rubrica Transformare fara suferinta. In spatele

Publicat la 22.12.2010 Comentarii

  Foarte multe persoane din jurul meu, în aceasta perioada, îmi spun ca se simt ca si cum ar fi intrat intr-un spatiu gol de unde au senzatia ca nu mai pot iesi. Un spatiu în care se simt pierduţi. Un spaţiu in care tot ceea ce erau (sau, mai bine spus, credeau ca sunt), dispare.  „Simt ca ma destructurez. Ca nu mai ştiu cine sunt. Tot  ce ştiam înainte parca nu mai are sens...” este ce aud din ce în ce mai des de la persoane dragi mie.

Si, cu toate ca se simt prinşi in vârtejul care-i trage tot mai adanc in acel nimic, gasesc, totuşi, puterea si curajul de a cere ajutorul. Ceva din ei simte ca şi noi am trecut prin aceasta sfărâmare a personalitaţii, prin aceasta moarte a ego-ului. Şi asa este. Da, şi eu şi Horia am trecut prin asta. Si nu a fost usor, dar am inţeles ca acest proces destructurant este unul individual, însa atunci când cineva e lânga tine, fie doar şi ţinându-te de mâna, a te sparge in mii de bucati pare mai usor de facut. Te simţi putin mai in siguranta. Privirea celui care te insoţeste sau mâna cu care te ţine parcă te incurajeaza sa-ţi spui: „Da, am curajul sa las tot ceea ce credeam ca sunt si sa intru in acest nimic, acest necunoscut, neştiind cine, sau mai bine zis, CE voi fi cand voi ieşi de aici. Dar oare o sa mai ies?”. „DA, o sa mai iesi” iţi soptesc, fără vorbe, ochii celui care te insoţeste. „Ai incredere si plonjeaza în adâncul tău! Du-te la izvorul Fiintei Tale! Curăţă-l! Bea din el! Şi ieşi de acolo, CEL CARE EŞTI CU ADEVĂRAT!” In aceasta perioada de schimbari radicale, cam la asta se rezumă „terapia” pe care o fac. Pur şi simplu, ceea ce făceam până acum, nu mai are sens. Chiar daca nu am abordat niciodată o terapie clasică, simt ca nici felul în care am lucrat până acum nu-si mai găseşte locul în noua energie în care ne aflam cu toţii acum. Iar voi cei care veniţi la seminariile noastre, la workshop-urile noastre, la întâlnirile despre extinderea constiintei, simţiţi ca ceea ce noi va putem oferi acum este acea privire blânda şi plină de încredere care vă va permite sa coborâti până în strafundurile cele mai intunecate, unde veti putea fi tentati de a spune „acesta este sfârşitul”, ca apoi sa simţiţi cum corabia voastră este trasă înapoi in sus, către apele limpezi si calme, unde este soare si frumos. Cine trage de capatul celălalt al sforii? Aţi putea crede că suntem noi aceia, cand ne veţi privi zâmbindu-va, însa, cu cât vă veţi uita mai profund în ochii