Punct rubrica Învierea lui Om

Publicat la 21.04.2017 Comentarii

 Horia Francisc Țurcanu

Învierea lui Om

 

Om are nevoie de sărbători pentru a-și aminti unele lucruri. Rătăcit în Labirintul dimensiunii orizontale, pe care-l creează cu ajutorul neprețuitei sale minți, Om și-a notat în calendar momentele cosmice ale existenței, în care rotițele mașinăriei universale trec prin puncte semnificative, pentru ca el să se oprească un moment și să privească în interior, amintindu-și adevărul despre el însuși. De pildă faptul că deși se crede doar un ”biet om”, este o scânteie din divinitatea omniprezentă. Momentul reamintirii ar trebui să fie un fel de revelație, o ”coborâre a duhului sfânt”, un moment de bliss, în care Om să trăiască în mod direct, să simtă faptul că în adâncurile sale profund omenești, corporale, fizice, Dumnezeu este viu. Marile sale sărbători se presupune că sunt re-nașteri ale acestei Conștiințe universale în mijlocul platitudinii vieții de fiecare zi.

Christos este numele stării de conștiință a umanului care trăiește, în corp, propria sa divinitate. ”Eu și tatăl, una suntem.” Christos este conștient de identitatea sa cu tot ceea ce există. Sărbătoarea nașterii, a morții și a Învierii lui Christos sunt momente în care Om se conectează cu această Conștiență a unității dintre uman și divin. Cel mai important lucru în toată povestea lui Jeshua-omul este această Conștiență a divinului care îl transformă pe Om în Christos. Jeshua a deschis pentru umanitate o nouă cale și cunoașterea prin experiență a acestei identități. Întreaga umanitate încarnată devine Christos în clipa în care realizează prin propria sa experiență lăuntrică, identitatea cu Dumnezeu. O umanitate care afirmă ”Eu și Tatăl una suntem”, este o umanitate care și-a reamintit adevărul despre ea însăși. Este o umanitate salvată de Christos. Nu de un Christos care coboară din cer pe un cal alb și cu o cruce în mână, ci de un Christos care se naște din adâncul inimii sale. Când Om ajunge să trăiască experiența lui Jeshua numită Christos, este salvat. Labirintul devine transparent și se dovedește a fi o iluzie. Om descoperă că este Dumnezeu însuși aflat în expresia sa umană.

Dar, până când se va întâmpla acest lucru, Om trebuie să se uite în calendar și să nu uite să sărbătorească momentele importante în care Jeshua și alții au trăit revelația identității cu divinul. Și o face cum poate mai bine.

Bisericile sunt pline. Lumina nu vine din interiorul lui Om, din inima lui, ci de la biserică, unde este adusă de la patriarhie, unde este adusă cu avionul de la Ierusalim. Acolo, la sfântul mormânt, lumina se aprinde printr-un miracol menit să-i amintească lui Om că în același fel se aprinde lumina revelației în propria sa inimă. Când această lumină, a revelației se aprinde în inima omului, el realizează asemenea lui Christos că este una cu Dumnezeu. Dacă nu se întâmplă încă acest lucru, cel mai la îndemână lucru este a-l sărbători pe Christos ca pe un personaj istoric ce a făcut deja acest lucru. Nu mai este astfel nevoie să aprindă nici o lumină lăuntrică. Ia lumina de la biserică, vine cu ea acasă și poate apoi petrece în voie. Christos, reprezentat prin lumina sfântă venită de la sfântul mormânt, ține loc de revelație. Nu mai este cazul ca Om să trăiască el însuși revelația Învierii, adică a trezirii la o Conștiență mai largă, a identității cu Divinul. E suficient că a trăit-o Jeshua pentru el.

Cumva, sărbătoarea lui Om a devenit la fel de plată ca și labirintul în care trăiește. Marea ruptură interioară care îl face să se considere diferit de tot ceea ce există, adică de Dumnezeu, îl face să se considere separat și de acest Jeshua care, bătut în cuie pe crucea lumii de niște nemernici, a murit de mult. E drept, Învierea lui a rămas pildă zugrăvită în icoane și în scrieri, dar Om nu-și mai bate capul cu asta. Învierea nu e treaba lui. Este treaba lui Jeshua. A trăi starea lăuntrică de Christos a fost problematic și acum două mii de ani și este și acum. Nimeni nu are chef să fie bătut în cuie chiar dacă există promisiunea învierii. De aceea este mai convenabil Christos să rămână exterior, să rămână acolo, la biserică, în icoana lui, să fie sărbătorit la timp prin devorarea mielului, prin aprinderea simbolică a unei lumini.

