Maestrul Interior rubrica 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Publicat la 10.01.2017 Comentarii

 Horia Francisc- Țurcanu

 

Trecut versus Prezent

Fie că suntem conștienți de acest lucru sau nu, viața noastră este transformare perpetuă. A rămâne ancorați în structuri, fie ele de gândire, emoționale, relaționale sau corporale, generează durere, conflict interior. Tendința naturală a Ființei este către conexiune, creație perpetuă, exprimare de sine în ceea ce facem și suntem, în relații și în orice dimensiune, inclusiv în gândire. În vreme ce ego ne cere conservarea vechilor structuri din motive de securitate. Ego se teme de schimbare. Inima o cere. Conflict. Criză.

2017 este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin gest, atitudine, putere interioară de a crea realitate, devin gândire nouă și trup nou. Trecutul se dizolvă în fața puterii lăuntrice omului conștient. A trăi la nivelul Maestrului Interior presupune curajul uriaș al ridicării în picioare, al recuperării verticalei în ciuda a ceea ce am fost. Transformarea lăuntrică este completă doar în momentul în care reușim să trăim pe măsura propriei revelații despre noi înșine. Este victoria Prezenței asupra vechilor roluri și identificări și este însoțită de o transformare substanțială a calității experienței de viață.

Primejdie și oportunitate

Anul care s-a încheiat s-a petrecut sub semnul cifrei 9. Înnoire, pregătirea unui salt, a unei transformări cuantice a realității, o reașezare a întregii experiențe de viață numite trecut în interiorul ființei, o schimbare a perspectivelor. Inevitabil, marile transformări se petrec prin crize. Încă. Primejdie și oportunitate în același timp. Este despre depășirea fricii existențiale, despre noi alegeri și noi moduri de a fi în această lume. Timpurile petrecute sub semnul cifrei 9 sunt despre a merge dincolo de frică, de identitate, de ceea ce credem că suntem și despre spulberarea limitelor. Limitele sunt frică. Sunt graniță. Sunt despre pot sau nu pot. Ele sunt întotdeauna gândite și reprezintă trecutul, concluziile asupra realității pe care le-am tras în urma unor experiențe personale sau ale altora. Astfel, orice criză este un conflict între trecut și ceea ce suntem acum.

2016 a fost un timp al regăsirii puterii personale prin traversarea crizei. Majoritatea oamenilor cred că puterea personală se referă la puterea asupra celorlalți. Este o eroare. Singura adevărată putere se referă la puterea de a crea realitatea pe care o dorim și singura sa limită este una interioară, trasată prin frică, prin ancorarea în trecut, prin credința în limitare. Este despre identitate, adică despre ceea ce credem că suntem la un anumit moment dat.

Călătoria Inimii este numele generic pe care îl poartă procesul transformării interioare. În mod sincronic, toate procesele desfășurate în anul care a trecut, toate călătoriile noastre de conștiință au fost convergente acestui nivel al recuperării puterii lăuntrice. Cumva, oricare au fost temele Călătoriilor noastre, ele au avut legătură cu depășirea fricii existențiale, cu alegerea între primejdie și oportunitate. Atunci când privim din perspectiva trecutului, orice înnoire pare o primejdie și este însoțită de frica de a schimba ceva în propria viață, în atitudini, în relații, în modurile de gândire a realității. Experiența trecută a vieții tinde să strâmtoreze momentul prezent, să-l îngusteze. Definindu-ne prin trecutul nostru, nu facem altceva decât să-l re-creăm, la nesfârșit. Ziua de mâine va semăna cu cea de azi și cu cea de ieri. Corpurile noastre se usucă, la fel ca și relațiile noastre cu ceilalți, sudate în obiceiuri, energia vitală secătuiește, gândirea, repetitivă și din ce în ce mai uscată creează mereu și mereu aceleași griji și consolidează aceleași perspective. În mod straniu, ancorarea în trecut conduce la repetarea acestuia și la îngustarea experienței de viață sub toate aspectele. Am vrea să schimbăm ceva, dar nu avem curajul să o facem. Frica față de noutate ia forme bizare. Justificăm rămânerea în modele vechi de existență în nenumărate forme, viața trece pe lângă noi în vreme ce crizele de toate felurile escaladează. Crizele exterioare sunt expresia crizei interioare și a fricii de a schimba. De cele mai multe ori frica de schimbare este mai puternică decât durerea de a rămâne în situații vechi. Majoritatea oamenilor nu pot schimba lucruri esențiale decât în urma unor crize majore de viață.

