rubrica Spiritualitatea si ignobila lume materiala

Publicat la 26.01.2011 Comentarii

Credinţa că spiritualitatea nu are nimic de-a face cu lumea materială, ba dimpotrivă, că drumul spiritual trece prin sărăcie, prin suferinţă, prin durere, prin umilinţă, prin non-valoare, este una dintre cele mai interesante şi contradictorii crezuri omeneşti care au traversat istoria. Este într-atât de bine înfiptă în minţile noastre încât pare un concept universal acceptat, dincolo de orice discuţie. Nimeni nu-şi mai pune întrebări cu privire la acest adevăr atât de discutabil. Nici de unde, cum a pornit acesta, nici cui a folosit de-a lungul timpului şi nici pentru ce. Acest sistem de credinţe, că accesul la un dumnezeu exterior nouă trece prin suferinţă şi prin sărăcie, prin auto-anulare, prin lipsa de putere personala şi prin lipsa oricărei voinţe este unul dintre cele mai distructive posibil, pentru că se întemeiază pe un enorm fals: acela că unii dintre noi, cei aleşi, au acces la acest dumnezeu exterior, pe când noi înşine nu. Aceşti aleşi, fie ei aparţinători unor caste, biserici, dogme, sisteme metafizice, unele şcoli ale misterelor şi organizaţii oculte, au practicat pentru ei înşişi, dintotdeauna, credinţe complet diferite. Pentru ei nu a fost niciodată o problemă să acumuleze uriaşe bogăţii în această lume materială, în numele domnului, desigur, şi nu a fost niciodată un impediment moral să folosească sabia atunci când credinţele supuşilor nu corespundeau cu doctrina oficială. Oricine dădea semne că ar avea vreo îndoială, oricine părea că ar avea acces la altfel de cunoştinţe metafizice şi la alte căi de a comunica cu lumile spirituale decât cele oficiale, era imediat decapitat, ars pe rug, condamnat fără judecată şi spânzurat în piaţa publică, spre exemplu altora ca ei. Aceste lucrări erau deasemenea făcute în numele domnului şi al puterii. Căci, un ultimă instanţă, despre aceasta este vorba. Despre putere asupra alora. Doar că aceşti alţii erau mulţi, foarte mulţi. Era absolut necesar ca înafara mijloacelor armate valabile pentru cei câţiva care adulmecau adevărul, să existe un instrument puternic de convingere. Toată puterea manipulatorie a acestor instituţii care au condus lumea s-a bazat pe credulitate, pe ignoranţă, pe laşitate, pe frică şi toate au fost construite pe principiul că suntem nişte fiinţe care nu valorează nimic în ochii domnului.

Deşi dumnezeul atropomorf pe care ni-l prezentau icoanele şi scrierile sfinte era un dumnezeu al iubirii, braţul său armat, reprezentanţii săi legali şi regali pe pământ, aveau dreptul ca în numele lui să ucidă. Nu numai fizic, dar şi spiritual. Căci aceasta s-a petrecut cu umanitatea. A trecut printr-un timp al separării complete de divin, ceea ce echivalează cu o moarte spirituală. Adevărul de nerostit de către gurile puterii Un lucru foarte interesant care s-a petrecut în acest exerciţiu al puterii, a fost acela că inclusiv oameni ai bisericii sau al altor organizaţii religioase şi metafizice, care nu au înţeles că acest tip de cunoaştere nu trebuia să fie accesibil "maselor", au fost ostracizaţi imdiat iar scrierilor lor au fost puse la index in vastele biblioteci secrete care ascundeau adevărul. Care era acest mare adevăr care trebuia ascuns atât de bine, încât să justifice perierea cărţilor sfinte, timp de sute de ani, de către cei mai mari teologi şi teoreticieni ai lui dumnezeu? Ce voiau să ascudă? Ce era atât de periculos pentru ei, dacă oamenii ar fi aflat? Ei bine, un lucru foarte simplu: acela că divinitatea este în fiecare din noi şi că putem avea acces la ea, la aspectul nostru divin, în orice clipă a vieţii noastre, fără nici un intermediar. Că divinul este pretutindeni şi nu face nici o deosebire între păcătos şi papă. Era un adevăr periculos pentru că, dacă oamenii ar fi avut încredere în ei înşişi şi în accesul lor necondiţionat la divinitate, atunci instituţiile de credinţă ar fi devenit inutile, iar tot eşafodajul puterii economice, politice, militare, coloniale etc s-ar fi prăbuşit. Aceasta este într-adevăr o miză importantă, nu-i aşa? Atât de importantă, încât instituţiile care au preluat administrarea revelaţiilor autentice ale marilor maeştri, nu s-au sfiit să modifice complet mesajul acestora. Adevărurile simple, elementare, precum "eu sunt calea, adevărul şi viaţa" al lui Iisus, sau "dacă vrei să mă găseşti caută în inima ta", au fost complet deturnate interpretate şi distorsionate. Instituţiile s-au interpus între mesaj şi cei care trebuiau să-l primească, exlicându-le ei cum trebuie interpretat. Sintagma "şi tu deasemeni eşti calea, adevărul şi viaţa" a căzut la cenzură.

Bogăţia, sărăcia şi Puterea Întreaga noastră societate, nu numai cea occidentală dar şi multe dintre cele orientale, a fost clădită pe presupunerea că nu valorăm nimic şi că pentru o viaţă supusă regulilor de cei care avea dreptul să le creeze, vom primi un bonus într-o viaţă viitoare, mai bună, în rai. Acest lucru le permitea oamenilor puterii să dispună total de această lume, materială, din care dumnezeu fusese exclus, dar care era administrată în întregime de reprezentanţii lui. Nu uitaţi despre dreptul divin al regilor - puterea politică, ce subordona puterea militară, cu ajutorul puterii spirituale a bisericii. Un exerciţiu de putere pe care îl cunoaşteţi foarte bine. Întotdeauna au existat însă şi oameni care nu s-au supus şi care nu au crezut decât în adevărurile lor interioare. Au fost dintre ei în biserică, dar şi înafara ei.

Au existat păstrători ai vechilor cunoştinţe metafizice ale omenirii în şcoli de mistere şi organizaţii ezoterice. Niciodată nu au fost săraci, pentru că ei ştiau adevărul. Dumnezeu nu cere nimănui nimic, nu pune condiţii, nu face favoruri. Dumnezeu este în interior, şi acolo se află instanţa care crează realitatea. Instituţiile oficiale, din nou au fost năpraznice cu aceste şcoli, iar istoria Europei este plină de crime, trădări, pogromuri, ucideri în masă şi tragedii ale unor asemenea grupuri care descoperiseră libertatea. Puterea, mă refer la cea politică, religioasă şi de toate felurile, crede cu adevărat că oamenii nu sunt în stare să se descurce singuri, că cineva trebuie să le spună ce să facă şi cum să facă, pentru că altfel oamenii s-ar auto-distruge. Şi poate că a fost adevărat cumva, într-un timp. Însă între bunele intenţii, dacă au existat vreodată şi ispita puterii totale nu a fost decât un pas. Din fericire, au existat maeştrii precum Budha, Iisus şi alţii după ei care au apucat să rostească adevărul. Uneori n-au fost înţeleşi, alteori spusele lor au fost mistificate, dar adevărul a fost rostit şi a fost o sămânţă care încetul cu încetul a condus la timpurile pe care le trăim. Acelea în care tot mai mulţi îşi dau seama că obiectul căutării lor, care părea atât de îndepărtat şi intangibil, a fost întotdeauna aici, sub nasul nostru, la distanţă de o răsuflare, cum îmi place mie mereu să spun :) Aţi putea respira adânc acum, pentru o clipă, cu această afirmaţie: "dumnezeu a fost mereu aici, în mine, cu mine. Eu sunt acela pe care l-am căutat." Acesta este începutul oricărei libertăţi, interioare în primul rând, care se va reflecta în libertatea exterioară. Ieşirea din iluzia neputinţei Este începutul înţelegerii că nu suntem condamnaţi la nimic, doar am crezut acest lucru, am fost convinşi de acest lucru, iar noi ne-am creat realitatea după credinţele noastre. Este începutul înţelegerii că în orice moment trecutul s-a terminat şi că depine doar de noi să o luăm pe alte căi decât cele vechi. Este începutul înţelegerii că puterea de a schimba a fost întotdeauna la noi şi nu la alţii. Este începutul încrederii în noi înşine, al iubirii pentru noi înşine, pe care am căutat-o prea mult în exterior, al respectului pentru noi înşine. Este începutul timpurilor în care trăim faptul că totul este spiritualitate, că nu există lucruri ne-spirituale în acest univers, căci totul face parte din creaţia noastră.

