Călăuza rubrica Comunicarea cu noi înșine prin scris

Publicat la 31.01.2017 Comentarii

Aurora-Monica Oprişe

Comunicarea, sub toate aspectele ei, are un rol esențial în existența noastră.

Comunicarea cu noi înșine, prin scris, sub forma unui jurnal, ne ajută să ne echilibrăm, să ne cunoaștem mai bine toate laturile și are efecte terapeutice.

„Ce rost ar avea să punem pe hârtie sau pe monitor cele mai intime gânduri?” vă puteți întreba.

Este de o importanță vitală să avem un dialog continuu cu noi înșine. Orice gând este energie. Odată pus în scris, energia este eliberată din interior și transpusă pe suportul de scris. De acolo ea poate fi direcționată conștient.

Ne este mai ușor să analizăm ceva atunci când îl privim din exterior.

Efectul terapeutic se manifestă prin eliberarea gândurilor din suflet (acea senzație de ușurare, odată ce am împărtășit), transferul energetic pe suportul de scris, posibilitatea privirii din exterior, neutru, analiza și selectarea gândurilor. De pe hârtie putem alege ce gânduri păstrăm și cele pe care nu vrem să le păstrăm, chiar dacă pe moment nu suntem conștienți de ele.

Atunci când suntem copleșiți de emoții, când suntem prinși în tumultul lor, ne e mai greu să fim conștienți. Prin consemnarea gândurilor și a emoțiilor noastre, avem astfel o evidență pe care o putem analiza ulterior, în timp.

Recitind scrisori vechi sau pagini de jurnal, de ani de zile, eu am reușit să-mi identific gânduri și programe care funcționau în mintea mea la acel moment și de care nu eram conștientă. Bine mi-am spus odată, concluzionând: „Eu îmi scriu mesaje pentru viitor.” Recitindu-le după o vreme era ca și cum aș fi avut un dialog cu mine, cea din prezent și cea din trecut. Fără critici, în acceptare totală. Fără condamnări. Prin înțelegere, ascultare, conținere. Și, desigur, reprogramare.

Am avut momente în care mă condamnam sau mă judecam pentru ceea ce am scris. Ulterior mi-am dat seama că asta făceam și cu mine, inconștient. Și astfel am învățat să mă accept așa cum sunt, azi într-un fel sau mâine în altul. Suntem mereu în modulare, face parte din existența noastră.

Ne schimbăm în timp, gândurile și concepțiile noastre se schimbă. Face parte din minunăția experienței umane pe care am ales să o explorăm, să o manifestăm sub toate aspectele.

***

Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu și întotdeauna am avut impresia că nu scriu suficient de bine. De unde venea chestia asta? Analizându-mi amintirile mi-am dat seama că simțeam asta în cadrul sistemului de evaluare din școală. Deși eram, de obicei, elev și, ulterior, student de nota zece, primeam critici și simțeam că nu mă ridic niciodată la înălțimea așteptărilor dascălilor mei. Simțeam că nu sunt suficient de bună, iar ei îmi oglindeau chestia asta, ridicând mereu ștacheta, standardele, până când simțeam că înnebunesc. Era mereu mai mult de făcut, o apreciere mai importantă de obținut, un trofeu mai important de cucerit. Iar această cursă nebunească nu înceta niciodată. Până când, observându-mă atent, mi-am analizat stările.

Presiunile interioare erau extraordinar de mari. Ele se manifestau în exterior prin oglinzile maeștrilor mei. Și când reușeam să trasncend propriile critici, să depășesc, să mă desprind de așteptările dascălilor mei (care erau, de fapt, propriile mele așteptări, oglindite) am observat că starea interioară s-a schimbat și creațiile veneau de la sine, într-o formă cursivă, frumoasă, necontorsionată de tensiune.

Când decideam în sinea mea că nu mai contează așteptările celor din jur, că nu mai contează rezultatele pe care le voi obține, creația curgea de la sine. Detașarea de orice fel de rezultate. Renunțarea la control.