La începutul acestui an, 2017, pot afirma aici cu deplină responsabilitate: nu mai este nevoie de criză pentru a face marile transformări interioare. Nu mai este nevoie de suferință pentru a face uriașul salt de calitate al conștiinței. Nu mai este nevoie de crize majore de viață pentru a face marile alegeri care schimbă complet realitatea trăită a vieții.

Despărțindu-se de trecut, identitatea noastră veche moare. Atunci când credem că noi suntem identitatea pe care ne-am asumat-o, construită in integrum din trecut, credem că transformându-ne, murim. Într-un fel este adevărat. Murim. Pentru a renaște. E nevoie să găsim curajul enorm de a renunța la atitudini vechi, la gândire veche, la acel ”așa sunt eu”, pentru a renaște.

A muri și a fi liber

”Vom muri și vom fi liberi”. Acesta este strigătul crizei care conduce la transformare. 1989 a fost de asemenea petrecut sub semnul cifrei 9. A fost nevoie de un uriaș curaj de a merge dincolo de ceea ce credeam că suntem. Pentru a schimba lumea exterioară a trebuit operată o extraordinară schimbare interioară și depășite condiționări atât de grave încât părea că trebuie să trecem prin moarte pentru a le împlini. În mod straniu, acest strigăt – vom muri și vom fi liberi, m-a însoțit în toți acești ani și a devenit expresia transformării interioare. În nenumărate momente am crezut că voi muri. Și într-un fel am murit de mii de ori, pentru că cel care am fost, a murit. Pentru a învia în feluri diferite. Nenumărate straturi de identitate au căzut, și fiecare a fost o moarte. Acel curaj de a merge mai departe, pentru mine, este codat în acest strigăt interior care reprezintă alegerea de a lăsa, de a abandona o identitate veche, un set de credințe, un mod de a gândi, a fi, și de a crea o nouă relație cu mine însumi și cu lumea.

Pe niveluri diferite, cu anvergură diferită, 1989 și 2016 seamănă foarte mult. Anul care se încheie acum a fost anul unei revoluții interioare care s-a manifestat la nivelul percepției realității, al alegerilor, al felului în care marile noastre Călătorii de conștiință s-au petrecut. Ca și atunci, primejdia și oportunitatea au fost aspecte ale unei singure realități, ale unei singure experiențe. Noi toți am avut de ales între a rămâne prizonierii trecutului, al labirintului pe care îl creăm atunci când suntem în identificare, în inconștiență, fără să ne dăm seama, și a schimba încă odată felul în care ne raportăm la realitatea vieții. Esența acestei schimbări constă în a ne opri din căutare, din a ne asuma centrul realității și statutul de creatori ai acesteia. În clipa în care ne oprim, construcția labirintului ”exterior” se oprește iar porțile unei noi percepții se deschid. Este începutul extraordinarei aventuri care conduce la trăirea Maestrului Interior. Pentru a funcționa la nivelul Maestrului, care este un nivel al propriei noastre conștiințe, este nevoie să renunțăm la vechea noastră identitate. Să murim.

Un timp foarte îndelungat, marile transformări ale umanității au fost operabile exclusiv prin crize. Ele au condus mereu la momente în care formele trecutului au intrat în disoluție pentru a face loc unor noi realități. Experiența vieții, personală și colectivă, intră într-un fel de vâltoare din care iese transformată. Moarte și renaștere. Crizele interioare și cele ”exterioare” sunt expresii ale acestui proces de transformare și de devenire a conștiinței. Această revelație, că realitatea exterioară este oglindirea fidelă a ceea ce se petrece în interior, este un punct de transformare prin care, inevitabil, trecem toți într-o bună zi. Putem amâna momentul, dar într-o bună zi, față în față cu criza, va trebui să alegem altfel.

