Călăuza rubrica Povestea se petrece în inima mea (II)

Publicat la 31.03.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

Acum ai casa ta şi trei cariere la care ai visat deschise larg în faţa ta, ai proiecte de durată, de amploare. Şi îţi aduci aminte că ai ales pentru viaţa asta să trăieşti în trup de femeie. Acea adolescentă care visa la 13 ani, care a acţionat ca o femeie-bărbat de la 17 ani încoace, îşi cere urlând drepturile de femeie. A obosit să fie puternică, să ia decizii singură, luptând pentru supravieţuire şi pentru dezvoltare. Ştie că fiul său este un pseudo-partener şi că atunci când va deveni bărbat are nevoie să-şi găsească femeia care să-i fie alături.

Iar tu, ai nevoie să fii delicată, să fii fragilă, să fii blândă, vulnerabilă, să fii femeie de acum. Ai nevoie să-ţi onorezi trupul de femeie pe care l-ai ales pentru această viaţă. Ai nevoie să fii ţinută în braţe, mângâiată, admirată şi iubită. Ai nevoie de blândeţe, de blândeţea pe care tu ţi-ai refuzat-o atâta timp, onorând aspectele masculine din tine şi neglijându-le pe cele feminine. Ai preluat singură rolul tatălui şi al mamei în viaţa ta, concurând cu amândoi deopotrivă în sinea-ţi şi chiar imitându-i, până la un punct.

În mintea mea de copil funcţiona ceva de genul: „Eu m-am născut fată, deci probabil trebuie să fiu ca mama, care e perfectă. Dar ea este nefericită, deşi nu o spune, o simt. Eu vreau să fiu fericită. Deci, nu voi fi ca mama.” Hm...

Îmi amintesc vorbele mamei, la un moment dat: „Când l-am cunoscut pe tatăl vostru, era o epavă: divorţat, se apucase de băut. Şi mi-am spus aşa: Dacă tot m-am încurcat cu acest bărbat, am să fac om din el. Mi-a fost tare greu lângă el, dar unde să fi plecat cu doi copii după mine?... Şi noi doi ne-am înţeles bine.

Încerci să înţelegi, să accepţi, să-ţi explici această stranie legătură dintre cei doi care au fost părinţii tăi. Şi de ce, la vârsta de 50 ani, pe rând, amândoi au fost cuprinşi de câte o boală stranie, incurabilă, cu cauze necunoscute (encefalopatie hipertensivă şi scleroză în plăci – în opiniile medicilor de atunci). De ce amândoi au ajuns să fie ţintuiţi la pat ani de zile, dependenţi de îngrijirea pe care le-o puteau oferi ceilalţi semeni ai lor?

De ce ai ales să vii pe lume într-un astfel de scenariu? De ce au ales ei asta? Cum să accepţi acest lucru fără să-i urăşti? Cum să le faci suferinţa mai uşoară? Cum să trăieşti cu neputinţa de a-i salva? Dacă te vei îmbolnăvi şi tu aşa?...

Şi mii de astfel de întrebări. Ale minţii, desigur. Altele deja proiecţii ale fricii.

Te scuturi de aceste gânduri, chiar şi fizic (Shaking – aveam să aflu mai târziu despre asta). Şi apoi începi să vezi în realitatea exterioară ce ai atras, pentru a privi mai adânc în tine.

Am venit pe lume într-un context în care tatăl meu a sfidat regulile pentru a o duce pe mama la spital. Am sfidat la rându-mi reguli şi norme de comportament pentru a face ceea ce doresc, aşa cum consider eu. Poate deseori m-am sfidat chiar şi pe mine...

Înţelegi că ai fost forţat să accepţi o realitate pe care nu o poţi nici înţelege, nici schimba. (Hm... să aibă vreo legătură cu structura numită Ego?... mă întreb acum.)

Întâlneşti oameni care au avut experienţe de viaţă similare. Te ia groaza uneori. Pentru că ei îţi rememorează aspecte din viaţa ta pe care ţi-a fost groază să le accepţi.

Începi să crezi că o iei razna când vezi că regăseşti bucăţi din tine şi din viaţa ta în realitatea exterioară ce pare a nu avea nici o legătură cu trecutul tău.

Toţi potenţialii parteneri pe care i-ai întâlnit până acum, într-un fel sau altul te abandonează, ori îi dai chiar tu la o parte... fidelă fiind promisiunii făcute în adolescenţă: „Eu nu voi munci ca mama ca să am grijă de un bărbat neputincios. Nu voi juca rolul de salvator al altuia, sacrificându-mă pe mine şi starea mea de sănătate; iar bărbaţii din familia mea vor fi sănătoşi, puternici şi capabili să stea lângă mine, capabili să îmi ofere sprijinul lor, căldura şi dragostea lor, aşa cum merit, ca orice om normal.” ...

Şi te întorci cu gândul la perioada în care ai făcut promisiunea... Cum erau bărbaţii pentru tine atunci? Ca tatăl tău: neputincioşi. Cum erau femeile? Ca mama ta: se sacrificau pe sine pentru alţii. Deci tot ce ai făcut până în acest moment a fost ca să-ţi confirmi propriile-ţi credinţe de atunci.

Meritam eu să fiu un om normal? Logic, nu, dacă viaţa nu a fost normală. Îmi acceptam propria feminitate, acţionând mereu ca un bărbat? Acceptam eu sacrificiile mamei sau astea mă făceau să îmi doresc să nu mai exist?

Şi avem un conflict interior cu tot tacâmul, între toate glasurile interioare şi, desigur, dilema Ego-ului. Iar deasupra, Observatorul.

Toate se dau peste cap. Nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii dacă ai ales corect, nu mai ai încredere în realitatea pe care ai creat-o. Criza.

 

(Va urma)




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

O scurtă istorie a tuturor lucrurilor O scurtă istorie a tuturor lucrurilor

Această carte ar putea fi, pentru orice căutător al Adevărului interior, începutul unei noi deschideri și unei noi perspective asupra lumii și a vieții. Ken Wilber plonjează în istoria căutărilor ...

 Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Călătoria ultimă Călătoria ultimă

Nu există moarte, căci viaţa este un atribut a tot ceea ce există în Univers, nu există un sfârşit al Fiinţei, pentru că Fiinţa este eternă iar moartea nu este decât o Transformare ...

Workshopuri relevante

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Arta Respirației Conștiente Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...