale spiritualitatii crestine!Chiar nu-i simti ca mesageri? Lucrurile se calesc la foc agnis pe cand tu te uiti in gura celor care se incalzesc stand comod langa un semineu! Crucea iti spun ca si unul care cunoaste despre si traieste arta,este sinteza tuturor simbolurilor,este semnul consfiintirii insasi,verticala vietii,si orizontala (imbratisarii) iubirii....doar contempla un minut baremi coperta unei Biblii si lasa imaginea simpla a Ei sa vorbeasca de la sine.Se numeste si dialog cu vizualul,iar tu care esti cu experimentarile,cred ca ma intelegi fr bine cel putin in acest exercitiu propus. .Budha are perfecta dreptate in ce sustinea el,stiu ,doar ca nu avea nivelul de constiinta a lui Iisus care trieste prezent printre oameni,cunoscandu-le mizeria,saracia,boala ,disperarea si se jertfeste pentru a implini un plan a carui poveste vad ca nu vrei sa-l cauti cu toata fiinta ta...Iisus traieste si sufera teribil REALITATEA!Este un nivel superior!Ia cu sine glodul omenirii pentru a-l transforma intr-un bulgar de lumina..in tot acest timp Budha leviteaza. PS:imi pare nu zau ca traiesti ca intr-o holograma agnis si risti chiar de a deveni un autist perfect darius în 14.01.2011

asa este darius. iti multumesc pentru mesaj. agnis în 14.01.2011

Eu sunt cuprinsa de o frica incredibila si de o tristete mare dar nu stiu dece pentru ca in viata mea totul chiar merge bine ,incet dar bine..astept sa veniti la cluj ,poate dupa workshop am sa inteleg dece. Va imbratisez si ma bucur tare mult ca existati! Ana în 14.01.2011

Iisus nu a trait niciodata ca om si nici nu are cum sa traiasca pentru ca el este o imagine creata de biserici,Yashua ben Iosef a trait in corp uman.Orice imagine creata are o reprezentare in taramurile multidimensionale,mai exact in taramurile invecinate pamantului,care sunt echivalentul (pe langa altele) a mintii omenesti.Intr-adevar aceasta creatie a mintii omenesti poate fi intalnita in astral, asa cum gandeste lumea despre ea :chinuita,suferind,purtand in spate ditamai crucea si caznindu-se din cauza "pacatelor" lumii.Fara doar si poate,fiecare om indoctrinat cu astfel de imagine a lui Iisus,il rastigneste in fiecare zi,il chinuie,il face sa sufere.Uimiti au mai fost cei care fac calatorii astrale cand au intalnit mii de Iisusi,care mai de care mai chinuit.Da,e normal, pentru ca in aceste dimensiuni,fiecare gand are o reprezentare si gandurile din care e creat si cu care e alimentat Iisus vizeaza chinul,suferinta. In alta ordine de idei,in aceleasi dimensiuni exista milioane,poate chiar miliarde de suflete care stau intr-o asteptare letargica, asteptand Mantuitorul si chiar daca insusi Yashua trece pe la ei spunandu-le ca nimeni nu-i poate mantui,inafara de ei insisi,ei nu-l cred si nu-l recunosc,crezand,asa cum li s-a spus ,ca acesta este un amagitor si continua sa sufere in agonie. La astfel de trairi duce credinta intr-un izbavitor exterior,atat cat esti pe Pamant,cat si dupa.Cu ceea ce pleci ca intelegere prin trairea in corp fizic,cu aceea ramai si in trairea in corpurile subtile. Pentru mine nu conteaza impresia pe care o face exprimarea adevarului meu (fiecare isi exprima adevarul propriu),dar stiu ca oamenii striga dupa altceva decat li s-a spus ,fiindca ceea ce li s-a spus nu i-a ajutat sa iasa din suferinta si disperare.Insistenta cu care li s-a turnat in suflete suferinta,spunandu-li-se ca e singura ce-i poate mantui,a reusit sa faca din omenire o "vale a plangerii".Priviti chipurile din icoanele ce pardosesc peretii lacasurilor de cult:nici o bucurie;numai priviri fixe,lascive,melancolice sau avand suferinta imprimata.Ce sa mai spun despre faptul ca un cult a crezut de cuviinta sa slaveasca fapta criminala ,sa te puna sa te inchini la un chip rastignit si insangerat.Cam ce credeti ca se produce in sufletul unui copilas cand este dus la biserica si-i este aratat chipul lui dumnezeu (despre care i s-a spus ca ne iubeste mult,ca e bun si bland),ca fiind a unui om rastignit,plin de sange si cu grimasa cunoscuta?Ce fel de minti diabolice au putut avea cei care au introdus astfel de imagini in serviciul iubirii !!Nu e de mirare ca exista destui tineri,mai ales la prima iubire,care recurg la automutilare sau chiar sinucidere pentru a-si dovedi sentimentele neampartasite.Halal exemplu de iubire !E preluat din "invataturile sfinte". Bucuria mea, in aceasta privinta, este ca stiu cu convingere ca astfel de invataturi vor fi primele care vor cadea in uitare,odata cu cei ce le difuzeaza. Va multumesc ca nu aveti frica sa va impartasiti trairile si asta pentru ca ...nu se mai practica rastignirea fizica,iar cea conceptuala...e libera sa fie imbratisata de adepti pentru care am toata intelegerea. Lucica în 14.01.2011

