Punct rubrica Învierea lui Om

Publicat la 21.04.2017 Comentarii

 Horia Francisc Țurcanu

Învierea lui Om

 

Om are nevoie de sărbători pentru a-și aminti unele lucruri. Rătăcit în Labirintul dimensiunii orizontale, pe care-l creează cu ajutorul neprețuitei sale minți, Om și-a notat în calendar momentele cosmice ale existenței, în care rotițele mașinăriei universale trec prin puncte semnificative, pentru ca el să se oprească un moment și să privească în interior, amintindu-și adevărul despre el însuși. De pildă faptul că deși se crede doar un ”biet om”, este o scânteie din divinitatea omniprezentă. Momentul reamintirii ar trebui să fie un fel de revelație, o ”coborâre a duhului sfânt”, un moment de bliss, în care Om să trăiască în mod direct, să simtă faptul că în adâncurile sale profund omenești, corporale, fizice, Dumnezeu este viu. Marile sale sărbători se presupune că sunt re-nașteri ale acestei Conștiințe universale în mijlocul platitudinii vieții de fiecare zi.

Christos este numele stării de conștiință a umanului care trăiește, în corp, propria sa divinitate. ”Eu și tatăl, una suntem.” Christos este conștient de identitatea sa cu tot ceea ce există. Sărbătoarea nașterii, a morții și a Învierii lui Christos sunt momente în care Om se conectează cu această Conștiență a unității dintre uman și divin. Cel mai important lucru în toată povestea lui Jeshua-omul este această Conștiență a divinului care îl transformă pe Om în Christos. Jeshua a deschis pentru umanitate o nouă cale și cunoașterea prin experiență a acestei identități. Întreaga umanitate încarnată devine Christos în clipa în care realizează prin propria sa experiență lăuntrică, identitatea cu Dumnezeu. O umanitate care afirmă ”Eu și Tatăl una suntem”, este o umanitate care și-a reamintit adevărul despre ea însăși. Este o umanitate salvată de Christos. Nu de un Christos care coboară din cer pe un cal alb și cu o cruce în mână, ci de un Christos care se naște din adâncul inimii sale. Când Om ajunge să trăiască experiența lui Jeshua numită Christos, este salvat. Labirintul devine transparent și se dovedește a fi o iluzie. Om descoperă că este Dumnezeu însuși aflat în expresia sa umană.

Dar, până când se va întâmpla acest lucru, Om trebuie să se uite în calendar și să nu uite să sărbătorească momentele importante în care Jeshua și alții au trăit revelația identității cu divinul. Și o face cum poate mai bine.

Bisericile sunt pline. Lumina nu vine din interiorul lui Om, din inima lui, ci de la biserică, unde este adusă de la patriarhie, unde este adusă cu avionul de la Ierusalim. Acolo, la sfântul mormânt, lumina se aprinde printr-un miracol menit să-i amintească lui Om că în același fel se aprinde lumina revelației în propria sa inimă. Când această lumină, a revelației se aprinde în inima omului, el realizează asemenea lui Christos că este una cu Dumnezeu. Dacă nu se întâmplă încă acest lucru, cel mai la îndemână lucru este a-l sărbători pe Christos ca pe un personaj istoric ce a făcut deja acest lucru. Nu mai este astfel nevoie să aprindă nici o lumină lăuntrică. Ia lumina de la biserică, vine cu ea acasă și poate apoi petrece în voie. Christos, reprezentat prin lumina sfântă venită de la sfântul mormânt, ține loc de revelație. Nu mai este cazul ca Om să trăiască el însuși revelația Învierii, adică a trezirii la o Conștiență mai largă, a identității cu Divinul. E suficient că a trăit-o Jeshua pentru el.

Cumva, sărbătoarea lui Om a devenit la fel de plată ca și labirintul în care trăiește. Marea ruptură interioară care îl face să se considere diferit de tot ceea ce există, adică de Dumnezeu, îl face să se considere separat și de acest Jeshua care, bătut în cuie pe crucea lumii de niște nemernici, a murit de mult. E drept, Învierea lui a rămas pildă zugrăvită în icoane și în scrieri, dar Om nu-și mai bate capul cu asta. Învierea nu e treaba lui. Este treaba lui Jeshua. A trăi starea lăuntrică de Christos a fost problematic și acum două mii de ani și este și acum. Nimeni nu are chef să fie bătut în cuie chiar dacă există promisiunea învierii. De aceea este mai convenabil Christos să rămână exterior, să rămână acolo, la biserică, în icoana lui, să fie sărbătorit la timp prin devorarea mielului, prin aprinderea simbolică a unei lumini.