Atunci când înţelegem acest lucru nu mai putem fi manipulaţi prin frică, căci nu ne mai temem de iadurile judecăţii, nu mai putem fi ademeniţi cu iluzia vieţii de apoi, pentru ca diriguitorii puterii să poată avea totul aici, în această lume. Totul se petrece aici, acum, în acest moment, în acest corp pe care l-am ales pentru această experienţă. În spatele experienţei se află marele actor al tuturor rolurilor noastre, Sufletul nostru, perfect prezent, aşteptând să fie recunoscut şi luat în seamă. Mii de ani, scufundaţi în iluzia separării, ne-am crezut "condamnaţi" la un corp, fără să recunoaştem marele adevăr că noi am fost aceia care am ales acest joc. Printr-o stranie proiecţie, deşi recunoşteam că dumnezeu e pretutindeni, refuzam să-l vedem în noi înşine. Ne-am urât corpul şi tot ceea ce ţinea de el, l-am dispreţuit, l-am chinuit în speranţa că vom scăpa de el cumva şi ne vom întoarce la un "acasă" iluzoriu. Nu ne puteam întoarce de unde am plecat, tocmai pentru că noi am ales jocul, iar miza jocului acestuia a fost exact aceea de a aduce "spiritul" în corp, în densitate, în încarnare, dar mai ales, în deplină conştienţă. Am supravieţuit mii de ani în inconştienţă, în uitare a ceea ce suntem cu adevărat, identificaţi cu un corp pe care nu-l recunoaşteam ca divin. Ne-am negat corpul şi materialitatea asumată, şi astfel am proiectat partea inefabilă din noi undeva, departe, în cer. L-am exclus, noi înşine, pe dumnezeu, din noi, pentru ca sa-l putem apoi căuta pretutindeni, în o mie de feluri, de metode, de căi, care, majoritatea, au crezut că anulând corporalitatea noastră avem acces direct la Suflet. Maeştri exteriori, maeştri interiori Acesta este punctul în care căutătorii de spiritualitate au început să se teamă de materialitate, considerând că lumea materială este anti-spirituală şi un obstacol. În timpul acesta, cei care ştiau adevărul, nu au avut nici o jenă să beneficieze din plin de toate bucuriile acestei lumi, materială aşa cum e ea, neconsiderând că e vreun păcat sau ceva reprobabil. Mase întregi au fost învăţate să venereze sărăcia, lipsa, nefericirea, absenţa oricărei bucurii, au fost învăţate că plăcerea e un păcat capital, că nefericirea este o virtute. Aceasta a fost una dintre cele mai dramatice condiţionări la care a fost supusă umanitatea - cu deplina ei colaborare, desigur - şi este legată direct de stima de sine redusă, de umilinţă, de supunere. "Doreşte-ţi numai ce ţi se cuvine, iar ce ţi se cuvine îţi spunem noi. Nimic." Am învăţat să ne mulţuim cu puţin şi să credem că aceasta este o virtute. Am învăţat să-i urâm pe aceia care nu se supuneau canoanelor şi care făceau cumva să iasă din sisteme. A ieşi din sistem, a avea curajul de a prelua responsabilitatea propriei vieţi, părea un afront de nesuportat pentru cei care nu aveau curajul s-o facă.

Ei sunt aceia care au făcut din sărăcie o virtute, şi din neputinţă o glorie măruntă. Au existat întoteauna lideri "spirituali" care au profitat din plin de această frică, de această neputinţă a asumării de sine, de această neîncredere că noi la rândul nostru avem acces la propria noastră divinitate, au profitat de tentaţia noastră de a căuta mereu ceva mai curand exterior, necrezându-ne pe noi înşine destul de demni de a fi divini. A existat întotdeauna tentaţia puterii pentru aceşti lideri, dar a existat, în paralel şi tentaţia acelora cărora le-a fost mai uşor să fie conduşi, manipulaţi şi exploataţi, decât să-şi asume propriul drum. Nu există călău fără victimă. (O carte tare pe această temă pe care am scos-o noi: Călău şi Victimă de Guy Corneau.) Recunoaşterea acestor ghizi e mereu simplă. Întotdeauna vor ceva de la noi, după cum şi noi vrem ceva de la ei. Ei vor supunere de orice fel. Noi vrem să facă ei pentru noi, să ne salveze, să ne vindece, şi mai ales să aibă încredere în noi înşine, în locul nostru. Căci mereu căutăm aceleşi lucruri în exterior, pe care nu avem puterea şi încrederea să ni le dăm singuri: iubire, respect, încredere, abundenţă etc. Şi pe toate le aşteptăm să ne fie date, dacă nu de dumnezeu, care pare cam departe şi cam rece, măcar de un lider spiritual care ştie ce face şi la umbra căruia viaţa poate să capete un sens. Ha! Nici un maestru care se respectă nu are nevoie de adulare şi nici de a fi pus pe un piedestal, căci nici un maestru nu şi-ar dori ca ceilalţi să repete rătăcirile sale. Oamenii au nevoie de maeştri pentru că nu au încredere în ei înşişi. Dacă nu de un maestru viu, măcar de unul mort, ale cărui căi să le urmeze, în speranţa că acestea îi vor salva de la nefericire. Numai că nefericirea, ca şi bucuria, nu poate veni de nicăieri din afară. Ele sunt, pur şi simplu stări interioare, căi de a modula energia interioară, conştient sau inconştient. Un adevărat maestru va spune "voi toţi puteţi face toate acestea, încă şi mai mult", căci ştie că dumenzeu este în toţi în aceeaşi măsură, numai că unii au cam uitat. Identificarea cu aspectele noastre, o piedică în calea creaţiei conştiente Ideea acestui articol mi-a venit de la nişte comentarii pe acest site. În unele din ele apărea această nedumerire, ca să mă exprim elegant: cum e posibil ca "spiritualitatea să fie pe bani". Se refereau la workshop-urile noastre de respiraţie ca mod expansiune a conştiinţei, ca şi cum în acestea noi vindeam "spiritualitate". Ca şi cum aceasta ar putea fi ceva de vânzare. Spiritualitatea este un mod de a privi lumea, este o paradigmă, şi, ca orice paradigmă este ceva personal. "Eu privesc lumea în acest fel". Nu se poate vinde, nu se poate împrumuta, nici dacă ai vrea, căci depinde exclusiv de tine însuţi. Nimeni nu te poate "convinge". Dar nelămurirea în sine, reia de fapt iluzia primară, a separării. "Lumea materială şi cea spirituală sunt diferite. Dumnezeu nu se află aici. Trebuie să negăm materia pentru a ajunge la spirit." Este iluzia separării de tot ce există, care stă la baza tuturor iluzilor ce decurg din asta: iluzia identităţii şi a ego-ului, cea a fricii şi a puterii, cea a judecăţii, a suferinţei, a salvatorului şi aşa mai departe.

Atunci când renunţăm la această iluzie, restul se prăbuşesc ca nişte cărţi de joc. Acesta este procesul transformării interioare. Este un proces al transcenderii diferitelor identificări. Ce identificări? De pildă identificarea cu propriile noastre istorii de viaţă, cu propriile noastre credinţe, cu propriile noastre vinovăţii şi ruşini şi frustrări, cu propriile noastre judecăţi. Acestea sunt proiectate permanent în exterior. Îi judecăm pe cei din jur prin propriile noastre prisme, prin intermediul propriei noastre poveşti de viaţă, a propriilor noastre poziţionări. Credem că lumea materială de pildă trebuie părăsită pentru a ajunge la divin? Atunci ne vom dispreţui corpul şi tot ce este material, lumea în care trăim ni se va părea o puşcărie mizerabilă, iar oamenii care se simt bine în ea vor deveni nişte duşmani. Vom fi săraci, pentru că de fapt alegem acest lucru la un nivel subtil, al convingerilor noastre intime, acela care ne determină realitatea şi vom considera sărăcia fie o virtute, fie îi vom judeca pe alţii în funcţie de asta. Totul este legat de ceea ce credem despre noi înşine de fapt şi de felul în care poveştile noastre de viaţă ne-au modelat. Aici este punctul în care putem alege, dacă felul în care privim lumea ne face nefericiţi şi singuri. Putem alege ca în loc să ne bălăcim în propria neputinţă aruncând cu lături peste lumea "vinovată", să decidem să schimbăm, să renunţăm la identificări, la poveştile de viaţă, la sisteme de credinţă care nu ne mai folosesc şi să descoperim creaţia conştientă a propriei lumi. What about me? Marea eliberare Am parcurs un drum foarte lung, în această viaţă şi în altele până să ajung la convingerea aceasta, că totul este conştiinţă şi manifestare a ei, totul este spirit şi manifestare a lui. Un drum înafară şi mai ales înăuntru. Pe ultima bucată de drum, cu mare greutate şi exclusiv prin experimentarea directă a propriilor mele străfunduri, am privit în faţă ceea ce sunt şi am văzut acolo toate laşităţile, toate scuzele, toate condiţionările care mă legau de neputinţă. Am privit cu sinceritate felul în care căutarea exterioară mă făcea neputincios şi mai ales dependent de sisteme. Era confortabil într-un fel, căci învăţasem să mă descurc bine în sisteme şi eram relativ liber. Dar pe de-altă parte eu voiam totul, acum. Mai ales libertatea interioară a creaţiei propriei realităţi. Marea izbândă a fost în momentul în care am înţeles că de fapt, căutam în exterior ceea ce nu-mi dădeam singur.