noştri, veţi vedea ca sunteţi chiar voi. In noi, voi vă vedeţi pe voi. Şi voi înşivă sunteţi cei care vă aduceti înapoi, renascuti, transformaţi. Voi, cei care sunteţi cu adevarat! Si când începem să vedem soarele din nou, ne dăm seama că simţim recunostintă pentru această Viaţă şi aceasta minunată planetă pe care am ales sa ne încarnăm. Simţim recunostiinţă pentru că suntem martorii acestor incredibile transformari care au loc în constiinţa umanitaţii.  Dupa destructurare ce vine? Descoperirea unei noi ordini a Fiinţei. Acolo unde mintea vedea haos, apare o nouă realitate. A noastră înşine.  Si iată cum, ieşind din apele tulburi, ne dam seama ca suntem mai buni, mai blânzi, mai putin agresivi, mai îngaduitori. Si dacă până atunci nu l-aţi înţeles pe Jung, cu siguranţă după un astfel de proces veţi ştii la ce s-a referit când a spus că adevăratul lucru cu sine este atunci cand lucrăm cu umbra noastra,  că pentru a ne accesa „lumina” trebuie mai intai să coborăm cât mai adânc, în întunericul nostru.  In propriul meu proces de moarte si renaştere am învaţat acel adevăr pe care-l înţelegeam doar cu mintea, dar nu-l simţeam în inimă, şi anume că dacă ne dorim ceva nou în viaţă, dacă dorim cu adevărat o schimbare (şi această schimbare nu trebuie să se rezume doar la propria fiinţă... Poate fi vorba şi de o schimbare în societatea în care trăim, în lumea întreagă, etc) , atunci structurile si formele noastre vechi trebuie să se spargă şi să moară. Într-adevăr, nu poate fi o renastere autentică sau o adevarată transformare fără ca ordinea veche a lucrurilor, a credinţelor si convingerilor noastre, sa nu moară mai întâi. Cu alte cuvinte, dragii mei, dacă vrem să trăim cu adevarat, atunci trebuie sa fim dispusi să murim mai intâi! Adică să ne abandonam vechile identitati. Vorbind cu cineva (mai strain de dimensiunile transpersonale)  despre toate acestea  mi-a raspuns „Elena, vine 2012 şi tu-mi vorbesti despre procese interioare si individuale”!!! Mi-am dat seama atunci cat de triviale îi pot părea aceste experienţe personale în comparaţie cu ceea ce crede el ca ne asteaptă ca şi specie. Apoi a început să-mi spună despre cei din Iran, despre cei care mor de foame, cei care sunt foarte bolnavi, despre tsunami-uri şi cutremure.  Si atunci am inţeles că lui (ca şi multor altor persoane) îi este mai usor să vadă ce se întâmplă în lume decât să simtă ce se întâmplă în el.  Pentru multi este încă foarte greu să înţeleagă că ceea ce se întamplă in exterior este doar o reflexie a interiorului.

