Călăuza rubrica Cuvinte care îmbrățișează existența

Publicat la 31.01.2017 Comentarii

Ioan Manole

Motto: Rostirea este rit, litania înfăptuirii Creației, vuietul misterelor încredințate.

Viața răspunde și la cuvintele mele, nu doar la dorințele profunde adăpostite în adâncul ființei, ci chiar la fațadele pe care le-am vopsit în vorbe incontinente pentru a sta cu spatele la suflet și a-l citi deformat în ochii realității căreia îi arătam măștile cu grimase înghețate.

Cine îmi alege cuvintele rostite, cine își asumă responsabilitatea, cine se înglodează în debitele săpate de istorisirile care târziu mi se dezvăluie ca făgăduieli făcute sorții ce mi-o recreez fără osteneală cu spusele pe care rareori le recunosc?

Experiență decupată

Mă jucam ca un magician, declamându-mi aroganța străvezie a biruinței asupra fricii supreme, un exercițiu epatant al devierii propriei atenții în recunoașterea unei unici limite, de anvergură:

”Văd moartea ca pe o prietenă care nu va veni decât când vom conveni că e timpul.”

Cuvinte goale înșiruite într-un ritm antrenant până când epifaniile revărsate continuu nu s-au putut abține a-mi fractura trufia, încă o dată: ”Dacă nu mă tem de moarte… de ce oare identific în mine atâtea frici mărunte, și anxietate, fără a deriva cumva din frica supremă negată?”

Consideram mereu că prin cuvinte pot să trunchiez după voie și cu beneficiul impunității realitatea, că o pot distorsiona, decupa, că mi-o pot prezenta mie și altora într-un scenariu adaptat, sărăcia inerentă verbalizării constituind temelia truismului ”o imagine valorează cât o mie de cuvinte.”

Mă întrebam uneori cum a greșit Creatorul furnizându-ne un instrument atât de precar, un apanaj al oamenilor dar totuși atât de departe de perfecțiune. Și dacă tot croia inevitabil realitatea, de ce să nu o influențez măcar prin limbaj, prezentând-o așa cum doream după ce eșuam lamentabil în a ține pasul cu EA? Ajungând să confund uneori reziduurile de memorie cu succesiunea palidă și intenționată de cuvinte pe care le jonglam în mințile ascultătorilor, uitând de prea multe ori că eram totodată cel mai fidel ascultător al meu; și prima victimă a manipulărilor cu scop sau doar pentru a anima o experiență aparent searbădă, desacralizând-o!

Zeci de ani am înșirat în număr covârșitor cuvinte goale sau încărcate cu potențialul jalnic al emoțiilor minimale accesibile ego-ului, profitând de inaptitudinea oamenilor de a decela cuvintele sacre, stârnite din inimă, de jucăriile intelectului.

Imaginația mea ”debordantă” nu depășea real o fază embrionară, câtă vreme nu conștientizam puterea maestrului de a suprasatura cu energie condensată fiecare cuvânt; făcându-l să vibreze în feluri care acoperă integral experiența, imprimând fiecărei rostiri Atenția, Prezența care se relevau rostogolind simțurile celui care ascultă, acutizându-le până la insuportabil, azvârlindu-l în trăirea experienței așa cum se petrecuse în clipa care se reîntorcea întreagă prin chemarea povestitorului.

Puterea de a trezi

Într-o noapte, călătorind cu maeștri treziți și netreziți încă, asemenea vorbe, inofensive în urechile celui nepregătit să primească, mi-au repovestit viața;

din hăurile de unde se manifestase, cu mărunțișurile și hălcile pe care le încercam uitate, într-o răsuflare desprinsă din efortul meu suprauman de a ține ochii fizici deschiși, pentru a pregăti recunoașterea ochilor lăuntrici care urlau în beznă:

”Ai dormit toată viața!”

Încărcătura atitudinii acestor vorbe care se dezlănțuiseră ca unică șansă și imediat îmi întorseseră spatele a transformat niște sunete în gheare care îmi scormoneau dureros trecutul în căutarea unei clipe-Pantheon al treziei, dincolo de starea de veghe mintal-trupească.

Cuvintele dor; durere inevitabilă la un moment dat.

Când asculți cuvinte izvorâte din centrul ființei, atomii se rearanjează, gândurile modulează cu evlavie energiile din umbra urzelii literelor; emoțiile se pleacă Existenței, organele trupului ciulesc urechile, pielea uită că i-am dat misiunea grănițuirii, rarefiindu-se și lăsându-se pătrunsă în fiecare por; canalele energetice din legende se deschid în trupul în care ne petrecem riscul viețuirii pentru a primi binecuvântarea creației.

O simplă formulă matematică sau un simbol mistic pot declanșa în organismul corp-minte sentimente și emoții de o intensitate comparabilă cu experiența reală a re-creatorilor succesivi ai acelei ecuații convenționale. Repovestirea nu poate fi rezumată, experiența corect re-produsă în limbaj se translatează în corpul întâmplării originare, trăindu-se din nou, aceeași creație într-o formă nouă.

Ucenicul conștienței

Dar cuvintele devin deseori cărăușii forțelor distrugătoare. Aruncate cu nepăsare sau aruncate cu furie, ură, teamă, tristețe penetrează viral, cu violență, fragilul ansamblu protector al minții destinatarului vizat sau colateral; iar corpurile somatizează doar cu întârzierea cerută energiilor toxicizate să le adopte densitatea.