Frica de transformare este frica de moarte a ego-ului identificat cu structuri de gândire, emoție, atitudine, cu modele de relaționare care determină inclusiv realitatea fizică și corporală pe care o experimentăm. Deși pare o moarte și este însoțită de frică, în cele din urmă, durerea provenind din experiența vieții devine mai mare decât frica. Atunci murim pentru a fi liberi. Cedăm vechile structuri și facem loc unui nou început.

Întregul an 2016 a fost despre găsirea acestui imens curaj de a schimba.

2017 este despre a crea ceea ce dorim să creăm în viețile noastre.

Prezență și integritate

Premisa absolută a transformării interioare este cultivarea Stării de Prezență în viața de fiecare zi. Nu este suficientă o trăire, într-un weekend, la una dintre Călătoriile Inimii. Viața noastră este marea Călătorie. Fiecare clipă în care suntem identificați cu trecutul nostru, cu modelele noastre de gândire moștenite sau dobândite, este o clipă pierdută în care Viața trece pe lângă noi. Cea mai importantă caracteristică a explorărilor noastre în 2016 a fost aceea de susținere a proceselor individuale de transformare interioară. Înainte era miza era aceea de a trăi, măcar un moment de Prezență, un moment de deschidere a porților inimii și de percepție integrală a Realității. Acum nu mai este vorba despre acest lucru. Cea mai mare parte a călătorilor inimii trăiesc deschiderea de la prima experiență. Acum este vorba despre a trăi pe măsura Revelației. Foarte mulți dintre voi au descoperit deja mijloacele simple ale experienței deschiderii și se află în pragul dificil al marilor schimbări. E dificil pentru că identitățile pe care ni le-am asumat credem că ne reprezintă și că dacă nu vom mai fi cine am fost, nu vom mai fi nimic. Echivalează cu o moarte. Frica, mai puternică decât dorința de eliberare?

Privește înlăuntrul și împrejurul tău cu onestitate. Realitatea vieții tale vorbește de la sine. Fiecare știe în adâncul său adevărul despre sine și ceea ce are nevoie schimbe pentru a trăi în bucurie. Starea de Prezență în mijlocul situațiilor vieții tale va deschide calea clarității de a vedea adevărul.

Integritatea se referă la curajul de a rosti adevărul față de sine, de a nu ne mai minți pe noi înșine, se referă la acea claritate a perspectivei interioare, dar și la a schimba în sine. A vedea Adevărul nu e suficient. E nevoie să trăim în conformitate cu acest Adevăr. Altfel, Adevărul despre noi înșine nu face altceva decât să contribuie la durere și consolidează acel nu pot, nu merit, nu reușesc. De aceea nu este destul să trăim într-o călătorie de conștiință revelația. Revelația cere să fie integrată în viață. Altfel adâncește dualitatea și durerea.

Inima sau ego

Toată lumea ”știe” textele spirituale despre ”urmează-ți inima”. Puțini însă pot desluși între vocea inimii și vocea propriei minți. Această deslușire poate veni exclusiv prin experiența Stării de Prezență. Vocea inimii poate fi percepută doar când mintea tace. Trăirea Prezenței este trăirea propriei inimi. Cea mai mare parte dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, ați trăit deja Prezența într-una din Călătoriile noastre interioare, ați trăit identitatea largă a Inimii și sunteți în stadiul integrării în propriile experiențe de viață a ceea ce trăiți împreună cu noi în călătorii. Sunteți în mijlocul procesului transformare. Nenumărate tendințe contradictorii vă trimit în direcții diferite, în alegeri diferite. Iată mai jos o concisă dare de seamă și un ghid menit să vă susțină în recunoașterea acestor tendințe și în integrarea alegerilor voastre în viața de fiecare zi. E un fel de busolă.

Busola

Orice ființă aflată în experiența umană dorește în ultimă instanță câteva lucruri foarte simple care reprezintă natura noastră profundă. Sunt cele pe care le dorește inima noastră și sunt în rezonanță cu atributele fundamentale ale existenței, ale vieții, ale întregului.