Lucica esti foarte bolnava!!!Vezi viata sfintei Rita ca idee pentru a face demarcatia cuvenita dintre exemplul credintei si ROADELE acesteia,si acel altceva in care tu te infunzi din oarba trufie si orgoliu teribil.Ceva bun,nobil in spiritul iubirii adevarate,desavarsite se DEMONSTREAZA cu faptele,cei care au crezut in Iisus au demonstrat acest lucru in ciuda a inimaginabile oprelisti si suferinti,caci nu poti trece prin noroi si sange fara sa suferi,iar istoria noastra de cosmar noi am scris-o, nu Dumnezeu. Apoi logic,cand nu cunosti morfologia si sintaxa unei limbi,cand nu ai vocabularul necesar,nu poti comunica si intelege in limba respectiva.Limbajul se invata prin studiu si lectura,acelasi lucru se intampla si cu crestinismul...multi nu au cunostinte minimale in schimb se hazardeaza in afirmatii stupide si foarte grave(de hula la adresa Sfantului Duh)Daca ai fost botezata crestineste adica intru harul lui Iisus Hristos,nu crezi Lucica ca ai trebui inainte de toate sa te dedici unui studiu riguros al Noului Testament cel putin,...dupa care de nu ti-o place nu ai decat sa cutreieri pe alte meridiane in cautarea adevarului! Dumnezeu doar L-a creat liber pe om sa aleaga ce doreste,(altminteri probabil L-am fi acuzar de dictatura)toate sunt ingaduite se spune in Biblie,insa nu toate sunt de folos!Cauta si vei afla,dar cauta bine,cauta cu inima mai cu seama si roaga-te sa ai duh smerit daca vrei ca ea sa patrunda si sa rezoneze cu mesajul autentic de...dincolo! Pictura despre care vb tu este icoana in stil bizantin(experienta a secole de traditie si efort artistic)conform ideologiei acesteia sacralitatea se traduce inainte de toate prin austeritate,indemn la reflectie grava,matura,la lepadarea de cele trecatoare lumesti cu ispitele ei dulci ori patimi felurite care intuneca mintea si deschid calea desfraului... Analizate DPDV pur stilistic artistic,ele fac dovada unei inalte tinute artistice in deplin acord cu sensuri si semnificatii crestine.Pe de alta parte ,tratarea picturala sau grafica,schemele compozitionale elaborate de artisti dovedesc multa inspiratie si har de netagaduit!!! Maria ta confunda iubirea cu sentimentalitatea despre care stau si ma gandesc acum ce bine spunea un scriilor francez;"sentimentalitatea este sora buna cu pornografia" Halal tie sa scrii asemenea aberatii,fericiti cei care se vad pe sine,cu micimea si slabiciunile lor felurite caci au teama ,decat cei care nu mai au teama de nimic se pare caci vad ca se trag de sireturi cu toti sfintii si cu Dumnezeu insusi. darius în 16.01.2011

Cand s-a procedat la acea baie in biserica,facuta de un necunoscut mie,copilului,eu nu am fost consultata,nu mi s-a cerut acordul.E jocul altora. Cat despre pictura,nu o cunosc si nu aveam cum vorbi despre ea. Darius ,iti multumesc ca ai facut efortul emotional de a-ti trai credintele,astfel oricine poate vedea RODUL lor.E modalitatea in care iubirea poate iesi prin tine.Totul este iubire,dar ea poate fi vazuta ca gatuita,rasucita,intoarsa pe dos,murdarita...la iesirea catre semeni. Iti multumesc pentru rolul pe care il joci,care, desi este cu dureri si frustrari pentru tine,este si edificator pentru felul in care au educat propovaduitorii invectivelor pe enoriasii lor. Cuvintele aruncate cu naduf si ura ,TU LE SIMTI si eu accept vazand ca asta ai inteles tu despre manifestarea iubirii.Asa necrestina cum sunt,eu nu mi-as da atata neiubire de sine. Te asigur de tot respectul meu si chiar nu am destule cuvinte sa-ti multumesc pentru serviciul pe care mi-l faci,in contextul acestor vremuri de schimbare,ca demonstrezi in viu,fara ca cineva sa mai faca efortul de a o mai spune, ca "pasarea pe limba ei piere". Lucica în 17.01.2011

daca se poate sa incerce cineva sa-mi explice si mie de ce biserica ne indeamna sa avem FRICA de Dumnezeu si chiar in Biblie este scris ca "Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii". exista mai mult feluri de FRICA? despre ce frica este vorba aici? va multumesc, Doamne-ajuta! Ana în 21.01.2011