Creație-distrugere, manifestat-nemanifestat, construire-demolare, naștere-moarte, sunt cupluri care tind a exprima ”voința” neînțeleasă a Creatorului de a crea și de-crea neîncetat, cu fiecare respirație divină;

distrugerea înglobând atributul sacralității în aceeași măsură, inclusiv prin cuvintele nimicitoare, azvârlite din desișurile inconștienței și, mai ales, a inconștienței cvasi-asumate.

Am folosit această argumentare ca justificare a alegerilor mele de fiecare moment în mânuirea neatentă sau intenționată a cuvintelor, invocând zeul manipulării ca protector al artei mele de a dirigui oamenii care credeam că au nevoie de îndrumarea sau condamnarea minții mele.

Mă poziționam cu mândrie de partea luciferică a cunoașterii adânci a limbajului, indicând spre lumina orbitoare din care coborâse această operă întunecată, spre imperiozitatea echilibrării diafanului – numind cinic căutătorii de norișori roz și pufoși - pe care îl disprețuiam fără a căuta sursa acestei emoții măcinătoare.

De câte ori mi-am promis să controlez fiecare cuvânt înainte de a-l rosti, uneori propunându-mi nerealist să merg la rădăcina vorbelor, la supravegherea gândurilor, din preaplinul voinței minții mele, ca unic instrument bont cu care credeam mândru că pot controla această ”simplă” stadializare a creației dăruită oamenilor?

Era doar o fantasmă… cu aceleași șanse de succes precum ale copilului care vrea să se moșească singur.

Cineva mi-a spus că mânuiesc cuvintele ca pe o armă; prea des; cu aceeași dibăcie cu care le-aș putea emerge în lume ca leacuri. Cuvintele dure, ferme sunt uneori utile, ca formă de terapie, ca bisturiu al trezirii. Cuvintele formale, convenționale, din pură ”distracție” sau pentru a umple un gol care putea crea nemișcare nu au însă nicio scuză, înseamnă energie disipată fără rost, pentru că nici un gest nu este inutil și am capacitatea de a alege în ce spectru vreau să creez.

Indiferent că tac ori vorbesc cu rost sau din inerția inconștienței, creez ceva, și creația neutră nu există! Decât acolo unde nemanifestatul se transformă neîncetat în fenomen, acolo unde Creația este primară, inaccesibilă în întrupare.

Chiar și ironiile acide mult reproșate mie descriu o experiență; una a vorbitorului, suferindă, mustind a descătușare cu orice preț. O altă ființă pogorâtă printre noi din compasiune m-a comparat odată cu teroriștii care plantează bombe, asimilând scuiparea de vorbe otrăvite cu poluarea pământului și a corpurilor umane cu radiații distructive;

ambele intervenții inconștiente în trupul ființei colective, diferențiate numai în densitatea energiilor manipulate; cu responsabilități similare.

Grăirea direct din minte nu doare; trece la fel de direct în suferință; suferință care putea fi evitată prin Prezență în clipa rostirii, care aducea cuvântul creat în câmpul responsabilității.

Cuvintele decurgând din inimă, ca izvor, și doar modulate în sintaxă ca unic rol al minții, clădesc calea de asumare a rostirii.

Magia incantațiilor nu a apărut din neant și nu se îngrădește la basme și filme fantastice. Probabil că anumite combinații de cuvinte, rostite cu încărcătura energetică potrivită, pot distruge vieți sau planete întregi; sau, dimpotrivă, pot vindeca.

Vindecarea nu echivalează cu a planta în deșert sau a da o funcție nouă unui organ, ori a schimba un chip dat; e doar lăsarea vieții să-și manifeste atitudinea și energia integral, cu magnificență acolo unde îndrepți dorința terapeutică încorporată în rostire.

În loc de epilog

Privind cu amplitudinea adecvată, încep să cred că nicio întâlnire nu este întâmplătoare (da, știu, e un truism), niciun cuvânt nu este îndeajuns de nevolnic încât să nu îmi influențeze viața, nicio experiență nu poate lipsi fără a mă dezbrăca de unicitate; și cuvintele alese să îmi descrie experiența, îi redefinesc structura intimă.

Astfel cum îmi răsună câteodată înlăuntru alte sunete perlate ale pașilor unui maestru ale cărui urme în nisipul vieții le caut potrivindu-mi tălpile pentru a-i absorbi vocația: ”Fii versiunea ta magnifică în lume!” Pentru că, după ce mi-au crescut aripile, zborul nu mai reprezintă o opțiune.

Ioan




"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cercul Revelaţiei Cercul Revelaţiei

Cercul Revelaţiei este o carte uimitoare şi captivantă care povesteşte istoria extraordinară a unui drum spiritual foarte neobişnuit. Este o carte pe care nimeni dintre aceia care caută Adevărul nu o ...

Jasmine Green Jasmine Green

Ceai verde revigorant și energizant, puternic, este preparat din frunze nefermentate, uscate prin evaporare, conținând foarte multe vitamine și antioxidanți ...

Psihologia Trezirii Psihologia Trezirii

Prin acastă carte, John Welwood, alături de Stanislav Grof sau Ken Wilber, extinde harta tărâmurilor interioare ale fiinţei omeneşti şi crează conexiuni care vor constitui adevărate revelaţii nu numai ...

Spiritul Shamanic Spiritul Shamanic

SHAMANISMUL este cea mai veche formă de dezvoltare personală, precedând toate religiile şi filozofiile cunoscute. Recent, a revenit în atenţie, manifestând o adevărată renaştere. Conţine ...

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Workshopuri relevante

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

x