Nu mă iubeam, dar voiam să fiu iubit, nu mă respectam, drept care săream în sus la cea mai mică dovadă de lipsă de respect, nu onoram propria mea experienţă, drept care nu eram în stare să onorez experienţele altora, nu aveam compasiune faţă de mine însumi, şi nici faţă de alţii în consecinţă, mă judecam aspru pe mine însumi, şi deci şi pe ceilalţi. Dar aveam încredere în mine însumi şi aveam pasiune. Asta m-a salvat. Am abandonat orice sistem de credinţă înafara celui de experienţă personală şi directă. De aceea, rareori mă veţi auzi citând pe cineva. Lanţurile s-au rupt şi am devenit liber. Liber de ce anume? De lumea exterioară? Nu. Liber de propriile mele condiţionări, de propriile mele frici, de propriile mele prejudecăţi. Această eliberare interioară a schimbat modul în care relaţionam cu mine însumi şi modul în care relaţionam cu exteriorul. Şi lumea mea s-a schimbat cu totul, pentru că nu era decât reflexia propriului meu interior. Una dintre cele mai importante condiţionări a fost aceea că trebuie să aştept ca lucrurile importante să mi se dea din afara mea. Nu am mai depins de cei din preajma mea, şi astfel am putut să fiu eu însumi. Nejudecându-mă pe mine, nu i-am mai judecat pe ceilalţi. Nemaiacceptând ca realitatea mea să fie creată de context, am devenit creatorul realităţii mele. Aceasta a fost pentru mine libertatea. O singură fiinţă, neruptă în bucăţi, o singură realitate. A trăi spiritul în materie Ce legătură are aceasta cu marea dihotomie care împarte existenţa în "spiritual" şi "material"? Atunci când crezi că totul se petrece aici şi acum, că trupul şi spiritul sunt una în orice moment, că lumea aceasta este, ca şi cea "spirituală" reflexia Sinelui, a propriei fiinţe complete, atunci dispare judecata lumii ca şi judecata de sine, iar lucrurile sunt perfecte aşa cum sunt, expresie a propriei paradigme. Aceasta permite creaţia liberă a realităţii. Nimic nu este rău sau bun, căci toate lucrurile sunt expresii ale Sinelui. Lumea materială este şi ea terenul de manifestare al divinităţii interioare, la fel ca toate dimensiunile. Nu e nevoie de suferinţă, nu e nevoie de sărăcie, nu e nevoie de durere, aşa cum am crezut cu toţii, pentru a fi "spirituali". Propria noastă esenţă ne este accesibilă oricum. Nu trebuie să fugim nicăieri, în lumi esoterice, ci să dăm vălul iluziei la o parte pentru a trăi adevărul nostru complet acum, în acest moment.

Spiritualitatea este fiecare moment al vieţii noastre în care suntem conştienţi de noi înşine şi în care refuzăm să ne identificăm cu sisteme vechi de credinţă, cu aspecte vechi ale propriei fiinţe, în care refuzăm să acceptăm adevărurile altora, în care avem încedere în propriul nostru adevăr. Fiecare moment în care suntem autentici ne aduce bucuria. Fiecare moment în care suntem conştienţi de miracolul experienţei sufletului care coboară în materie este un moment de spiritualitate. Fiecare clipă în care bucuria intrinsecă a existenţei nu este umbrită de iluzia că există o problemă, este spirituală. Oricine poate face acest lucru, oricând. Condiţia primară este acceptarea imediată a realităţii "exterioare" aşa cum este, fără a o judeca în nici un fel, ca pe o reflexie a interiorului. Şi atunci când în interior există respectul de sine, iubirea de sine, recunoaşterea capacităţii de a crea, "exteriorul" va reflecta această realitate. Aceasta este adevărata libertate. Nu ne mai încredinţăm puterea nimănui, nici unei biserici, nici unei dogme, nici unui maestru, altul decât cel interior care suntem noi înşine. Sistemele de care depindeam dispar, pentru că devenim creatorii propriei noastre vieţi. Nu ne mai temem de lumea materială şi nu mai avem un dumnezeu exterior. Ne ajungem nouă înşine şi relaţionăm cu alte fiinţe care îşi ajung lor înşile într-un fel complet liber. Porţile adevăratei iubiri, aceea care nu cere nimic de la nimeni pentru că îşi este suficientă sieşi, se deschid. Compasiunea adevărată, care este onorarea oricărei experienţe, a oricui, oriunde s-ar afla pe drumul său, devine posibilă. Recunoaşterea propriei divinităţi implică recunoaşterea divinităţii întregii lumi şi a întregii creaţii. Dumnezeu nu are nevoie să umble în zdrenţe pentru a fi recunoscut drept dumnezeu, căci, ieşit din iluzie, este capabil să-şi recunoască şi onoreze propria natură.

horia ţurcanu

PS: Găsiţi informaţii despre workshop-urile si serile noastre experiment, pe site-ul Asociatiei de Terapii Transpersonale (www.transpersonal.ro)




Comentarii mai vechi (54)

dragilor, “Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. multumesc horia multumesc elena pt tot ce ne impartasiti. Miriam în 30.01.2011

@Rodica: Eu ţi-am înţeles punctul de vedere. Nu vin nici să-l susţin, nici să-l demontez. Vin doar cu o comparaţie. Biserica ia bani tot pe lucruri nepalpabile (acatiste, sfinţiri etc.) inclusiv de la sărmani pentru care 10 sau 20 de lei înseamnă să-şi ia de la gură. Nu le dă gratis deşi la rîndul ei predică iubirea, bunătatea şi altruismul. Şi cu toate astea nimeni nu comentează că biserica nu spune că vinde o marfă cînd de fapt asta face. Nimeni nu pare să fie deranjat de faptul că biserica nu face nimic diferit de ceea ce se cheamă afacere. De ce, pentru că biserica numeşte toate astea slujbe religioase şi nu workshop-uri? E ciudat cum diferenţa semantică dintre două denumiri care descriu acelaşi concept (afacere) ne poate face să cîntărim acelaşi lucru cu măsuri diferite. O seară frumoasă! Bogdan în 31.01.2011

bogdan, de acord cu tine, biserica este o afacere, si inca una foarte profitabila...biserica nu mai are suflet rodica în 31.01.2011

Am o idee, de ce nu incercam de maine sa mergem la munca si sa ne negociem salariul.....muncim si lasam compania sa ne plateasca cu cat considera ei... ca doar muncim 8-10 ore pe zi si ne dedicam o mare parte din viata perosanelor care au nevoie de serviciile/bunurile noatre....... De ce sa vindem cartofi cu x lei, cand oricum sunt produsi de natura???? Hai sa ii vindem cu cat cosidera fiecare ca merita sa plateasca, ca sa nu mai moara lumea de foame.... Ce ziceti, sunteti dispusi sa renuntati la viata actuala doar ca sa o dedicati umanitatii???? Daca nu sunteti dispusi sa faceti acest sacrificiu de ce il cereti altora sa il faca ???? Diana :) în 31.01.2011

Foarte frumos si adevarat. Din ce in ce mai multa lume se gandeste la asta si simte asa in ultima vreme. Inclusiv eu. :) Gabriela în 27.01.2011

Cautati imparatia cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua. Si cum imparatia cerurilor este in noi, in armonia noastra interioara (care aduce cu sine si armonie exterioara), avem tot ce ne trebuie sa fim fericiti si intregi. Gabriela în 27.01.2011

