Punct rubrica De la meșter la maestru

Mitul creatorului Manole

Publicat la 10.03.2017 Comentarii

Ioan Manole

Egoul nu trebuie și de fapt nu poate fi distrus. Egoul nu poate fi dizolvat. Egoul este maestrul netrezit. Este meșterul care nu știa ca e un maestru. Dacă Sinele conștientizează că este totul, oare nu include și hulitul Ego? Dacă Sinele se revelează, din ce oare dacă nu din Ego? Din neant? Și doar prin ”moartea” Ego-ului, care pentru unii căutători devine scopul acțiunilor?

O altă perspectivă asupra Egoului

Egoul este creat din iubire, egoul simte iubire, nicidecum frica de dizolvare, de moarte. Se ancorează în armura cavalerului, al paznicului ce își arogă perpetuarea funcției sale. Satisfacții mărunte îi permit continua augmentare, ocrotitor al unui inimi abandonate în faza embrionară, sub umbrela unei protecții nejustificate, depășite de timp. Prima revelație se constituie într-o ucigătoare fisură, lăsând să se scurgă prin armura penetrată sentimentele divine denaturate în emoții putrede, măreția înnăscută turnată în cupele de tinichea ale competiției.

Egoul creează separare ca instrument de supra-protecție. Oare pe cine protejează?

Epifania meșterului Manole

Epifania călătorește spre Manole pe cale onirică, visează calea ritualică a creației ca izbăvire din divagațiile sisifice ale talentului său. Ochiul interior se trezește și Egoul, Meșterul abordează din nou calea separării în încercarea de a nu fi el acela numit să plătească tributul mănăstirii perfecte – inima sa Ana.

Manole simțise întotdeauna că dizolvarea separării ar ucide-o, împingând-o în afara lui dintr-un acces de copleșire în fața seraficității ei, de retragere în cuibul putrezit al neobservării propriei virtuți. Iubirea lui îl condusese spre o protecție izbăvitoare și totodată limitativă.

Manole invocă stihiile cerului și pământului să pună opreliști în calea Anei, principiul lui feminin, delicatețea, Luna, bucuria. Meșterul Manole se teme de integrarea Anei, să nu îi zdrobească gingășia cu duritatea lumii reale, o lume a comparației, a concurenței...” Și Manole zece/ Care-i si intrece”, în care bărbații asudați se zbat pentru a ridica „Manastire nalta/ Cum n-a mai fost alta”.

Ana este blândețea, abandonul, femininul, ființarea într-o înfruntare a opreliștilor puse sacrificiului, intuind mult mai sensibilă finalitatea uniunii cu masculinul, meșterul, bărbatul care face, puterea care acționează.

Transformarea meșterului debutează cu zidirea Anei, un avans maiestuos care permite Creația - mănăstirea supremă, arta perfectă, obsesia creației care permite pe moment amnezia sacrificiului în contemplarea perfecțiunii – cu prețul durerii absolute, o prăbușire brutală a maestrului încă netrezit în abisurile pierderii.

Privindu-și Lumea de pe acoperișul creației sale, Manole – încă meșter cu ochii tânjind la trezire – agoniza la distanța de un atom de bucuria creatorului. Dacă înainte nu cunoscuse bucuria, măcar avusese parte de satisfacții, efemere ca bătaia din aripi a fluturelui, emoție ahtiată să-și caute sora geamănă – blazarea, urmată de noi căutări, băltite între zidurile mucegăite ale gândurilor.

Acum se recunoștea ca o bataie din palme cu mâna cea mai fină îngropată. Lumea se schimbase, Zeița vieții nu mai era, prima revelație se dusese, intuițiile secau adunate în fântâna egoului maturizat cu veleități de Sine; epifaniile pe care nu le faci reproductibile pentru ceilalți se transformă din autonomie în destin înlănțuit:

”Am ajuns să blestem clipa în care am gustat abrozia zeilor, privind apoi hipnotizat numai în sus, uitând că revelațiile nu mi s-au dat pentru a zbura singur; că fiecare aripă ce crește sub privirea mea îmi mai îmbogățește cu o pană propriile aripi; că bucuria mea la fiecare epifanie este măruntă față de extazul celor ce mi-au supravegheat ieșirea din găoace, care mi-au urmărit primul fâlfâit și mi-au domolit căderea.”

Înrădăcinarea intuițiilor-imboldul maestrului exterior

Vodă, aspectul exterior al maestrului, dărâmă schelele, unicul fir care îl desparte pe Manole de pasul primordial, inevitabil și totuși suspendat altfel pentru eternitate.

Imboldul principelui ”crud” – adevărat maestru zen – destramă cercul infinit al labirinturilor născute din dorința ciclică înfometată după o creație „alta manastire/ pentru pomenire/ mult mai luminoasa/ si mult mai frumoasa”. Divinitatea însăși nu era capabilă să mai creeze ceva după sacrificiul Anei.

Creația lui Manole își atinsese nemărginirea, era perfectă, rotundă, rugăciunea luminii, fără cusur, fără nimic mai presus, neasemuită.

Vodă i-a evaporat iluzia opțiunilor, urma zborul. Ultima graniță.

Sacrificiul uman izvora pentru ca privirea reînnoită să ardă separarea percepută, revelând zidurile mănăstirii ca fiind ale labirintului creat din iubire de meșter pentru a o ascunde pe zeița, delicatețea, sufletul lui.

De la tortura pierderii la bucuria regăsirii, Ana irumpe din arhitectura destrămată a meșterului, călcând grațioasă peste zidurile ruinate, îmbrățișându-și puterea. Grația și forța se împletesc, maestrul Manole dizolvându-se la sânul Anei, principiul pe care îl ocrotise neștiindu-se învăluit la rându-I în iubire.

Ritul Anei se dezvăluie ca trecere în cuplul Ana-Manole, împreună-creatorii, ei înșiși o creație perfectă.

Ioan




"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

CERCUL VIEŢII CERCUL VIEŢII

De cam treizeci de ani încoace se pune în mod regulat problema întoarcerii la şamanism, sursa primordială a umanităţii, a tuturor religiilor, filosofiilor şi ştiinţelor lumii. Omul ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Mate Lemon Mate Lemon

Mate Lemon - Ceaiul Pur îți conferă o stare de bine, atât pentru corp, cât și pentru minte și spirit. Această infuzie de Yerba Maté din America de Sud, Myrtle australian și ceai ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Dansul Inimii

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...