Punct rubrica Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Publicat la 22.02.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face să negăm propria autenticitate? Cel care se exprimă este adultul sau copilul din noi?

Sufletul meu dorește să se exprime autentic. Autenticitate înseamnă a mă exprima în acord cu ceea ce simt în acel moment, cu ceea ce sunt. Dacă spre exemplu cineva îmi aruncă vorbe grele, jigniri sau injurii iar eu pretind că totul este în regulă și afișez un zâmbet de protocol, iar în interiorul meu fierb precum un cazan sub presiune, asta înseamnă că mă falsific. Mă cenzurez.

De ce ajungem să ne ascundem adevărul personal, de ce ne cufundăm în tăcere atunci când vrem să ne spunem părerea, de ce ne înghițim lacrimile când luăm contact cu o emoție puternică, de ce nu strigăm tare când ceva ni se pare nedrept? Și mai ales de ce alegem să ne închidem decât să rostim ce avem pe suflet?

Zilele trecute am fost martor și personaj principal într-un teatru interior de manual. Am urmărit fiecare pas, fiecare etapă a procesului de închidere – propria mea închidere – și am conștientizat faptul că există o fascinație a închiderii. Deși cunoaștem cu toții că închiderea generează durere, separare, însingurare, totuși ne lăsăm atrași magnetic, vrem să experimentăm starea de rupere de întreg. Pare că în închidere este încifrată e veche atitudine masculină, aceea de a găsi voluptate în solitudine, însă din păcate separarea generată de închidere nu este solitudine. Este o formă de creație de realitate care are la bază o gândire extrem de dezordonată. Un exemplu: când mă înfurii pe cineva nu-l mai ascult defel, nu mai contează deloc ce are de zis, mai degrabă ajung să cred scenariile catastrofice pe care le creez ad-hoc, îi interpretez și îi distorsionez cuvintele, gesturile, ce a spus și a făcut, dar și ce nu a spus sau nu a făcut. Principiul bulgărelui de zăpadă se potrivește la perfecțiune aici: plec de la un gând (care de cele mai multe ori este o interpretare personală neconformă cu realitatea), apoi acumulez alte și alte perspective care adâncesc închiderea, bulgărele crește rapid și spulberă orice urmă de conexiune, deschidere.

Tabloul devine îngrijorător în momentul în care ne dăm seama că aceste povești infantile le repetăm din nou și din nou și mai ales, iar asta este dureros, cu cei foarte apropiați. Cei pe care îi iubim cel mai mult sunt cei față de care jucăm acest dureros joc al închiderii. Ne dorim conexiunea mai mult decât orice, dorim relații conștiente – relații treze, cu potențial maxim de trăire a autenticității – și totuși nu putem refuza închiderea și astfel ne întoarcem în zona de neîncredere.

Vreau să mă deschid dar nu pot, am auzit de multe ori în workshopurile Călătoriei Inimii. Starea de închidere generează dependență? Mă atașez mai curând de suferință decât de bucurie și vitalitate? Se pare că da, vechile obiceiuri, care au fost îndelung energizate cu atenția noastră, în mod inconștient, au devenit atât de prezente în felul nostru de relaționa încât nici măcar nu ne mai dăm seama că ne falsificăm nevoile, nici măcar nu mai auzim zumzetul de fond, nemulțumirea și frustrarea de a nu fi noi înșine.

A nu fi noi înșine își are originile în copilărie. Atunci am creat aceste automatisme care intră automat în funcțiune într-un context în care este prezent stimulul declanșator. Un exemplu personal: copilul din mine a dezvoltat un mecanism inedit de a salva o situație, o persoană, de a conserva o situație sau un context familial. Când părinții mei se certau sau exista tensiune între ei mă simțeam obligat să intervin pentru a salva situația. În mintea mea eu mă simțeam vinovat și responsabil de situația tensionată, era în totalitate vina mea, chiar dacă nu îmi era deloc clar în ce fel generasem eu acea situație conflictuală. Și abordam tot felul de strategii pentru a aplana conflictul, care bineînțeles nu rezolvau problema în sine.

Acest mecanism de evitare a conflictului nu s-a limitat la anii copilăriei. El a continuat să funcționeze de fiecare dată când o situație tensionată apărea la orizont. Personajele exterioare nu mai erau mama sau tata, erau prieteni, colegi, profesori, partenerul de viață. Cadrul era diferit, însă mecanismul de reacție la situații similare a rămas același: de dragul păcii mai bine tac, de dragul liniștii mai bine ascundem sub preș natura conflictului, dar cel mai bine și cel mai bine mă retrag glorios din realitatea pe care am creat-o: o familie, o afacere, un anturaj de prieteni. Sau mai bine fug undeva departe, într-o altă țară, poate un loc unde este tot timpul soare și cald, undeva pe o insulă în Caraibe...