Drumul pe care l-am parcurs pana aici?!E de eoni de timp,exprimand in termeni terestri.In aceasta experienta de viata ,normal,ca fiecare,am urmat indrumarea Spiritului,desi,initial,inconstient.Nu m-a atras nici o "scoala spirituala" traditionala;asta nu inseamna ca le exclud in viata altora ,rolul de indrumator.O facusem cu varf si indesat cu alte ocazii de experienta pamanteasca.Ceea ce mi-a intors la 180 de grade "lentila" prin care priveam spre tot ce inseamna VIATA,a fost reantalnirea cu Tobias,conform acordului prin care el ,ramas de partea cealalta de va'l,la un moment dat,vine si ne reda informatiile continute deja inauntrul nostru,dar la care nu reuseam sa ajungem cu "instrumentele" umane cunoscute pana atunci. Pornind de la revelatia "descoperii" taramului meu interior,singura directie indicata de propria profunzime prin intermediul lui Tobias ,initial,am reusit sa ma desprind treptat de orice ajutor exterior,acceptand sustinerea ,indrumarea la cerere,dar bazandu-ma doar pe propria INCREDERE CA EU SUNT CEEA CE CAUTAM SI I-AM PERMIS CELUI "CAUTAT" SA-SI DEZVALUIE MARETIA. Nu exista o reteta universal- valabila in descoperirea de sine,fiecare-si este calea,niciuna nefiind gresita. Cunoscut este ca esti singur pe calea ta,dar odata recunoscuta,nici cele mai infricosatoare stihii nu te pot abate.Esti privit de apropiatii ce nu au astfel de preocupari ca o naluca,cu ciuda,cu frica incalcarii credintei (si urmarile ei nefaste !),cateodata cu un diagnostic atasat comportamentului tau diferit de ce era cu putin mai inainte,dar,de fapt,izolandu-se treptat de tine,iti fac MARELE SERVICIU de a putea sa fii cu tine insuti.In iuresul ingrijorarilor chiar ce salasluiau in sanul familiei biologice (si la mine e numeroasa!)se aruncau si cu vorbe grele,dar am avut taria si sustinerea jucausa (ceea ce-i scotea din sarite ) sa le spun ca vor fi vremuri catre care eu nu ma grabesc,in care vor dori sa-si ceara iertare pentru oprobriul la care ma supun acum,DAR II ROG DE PE ACUM SA N-O FACA,FIINDCA SUNT IERTATI DIN START. Acum ochii si urechile lor au inceput sa fie mai atente /i la ceea ce spun (si numai in gluma,desi de multe ori gluma mea loveste adanc,dar n-au ce face,e gluma)si am ajuns sa fiu "citata" in discutiile lor. Dintre toti,cel mai apropiat,sotul,a suferit cel mai mult-si nu stiu daca i-a trecut-pentru ca el a gasit cea mai de nesuportat explicatie(in constiinta lui):SECTA.Si,totusi,a inceput sa-si puna intrebari despre raspandirea acestei"secte"(imi pune la dispozitie decupaje din reviste si ziare,discret-fiindca eu nu mai am atractie spre presa de nici un fel- spunandu-mi:"uite,mai citeste si tu,ca te prostesti altfel;ai aici articole scrise de astia din secta ta").Si ii multumesc pentru ca iubitul de el ar vrea sa-mi "ajute" la a-mi ocupa mintea cu ceva (om de stiinta fiind,"stie" el ca altfel ma sclerozez,dar stiinta lui nu i-a spus ca de fapt cauza sclerozei este folosirea asidua a mintii) Si...ii iubesc pe toti mai mult decat oricand ! Lucica în 07.02.2011

mortal! :)) dincolo de zambet, mesajul mi se pare fundamental. mltumesc lucica, h ps. am aruncat un ochi pe blogul tau. mi-a placut foarte mult, felicitari din toata inima. voi face un link pe Calatoria Inimii catre el. agnis în 04.02.2011

Un mod foarte frumos, haios si simplu de a transmite ceva atat de adevarat :) felicitari. Ultima parte mi-a placut la nebunie :) Lucica, poate poti sa ne impartasesti si nou drumul pe care l-ai parcurs pana aici. Diana în 04.02.2011

Da, sunt de acord cu multe dintre cele scrise mai sus. si eu le spun "colegilor mei de stol", fie ei in postura, relativa si efemera de cursanti, sau in alte posturi, ca "spiritualitatea descarnata" nu-i de folos, este o alta "incompletitudine", un alt tip de conditionare care nu te ajuta neaparat sa te implinesti si "eliberezi". Mihai Albu în 26.01.2011

Binecuvantat este omul care simte cu adevarat ca este creatorul propriei realitati,oricum ar fi ea.Universul,partea noastra invizibila ochiului fizic ii sta permanent omului la dispozitie si-i implineste ,ba ii da si pe deasupra,toate SIMTIRILE.Energia ne sta la dispozitie si se pune in miscare spre noi exact asa dupa cum SIMTIM.Cand cineva simte frustrare,frustrarea este cea care-i depistata de energie ca o CERERE si se grabeste sa-i dea respectivului si mai multa.Nemultumirea simtita,atrage mai multa nemultumire,invidia,mai multa invidie,sentimentul saraciei,mai multa saracie,bucuria SIMTITA,mai multa bucurie,judecata,mai multa judecata s.a.m.d.Toata aceasta panoplie de simtiri este "magnetul" catre care se indreapta energiile,facand din viata omului EXACT CEEA CE ISI CREAZA PRIN PROPRIILE SIMTIRI. Cand cineva are de criticat ,ca in cazul de fata,problema unui tarif,el o face dintr-un sentiment de saracie combinat cu judecata,nemultumire,invidie...si ceea ce va realiza va fi ca aceleasi trairi le va avea in viata lui venite din tot ce intalneste,intreprinde,gandeste,cauta,deci si de la alti oameni si ca rezultat al actiunilor lui.De aceea s-a spus si in scripturi:"Celui ce are i se va mai da,iar celui ce n-are i se va lua inca".Nu exista alta cale !!!Trairile noastre sunt "becul" aprins spre care vin energiile pentru ca,asa cum stim,Dumnezeu nu judeca,ci implineste,ba da pe deasupra.Cand oamenii s-au rugat suferind,avand sentimentul saraciei...li s-a dat si mai mult din ceea ce traiau in momentul rugaciunii . Am auzit si oameni care,stiind ca singura manifestare aducatoare de bucurie este chiar bucuria,declarau ca e alegerea lor s-o traiasca,dar participand intr-un grup la o intalnire,sentimentul rezumativ de dupa a fost exprimat cu o grimasa de nemultumire.DACA INTR-ADEVAR AI ALES BUCURIA IN VIATA TA,CAUTA IN ORICE CIRCUMSTANTA CEL PUTIN UN MOMENT-DOUA DE BUCURIE,DE INCANTARE SI POARTA-L(LE) PE ACELA (LEA) CU TINE.Bucuria pe care ai ales-o are astfel cu ce face legatura ,ducand la o bucurie si mai mare ... Cererea din "Cere si ti se va da",nu este o cerere scrisa sau vorbita ,nu este cerseala asa cum am fost indrumati sa credem,este SIMTIREA proprie pentru ca de fapt tot noi suntem cei ce o indeplinim,dar noi cel ce nu citeste sau vorbeste,ci SIMTE.De aceea rugaciunea autentica,indrumau cei constienti,este o multumire ca AI DEJA CEEA CE CERI.As zice,in cazul bucuriei,ca ai deja "un bob" de bucurie spre care permiti sa se scurga mai multa. Va multumesc tuturor pentru oportunitatea unor astfel de reflectii si chiar mai ales,in cazul de fata,celor care au "vociferat",creatorii subiectului. Lucica în 26.01.2011

iti multumesc horia pentru intelegerea si acceptarea de care dai dovada si sper sa dai dovada si in continuare... incerc si eu sa accept realitatea exterioara asa cum este...fara sa o judec... incerc sa inteleg faptul ca in urma celor doua workshop-uri (Buc. si Timisoara) desfasurate in ultimele doua saptamani ai realizat o mica avere - circa 12.000 euro (Buc.- 40 pers.*600 lei, Timisoara- 54 persoane*450 lei), sa nu te judec si sa iti urez si mai multa audienta la urmataorele proiecte ...incerc sa inteleg motivele diferentei de pret intre un workshop desfasurat in Buc. si unul din provincie (probabil in functie de puterea de cumparare) si sa nu judec, ba chiar sa ma bucur pentru cei din provincie ...incerc sa accept faptul ca pana si pentru o discutie cu tine trebuie sa am 50 (25 daca sunt stundent/a) lei in buzunar (sper sa nu percepi taxa si ptr. accesul pe site) si incerc sa nu te judec, ba chiar incerc sa apreciez mai mult vorbele tale ...incerc sa accept ca dreptatea este relativa, ca vulgarul este o iluzie...ca nu exista bine sau rau, incerc sa inteleg spusele tale conforma carora fuga dupa o masina mai buna, o casa mai mare, o femeie mai frumoasa s-a oprit dintr- data atnci cand omul isi descopera divinitatea...meditez pentru a le putea patrunde adevarul te rog sa ma ierti daca comentariul meu te-a afectat negativ intr-un fel, nu asta am cautat (de altfel te rog sa nu il publici)... pur si simplu am incercat sa nu te judec prin simplul act al scrierii, am incercat sa-mi opresc frustrarile interiaore legatate de subiectul bani/spiritualitate/ipocrizie...si sper ca acum dupa ce am scris asta sa ma simt mai bine, insa nu as dori ca tu sa te simti mai rau...pur si simplu incerc sa inteleg ceva multumesc ptr. intelegere si acceptare dana în 26.01.2011

e adevarat argumentul tau, precum ca unele sisteme si unii lideri au manipulat si au profitat de vulnerabilitatea oamenilor si de nevoia lor de acces la o "superioritate",probabil, este justificat si modul in care alegi sa impartasesti oamenilor Adevarul tau, asta tu decizi. Ceea ce as alege eu sa gandesc altfel, este - nu o justificare a bogatiei pentru oricine, ci, utopica cum sunt, in aceasta etapa a vietii mele, as spune ca Regina Bancnota este cea care ar trebui sa moara, iar interdependenta dintre oameni sa aiba la baza a oferi si a primi, singura "moneda" de schimb fiind :fapta "buna" si recunostinta. In felul acesta mi se pare ca vom avea acces la "esenta". Si, astfel, cred ca, oricum am fi judecati, noi nu ne vom mai judeca si nici nu vom simti nevoia sa ne justificam. nu sunt interesata de modul in care faci bani, dar indepartandu-ne putin de motivul care te-a determinat sa scrii despre acest subiect (foarte important), cred ca ceea ce ar trebui sa se schimbe nu e ideea ca spiritualitatea nu trebuie asociata cu saracia si lipsa, ci faptul ca Adevarul ne elibereaza de dominatia Bancnotei. Mirela Vasiliu în 26.01.2011