Întreaga planetă pare ca este într-un proces de destructurare, că omenirea, la nivel global, coboară in cele mai întunecate străfunduri. Şi asa cum la nivel personal nu putem înainta liberi fără ca mai întâi să ne eliberam de frici şi blocaje, tot aşa putem spune că este adevărat pentru întreaga omenire. Dacă credem în karma, atunci putem spune că există foarte multă karma nerezolvata care pluteşte în inconştientul colectiv şi că pentru a merge înainte, pentru a crea o planeta „mai bună” şi mai sănătoasa, atunci, omenirea are nevoie de acest proces destructurant. Şi cum putem accelera acest proces de curăţare şi de transformare daca nu printr-o „criza”. In chineză, cuvantul „criza” înseamna „oportunitate periculoasă”. Şi asta este ceea ce cred eu că face cu noi criza în care ne aflăm cu toţii. Ne zdruncină. Ne dezbracă. Ne forţează să ne vedem cum şi ce suntem. Ne obligă să renunţăm la ataşamente şi, mai ales, la ataşamentul faţă de identitatea ego-ului nostru. La întalnirea pe care am avut-o zilele trecute cu prietenii Călătoriei Inimii, cineva a întrebat: „de ce ne gândim la schimbare doar atunci cand suferim?” . Da, aşa este! Cred ca una din problemele majore de care ne lovim în ziua de azi este că mulţi dintre noi se simt atât de confortabil în identitaţile cu care sunt complet identificaţi încât nu se schimbă decat in cazul unei crize, decât atunci cand „cineva” le trage covorul de sub picioare (şi le va lua ceva timp sa inteleagă că acel „cineva” era chiar sinele lor suprem). Aici cred ca-l pot cita pe Gurdjieff care a înteles foarte bine acest lucru cand a spus „Omul, fiind creatura care este, nu se va schimba decat atunci cand va fi confruntat cu un şoc mai mare decat suma propriei sale inerţii”. Cu alte cuvinte, mulţi dintre noi vom face schimbari majore numai daca ni se va pune o bomba in rucsac sau o racheta la fund! J  Dragii mei, ce face aceasta „criză” pe care mulţi încă o vad doar ca pe o criza financiara? Pierderi. Pentru unii chiar pierderi majore. Ce tragedie! Oare?  Dar, chiar asa, haideţi să ne întrebăm dacă suntem oare dispusi să acceptam „mai puţin”? Suntem capabili să ne abandonăm vechile identitaţi de care, cu atata forţă, ne-am ataşat? De exemplu, cei care sunt identificaţi cu aspectul material şi fac din maşina lor, casa lor si hainele pe care le îmbracă, marca cu care se prezintă în lume sau cei care sunt complet identificaţi cu a fi o persoană ocupată, dacă astea li s-ar lua, ce ar face? Ce ar mai fi ei fără toate acestea? Eu cred ca singura variantă pe care o avem de a transforma aceste crize din  duşmani care vin sa ne distrugă, în maeştri care vin sa ne înveţe, este să le permitem să ne deschidă către natura noastră spirituală. Să le permitem sa ne înveţe valori noi, să ne deschidă inima mai mult către ceilalalţi şi, mai ales, către noi înşine. Să le vedem ca pe nişte oportunitaţi pe care chiar noi înşine ni le-am creat pentru a ne putea transforma. Nevăzandu-le în felul acesta, nu numai ca aceste crize nu ne pot transforma, dar ne pot chiar distruge. Şi acum vin şi vă întreb, dragii mei, ce alegeti? Sa fiţi victime sau creatori? Eu nu spun ca nu vreti să vă schimbaţi, ci doar incerc să subliniez faptul că suntem înca foarte prinşi în identificarile noastre, în vechile credinţe şi în condiţionările în care ne-am obişnuit de ataţia ani sau poate de vieţi întregi. Suntem captivi înca în setarile limitate ale minţii noastre. Vă spuneam la început de terapie. Nu cred că terapia este suficientă pentru ca  această schimbare să se producă în noi. Cum nici cărtile şi nici conferinţele şi nici formările în cine ştie ce metode. Şi nici deciziile noastre intelectuale vis-a-vis de schimbările din viaţa noastră. De ce? Simplu! Pentru ca în felul acesta inimile noastre nu sunt atinse, nu sunt deschise. „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume” spunea Gandhi. Şi asta se intamplă numai dupa ce ne-am sfărâmat în mii de bucaţi şi ne-am deschis inima ajungând la izvorul Fiinţei noastre ca apoi, de acolo, să renaştem.  Şi aşa cum iubirea ne poate deschide inimile, tot aşa o poate face durerea.

