Punct rubrica Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Publicat la 22.02.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face să negăm propria autenticitate? Cel care se exprimă este adultul sau copilul din noi?

Sufletul meu dorește să se exprime autentic. Autenticitate înseamnă a mă exprima în acord cu ceea ce simt în acel moment, cu ceea ce sunt. Dacă spre exemplu cineva îmi aruncă vorbe grele, jigniri sau injurii iar eu pretind că totul este în regulă și afișez un zâmbet de protocol, iar în interiorul meu fierb precum un cazan sub presiune, asta înseamnă că mă falsific. Mă cenzurez.

De ce ajungem să ne ascundem adevărul personal, de ce ne cufundăm în tăcere atunci când vrem să ne spunem părerea, de ce ne înghițim lacrimile când luăm contact cu o emoție puternică, de ce nu strigăm tare când ceva ni se pare nedrept? Și mai ales de ce alegem să ne închidem decât să rostim ce avem pe suflet?

Zilele trecute am fost martor și personaj principal într-un teatru interior de manual. Am urmărit fiecare pas, fiecare etapă a procesului de închidere – propria mea închidere – și am conștientizat faptul că există o fascinație a închiderii. Deși cunoaștem cu toții că închiderea generează durere, separare, însingurare, totuși ne lăsăm atrași magnetic, vrem să experimentăm starea de rupere de întreg. Pare că în închidere este încifrată e veche atitudine masculină, aceea de a găsi voluptate în solitudine, însă din păcate separarea generată de închidere nu este solitudine. Este o formă de creație de realitate care are la bază o gândire extrem de dezordonată. Un exemplu: când mă înfurii pe cineva nu-l mai ascult defel, nu mai contează deloc ce are de zis, mai degrabă ajung să cred scenariile catastrofice pe care le creez ad-hoc, îi interpretez și îi distorsionez cuvintele, gesturile, ce a spus și a făcut, dar și ce nu a spus sau nu a făcut. Principiul bulgărelui de zăpadă se potrivește la perfecțiune aici: plec de la un gând (care de cele mai multe ori este o interpretare personală neconformă cu realitatea), apoi acumulez alte și alte perspective care adâncesc închiderea, bulgărele crește rapid și spulberă orice urmă de conexiune, deschidere.

Tabloul devine îngrijorător în momentul în care ne dăm seama că aceste povești infantile le repetăm din nou și din nou și mai ales, iar asta este dureros, cu cei foarte apropiați. Cei pe care îi iubim cel mai mult sunt cei față de care jucăm acest dureros joc al închiderii. Ne dorim conexiunea mai mult decât orice, dorim relații conștiente – relații treze, cu potențial maxim de trăire a autenticității – și totuși nu putem refuza închiderea și astfel ne întoarcem în zona de neîncredere.

Vreau să mă deschid dar nu pot, am auzit de multe ori în workshopurile Călătoriei Inimii. Starea de închidere generează dependență? Mă atașez mai curând de suferință decât de bucurie și vitalitate? Se pare că da, vechile obiceiuri, care au fost îndelung energizate cu atenția noastră, în mod inconștient, au devenit atât de prezente în felul nostru de relaționa încât nici măcar nu ne mai dăm seama că ne falsificăm nevoile, nici măcar nu mai auzim zumzetul de fond, nemulțumirea și frustrarea de a nu fi noi înșine.

A nu fi noi înșine își are originile în copilărie. Atunci am creat aceste automatisme care intră automat în funcțiune într-un context în care este prezent stimulul declanșator. Un exemplu personal: copilul din mine a dezvoltat un mecanism inedit de a salva o situație, o persoană, de a conserva o situație sau un context familial. Când părinții mei se certau sau exista tensiune între ei mă simțeam obligat să intervin pentru a salva situația. În mintea mea eu mă simțeam vinovat și responsabil de situația tensionată, era în totalitate vina mea, chiar dacă nu îmi era deloc clar în ce fel generasem eu acea situație conflictuală. Și abordam tot felul de strategii pentru a aplana conflictul, care bineînțeles nu rezolvau problema în sine.

Acest mecanism de evitare a conflictului nu s-a limitat la anii copilăriei. El a continuat să funcționeze de fiecare dată când o situație tensionată apărea la orizont. Personajele exterioare nu mai erau mama sau tata, erau prieteni, colegi, profesori, partenerul de viață. Cadrul era diferit, însă mecanismul de reacție la situații similare a rămas același: de dragul păcii mai bine tac, de dragul liniștii mai bine ascundem sub preș natura conflictului, dar cel mai bine și cel mai bine mă retrag glorios din realitatea pe care am creat-o: o familie, o afacere, un anturaj de prieteni. Sau mai bine fug undeva departe, într-o altă țară, poate un loc unde este tot timpul soare și cald, undeva pe o insulă în Caraibe...