Și atunci scriam de drag, pierzând noțiunea timpului, pierzându-mă în propria creație. Și, cumva magic, rezultatul era peste așteptările pe care le-aș fi putut avea ulterior.

Iar starea interioară era minunată. O senzație de plinătate, de libertate, de bucurie, care nu se putea compara cu senzația pe care o aveam cucerind trofeele. Era ceva mult mai presus. Trofeele nici nu mai contau. Ele veneau firesc. Iar eu eram eliberată de tensiune.

De ce simțeam eu că nu sunt suficient de bună este o altă poveste, cu rădăcini în copilărie. Parcursul meu școlar a fost doar o cale prin care mi-a fost oglindită propria percepție față de mine, prin intermediul dascălilor. Am reușit să ajung la această conștientizare abia atunci când mi-am adus atenția în interior și mi-am observat starea sufletească.

Privind apoi de undeva de sus, am analizat situațiile prin care am trecut și comportamentele mele, am identificat un tipar de acțiune care era prezent în viața mea și i-am căutat sursa. În cadrul acestui proces de autoanaliză au fost de mare folos notițele mele, efectuate de-a lungul timpului. Notițele ce descriau fapte din viața mea, expuneau gânduri și stări sufletești. Nu avea importanță valoarea lor ca text literar, ci erau esențiale în procesul meu de analiză. Erau mărturia a ceea ce se petrecuse în sufletul meu, la un moment dat.

Am acceptat deci, bucuroasă, să scriu despre propria experiență de transformare în cadrul Călătoriei Inimii, atunci când mi s-a propus. Deși ar părea o expunere stângace ori contradictorie uneori, fără a avea o valoare stilistică demnă de vreun premiu. Deși ar putea părea naivă, ori exagerată. Deși mă înspăimântă uneori această expunere publică. Deși, în urmă cu mult timp, ceea ce am scris în jurnale a fost folosit „împotriva” mea, sub formă de șantaj. Deși... Deși... Deși... Și iată cum mintea poate crea scenarii care să-mi pună piedici pe cale.

Am înțeles recent, în vara care a trecut, la Luncani, că a te îndoi de propriul har este ceva firesc. Și îndoiala vine din nevoia de a fi mereu aprobat de către ceilalți, de a fi apreciat, de a fi acceptat, vine chiar din neîncrederea în sine.

Învăț, încet-încet, să am din nou încredere. În mine. În oameni. În Umanitate. În Creație. Și în vise, puse sau nu pe hârtie, dar scrise cu semne de argint în sufletul meu.

Aurora Monica




"Credința este încrederea în ceva exterior. Încrederea se referă la profunzimea interioară a Ființei. Călătoria Inimii este transformarea care ne conduce de la Credință la Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Workshopuri relevante

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Dansul Inimii

Articole pe aceeași temă

Puterea Vindecătoare a Atingerii Puterea Vindecătoare a Atingerii

Când experimentăm atingerea, o atingere plină de afecțiune, de compasiune, o atingere conștientă, corpurile noastre produc hormonul iubirii – ocitocina. Acest hormon are foarte multe efecte fiziologice, ...

Rănile noastre – repere vechi Rănile noastre – repere vechi

Ne-ndrăgostim, spunem că iubim... Sperăm, visăm, facem proiecții, planuri. Și, dintr-o dată, totul se năruie. Măștile cad și vedem în culise. Vedem în culisele sufletului nostru, când ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului

Vindecarea lanțurilor transgeneraționale prin schimbarea perspectivei asupra unor amprente traumatice. De la iertare la Compasiune. Cunoaștere și vindecare prin expansiunea Conștienței. Identitățile unei ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II) ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Întrebări pentru mine, pentru tine... Întrebări pentru mine, pentru tine...
... născute din bunăvoința de a privi din nou... și din nou... și din nou

Umbra Mamei Pământ împiedică strălucirea Lunii să ajungă până la noi în a ei deplinătate. Asta se întâmplă acum, la Lună Plină cu eclipsă, în timp ce-mi pun, ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...