1.Dorește conexiune. Este vorba despre relația cu ceilalți, cu lumea, cu existența. Conexiunea depinde de atitudine: închis/deschis. Antinomia pentru conexiune este separarea. Inima dorește conexiune, ego dorește separare. Conexiunea aduce bucurie, deschide porțile autenticității, exprimării, creației libere. Separarea aduce frică, neputință, prudență în  exprimare, dorința de control, însingurare. Existența este una. Nevoia profundă de conexiune este urmarea acestei naturi în esență unitare a existenței. Este o nevoie naturală. Reprezintă unul dintre atributele divinității interioare.

2. Dorește exprimare de sine, adică să creeze lucruri, situații, configurații de realitate care să-l reprezinte. Asta aduce bucuria de a trăi, sentimentul valorii precum și abundența. Creativitatea este de asemeni unul dintre atributele divinității interioare și de aceea o necesitate absolută a omului. Cea mai comună formă de creație sunt relațiile noastre în care se exprimă natura noastră profundă. Inima dorește exprimare liberă, autentică, dorește să creeze pe măsura sa și găsește în creație bucuria. Se recunoaște pe sine în creațiile sale. Ego limitează creația pentru că se teme. Vrea siguranță, confort și stabilitate, vrea ca viitorul să fie la fel cu trecutul pentru că altfel se simte amenințat. Este inamicul creației libere și astfel se opune unei tendințe fundamentale a inimii. Încearcă să controleze curgerea vieții, se teme de necunoscut, de surpriză, de diversitate și astfel limitează dramatic anvergura experienței de viață. Inima vrea experiențe noi, lărgime, noutate, diversitate.

3.Dorește expansiunea experienței de viață, adâncirea ei, pentru că în adâncurile ființei zace îngropată conștiința universalității, memoria adâncă a adevăratei noastre naturi. Inima este pregătită în orice clipă să lase în urmă totul, concluziile vechi, gândire veche, traume, pentru a merge mai departe, pentru a lărgi experiența vieții. Ego nu uită, nu iartă, trăiește în modele de gândire, emoționale, relațiile sale sunt mereu la fel, ca și măștile sale. Are principii de care se agață, căci fără reperele sale se simte amenințat. El limitează expansiunea experienței de viață din frică. Vrea asigurări, garanții. Abundența luxuriantă și imprevizibilă a Vieții îl îngrozește. Tendința de a conserva perspective, judecăți, situații, toate acestea se opun expansiunii. Așa apare criza.

4.Dorește echilibru, armonie, curgere, integrare. Sunt nuanțe ale aceleiași realități. Inima tinde să vadă dansul contrariilor ca pe elemente complementare. Ego este poziționare și, deci, negare. Inima pulsează între zero și unu precum Viața însăși, înaltă și profundă, luminoasă și întunecoasă, feminină și masculină, rafinată și densă, divină și umană toate în același timp. Inima tinde către integritate, către unificare, către pulsația care aduce armonia contrariilor. Ego se poziționează tăios, crezând că diferite lucruri îl reprezintă și altele nu. Incapabil să vadă întregul, judecător, recunoaște doar lucrurile de care nu se teme și astfel rămâne etern în dezechilibru, dizarmonie, conflict, încleștare și luptă.

Acestea reprezintă un set bazic de instrumente pentru a recunoaște tendințele contradictorii din interior și pentru a putea alege. Practica stării de Prezență așa cum o cunoașteți din călătoriile noastre aduce Conștiența și deschide posibilitatea de a alege. Orice situație, relație, structură de realitate la care suntem parte poate fi evaluată în funcție de aceste criterii. Alegerile care conduc spre deschidere, conexiune, expansiune a experienței de viață, echilibru, exprimare de sine, creativitate, care aduce noutate și experiențe noi, sunt în direcția dorințelor sufletului nostru. Alegerile făcute din frică, din indolență, din neputință, din închidere, încremenire, rigiditate, suspiciune, control etc, care tind să perpetueze situații vechi modele de gândire, emoționale, relaționale întemeiate pe trecut, sunt ale ego-ului.

Harta

Toate acestea se exprimă în corp, energie, emoții, gândire. Când suntem în Prezență este ușor de recunoscut în peisajul interior răspunsul.

Calea inimii aduce în corp starea de bine, curgere, mișcare, putere, vitalitate, sexualitate,  sănătate, puterea de a înfăptui, entuziasm.