Incapacitatea de a suporta conflictul vine dintr-o credință că lucrurile trebuie să fie în permanență controlabile. Este o frică teribilă în spate că dacă nu este pace și armonie (deci control) atunci întreaga lume poate ajunge la disoluție. Este de asemenea o judecată destul de aspră asupra propriilor mele izbucniri furioase. Mult timp am considerat că nu este ok să mă înfurii, iar mai apoi, pe la treizeci de ani, când am intrat în contact cu literatura spirituală de duzină am început să cred că nu este deloc spiritual să îmi manifest furia căci, nu-i așa, totul este iubire, iar furia este o energie cu o vibrație foarte joasă – asta însemna din nou că sunt vinovat, că sigur am făcut ceva greșit (un păcat major chiar) care mă descalifică în ochii lui dumnezeu. De fiecare dată când mă enervam mă criticam pentru asta și mă simțeam singur, izolat, neiubit.

Mecanismele de închidere pe care le-am perfecționat în primii ani de viață până în adolescență continuă să-și exercite puterea asupra noastră și în „viața de adult”. Dar până când? Până când începem să lucrăm cu conștiența. Acest demers de lucru cu aspectele noastre copilărești este un proces de vindecare și de reconectare cu propria autenticitate. Vindecarea are legătură cu trecutul și implică destructurarea acestor mecanisme de închidere care în copilărie ne-au ajutat enorm să supraviețuim, însă care în prezent ne stau în drum, ne împiedică să creștem, să devenim adulți pe bune (adică și din punct de vedere psihologic, nu doar ca vârstă).

În ziua în care ne vom uita în oglindă și vom recunoaște copilul din noi, cel care are nevoie de această formă deosebită de atenție care este re-cunoașterea, atunci se naște instantaneu adultul. El este cel care învăluie cu atenția sa vindecătoare aspectele infantile, fără a le evalua, fără a le critica. El este cel care poate spune Nu, cu blândețe, tendinței naturale a copilului de a se închide, de a fugi de responsabilitatea vieții de adult, El este singurul capabil de a se desprinde de atașamente și de a transforma dependența de suferință în Bucuria de a trăi eliberat de orice constrângere.

Adultul conștient nu are nevoie să se justifice, nu are nevoie să pretindă atenție de la ceilalți căci energia lui nu mai este irosită în gândire compulsivă și repetitivă, nu are nevoie să țină în secret nici cele mai ascunse dorințe, nu are griji legate de ziua de mâine și nici regrete despre trecut. Un adult conștient nu va accepta niciodată o relație de iubire de teama singurătății, nu o va mai căuta pe mama sau pe tatăl său în chipul iubitei/iubitului, nu va spune Nu atunci când simte să spună Da și invers. Un adult conștient se va uita în oglindă și se va iubi la fel de mult precum un copil care nu a învățat încă să se închidă.




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Workshopuri relevante

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
următoarea călătorie 20 octombrie - 18 noiembrie 2017 O Călătorie Ghidată de AmmaRa, de deschidere a acestei  explorări interioare de 30 de zile. 20 septembrie. 28 de mesaje și meditații ...

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Articole pe aceeași temă

Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu? Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu?

A început cu multă tandrețe și atracție și dorință de a fi împreună, ca și alte relații în trecut. Cum de se face că, și această relație, pare că se termină tot cu gesturi agresive ...

AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă

De curând, într-o Călătorie a Inimii, o ființă foarte dragă inimii mele, mi-a împărtășit înțelesuri despre lucruri care o tot împiedicau să treacă de la conștientizare la ...

Decizia schimbării Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ

Astăzi am pornit din nou în călătorie. Cu ochi de privitor atent și  conștient. Și-mi dau voie să observ. Mirosul florilor ce se poate  simți și de la o distanță de 1 km. Plante care leșină ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

O atingere O atingere
Curajul de a naviga printre infinituri de simțiri

Nu am crezut niciodată că am talentul de a povesti…cu talent. Şi i-am admirat - bine, bine, i-am şi invidiat puţin, acum pot să recunosc chestia asta făra a mi se mai părea că ar fi ceva „nespiritual” ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...