Ce s-ar alege de viața lui Om dacă ar privi într-o bună zi în propria sa inimă, așa cum a spus Jeshua, și ar constata că acolo se naște identitatea sa cu Dumnezeu? Ce ar deveni Om și labirintul său în momentul în care, trăind această stare de uniune cu Divinul, ar constata simplu vorbind despre sine : Eu sunt Calea, Adevărul și Viața? N-ar mai rămâne nimic de căutat, nimic de contestat, nimic de pus la îndoială. Rosturile vieții liniare s-ar duce de râpă. Om ar descoperi deodată că nu a fost condamnat la labirint, la orbire, la singurătate și la nebunie, că Dumnezeu nu a fost niciodată doar acolo sus în cer, ci întotdeauna aici, acum și că este el însuși. Aceasta ar fi Învierea lui Om. Asemenea lui Jeshua, el ar descoperi că este una cu Tatăl. Și că întreaga lume este propria sa creație.

Cum ar arăta această lume după Învierea lui Om?

O Umanitate iluminată, care se consideră pe sine Calea, Adevărul și Viața, ar fi o umanitate care ar avea toate răspunsurile, căci Om, privind împrejurul său la chipurile celorlalți, s-ar vedea mereu pe Sine. Nu ar mai fi nevoie de morală și de legi, pentru că recunoscându-se pe Sine în ceilalți, fiecare ar fi condus de compasiune. Zidurile labirintului s-ar prăbuși, sistemele politice, militare, economice, sociale s-ar transforma profund, pentru că frica ar dispărea, sentimentul separării, al rupturii care conduce la luptă, ar intra în disoluție. Bisericile ar dispărea pentru că experiența umană însăși și această lume ar fi recunoscute drept templu. Lupta în numele domnului ar deveni o aberație, pentru că fiecare om ar fi recunoscut ca o întrupare a Lui. Compasiunea n-ar mai fi doar un cuvânt, pentru că celălalt ar fi o expresie a Mea. Iubirea n-ar mai fi un deziderat și un text spiritual, ci o trăire a fiecărui moment. N-ar mai exista cauze pentru care Om să lupte, căci el s-ar recunoaște pe sine drept creator al propriei sale experiențe umane.

Ar deveni evident că realitatea exterioară corpului fizic este o reflexie a spațiului său lăuntric, fiecare moment ar fi unul al întrebărilor fundamentale: cât aleg să primesc din această măreață Creație, ce aleg să creez la fiecare răsuflare? Învierea lui Om, Conștiența adică a identității sale cu Dumnezeu ar schimba întreaga paradigmă în care se petrece existența sa.

Această Înviere se petrece chiar acum. Nu întreaga umanitate are revelația în același timp, dar procesul este inevitabil și ireversibil. Nenumărați oameni se trezesc la Adevăr. Ei descoperă că toate răspunsurile sunt în ei înșiși. Misterioasa sintagmă de pe poarta oracolului din Delphi se dezvăluie ca fiind un adevăr etern. Acum două mii de ani, Christos era unul, și umanitatea inconștientă își ucidea dimensiunea divină într-un act care avea să se repete de mii de ori. Acum, din ce în ce mai mulți oameni descoperă în propria lor inimă starea de conștiință numită Christos și faptul că Învierea se referă la noi toți. Timpul prevestit de Jeshua este aici, acum. Om își descoperă dimensiunea divină a propriei inimii și devine Christos.

Agnis

 

 




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată.Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. Din ...

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Articole pe aceeași temă

Sacra Responsabilitate Sacra Responsabilitate

Înapoi, la ritmul străvechi, onorându-ne sufletul și nevoia sa de armonie, și în acord cu natura, în vara aceasta ne-am condus trupul la întâlnirea celor patru temeiuri ale ...

O atingere O atingere
Curajul de a naviga printre infinituri de simțiri

Nu am crezut niciodată că am talentul de a povesti…cu talent. Şi i-am admirat - bine, bine, i-am şi invidiat puţin, acum pot să recunosc chestia asta făra a mi se mai părea că ar fi ceva „nespiritual” ...

Eroii propriei Vieți Eroii propriei Vieți

Experiența labirintului ne schimbă. Încetul cu încetul descoperim că tot ce nu ne ucide ne face mai puternici. Într-o bună zi trăim revelația uluitoare că labirintul este propria noastră ...

Luna neagră Luna neagră
Aripa și Dorința

Suntem, în aceste zile, îmbăiați într-o energie care ne atrage atenția că dorințele – mai ales cele ale unui ego imatur - ne vor fi amplificate. Și tot ce vine odată cu ele: competiție, ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

În Adevăr și Autenticitate În Adevăr și Autenticitate

Vremurile pe care acum le trăim toți, peste tot în lume, sunt intense. Intense din punct de vedere economic, religios, cultural și, mai ales, politic. Intense sunt trăirile și la nivel strict personal. ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...