Calea lui ego aduce în corp încremenire, răceală, duritate, închidere, tensiune, indolență, slăbiciune și în cele din urmă boală și moarte.

Când ai de făcut o alegere, ascultă corpul. Starea ta de sănătate fizică este un indicator al măsurii în care ești identificat cu trecutul și al măsurii în care ai nevoie de alegeri noi.

 

Calea inimii aduce în relații curgere, frumusețe, compasiune, noutate, descoperire eternă a celuilalt și a sinelui. Relațiile devin dinamice, vii deschise, iubirea în nenumărate forme devine fundalul acestora.

Calea lui ego aduce în relații roluri vechi, dependență, falsitate, pretenție, mască, prefăcătorie și nefericire. Judecata de sine și a celuilalt otrăvește mediul interior. Orice relație în care nu s-a schimbat nimic în ultimul timp, are nevoie de reformă. Rolurile care s-au sudat au nevoie de conștientizare și transcendență pentru ca relația să supraviețuiască. Cum sunt relațiile tale? Câte din ele au nevoie de reformă? În câte din ele măștile au încremenit în rol?

Privește acum la emoțiile predominante în relații. Dacă predomină furia, frica, frustrarea, rușinea, vinovăția, tristețea – atunci relațiile sau situațiile de viață respective sunt izvorâte din ego-uri imature, din trecut care a rămas suspendat în timp.

În astfel de structuri de realitate, alegerile făcute din perspectiva inimii aduc deschidere. emoțiile dureroase se transformă în conexiune, în a simți, și este poarta către percepția adâncă a celuilalt și a umanității.

Calea lui ego aduce la nivelul percepției și al emoției tensiune, închidere și toate emoțiile care derivă din aceasta. Mulți oameni, deși trăiesc realități emoționale distructive, refuză să facă alegeri și acțiuni care ar schimba realitatea vieții. Ego moare, dar nu se predă.

Privește la cât ai curajul de a schimba în viața ta și vei avea o perspectivă asupra gradului de închidere/frică pe care îl trăiești.

Calea lui ego aduce la nivelul gândirii agățare de ceea ce crezi că știi, de sisteme de referință vechi, gândire compulsivă, nevoie de control - expresie a fricii, îndoială de sine și de oameni, neîncredere, agățare de trecut. Capacitatea ego-ului de se auto-justifica în închiderea sa este uriașă. Egalată doar de capacitatea sa de a proiecta responsabilitatea propriei nefericiri pe ceilalți.

Calea inimii eliberează gândirea din cercurile repetitive, creează gândire liberă, nouă, creativă, deschisă, creativă, disciplinată, menită să împlinească în această lume măreția lăuntrică a ființei și să încarneze Visul.

Privește la gândirea ta. dacă nu ești stăpânul gândirii, ești sclavul ei. Viața este labirint.

Conexiunea, creația, expansiunea și integritatea sunt nevoile sufletului, ale inimii.

Tot ceea ce crezi că vrei sunt mijloace pentru a obține în cele din urmă cele de mai sus.

Aceasta este o succintă hartă & busolă menită să slujească acelora care aleg să schimbe ceva în viața lor și care vor să deslușească în tendințele interioare, contradictorii, dorințele inimii de cele ale ego-ului.

2017

Un drum străvechi ajunge la rezoluție, o uriașă aventură a Conștiinței devenită Om trece pe un nou palier al percepției. Adică al Conștienței. Pentru unii dintre exploratorii încarnați ai acestei dimensiuni nu mai este nevoie de criză de transformare, nu mai este nevoie de suferință.

Ne-am temut de densitate, de pământ, de corp, am crezut că a fost o condamnare, dar nu mai este așa. În cele din urmă ne-am deschis percepției adânci a realității și am trăit spiritualitatea profundă a Pământului, la fel de prețioasă ca și cea înaltă, a Spiritului. Spațiul pe care am ales să-l locuim, face parte din noi, deși am crezut că este străin. În corp și în această lume densă, suntem acasă.

