Punct rubrica Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Publicat la 22.02.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face să negăm propria autenticitate? Cel care se exprimă este adultul sau copilul din noi?

Sufletul meu dorește să se exprime autentic. Autenticitate înseamnă a mă exprima în acord cu ceea ce simt în acel moment, cu ceea ce sunt. Dacă spre exemplu cineva îmi aruncă vorbe grele, jigniri sau injurii iar eu pretind că totul este în regulă și afișez un zâmbet de protocol, iar în interiorul meu fierb precum un cazan sub presiune, asta înseamnă că mă falsific. Mă cenzurez.

De ce ajungem să ne ascundem adevărul personal, de ce ne cufundăm în tăcere atunci când vrem să ne spunem părerea, de ce ne înghițim lacrimile când luăm contact cu o emoție puternică, de ce nu strigăm tare când ceva ni se pare nedrept? Și mai ales de ce alegem să ne închidem decât să rostim ce avem pe suflet?

Zilele trecute am fost martor și personaj principal într-un teatru interior de manual. Am urmărit fiecare pas, fiecare etapă a procesului de închidere – propria mea închidere – și am conștientizat faptul că există o fascinație a închiderii. Deși cunoaștem cu toții că închiderea generează durere, separare, însingurare, totuși ne lăsăm atrași magnetic, vrem să experimentăm starea de rupere de întreg. Pare că în închidere este încifrată e veche atitudine masculină, aceea de a găsi voluptate în solitudine, însă din păcate separarea generată de închidere nu este solitudine. Este o formă de creație de realitate care are la bază o gândire extrem de dezordonată. Un exemplu: când mă înfurii pe cineva nu-l mai ascult defel, nu mai contează deloc ce are de zis, mai degrabă ajung să cred scenariile catastrofice pe care le creez ad-hoc, îi interpretez și îi distorsionez cuvintele, gesturile, ce a spus și a făcut, dar și ce nu a spus sau nu a făcut. Principiul bulgărelui de zăpadă se potrivește la perfecțiune aici: plec de la un gând (care de cele mai multe ori este o interpretare personală neconformă cu realitatea), apoi acumulez alte și alte perspective care adâncesc închiderea, bulgărele crește rapid și spulberă orice urmă de conexiune, deschidere.

Tabloul devine îngrijorător în momentul în care ne dăm seama că aceste povești infantile le repetăm din nou și din nou și mai ales, iar asta este dureros, cu cei foarte apropiați. Cei pe care îi iubim cel mai mult sunt cei față de care jucăm acest dureros joc al închiderii. Ne dorim conexiunea mai mult decât orice, dorim relații conștiente – relații treze, cu potențial maxim de trăire a autenticității – și totuși nu putem refuza închiderea și astfel ne întoarcem în zona de neîncredere.

Vreau să mă deschid dar nu pot, am auzit de multe ori în workshopurile Călătoriei Inimii. Starea de închidere generează dependență? Mă atașez mai curând de suferință decât de bucurie și vitalitate? Se pare că da, vechile obiceiuri, care au fost îndelung energizate cu atenția noastră, în mod inconștient, au devenit atât de prezente în felul nostru de relaționa încât nici măcar nu ne mai dăm seama că ne falsificăm nevoile, nici măcar nu mai auzim zumzetul de fond, nemulțumirea și frustrarea de a nu fi noi înșine.

A nu fi noi înșine își are originile în copilărie. Atunci am creat aceste automatisme care intră automat în funcțiune într-un context în care este prezent stimulul declanșator. Un exemplu personal: copilul din mine a dezvoltat un mecanism inedit de a salva o situație, o persoană, de a conserva o situație sau un context familial. Când părinții mei se certau sau exista tensiune între ei mă simțeam obligat să intervin pentru a salva situația. În mintea mea eu mă simțeam vinovat și responsabil de situația tensionată, era în totalitate vina mea, chiar dacă nu îmi era deloc clar în ce fel generasem eu acea situație conflictuală. Și abordam tot felul de strategii pentru a aplana conflictul, care bineînțeles nu rezolvau problema în sine.