Orice poate fi suficient de puternic în aşa fel încât să treacă prin, şi dincolo de mecanismele noastre de apărare, ne permite sa ne transformăm. Exista multe catalizatoare pentru ca această transformare să se producă. Şi dacă n-o vom putea face în mod natural şi organic, atunci vom avea nevoie de ceva mai dramatic. Aceasta este, de fapt, principalul scop pe care-l au călătoriile noastre de conştiinţă extinsă, de a explora dimensiunile interioare, de a le conştientiza, de a le depăşi, astfel încât transformările interioare să se producă mai uşor. Suferinţa nu mai este necesară. Am incredere că la workshop-urile, serile eXperiment şi întâlnirile pe care le-am pregătit pentru noul an, vor fi atinse şi deschise cat mai multe inimi, iar cei care participă vor putea face saltul cu graţie şi echilibru. Multa iubire şi pace interioară în conştiinţa noului an, pe care vi-l doresc a fi un an al transformării şi al renaşterii voastre.  

Elena Francisc

Găsiţi informaţii despre workshop-urile si serile noastre experiment, pe site-ul Asociatiei de Terapii Transpersonale (www.transpersonal.ro)




Comentarii mai vechi (18)

Frumoasa urare Elena! De aceea imi sunteti dragi. Voi nu va adreasati rationalului, ci inimii. Am simtit in mod autentic la intalnirile cu voi cum este sa te tina cineva de mana in timp ce iti privesti umbra. Priviri fara cuvinte, dar care spun totul. Ofelia S în 28.12.2010

Un articol extraordinar... Va iubesc. Cristian în 25.12.2010

Foarte frumos..Va iubesc..Rodica sararu rodica în 27.12.2010

Am citit articolul. Dar...eu simt altfel. Eu simt ca ma regasesc,ca sunt cum visam. Mi se dezvaluie libertatea de a fii. Imi cer scuze ca scriu, sincer. Nu stiu foarte multe, dar in ultimul timp simt extrem de mult si eu devin enorma..sunt o inima si un spatiu .Si ma bucur. simona în 09.01.2011

nu-ţi cere scuze că scrii! eu îţi mulţumesc pentru asta! ai încredere în viziunea interioară. "enormă... o inimă şi un spaţiu". eşti pe drumul cel bun. agnis în 10.01.2011

Destructurarea este trecerea intreaga de la faramitarea vibratorie a constiintei noastre umane inzestrata cu timp si cu moarte,la o miscare imensa de o rapiditate fulgeratoare ce pare nemiscata,inzestrata cu un alt timp,un prezent perpetuu.Se petrece de la infinitezimalele particule ale luminii pana la scara intregului univers.La nivelul celulelor corpului uman se instaleaza o atotputernicie,indiferent de parelnica varsta numarata in ani terestri,un sentiment al eternitatii,o absenta totala a notiunii de cauza-efect,a scopului,a intentiei;un timp vertical,nou in orice secunda,ce-si poarta "legea" sa proprie care nu depinde de nimic "de dinainte" si nu-i urmata de "dupa aceea".Acesta-i timpul noii constiinte,o constiinta de pe care s-a decopertat tot ce a fost adaugat ca invelis mincinos pentru a lua drept real,visul fizicalitatii,excelenta creatie,uimitoare peste masura pentru cei ce n-au experimentat-o. Se iau ultimele straturi si asta face ca toate chingile sa cada una cate una,iar obisnuinta incorsetarii era asa de inradacinata,incat ai impresia ca hainele de pe tine se volatilizeaza,ai vrea sa le aduni si in zadar incerci sa-ti acoperi nuditatea,ca nu mai ai cu ce.Chinul cel mai mare il trag cei ce tin strans de "haine",evident din obisnuinta. Va multumesc tuturor ca ne intalnim;asa putem slabi stransoarea. Lucica în 22.12.2010

Extraordinar cum ai reusit sa exprimi in cuvinte lucruri care nu pot fi cuprinse astfel. Superb! Multumesc pentru privirea blanda si plina de intelegere a ta,pentru scurta privire de confirmare a lui Horia,pentru sustinere...pentru tot. cu dragoste, Rodica Rodica în 22.12.2010

Pentru prima data am inteles cum este sa "citesti" cu inima. Carmen O în 22.12.2010

Spirala vietii si a mortii...cele trei imagini....moarte si renasterea....dansul vietii...inspiratia si expiratia, pauza dintre ele raiul pe pamant.Nasterea...este schimbare. Zoli în 23.12.2010

se pare ca numai excentricii evolueaza de buna voie... restul are nevoie de socuri :) indio în 23.12.2010

aleg vindecarea...prin iubire Zoli în 24.12.2010

este prima data cand mi am lipit sufletul de site-ul acesta, este atat de mult adevar incat nu mi ramane decat sa constat ca ceea ce este in inima mea prinde si mai mult curaj de a etala propriul adevar chiar cu riscul de a nu fii inteleasa pe deplin de cei din jurul meu. Experimentam cu adevarat vremuri de debusolare materiala, suferinta majora,dar pentru ceea ce eu sunt cu adevarat parca sunt elixirele sufletului, stiu, simt ca suntem cu mult mai mult decat ceea ce aratam acum si aici pe frumoasa noastra Maya. Stiu si simt ca sunt una din miile de flori ale existentei Constiintei, ce-si va deschide cu curaj petalele spre deliciul armoniei intregului. gabriela în 10.01.2011