Am crezut că este o dimensiune a durerii, a prizonieratului, a trădării și a iluziei, am crezut că suntem singuri și am căutat în mii de relații și mii de vieți conexiunea cu ceilalți, în speranța că vom putea sparge această singurătate a sufletului aflat în trup. Am aflat în cele din urmă că doar trupurile noastre par separate, restul ființei noastre este un vast Împreună, o rețea inimaginabilă pentru bietul ego și asta deschis porțile eliberării din frică.

Am crezut că este o lume a fricii, a furiei și a emoțiilor distructive. Am descoperit că ele sunt doar închidere milenară, a cărei energie poate fi transformată în putere creatoare. Am fost victimele fricii, propria noastră creație, și am putut să ne eliberăm descoperind că suntem sursa oricărei experiențe de viață. Am învățat în cel din urmă să administrăm lumea magică a energiilor interioare, a stărilor pe care le credeam că ”ne sunt date”. Asta a deschis porțile vindecării interioare. O imensă experiență de viață aflată în straturile adânci ale inconștientului a devenit accesibilă și energia blocată acolo a devenit liberă, disponibilă pentru a fi investită în experiență pe un nou palier. Un salt cuantic, de calitate a experienței umane se naște prin noi.

Și acum, porțile sunt deschise. 2017. Ce vom face cu această uriașă experiență, cu această uriașă energie care stă în mâinile noastre?

Călătoria propriilor voastre inimi a ajuns în acest prag. Foarte mulți dintre voi ați trăit Adevărul despre voi înșivă. Unii ați preferat să-l îngropați la loc, considerând ceea ce ați trăit un fel de iluzie, de-a dreptul inconfortabilă și imposibil de integrat pentru că intra în dezacord cu gândirea, emoțiile, poziționările egoului vostru. Pare mai confortabilă scufundarea în labirinturile dimensiunii orizontale. Dar nu este așa. Odată trăit adevărul, orice întârziere a alinierii vieții de fiecare zi cu acesta, creează suferință.

Puteți schimba asta acum.

Mulți dintre voi sunt în stadiul scormonirii în adâncurile ființei, în căutarea poveștilor despre voi înșivă, a traumelor, a problemelor. Când nu găsiți nimic vă inventați probleme. Și acesta este un rol. Cel al căutătorului, a celui care vrea cunoaștere și vindecare. Numai că o doriți de la nivelul minții. Ego e singurul care crede că e ceva de vindecat sau de aflat. Maestrul, aflat în Starea de Prezență, vede cu claritate că întreaga Cunoaștere este chiar experiența directă a Ființei, a Prezenței, a Adevărului. Întreaga Vindecare constă în a trăi aici, acum, acest Adevăr despre sine și despre realitate și asta vindecă întregul trecut. Atunci când credem că mai este ceva de vindecat, suntem în trecut. Voi ați avut deja experiența directă a Ființei, a Prezenței de nenumărate ori, dar forța de seducție a labirintului vă întoarce cu fața încă spre trecut.

Puteți schimba asta acum.

Alții sunt prinși în păienjenișul propriei creații inconștiente. Situațiile de viață sunt propriile noastre creații. Dacă sunt inconfortabile este pentru că voi nu mai sunteți cei care le-au creat atunci. E din nou un conflict cu trecutul. Disconfortul va fi din ce în ce mai mare până când veți schimba atitudinile voastre în interiorul structurilor de realitate pe care le-ați creat. Dar, uneori, nici măcar asta nu folosește. Trebuie schimbate situațiile. Asta nu e posibil fără a schimba gândirea, structurile emoționale și poziționările din care au fost create. Uneori vă veți simți prizonierii acestor situații și asta doare. Puteți schimba însă chiar și acest lucru. Voi sunteți creatorii, voi le puteți de-crea. Nu mai este nevoie de suferință.

Ultima redută este acel blestemat ”nu pot”, făcut din frică, furie, rușine, vinovăție, neîncredere și judecată de sine. Dar ați trăit deja această eliberare. Odată trăită ea poate fi adusă în dimensiunea liniară a realității voastre, în viața de fiecare zi, în job, în relațiile voastre cu ceilalți, cu lumea, cu banii, cu orice vă doriți. Singurul lucru care vă poate împiedica este lipsa de încredere în propria voastră experiență. Și asta poate fi însă, schimbat.