Ce s-ar alege de viața lui Om dacă ar privi într-o bună zi în propria sa inimă, așa cum a spus Jeshua, și ar constata că acolo se naște identitatea sa cu Dumnezeu? Ce ar deveni Om și labirintul său în momentul în care, trăind această stare de uniune cu Divinul, ar constata simplu vorbind despre sine : Eu sunt Calea, Adevărul și Viața? N-ar mai rămâne nimic de căutat, nimic de contestat, nimic de pus la îndoială. Rosturile vieții liniare s-ar duce de râpă. Om ar descoperi deodată că nu a fost condamnat la labirint, la orbire, la singurătate și la nebunie, că Dumnezeu nu a fost niciodată doar acolo sus în cer, ci întotdeauna aici, acum și că este el însuși. Aceasta ar fi Învierea lui Om. Asemenea lui Jeshua, el ar descoperi că este una cu Tatăl. Și că întreaga lume este propria sa creație.

Cum ar arăta această lume după Învierea lui Om?

O Umanitate iluminată, care se consideră pe sine Calea, Adevărul și Viața, ar fi o umanitate care ar avea toate răspunsurile, căci Om, privind împrejurul său la chipurile celorlalți, s-ar vedea mereu pe Sine. Nu ar mai fi nevoie de morală și de legi, pentru că recunoscându-se pe Sine în ceilalți, fiecare ar fi condus de compasiune. Zidurile labirintului s-ar prăbuși, sistemele politice, militare, economice, sociale s-ar transforma profund, pentru că frica ar dispărea, sentimentul separării, al rupturii care conduce la luptă, ar intra în disoluție. Bisericile ar dispărea pentru că experiența umană însăși și această lume ar fi recunoscute drept templu. Lupta în numele domnului ar deveni o aberație, pentru că fiecare om ar fi recunoscut ca o întrupare a Lui. Compasiunea n-ar mai fi doar un cuvânt, pentru că celălalt ar fi o expresie a Mea. Iubirea n-ar mai fi un deziderat și un text spiritual, ci o trăire a fiecărui moment. N-ar mai exista cauze pentru care Om să lupte, căci el s-ar recunoaște pe sine drept creator al propriei sale experiențe umane.

Ar deveni evident că realitatea exterioară corpului fizic este o reflexie a spațiului său lăuntric, fiecare moment ar fi unul al întrebărilor fundamentale: cât aleg să primesc din această măreață Creație, ce aleg să creez la fiecare răsuflare? Învierea lui Om, Conștiența adică a identității sale cu Dumnezeu ar schimba întreaga paradigmă în care se petrece existența sa.

Această Înviere se petrece chiar acum. Nu întreaga umanitate are revelația în același timp, dar procesul este inevitabil și ireversibil. Nenumărați oameni se trezesc la Adevăr. Ei descoperă că toate răspunsurile sunt în ei înșiși. Misterioasa sintagmă de pe poarta oracolului din Delphi se dezvăluie ca fiind un adevăr etern. Acum două mii de ani, Christos era unul, și umanitatea inconștientă își ucidea dimensiunea divină într-un act care avea să se repete de mii de ori. Acum, din ce în ce mai mulți oameni descoperă în propria lor inimă starea de conștiință numită Christos și faptul că Învierea se referă la noi toți. Timpul prevestit de Jeshua este aici, acum. Om își descoperă dimensiunea divină a propriei inimii și devine Christos.

Agnis

 

 




"Maestrul este acela care alege experiența încarnării, păstrează în adâncuri amintirea inefabilului, pentru ca în cele din urmă, după o lungă căutare, să se retrăiască pe Sine. De data aceasta în Corp. Maestrul Interior este starea de conștiință a Umanității iluminate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Articole pe aceeași temă

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Întrebări pentru mine, pentru tine... Întrebări pentru mine, pentru tine...
... născute din bunăvoința de a privi din nou... și din nou... și din nou

Umbra Mamei Pământ împiedică strălucirea Lunii să ajungă până la noi în a ei deplinătate. Asta se întâmplă acum, la Lună Plină cu eclipsă, în timp ce-mi pun, ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Prezența Prezența

Dimensiunea umană, această lume cu tot ceea ce există în ea, nu a fost, nu este, și nu va fi niciodată ruptă de dimensiunea spirituală și rafinată a existenței. Ele sunt una. Noi suntem aceia care ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...

Creația Conștientă de Realitate Creația Conștientă de Realitate

De unde fascinația iluminării? De unde fascinația maestrului, a vindecătorului, a shamanului, a celui cu puteri ”supranaturale”? Totul este despre creația de realitate. Am vrea să creăm propria ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Creatorul ... pur-sânge Creatorul ... pur-sânge

Te trezești, în fiecare dimineață în același fel, gândirea reface rapid situațiile de ieri, perspectivele de ieri, grijile, relațiile, drumul până la job, măștile pe care le porți, ...

x