draga gabriela, debusolarea pe care o privim imprejurul nostru, in lumea "exterioara", este propria noastra debusolare reflectata, este propria noastra cautare la nivelul umanitatii. si, pana la urma, ceea ce pare o ratacire, nu este decat procesul de transformare prin care trecem, am trecut, sau vom trece cu totii. privita la scara macro, nu este decat o superba si enorma transformare. putem alege s-o vedem ca pe ceva rau sau dificil, sau pur si simplu sa recunoastem drumul. suferinta nu vine decat din agatarea de vechil cai. in clipa cand le dam drumul, cand lasam lucrurile sa se intample, cand recunoastem ca noi suntem aceia care creaza aceasta realitate, nu dispare poate durerea, dar dispare suferinta. uneori durerea e inerenta. a te desparti confortul vechilor carari poate fi dureros. dar suferinta vine intotdeauna din mersul contra curentului. iti multumesc pentru mesaj. horia agnis în 10.01.2011

Buna ziua dragii mei/Elena si Horia . copii mei dragi despre ce vorbiti?de ce am impresia ca vorbiti in chineza desi citesc cu ochii mei ...?ce imi scapa?ce-mi lipseste?care este cauza "nimicniciei "mele?care este punctul de plecare?unde este calea?am un milion de intrebari.....unde si de la cine aflu (in viata de zi cu zi)ce trebuie sa fac?simt ca undeva este "UN CEVA" si totusi orbacai prin grijile si problemele de zi cu zi fara sa pot prinde "esenta".dragii mei dragi dati-mi un punct de sprijin. pace ,lumina si iubire.elena. 17 februarie 2011 elena (ca si pe tine) în 17.02.2011

Buna ziua dragii mei/Elena si Horia . copii mei dragi despre ce vorbiti?de ce am impresia ca vorbiti in chineza desi citesc cu ochii mei ...?ce imi scapa?ce-mi lipseste?care este cauza "nimicniciei "mele?care este punctul de plecare?unde este calea?am un milion de intrebari.....unde si de la cine aflu (in viata de zi cu zi)ce trebuie sa fac?simt ca undeva este "UN CEVA" si totusi orbacai prin grijile si problemele de zi cu zi fara sa pot prinde "esenta".dragii mei dragi dati-mi un punct de sprijin. pace ,lumina si iubire.elena. 17 februarie 2011 elena (ca si pe tine) în 17.02.2011

...tot ce vrei sa stii se afla in tine nina în 13.03.2011

minunat se fac astfel de sedinte la distanta??SPANIA? anisoara manuela în 13.04.2011

[…] Lumea în care trăim este zguduită de crize profunde de tot felul, de tensiuni și de frică. Criza globală este expresia nenumăratelor crize personale. Dimensiunea colectivă a Conștiinței nu face decât să reflecte dimensiunile personale. Am învățat un lucru important însă în lucrul cu stările de expansiune ale Conștiinței, acela că orice criză este un punct de transformare, o imensă oportunitate pentru a pune în discuție perspectiva noastră a asupra realității. O criză în cuplu poate conduce la un salt înainte al relației, pe un nou nivel, cu condiția acestei chestionări interioare care implică detașarea de modelele trecutului. Același lucru este valabil atunci când avem o criză la job-ul nostru. Este modul realității de a reflecta o încremenire în modele care au expirat. Crizele financiare, politice, sociale, militare, dar și crizele personale de orice fel nu fac altceva decât să ne atragă atenția că ne-am identificat prea mult cu modele despre existență și am uitat că existența este curgere eternă, fluiditate și schimbare. (Vezi În spatele crizei, Maestrul Interior ) […] Disciplina Prezenței | Calatoria Inimii- Calea Maestrului Interior în 28.06.2015

"În fiecare ființă umană doarme Conștiența Maestrului, chiar dacă el nu știe acest lucru. Un adevărat Maestru poate recunoște măreția chiar nemanifestată a oricui."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Călătoria Eroinei Călătoria Eroinei

Călătoria Inimii este un spațiu de experiență, de transformare a percepției și a modului în care trăim. În acest punct, Călătoria Inimii se intersectează cu cartea autoarei Maureen Murdock– ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Dansul Inimii

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...