Biserica indeamna sa avem frica de Dumnezeu,tocmai pentru a nu deveni intelepti fiindca ea are nevoie de supusi,de oameni infricosati care sa nu se intrebe,ci sa ia totul asa cum le este prezentat.E o hotarare luata la nivel de conclavuri in sprijinul careia s-a mai "taiat" cate ceva din scripturi,se mai lasa asa "in doi peri" intelesul,iar unii dintre slujitori chiar nu patrund acest inteles,oricat de loiali ar fi credintei. Pe de alta parte,notiunea "frica de Dumnezeu" din biblie poate fi intr-adevar inceputul intelepciunii.De ce spun aceasta?Pentru ca invit la o constientizare.Stim ca Dumnezeu e iubire.Indiferent ce ne-au spus bisericile despre Dumnezeu,acest adevar nu au putut sa-l nege.Reflectand la la cele doua enunturi,constatam ca avem de-a face cu o aberatie si ne intrebam:"Daca Dumnezeu e IUBIRE,cum as putea sa-mi fie frica de iubire?" Aceasta intrebare pertinenta ne face sa ne uitam mai cu luare- aminte ,sa scormonim intelesul adanc al celor spuse.Deja,suntem mai intelepti ca acum am depistat aberatia si ne dam seama ca acolo "batea" enuntul din biblie. Cand te opresti din repetatul inconstient al unui enunt si-i privesti adancurile,gasesti, pentru tine mai intai,alt inteles care nu putea sa se produca fara participarea constiintei tale.Ce dovedeste asta?Ca ai devenit mai intelept. In cazul de fata ,notiunea "frica de Dumnezeu" ti se prezinta in noua ta intelepciune ca fiind un nonsens si,pentru ca tocmai ai iesit din randurile celor care se mai supun indemnurile bisericilor,iti dai seama ca neintelegerea,lipsa de intelepciune a dus la o astfel de interpretare.O data ce intelepciunea a inceput in constiinta ta,o poti aplica multor notiuni care au o incarcatura nebanuita,nu ca atunci cand sunt luate asa, "dupa ureche" si atunci accepti si pe cei care n-au inteles inca ,pentru ca nu de mult erai ca si ei. Oricate forme ar imbraca frica,ea este una:frica de moarte,de anihilare iar Dumnezeu este VIATA,TRAIREA.Cum ar putea "A TRAI" sa te omoare ? Altfel privit;daca Dumnezeu este TOT CEEA CE ESTE si EU SUNT,inseamna ca si eu sunt Dumnezeu si atunci...sunt indemnat sa-mi fie frica de mine.Reflectand ,constat inca o aberatie si,iata inca o manifestare a intelepciunii. La orice privesti cu luare aminte ,poate deveni inceputul manifestarii intelepciunii ca ea este in orice om,dar e adormita de...repetitii asupra carora nu ne-am canalizat observarea. Multumesc pentru intrebari.Sunt continatoare de raspunsuri. Lucica în 21.01.2011

Sincer ma bucur,Ana,ca ti-a servit.Si mai am o reflectie personala ,ca o completare la cele spuse anterior. Stim ca iubirea inseamna absenta fricii si ca Dumnezeu e Iubirea,deci,profitandu-se de neatentie,am fost indemnati SA NE FIE FRICA DE ABSENTA FRICII !!! Lucica în 28.01.2011

"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Mate Lemon Mate Lemon

Mate Lemon - Ceaiul Pur îți conferă o stare de bine, atât pentru corp, cât și pentru minte și spirit. Această infuzie de Yerba Maté din America de Sud, Myrtle australian și ceai ...

Inteligența Cosmosului Inteligența Cosmosului

Cine suntem și de ce suntem aici sunt întrebări care preocupă omenirea de mii de ani. Este oare întreg universul, incluzând micuța noastră planetă, un rezultat al întâmplării ...

Minte Nemuritoare Minte Nemuritoare

Oare conștiința noastră – mintea, sufletul sau spiritul – ia sfârșit odată cu moartea corpului? Sau continuă să existe undeva, poate pe alte tărâmuri sau în alte dimensiuni ...

CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII

Istoria spirituală a Umanităţii este una cu cea a plantelor sacre care au fost folosite ritualic în toate timpurile, pe toate continentele. În ultimul secol, psihologia transpersonală a explorat ...

Workshopuri relevante

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

x