Cel care intr-adevar s-a descoperit pe sine nu mai are nevoie de absolut nimc,nici macar sa convinga pe altii Mihai în 26.01.2011

Nu mi-e clar ceva din articol. Tu ai avut un moment de ..sa-i zic revelatie dupa care toate fricile au disparut sau e un proces continuu? gand în 27.01.2011

Un articol revelator pentru mine...mi-am dat seama acum de ce sunt in stare si in ce mod pot schimba mediul exterior apropiat mie.Iti multumesc ! Mihai în 27.01.2011

Doamna Dana si doctorii se fac doctori doar pentru un singur motiv sa-i faca bine pe oameni, sincer eu chiar nu as vrea sa fiu nici consultat de un doctor mort de foame si nici nu-i numar banii nici tu nu-i numeri si nici nu esti furioasa pe doctor cand te imbolnavesti.Idea e ca cea ce facem noi zi de zi nu e normal noi am gresit si gresim in continuare doar prin faptul ca acceptam anormalitatea si o mascam mintindu-ne (otravindune) pe noi insine.Mereu platim pentru greseli asa invatam sunt unii care prefera plata cea mai ieftina adica in bani.Nu iti face griji poti obtine cea ce ofera o experienta gratis acasa (o zic din experienta proprie) dar nu merita pretul asa am considerat.E simplu cere si ti se va da o revelatie autentica la scurt timp vei fi fericita ca stii de acest site (eu mi-as fi dorit sa stiu de la inceput).Daca te intrebi cum ceri, e simplu de tot analizeazate fara sa te minti fii sincera cu tine si cere-ti tie adevarul si atunci o sa inceapa sa doara cea ce nu tea durut niciodata si asa vei afla ca e ceva mai mult in tine decat credeai,dupa ani de durere (curatare intensa) o sa apara si cea ce se scrie aici(gratis).Despre durere nu are rost sa comentez e aici un articol care o descrie mai mult decat perfect. ahile în 29.01.2011

dam cu multa usurinta 70-80 de euro pe un parfum "bun", sau 50 de euro la un concert U2 sau 300 de lei pe o pereche de adidasi sau mii de euro pt vacante speciale in care sa ne "relaxam" dupa un an de munca......fara sa ne gandim la pretul real al acestor produse si fara sa judecam cum tot noi ii imbogatim pe stapanii acestei lumi de care ne tot plangem, dar pe care noi ii sustinem prin propriile alegeri. cand e vorba insa de sufletul nostru, devenim suspiciosi, avem impresia ca daca trebuie sa platim pt anumite clarificari suntem pacaliti, consideram ca aceste invataturi ni se cuvin gratuit. ne balacim in propria neputinta 30-40 de ani, apoi cerem altora sa ne scoata de acolo, sa o faca repede, fara durere si mai ales gratis. iar daca dau gres este, desigur, vina lor, nu? noi nu avem nici o vina, intotdeauna altii! ma intreb cum ar arata un maestru sau invatator spiritual care ar intarzia la intalnirea cu auditorii, ar urca gafaind pe scena si s-ar scuza ca a avut o sedinta de vanzari prelungita, de la care nu a putut lipsi pt ca ar fi penalizat? si la fel ma intreb, oare Eckhart Tolle isi organizeaza toate conferintele in diverse parti ale lumii din pensie? si pt ca sunt economist nu ma pot abtine de la calcule.....da, o mica avere de 12.000 de euro. dar costurile? motorina, asigurare, chirie sali, gustari si ceaiuri, saltele, paturi, salarii asistenti, muzica divina care a necesitat probabil nopti in sir de munca si poate bani pt a fi selectata ca sa ne incante auzul si inimile. dar pana la urma este vorba de alegerile noastre. vand oamenii astia ceva de care avem nevoie? daca da, cumparam, daca nu, trecem mai departe. insa cu demnitate si eleganta, fara sa improscam cu noroi in cazul in care intalnirea cu ei a scos la iveala anumite continuturi personale care nu ne convin. diana în 29.01.2011

Dar oare ce-ar fi dacă organizatorii workshop-urilor ar lăsa la latitudinea participanţilor să stabilească ce sumă pot să achite??? Cred că o astfel de abordare ar anihila din start orice suspiciuni despre dorinţa de a face bani a organizatorilor.... agata în 29.01.2011

agata, asa mi s-ar parea ideal si mie...eu am mers la un bioenergoterapeut (mi-a vindecat o problema) si am fost surprinsa sa constat ca nu cere bani...cine vrea da (cat vrea), cine nu vrea , nu da...si el are diverse cheltuieli (asistent,chirie etc.)- Tiberiu Molnar il cheama...daca doriti sa verificati ...deci se poate diana, daca oamenii ar spune asa: noi vindem respiratie holotropica care costa x lei ar fi de inteles, insa ei ne vorbesc de iubire neconditionata si apoi ne taxeaza... ideea e ca ei creaza o atmosfera (pe site, in discutii etc) de acceptare, de bunatate, de iubire...dar iti cer apoi ceva in schimb...ei nu le ofera gratis...ori chestiile de genu asta (dupa parerea mea) le oferi din suflet (sau lasi la latitudinea celui ce primeste sa aprecizeze valoarea) mai bine ne scutesc de intreaga filozofie si vand strict produsul "respiratie holotropica"...si atunci gata cu confuziile si cu asteptarile, nimeni nu mai comenteaza toata acceptarea, iubirea, puritatea etc.. sunt invelite intr-un ambalaj destul concret, solid, material si inaccesibil tuturor ...ori eu cred ca cineva care vrea sa imparaseasca cu ceilalti iubirea, experiante inaltatoare etc. nu are si un pret ptr. asta, diferentiat pe judet etc. nu stiu daca ma intelegeti...poate asa gandesc eu, poate altora le e mai usor sa buna iubirea neconditionata si pretul ei (metaforic vorbind) pe aceeasi taraba... eu vreau sa cred ca impartasirea unei experiente, a unei idei, unei filozofii, unei atitudini care se doreste nobila si sincera si sa ajute oamenii nu trebuie tratata exact ca un kg de cartofi...insa vad ca noua ni se pare normal sa o tratam exact asa desi (si ma opresc) parerea mea: un kg de cartofi=un workshop de respiratie holotropica = x lei imi cer scuze daca supar pe cineva cu opinia mea si admit faptul ca fiecarre parerea are adevarul ei rodica în 29.01.2011

Imaginati-va ca aceste workshop-uri ar fi gratis. Imaginati-va ca toata lumea ar vrea. Ca da, e ceva gratis. Nu conteaza ce, atata timp cat e gratis. Elena si Horia au acceptat cu greu la Timisoara mai multi cursanti de 4o. Poate e si acesta un criteriu de ...cernere. Unii ar spune discriminare. Altii, alegere. Depinde din ce unghi alegi sa vezi lucrurile. Si nu numai in cazul de fata, as adauga. O zi frumoasa va doresc. Laura în 29.01.2011

Eu vad aceste experiente ca si pe o terapie a psihologului "concentrat" cu cat devine o industrie cu atat mai bine o sa fie mai eficenta si mai accesibila.Un maestru care face treaba asta gratui trebuie sa-si castige painea in alt mod si deci mai putin timp de oameni, e o noua normalitate iar iubirea si lucrurile frumoase nu sunt la ei sau pe situri sunt in noi ei detin doar un insrument. ahile în 29.01.2011

