Călăuza rubrica Față în față cu tine

Publicat la 17.05.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Înainte de orice te invit să te privești pentru câteva minute în oglindă, observă  chipul din oglindă. Uită-te în proprii tăi ochi și fă-o altfel decât o faci de obicei. Uită-te în oglindă, dar privește dincolo de piele, simte-te pe dedesubt, dincolo de masca pe care o afișezi zi de zi. Privește dincolo de zâmbetul forțat, de rictusul  familiar din colțul buzelor, dincolo de ridurile pe care încerci din răsputeri să le ascunzi. Privește dincolo de impresia neclară întipărită pe chip a unei zile care s-a scurs în parametrii pe care îi știi prea bine: aceleași tabieturi dimineața, drumul spre job, conversațiile stereotipice cu colegii de muncă, suspiciunea șefului, convins că ceva îi scapă de sub control. Teama unui mărunt șef de departament de a nu fi remarcat la ședința de analiză strategică… cuvinte aruncate din politețe, prea multă politețe… cât din toate acestea sunt ale tale, te întrebi.

Poate că ai avut o zi mai specială totuși, ceva din aroma proaspătă a clipelor de prezență pură au rămas în amintire, ceva din acea plutire pe deasupra lumii, a fricțiunilor, a grijilor sau prejudecăților, încă persistă în amintire, precum aroma cafelei de dimineață, esență extrasă din boabele proaspăt prăjite. Dar îți amintești repede cum a zburat acel „nefiresc” sentiment de ușurătate a ființei, cum s-a stins la fel de repede precum a apărut, printr-un mister. Și meditezi la acel mister, intangibil acum, când grijile din nou te-au copleșit, copiii s-au întors de la after-school și te simți singură în mijlocul familiei. Ceva din tine tânjește către tărâmuri îndepărtate, parcă imagini din altă viață se perindă pe o pânză fictivă situată la câțiva centimetri în fața ochilor larg deschiși, dar absenți.

Privește-te preț de câteva respirații în oglindă, afundă-te în profunzimile apelor din ochiul tău stâng, gustă din imensitatea abisurilor interioare de care ai fugit de atâtea ori îngrozit. De câte ori ai avut cu adevărat curajul să te privești în ochiul tău cel stâng și să te oglindești lumii așa cum ești, exact așa cum ești? De câte ori ai recunoscut în fața ta că ai renunțat, ai renunțat de mult să mai visezi, să mai crezi în tine, în destinul tău măreț? Îți mai amintești măcar care era visul tău de la cinci ani, sau de la zece sau măcar de la cincisprezece ani?

Când ai început să te falsifici, când ai renunțat să mai crezi că autentic fiind vei putea împlini tot ceea ce îți dorești? Când? Când ai început să te prefaci fericită deși abia îți puteai ascunde lacrimile de durere? Când ai început să zâmbești fals și să pretinzi că ai o relație de cuplu model deși în adâncul tău, sub piele, adevărul urlă înăbușit sub gândirea ta magnifică. Sau când ai avut ultima oară curajul să te ridici în picioare și să îți iei iubita în brațe, să o strângi la piept și să-i șoptești că nu ți-e frică de nimic? Din noi, iubito, se naște timpul, în noi se răresc clipele, doar să le ascultăm, de atât este nevoie, doar să ne ascultăm bătăile inimilor îngemănate, tandemul inocentei chemări către simplitate. Și împreună să remodelăm această lume, să picure clipele noastre de visare blând, de jur împrejur și să spele neputința de secole o omului.

Privește lung în oglindă și îți vei aminti acel moment de înstrăinare, vei simți sudoarea rece pe șira spinării, vei retrăi acea clipă a scindării… momentul când ai ales să te separi de tine însuți. Vei simți din nou durerea falsității. Lasă lacrimile să se prelingă vindecător pe obraz, sunt lacrimi care spală. Răni vechi se închid unse de șiroaiele tămăduitoare, lacrimile păsării Pheonix.

Copilul din tine va redescoperi curând pofta de viață, ușurătatea deplină a existenței, bucuria. Privește în oglindă, sub straturi de moloz se zărește văpaia pasiunii tale, pe care o credeai pierdută în timpuri străvechi, acoperită de prea multe planuri și facturi de plătit, credite de rambursat, școli de absolvit, cărți de citit, răspunsuri de găsit… Prea multe idei proiectezi zi de zi pe ecranul transparent din fața ochilor tăi absenți, mereu aceleași gânduri, prea multă analiză și studii de caz, prea multă politică și prea mult fotbal. Undeva mult dedesubt, într-un loc prea îndepărtat de ecranul din fața ochilor tăi, inima ta continuă să bată fără încetare. Ea nu a avut niciodată nevoie de odihnă, ea nu a fost niciodată prea obosită, ea nu s-a temut niciodată.

Privește în oglindă, ea îți va spune când au murit pentru tine oamenii dragi din viața ta, cei apropiați. Cei care contează cu adevărat. Oglinda îți va arăta cum te-ai îndepărtat de tot ce te înconjoară, poate preocupat să ai dreptate, să arăți lumii cine ești tu, un nume, o somitate. Te-ai gândit vreodată că cel pe care îl numești copilul tău are nevoie de tine cel adevărat? Cel de dincolo de nume, de identitate, cel care poate simți, cel care are încredere în el însuși și îi inspiră pe ceilalți, cei apropiați… mai ales copilul tău are nevoie să fie inspirat de emanația ta încrezătoare.