Incapacitatea de a suporta conflictul vine dintr-o credință că lucrurile trebuie să fie în permanență controlabile. Este o frică teribilă în spate că dacă nu este pace și armonie (deci control) atunci întreaga lume poate ajunge la disoluție. Este de asemenea o judecată destul de aspră asupra propriilor mele izbucniri furioase. Mult timp am considerat că nu este ok să mă înfurii, iar mai apoi, pe la treizeci de ani, când am intrat în contact cu literatura spirituală de duzină am început să cred că nu este deloc spiritual să îmi manifest furia căci, nu-i așa, totul este iubire, iar furia este o energie cu o vibrație foarte joasă – asta însemna din nou că sunt vinovat, că sigur am făcut ceva greșit (un păcat major chiar) care mă descalifică în ochii lui dumnezeu. De fiecare dată când mă enervam mă criticam pentru asta și mă simțeam singur, izolat, neiubit.

Mecanismele de închidere pe care le-am perfecționat în primii ani de viață până în adolescență continuă să-și exercite puterea asupra noastră și în „viața de adult”. Dar până când? Până când începem să lucrăm cu conștiența. Acest demers de lucru cu aspectele noastre copilărești este un proces de vindecare și de reconectare cu propria autenticitate. Vindecarea are legătură cu trecutul și implică destructurarea acestor mecanisme de închidere care în copilărie ne-au ajutat enorm să supraviețuim, însă care în prezent ne stau în drum, ne împiedică să creștem, să devenim adulți pe bune (adică și din punct de vedere psihologic, nu doar ca vârstă).

În ziua în care ne vom uita în oglindă și vom recunoaște copilul din noi, cel care are nevoie de această formă deosebită de atenție care este re-cunoașterea, atunci se naște instantaneu adultul. El este cel care învăluie cu atenția sa vindecătoare aspectele infantile, fără a le evalua, fără a le critica. El este cel care poate spune Nu, cu blândețe, tendinței naturale a copilului de a se închide, de a fugi de responsabilitatea vieții de adult, El este singurul capabil de a se desprinde de atașamente și de a transforma dependența de suferință în Bucuria de a trăi eliberat de orice constrângere.

Adultul conștient nu are nevoie să se justifice, nu are nevoie să pretindă atenție de la ceilalți căci energia lui nu mai este irosită în gândire compulsivă și repetitivă, nu are nevoie să țină în secret nici cele mai ascunse dorințe, nu are griji legate de ziua de mâine și nici regrete despre trecut. Un adult conștient nu va accepta niciodată o relație de iubire de teama singurătății, nu o va mai căuta pe mama sau pe tatăl său în chipul iubitei/iubitului, nu va spune Nu atunci când simte să spună Da și invers. Un adult conștient se va uita în oglindă și se va iubi la fel de mult precum un copil care nu a învățat încă să se închidă.




"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

 Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Workshopuri relevante

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
A asculta nu este doar despre sunete. Este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții. A asculta este un instrument al transparenței, așa cum o numim noi în Școala Maestrului ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Articole pe aceeași temă

AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă

De curând, într-o Călătorie a Inimii, o ființă foarte dragă inimii mele, mi-a împărtășit înțelesuri despre lucruri care o tot împiedicau să treacă de la conștientizare la ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

O atingere O atingere
Curajul de a naviga printre infinituri de simțiri

Nu am crezut niciodată că am talentul de a povesti…cu talent. Şi i-am admirat - bine, bine, i-am şi invidiat puţin, acum pot să recunosc chestia asta făra a mi se mai părea că ar fi ceva „nespiritual” ...

NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ

Astăzi am pornit din nou în călătorie. Cu ochi de privitor atent și  conștient. Și-mi dau voie să observ. Mirosul florilor ce se poate  simți și de la o distanță de 1 km. Plante care leșină ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Decizia schimbării Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria ...

Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Timpul unor noi începuturi Timpul unor noi începuturi
Luna Neagră, pisicile în flăcări și Vulcanul tăcut

Dacă alegi să schimbi ceva fundamental în viața ta, fă-o ACUM. Este un timp în care Universul susține alegerile personale și colective înnoitoare. Fiecare moment al vieții tale este un răspuns ...