Eu cred ca discutia a degerat ... subiectul e cu totul altul.Aici e putin mai multa rautate sau invidie (mica avere de 12000 euro);nu v-a bagat nimeni mana in buzunar...imaginati-va ca este gratis Work-shopul (ce haos ar fi la fiecare sedinta, cati oameni care nu au ce cauta acolo ar ocupa locul unuaia care intelege aceste lucruri, oamenii nu sunt egali!!! @Rodica Nu poti sa compari preturile a doua chestii diferite.Orice isi are pretul lui iar 600 respectiv 450 lei nu este o avere pentru nimeni.Un we la mare sau la munte cam tot atat costa . Mihai în 29.01.2011

mihai spui ca oamenii nu sunt egali - in contextul discutiei asta inseamna ca unii oameni oarecum nu sunt demni (asa se intelege din "cati oameni care nu au ce cauta acolo ar ocupa locul unuaia care intelege aceste lucruri") de asa experiente sau cunostinte (workshop) ori nu sunt pregatiti, insa cine sa judece cine e si cine nu e demn/pregatit? tu ai judecat pe cineva? sau ai vrea sa te judece cineva? crezi ca nu stie cel care ar veni la respiratie cel mai bine daca e sau nu pregatit? crezi ca daca ai 600/450 ron in buzunar esti demn/pregatit? asta face departajarea?(in acest moment asta e departajarea) si apoi, daca ar fi gratis workshop-ul crezi ca s-ar ingramadi toata lumea sa respire holotropic? m-as bucura sa fie asa...s-ar putea organiza totul, vointa sa existe cat despre 600/450 costa un weekend la munte...sau un parfum scump cum spunea cineva mai sus...repet, daca asa se pune problema (ca respiratia holotropica este un produs/serviciu) atunci inseamna ca eu nu am inteles care e treaba de fapt... eu credeam ca nu avem de-a face aici cu o afacere, eu (poate sunt naiva) credeam ca avem de-a face cu ceva mult mai subtil, ceva care se adreseaza unei laturi mai profunde...un fenomen/o miscare care doreste a aduce lumina si adevar in sufletele oamenilor, care doreste o evolutie a umanitatii etc. (repet, naivitati de genu')...am crezut ca este vorba de a imparti ceva, de a ne bucura impreuna de ceva si de a nu pune pret diferentiat pe judet pe asta (pana si pe o disctie "amicala" se percepe 50 lei) asta a fost ultimul comentariu ptr. ca nu vreau sa supar pe nimeni...fiecare om cu drumul lui, eu asa vad lucrurile acum (poate le vad asa din cauza problemelor materiale, poate din imaturitate, inadaptabilitate, prostie etc.), poate ca poti sa-i vorbesti frumos unui om despre iubire, generozitate si acceptare totala etc., sa fii si 100% sincer, dar inainte sa-i ceri si 50 lei ptr. asta... inca odata, scuze daca opinia mea jigneste pe cineva, este doar o diferenta de idei (nu am nimic cu nimeni), o alta viziune (nu neaparat corecta) multumesc lui horia ptr. transparenta rodica în 30.01.2011

@Rodica Cred ca am fost inteles gresit.Oamenii nu sunt egali din toate punctele de vedere:unu e sarac-bogat;dezvoltat-nedezvoltat s.a. .Nu e doar ca zic eu, pur si simplu nu are cum sa fie asa pentru ca orice om are experiente, cultura de acasa, din strada, din scoala, fiecare fie ca vrea sau nu vrea isi alege un drum bun sau rau .Legea atractiei functioneaza, am vazut pe pielea mea, fie ca vrem sau nu.Un om care a trait 30 de ani in varf de munte este diferit din toate punctele de vedere fata de unu care a trait in oras, exemple sunt multe. Eu fie ca vreau sau nu imi fac o idee despre un om, la fel un alt om isi face o idee (imagine) despre mine fie ca vreau sau nu. Cunosc oameni care au mult mai mult in buzunar de 600 de ron si habar nu au ce e aia respiratie holotropica, si nici nu vor sa stie...pentru ca nu sunt "pregatiti".Pentru initiere ai nevoie de un maestru, apoi poti face singur in casa cu iubita/-u, pentru ca ai toate uneltele la tine, in tine . In viata oamenilor totul are "pret" : muncesti ca robotu 6 zile din 7 pentru bani mai multi ... platesti dupa o perioada prin oboseala cronica, lipsa de afectiune din partea celor dragi, lipsa de timp pentru tine,s.a. iar cand tragi linie si aduni sa vezi cu ce ai ramas constati cu suprindere ca iesi pe minus. Banii nu sunt totul pe lumea asta, sunt hartii care se fac, apar si dispar din vietile noastre inainte sa realizam. Daca iti doresti cu adevarat ceva nu conteaza ca ai bani sau nu... este foarte simplu dar noua ne place sa complicam lucrurile ca asa am fost educati de socetate. Azi am auzit o zicala din popor "Banul e ochiul dracului" iar cea care mi-a spus-o nu are.Noi inca nu am deprins cultura banului. Imi doresc sa iti doresti sa ai bani sa poti merge la respiratia holotropica. P.S. Tot ce am scris mai sus este strict parerea mea si nu generalizez. Mihai în 30.01.2011

@Diana, sacrificiul e totdeauna mai uşor de pretins decît de făcut. Ca orice altceva. Aşa ne e firea ca oameni: ne e mai uşor să pretindem decît să oferim. Aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine :) Bogdan în 31.01.2011

Exact Bogdan, e asa de usor si de "NORMAL", sa cerem mereu,sa tot cerem in exterior si sa speram ca altcineva ne v-a da tot de ce avem noi nevoie.... mai greu este sa ne uitam in interior si sa ne intelegem si sa ne analizam pe noi...... de multe ori poate nu ne convine/nu ne place ce vedem la noi si atunci iar, e mult mai usor sa cerem si sa judecam pe altii ..... Eu cred ca trebuie sa ne gasim echilibrul in tot ce facem.... si mai cred ca suntem in aceasta dimensiune materiala sa incercam tot ce este material... inclusiv banii.... care pana la urma sunt doar energie ca orice altceva. Daca vrem putem sa traim si sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara in aceasta lume si in acelasi timp sa ne simtitm/traim si partea spirituala, totul in armonie in pace si in multa iubire :) Diana :) în 31.01.2011

Horia, cat este de frustrant sa vezi ca oamenii nu inteleg nimic? Florina în 03.02.2011

Nu cred ca frustrant ar fi sentimentul potrivit poate un pic de mila si compasiune pentru cei care se chinuie in neputinta si ignoranta.Eu cred ca devenind noi mai buni vom arata si altora ca se poate si sa creem noua o gripa, un virus care sa se raspandeasca din aproape in aproape.Un virus care sa faca din om bogat si om care daruieste, din om sarac si om care se imbogateste din om bolnav om care se insanatoseste, sa dispara biserica ca si constructie din piatra si sa devina pamantul o mare biserica locul unde e casa lui Dumnezeu.Ignoranata frica lenea sunt boli grave care trebuie trate cu dragoste nu cu acuzatii dispret si furie.Frustrarea e semnt de neputinta devenind mai puternici si mai curati vom fi capabili sa ajutam si pe altii si atunci nu va mai fi FRUSTRARE. ahile în 03.02.2011

Intr-o situatie similara,creata pe un alt site,adica de contestare a "buzunarului"altcuiva,am raspuns,jucandu-ma de-a versificatia,intituland raspunsul: Raspuns in doi peri la doua intrebari Primit-am ieri doua-ntrebari Nascute si din dor,dar si uitari Si din scapari In compromisul de a pizmui Un buzunar al nu stiu cui o fi. Ca' n-are nici o importanta Al cui e.Si-n ultima instanta Ma uit la energia ce-a creat Chiar in tandem cu doru-adevarat Si-l vad zbatandu-se neampacat In rasu-plansu' celui afectat De grija buzunarului citat Si ma cuprinde o mirare: Sa fie asta binecuvantare Pentru serviciul ce ne-a fost facut Si nu a fost vazut Mai mult decat un buzunar umplut?! Daca eu bine-am priceput Amicul A. ne-a explicat: Primesti asa,precum ai dat. Si daca stau sa cantaresc In buzunar serviciul ce-l primesc Si ma privesc, Observ ca rode Lipsa-n mine Si Abundenta nu mai vine Ca n-are cum sa mai incapa In buzunarul ce de-atata lipsa...crapa. Sa crape,sa se duca,mii firimituri Sa se strecoare lipsa prin rupturi De bucurie,sa-mpartim fripturi Si vinuri fine sa ciocnim Sa nu ne pese cat platim Sa n-avem chef sa stim Cat cheltuim Sa "pipaim" cu incantare Ce doar simtim "traind pe picior mare" Si-atuncea universul ne raspunde In mii de runde, Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit Si bucurosi noi am trait Fiindca El observa-n unde, Unde Clipeste in noianul saraciei Un bec al desfatari-n bucurie Si-i da mult pe deasupra bogatie, Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta Si este carcotash Cu bogatie-l mai serveste?Ash! S-alege doar c-o mica...flatulentza. C-am auzit eu dialog sincer Intre stapanul Univers si inger (Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor, Acesta-i darul dat Oamenilor)... Si ingeru-ntreba pe Univers Cum sa serveasca Omul mai intens Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste Si unde vezi ca bogatia "clipoceste", Inseamna ca acestuia ii place Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face, Iar unde-i stinsa lampa bogatiei, E omul saraciei Si pentru ca-l iubesc fara conditie Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie. Deci,intelegeti voi dragi ingerasi Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi Vibratii emanate din Pamant Ca este sfant Si nu il contrazic nici c-un cuvant. Sa repetam:te uiti in ce se scalda, Deci,asta-i place C-acea traire-i este calda Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face. Si zise ingerul ceresc: -Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc. -Gandesti asa ca tu nu esti Stapan Si creator in Toate. E propria realitate Si nu privi cu strambatate Ca mie mi-s la fel de dragi Si cei care se lafaie-n palate Si cei doar in nadragi Si nu mai pune intrebari Caci ei iubesc aceste stari Si,ti-am mai spus, De-aici,de "sus" Le dau din plin exact ce au Ca invers eu nu pot sa dau E-o curgere spre flacara aprinsa (De saracie,sau de bogati-extinsa) Si-o intretin,la cere,nestinsa. -Dar,ce-i cu tine-asa schimbat De unde-ti vin neancetat Aceste sentimente ce-altadat' Nu le aveai? Ia stai.../ Au,nu cumva te pregatesti Acolo jos tu sa traiesti Sa-nveti ce nici nu banuiesti? Raspunde,nu-i asa? -Ba da! -Atunci,ia seama ce le-am spus, Dar spusa mea in van s-a dus: Cand tuti insamantezi ogorul Nu lasa gandul sa-si ia zborul, Nu te itzi, Si nu privi In curtea altuia,vecin, C-ai sa traiesti mereu in chin Si lasa buzunarele straine, Priveste-n buzunarul de la tine De vrei sa-l ai 'naintea altora (Spre-a fi exemplu si nu altcumva) Plin cu de toate,doldora Si nu-ncerca Sa te compari cu-altcineva Nici n-avea grija altcuiva Pentru-a putea In bucurie viat-a savura Si nu uita,tu cat traiesti Pe-aceste plaiuri de povesti: Nu pot sa-ti dau decat ce ai Creat in felul tau de trai Si daca ai,mai ia, Iar daca n-ai,mai...va Si vei veni aici mereu Pan' "a avea" nu-ti va fi greu. Cand nu conteaza cum si ce Fac toti ceilalti,fie orice Si-ti vezi de propriul tau facut Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT Pe care inca nu l-am prevazut Dar e stiut doar vag Si experienta voastra-l va aduce-n prag. Cu drag, Lucica P.S. Si n-are nimica Daca oricine-ar fi s-a suparat E chiar exact ce si-a creat Iar subsemnata s-a distrat. Lucica în 03.02.2011