2017 este anul unui salt de calitate a experienței voastre de Conștiință și de Conștiență și poate deveni un salt al calității experienței voastre viață. Spuneam mai sus că orice ființă umană își dorește aceleași lucruri în ultimă instanță. Conexiune sau relație, bucuria creației, exprimării de sine, lărgirea experienței de viață. Bucuria de a trăi le adună pe toate, căci nu e posibilă dacă vreunul dintre atributele Ființei lipsesc din viața voastră. Dacă bucuria nu este, atunci ceea ce faceți și sunteți este expresia unei identități pe care ați creat-o în trecut.

Bucuria de a trăi este cea mai înaltă formă de întrupare a divinității. Iar durerea, pentru unii dintre voi, a devenit mai degrabă o obișnuință din care refuzați să ieșiți din frică. Frica de noutate, de expansiune, de măreție, frica de a crea realități noi, frica de a nu reuși, frica de ce vor spune ceilalți etc. Ați trăit tot ceea ce era nevoie să trăiți pentru a vă elibera de frică. 2017 este un timp sacru pentru voi, căci puteți începe să creați liber realitate.

Creația Conștientă de Realitate este atributul acelora care trăiesc la nivelul Maestrului Interior. Acesta trăiește în Prezent. Este centrat, deschis, vertical, conștient. Simte totul.

Gândirea este un instrument ascultător pentru cel care trăiește măiestria interioară, care servește încarnării, materializării Visului său. Este o gândire deschisă, vie, creatoare de realitate, disciplinată. Maestrul gândește ceea ce dorește, conștient că ceea ce gândește devine realitatea experienței sale de viață.

2017 este timpul Creației Conștiente a propriei vieți.

Se dedică toate acestea studenților Școlii Maestrului Interior.

Amen, Agnis

 

 

 

 

 

 

 




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Workshop / Eveniment

2% pentru
Asociația de Terapii Transpersonale

O viață trăită conștient, în acord cu Adevărul nostru profund, aceasta este Consacrarea ultimă a Călătoriei Inimii. Absolut toate Workshop-urile, Seminarele, Conferințele sau Programele noastre educaționale sunt subscrise acestei Consacrări. Acum trăim vremurile în care Umanitatea își descoperă adevărata măreție și frumusețe. 

Conștiința Umanității se transformă!
 Iar fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. Participă și tu la această Transformare, direcționând 2% din impozitul pe venitul anual impozabil către:
Asociația de Terapii Transpersonale
Completează cu datele personale și semnătura ta Formularul 230 dacă deții venituri din salarii sau Formularul 200 dacă ai venituri din alte surse. Restul rubricilor nu trebuiesc completate.

Poți depune acest formular până pe 25 mai 2017 la Administrația Financiară de care aparții sau ne poți trimite nouă Formularul completat de tine, iar noi îl vom depune la Administraţia Financiară.

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Teme articole

Cărți relevante

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Setea de întregire Setea de întregire

Această carte este o hartă a regăsirii de sine. Sentimentul alienării, al golului interior, face ravagii în lumea occidentală a zilelor noastre. Însingurați, cetațenii acestei lumi rătăcesc ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR

Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Arta Respirației Conștiente Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Articole pe aceeași temă

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Dl. Ego și transcendența Dl. Ego și transcendența

Pentru a fi un bun cetățean, în rândul lumii, pentru a avea conexiune sub forma aprecierii, pentru a dezvolta relații, e nevoie să păstrăm măștile pe care le-am pus în copilărie. Le vom ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...

Nebunia de a gândi liber Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

Dependența de negativitate Dependența de negativitate

În unele cazuri negativismul este moștenit de la părinți, bunici, străbuni. O amprentă puternică această tendință de a vedea, mai degrabă, ceea ce nu funcționează în viața noastră decât ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Luppia Magna Luppia Magna
O Călătorie Inițiatică pe Godeanu

9 bărbați și o cățelușă gravidă. 100 de kilometri cât o 1000 de ani. Revelațiile Poienii lui OM. A mărșălui conștient prin propria existență. A face din a fi. Cercul magic împrejurul Sarmizegetusei. ...