Acest mecanism de evitare a conflictului nu s-a limitat la anii copilăriei. El a continuat să funcționeze de fiecare dată când o situație tensionată apărea la orizont. Personajele exterioare nu mai erau mama sau tata, erau prieteni, colegi, profesori, partenerul de viață. Cadrul era diferit, însă mecanismul de reacție la situații similare a rămas același: de dragul păcii mai bine tac, de dragul liniștii mai bine ascundem sub preș natura conflictului, dar cel mai bine și cel mai bine mă retrag glorios din realitatea pe care am creat-o: o familie, o afacere, un anturaj de prieteni. Sau mai bine fug undeva departe, într-o altă țară, poate un loc unde este tot timpul soare și cald, undeva pe o insulă în Caraibe...

Incapacitatea de a suporta conflictul vine dintr-o credință că lucrurile trebuie să fie în permanență controlabile. Este o frică teribilă în spate că dacă nu este pace și armonie (deci control) atunci întreaga lume poate ajunge la disoluție. Este de asemenea o judecată destul de aspră asupra propriilor mele izbucniri furioase. Mult timp am considerat că nu este ok să mă înfurii, iar mai apoi, pe la treizeci de ani, când am intrat în contact cu literatura spirituală de duzină am început să cred că nu este deloc spiritual să îmi manifest furia căci, nu-i așa, totul este iubire, iar furia este o energie cu o vibrație foarte joasă – asta însemna din nou că sunt vinovat, că sigur am făcut ceva greșit (un păcat major chiar) care mă descalifică în ochii lui dumnezeu. De fiecare dată când mă enervam mă criticam pentru asta și mă simțeam singur, izolat, neiubit.

Mecanismele de închidere pe care le-am perfecționat în primii ani de viață până în adolescență continuă să-și exercite puterea asupra noastră și în „viața de adult”. Dar până când? Până când începem să lucrăm cu conștiența. Acest demers de lucru cu aspectele noastre copilărești este un proces de vindecare și de reconectare cu propria autenticitate. Vindecarea are legătură cu trecutul și implică destructurarea acestor mecanisme de închidere care în copilărie ne-au ajutat enorm să supraviețuim, însă care în prezent ne stau în drum, ne împiedică să creștem, să devenim adulți pe bune (adică și din punct de vedere psihologic, nu doar ca vârstă).

În ziua în care ne vom uita în oglindă și vom recunoaște copilul din noi, cel care are nevoie de această formă deosebită de atenție care este re-cunoașterea, atunci se naște instantaneu adultul. El este cel care învăluie cu atenția sa vindecătoare aspectele infantile, fără a le evalua, fără a le critica. El este cel care poate spune Nu, cu blândețe, tendinței naturale a copilului de a se închide, de a fugi de responsabilitatea vieții de adult, El este singurul capabil de a se desprinde de atașamente și de a transforma dependența de suferință în Bucuria de a trăi eliberat de orice constrângere.

Adultul conștient nu are nevoie să se justifice, nu are nevoie să pretindă atenție de la ceilalți căci energia lui nu mai este irosită în gândire compulsivă și repetitivă, nu are nevoie să țină în secret nici cele mai ascunse dorințe, nu are griji legate de ziua de mâine și nici regrete despre trecut. Un adult conștient nu va accepta niciodată o relație de iubire de teama singurătății, nu o va mai căuta pe mama sau pe tatăl său în chipul iubitei/iubitului, nu va spune Nu atunci când simte să spună Da și invers. Un adult conștient se va uita în oglindă și se va iubi la fel de mult precum un copil care nu a învățat încă să se închidă.




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Dansul Inimii

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Articole pe aceeași temă

Creația Creația
O nouă Viață

Un canal deschis, curat prin care totul curge, se eliberează și se vindecă. Am încredere în înțelepciunea corpului meu. Nu mă împotrivesc. Las doar să curgă. Totul curge. Trecutul ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Frica și Centrul Frica și Centrul

Suntem asemenea. Uneori îmi este dificil să mă deschid în fața acestor dimensiuni largi ale ființei, îmi este dificil să ies din identificarea cu creația mea numită gândire, din emoțiile ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Dă-ți voie să pleci Dă-ți voie să pleci

Dă-ți voie să pleci dintr-o poveste în care nu te regăsești. Pleacă din orice poveste în care nu te iubești pe tine îndeajuns.  Dă-ți voie să pleci dintr-un oraș care ți-a încețoșat ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...