Cea mai frumoasa poezie si adevarata pe deasupra, pe care am citit+o in ultimi 10 ani. Imi place cum te distrezi Lucica! Mihai în 04.02.2011

Si uite asa mi se confirma ideea ca unii nu sunt facuti pentru Rh. Dau bani si asteapta rezultat imediat si fara munca. Si daca nu am trait nimic pentru ca nu am respirat corect, sau pentru ca nu suntem facuti pentru asa ceva, improscam cu noroi despre cat se castiga din afacerea asta. Stimata doamna, dra, data viitoare mergeti la un spa de banii astia, ca ca garanteaza o experienta placuta, si o sa va simtiti bine, fara efort. Unora nu le place ce descopera sub pres, unora nu le pica bine sa vada ca imaginea pe care o afiseaza este falsa, ca in interior sunt putrezi ca merele stricate. Pentru cei falsi si invidiosi, pentru cei care nu pot dormi de grija altuia si care nu vor sa evolueze din mocirla in care traiesc, daca nu sunteti in stare sa traiti ceva maret, mai bine mergeti la mall si nu mai cititi asemenea site-uri, nu mai participati la asemenea workshopuri, nu mai faceti comentarii deplasate, nu va mai prefaceti interesanti sau intelectuali. Gasiti-va alt subiect de disctutie si barfa. Cand veti fi-daca veti fi vreodata -pregatiti si dornici sa evoluati, va vom sta alaturi. Pana atunci, mergeti la mall si spa, si lasati-ne pe noi sa judecam valoarea unui workshop. cris în 24.02.2011

f frumos articolul...si comentariile...am inteles multe..mi-am reamintit multe ,ptr ca le simteam deja si el stiam deja la nivel de spirit,in interior...nu am fost la nici o conferinta, nu stiu ce tarife sunt..dar vreau sa va spun ca mie mi-a dat DMNZ opoartunitatea de a cunoaste adevarurile fara sa dau bani..ptr ca eu asta am ales..eu am crezut intens in el si in faptul ca voi intelege ce e lumea si de ce eu sunt aici...si totul a inceput prin experimentare,prin experienta proprie;am cunoscut oameni pe acre nu credeam ca o sa-i cunosc si mi s-au intamplat lucruri f frumoase cand am inceput sa scap de conditionari...mi-am schimbat total impresia despre lume si DMNZ alucrat ptr mine atunci cand am crezut ca e in interiorul meu..prin mijloacele cele mai aproape de mine...prin carti,,incetul cu incetul am inceput sa studiez de la inceput tot..ptr a intelege..ptr ca ele se leaga intre ele..eu doar mi-am exprimat convinegrea si apoi cartile mi-au cazut una dupa lata,,inclusiv..fizica cuantica,,EINSTEIN...hahaha...cand m-am intalnit cu cineva m-a intrebat cum de stiu atat,ptr ca pers resp se ducea la conferinte pe bani...ceea ce am vrut sa arat e ca nu conteaza prin ce mijloace se obtine adev...el e unul singur...si ajunge la noi prin portile pe care le deschidem..ar trebui sa fiti multumiti ca aflati ceva ce vi se ofera dintr-o data...pe cand eu am citit si mers pe calea aleasa de mine..dar in 4 ani...ce nu se intelege???daca ati adt banii inseamna ca aveati...daca nu aveati alegeati alta cale...oricum ..intr-o forma sau alta daca intr-adevar se doreste sa se cunoasca adevarul..el va ajunge la cel ce vrea....trerbuie sa intelegeti ca banii au fost cea mai la indemana solutie pe care ati ales-o...pe cand al mine nu s-a pus problema abnilo,si adev mi-a venit prin alte cai...ce conteaza????ceea ce am primit nu are valoare...credeti ca valoreaza intr-un fel....hahaha..altii pentru nimic nu ar dezvalui asta...din fericire..acum suntem intr-o perioada in care se vrea desteptarea si se actioneaza pentru asta...multumim ptr articol si pace,iubire si lumina tuturor.... laura în 25.03.2011

http://www.meditatie.ro/ si totusi aici se poate... unu ca tine în 19.03.2011

Ma regasesc in articolul acesta, spre deosebire eu am avut nevoie de ceva exterior sa ma trezesc , sa traiesc totul in clipa de fata, sa nu judec pe nimeni si nimic, sa ma bucur de fiecare experienta care mi-e data s-o traiesc, sa nu ma inchin nici unei dogme, religii, grup dar sa le respect intelepciunea a ceea ce consider eu ca este adevarul din tot si toate. Nu stiu exact cine a spus si nici nu conteaza dar "boala nu te lasa sa pacatuiesti" este o realitate , ba chiar te poate elibera daca o privesti prin prisma luminii , a adevarului si a momentului de dupa, cand te poti bucura de adevar intr-un corp sanatos. Pace, iubire compasiune si adevarul pt fiecare. hyperion în 26.03.2011

Ceva despre religii.Dupa ce am citit si patruns mai multe traduceri ale BIBLIEI, m-am documentat la fata locului pe la fiecare cult crestin in parte. Concluzii: 1.Nu exista nici o religie crestina, in toate bisericile se predica in spiritul invataturii iudaice 80%.Din invatatura lui Isus se scot din context cate 2 versete care te duc tot in Vechiul Testament 2.Nu-l mai scot pe om din ipostaza de rob, pacatos si slab nevrednic.Sfintii din toate bisericile ortodoxe se uita incruntati la tine. 3.Clerul iti ofera ceva vag, un rai evaziv dupa moarte, o mantuire(ceva ce nu au), dar iti ia sume importante de bani pe srviciile ``divine``De ex. afacerile Bisricii ortodoxe romane sunt de peste 3 miliarde de Euro.Toti cotizeaza ca la un meci de fotbal cu echipa favorita, deci se uita si nu joaca.Tuturor li se pare normal. 4.De aproape 2000 de ani asa-zisa biserica crestina (crestinari facute cu sabia)nu a indus nici-o evolutie spirituala.Si totusi le dam locurile din fata si platim pentru asta.Ni se pare normal. Dar nu ni se pare normal sa rasplatim pe cineva care chiar incearca si deseori reuseste cu toata puterea lui sa ne salveze de la innec.Credem ca e suficient sa-i spunem ceva de genul``daca nu erai tu, muream``si ajunge. Acestea sunt constatari directe, prin experienta, nu judecati. SHRAIER VI în 08.07.2011

Of ce rai sunt unii, la noi la Iasi Elena ne-a spus, cei ce nu au bani dar isi doresc sa vina la work shop sa spuna... Deci cred ca nu era o problema ca cineva sa participe si gratis daca isi dorea acest lucru cu adevarat si nu avea bani. Mai mult am auzit ca au existat si cazuri care nu au avut bani si cei doi minunati le-au platit drumul pana la work shop, de asta ce mai spuneti rautilor? Cautati mai multa iubire in inima voastra si pe aceea exportati-o, asta e sfatul pe care vi-l dau, gratis! :P chrys în 22.06.2011

Daca vrei sa sti adevarul intra pe www.sfaturiortodoxe.ro Bioenergie-Meditatie si Autohipnoza,etc. robert în 01.04.2012

Foarte tare : ))) ... sfaturi ortodoxe :) EU prefer sa Traiesc ADEVARUL ! sa-l traiesc in fiecare clipa din viata mea pe acest scump pamant. Diana în 02.04.2012

Mi-am adus aminte de ceva haios. Lui Osho i-a trecut prin conștiință să cumpere zeci de Rols Roys- uri să răstoaren odată pentru totdeauna mitul materialitate rupta de spiritualitate. Și? s-au prins multa lume de poanta asta? ei?!...marii „spiritualisti” de azi...vai ce mai comentează! elena în 12.02.2012

Esti sigur Robert ca nu dam bani, chiar obligatoriu, la Biserica???? Din cate stiu, Biserica este sustinuta de stat, din banii contribuabililor, ai mei, ai tai .... pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa contribui sau nu. Pentru orice "ritual" facut de preoti (botez, nunti, inmormantari, etc) se percep taxe extrem de mari in unele cazuri. Oare in Biblie, scrie, ca dupa ce mori trebuie sa dai bani preotului ca sa poti sa beneficiezi de o inmormantare ortodoxa??? Ce minuni astepti sa poti face??? :) Faptul ca ajungi in cele mai adanci locuri ale fiintei tale, ca ajungi sa simti iubire neconditionata pentru TOT ce ne inconjoara, fara discriminare si judecata ... astea oare nu sunt minuni? Diana în 28.03.2012

Drum bun si La revedere!!!!! robert în 06.04.2012

In primul rind este o diferenta intre botez,inmormintare ,nunti si slujba de fiecare zi la biserica .Cit despre altele , treaba ta crei ce vrei dar mai intii i-ti recomand sa citesti biblia cu atentie.Am si yo o intrebare, oare care este adevarul,acela din imaginatia noastra sau Biblia? robert în 03.04.2012

ti-ar placea un raspuns? ai o parere despre toate astea? conteaza? horia turcanu în 06.04.2012

Biserica nu este pe bani,dai bani doar dak vrei .Nici o biserica nu a cerut bani la slujba si nu a mai zis nimeni nik si popii sunt oameni k noi toti ptr. k spiritualitatea nu e pe bani ,nici IIsus nu a cerut bani.O data ce cere atitia bani(km multi ) la respiratie holotropia etc. nu mi se pare ok ,ptr. k spiritualitatea nu trebuie cumparata pe bani ,dumnezeu iubeste toti oameni,nu doar pe cei cu bani si nu a cerut bani(ex.Iisus hristos care a umblat mult timp ptr. a vorbi oaminilor si nu pe bani)dak ati citit biblia. Treaba cu respiratia holotropica ,etc. cred k tine doar de imaginatie . Dak-mi imaginez 2 ore k sunt pe plaja la un moment dat chiar cred k sunt,asta nu inseamna k chiar sunt, intelegeti diferenta? Degeaba vrei ceva,dak nu ajungi sa-l ai degeaba ,este doar in mintea noastra!! Vreau si yo va rog dak se poate niste ex. de oameni kre au urmat cursuri si kre au reusit sa fak ceva real (ex. minuni,etc. k tot suntem in comunicare cu universul)nu doar sa-si imagineze ceva ce nu pot face!!!!!!!!!.Astept pareri. robert în 27.03.2012

Daca noi suntem parte din tot ,etc. ce putere am avea noi ,putem fi Dumnezeu ,etc.? Nu putem si nimeni nu a putut vreo data. Noi avem suflarea de la D-zeu dar nu putem fi k el .Numai D-zeu stie ce va fi... .Pareri ? Andrey în 14.04.2012

Esenta spiritualitatii, spusa frumos, in cateva randuri. Esti genial, tocmai pentru simplitatea prin care reusesti sa redai lucruri extrem de importante in viata fiecaruia. Adevaratul geniu nu e cel premiat, si aclamat in conferinte de catre profesori universitari si academicieni, ci acela care poate sa se coboare la nivelul FIECARUIA, si sa-i vorbeasca pe limba lui, TREZINDU-L. Ai acest har divin! Il ai in tine. Foloseste-l, si multiplica-l. Daniel Mois în 14.04.2012

poezia lucicai...face toti banii...e GENIALA, deci vreau sa zic GENIALA addy în 22.03.2013

asa este! hough! agnis în 22.03.2013

Iubesc cum ma simt cand citesc cuvintele tale,Horia. Sentiment de "acasa". Multumesc! Maria în 23.03.2013

[…] PS: Găsiţi informaţii despre workshop-urile si serile noastre experiment, pe site-ul Asociatiei de Terapii Transpersonale (www.transpersonal.ro) […] Spiritualitatea si ignobila lume materiala | Cabinet de consiliere psihologica Simona Druncea în 09.01.2015

Multumesc Horia Turcanu Marcela în 09.10.2014

Nu pot decat sa spun decat ca am citit articolul dv. pe nerasuflate , ca si cum v-as cunoaste din alta viata. Nu vreau sa comentez direct acum, vreau doar sa las aici cateva din gandurile mele postate pe pagina mea de facebook. Sper sa fie de bun augur pentru dv. si va astept si pe facebook. GANDURI AIUREA Stau si ma intreb ce fac eu acum? Ma apuc sa insirui niste ganduri, asta imi da curaj, ca o carte habar nu am cum se scrie. Plus de asta sunt constient ca intotdeauna vor fi si cei care vor sustine ce gandesc si cei care nu. Cred ca imi era mult mai usor daca as fi avut un dialog cu un om.Dar cum nu e nimeni langa mine mai tot timpul, nu am incotro si va trebui sa scriu asa de nebun. (.............) Omul liber si credincios este acela care nu are nevoie de porunci , biserici sau icoane ,sa faca bine, este acela care il gaseste pe Dumnezeu in el, care stie sa faca bine fara sfatul nimanui, pentru ca asa simte , descoperind binele in el insusi. Omul manipulat si chinuit este cel ce se inchina la orice, este cel ce asculta porunci ,este cel ce se teme ca ajunge in foc daca nu asculta vorbe scrise. Conteaza cum se numeste Dumnezeu?? Din cate stiu sunt vreo 1355 de mesia pe Pamant , cati din ei au adus ceva bun cu adevarat in sufletul supusilor lor? Nu cred ca are relevanta cum ne numim, ortodocsi, catolici ....etc...sau atei. Conteaza care este aportul tau pentru BINELE din lume , incepand cu cei din jurul tau. Restul , tot circul bisericesc si altele asemenea cred ca au rolul lor bine determinat de cei ce conduc lumea. In acelasi timp ma intreb dintre voi cand ati ajuns in fata cu moartea si ati fost neputinciosi care a fost primul gand pentru a va salva sau a salva pe cel drag? Istoria religiei? icoanele? sfintii? biblia? Reflectati , priviti in voi si veti descoperi binele din voi. Apoi numiti-l cum doriti, chiar si Dumnezeu. De regula un om isi schimba convingerile sau din contra si le adanceste numai urma unor socuri din viata proprie. Astfel in ce ma priveste, inainte eram un observator al religiei , acum l-am gasit pe Dumnezeu in mine si asta imi da echilibru. (........) Si in acest echilibru BANII N-AU NICI O GARA, PT CA ODATA CE LE AI PE CELE DE SUS, FACI SI BANII , PT CA FACI BANI CA SA TRAIESTI , NU INVERS! (...) continuarea pe https://www.facebook.com/catalin.florin1970 manrsr în 09.10.2014

Do you mind if I quote a few of your posts as long as I provide credit and sources back to your site? My blog site is in the exact same area of interest as yours and my visitors would truly benefit from some of the information you present here. Please let me know if this ok with you. Cheers! college writing book în 10.07.2017

"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Shaman – Spiritul plantelor Shaman – Spiritul plantelor

Shaman – Spiritul plantelor este o carte fabuloasă, în care autorii explorează tehnicile şamanilor din Amazonia, Haiti şi Europa. Vindecările, clarviziunea, ceea ce şamanii numesc „recuperarea ...

EVANGHELIA DUPĂ ISUS CRISTOS EVANGHELIA DUPĂ ISUS CRISTOS

Stephen Mitchell plonjează metodic în Evangheliile lui Marcu, Matei, Luca și Ioan și deslușește adevăratele învățături ale lui Isus Cristos, dincolo de toate adăugirile și modificările dogmatice ...

Workshopuri relevante

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Creatorul conștient percepe dinamica permanentă a creației sale. Cu fiecare respirație creează, cu fiecare alegere își aduce contribuția la marea Creație - cea colectivă, iar cu fiecare acțiune concretă ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Dansul Inimii

Teatrul Vieții Teatrul Vieții
Marele Actor din interiorul nostru este Acela care joacă toate rolurile vieții noastre, care poartă toate  măștile, este Acela care creează toate dramele și toate poveștile noastre, pe marea scenă ...