Continuă să privești în oglindă, vei descoperi ușor adevărul. Vei începe să pricepi că nu contează ce anume s-a petrecut atunci demult, undeva în trecutul tău, în copilăria timpurie sau poate mai târziu. Impresii vagi, nostalgii sau dureri nerostite, sunt toate aici, chiar în acest moment. Nu contează CE a fost atunci. Contează doar cum se simte acum, asta e tot ce ai nevoie azi, e suficient și nu este deloc puțin.

Intră sub piele și privește de acolo. Ascultă! Trupul își dezvăluie secretele, o spirală de senzații și emoție deschide poarta către locul acela pe care l-ai căutat dintotdeauna. Îți amintești vag despre el, copil fiind îl vizitai mereu, te întorceai mereu acasă, în propria ta inimă. Apoi ai uitat calea către inima ta și ai căutat-o afară. Ai numit-o fericire și ai încercat să o identifici în obiectele cu care te-ai înconjurat: relații, bani, carieră, o soție iubitoare sau un prieten de nădejde, în bucuria unui răsărit de soare sau în surâsul copiilor tăi. Și te-ai ascuns în cotloanele tale întunecate de fiecare dată când ai crezut că ai pierdut-o.

Privește în oglindă și simte acel moment când, copil fiind sau poate adolescent, ai descoperit că e mai ușor să obții ceea ce îți dorești dacă te prefaci, dacă pretinzi ceva diferit decât adevărul. Când a devenit adevărul tău atât de incomod? Când ai început să minți și când ai început să crezi tu însăți propriile minciuni și prefăcătoria? Privește și cuprinde acele momente cu blândețea fără de seamăn a inimii tale. A te ascunde ți-a folosit cu siguranță, copilul care ai fost a obținut numeroase fărâme de conexiune cu cei mari, cu părinții, cu educatorii, cu frații mai mari… cu siguranță ai primit o îmbrățișare, o strângere de mână, o mângâiere, un cuvânt frumos de apreciere sau un bravo condescendent.

Continuă să te oglindești și vei redescoperi acea înțelepciune profundă a inimii tale, care nu îți vorbește prin cuvinte seci. Vei pricepe că această conexiune este tot ceea ce ți-ai dorit vreodată. În toate momentele de bucurie dar și în noaptea neagră a sufletului, în nesfârșitele încleștări cu proprii demoni sau în încercările disperate de a-i controla pe ceilalți, în măruntele tale vanități sau în frivolitatea dimineților de vacanță, în toate acestea și în fiecare moment al vieții tale ai căutat marea Conexiune.

Descoperă acum felul în care copilul tău este cea mai limpede oglindă a ta. Ceea ce ești tu pe dinăuntru se întoarce către tine, în formă nefalsificată, amplificată de inocența primilor ani de viață. Privește-ți copilul în ochi și vei descoperi momentele tale de înstrăinare, vei regăsi acolo însă și toată bucuria simplă a jocului cu viața. Vei descoperi ezitările tale și lipsa de încredere, dar vei afla și curajul nebun de a trece peste teama de întuneric, vei redescoperi fascinația poveștilor și încântarea în fața unei minuni a naturii. Privește-l în ochiul său stâng și vei înțelege că tot acest parcurs pe care tu l-ai făcut nu mai este necesar pentru el sau pentru ea… nu mai este nevoie de toată căutarea, de toată suferința, de toate nevoile neîmplinite și de toată această ruptură, deconectare. Pentru că acum știi. Privește-l în ochi și lasă lumina din spatele globilor oculari să inunde spațiul dintre voi doi... iar în această vară te aștept la tabăra Briza, în podișul Luncanilor, acolo unde natura este la fel ca în primii săi ani de viață. Acolo vom învăța să clădim conștient această conexiune cu copiii noștri. Vino la tabăra de vară Briza pentru copii și părinți și îți promit că relația ta cu copilul tău se va schimba ireversibil.




"Numai un Maestru poate recunoaște un alt Maestru. Dacă nu Te trăiești, nu Mă poți vedea, căci suntem una. Pe cine cauți de fapt, căutând un Maestru? Privește înăuntru, cu Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR

Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Ce aleg eu? Ce aleg eu?
Ce alege copilul meu?

A început școala și odată cu ea avalanșa de cursuri pentru copii: cursuri de balet, de karate, de înot, de pian, de engleză, de... Părinții caută cele mai bune, cele mai potrivite cursuri pentru ...

Furia Furia
Poartă către transformarea relației părinte-copil

În anul școlar ce tocmai s-a încheiat, am fost pusă de multe ori în fața acceselor de furie ale copiilor, față de mine, față de colegii lor, față de părinții lor. Multe forme de manifestare ...

Instrucțiuni de folosire (III) Instrucțiuni de folosire (III)
Soare, Lună sau Ascendent în semnul Leului

Semnul Leului este domiciliul Soarelui. Este un semn regal care reflectă, mai mult poate ca orice altă configurație astrală, felul în care copiii noștri se manifestă, creează și își exprimă ...

Iubire necondiţionată pentru copilul tău Iubire necondiţionată pentru copilul tău

Când vine vorba despre iubirea faţă de copii, majoritatea părinţilor vor jura că îşi iubesc copiii cu o  iubire necondiţionată. Nu au nici cea mai mică îndoială asupra acestui sentiment ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Altfel Altfel

“Altfel”, un cuvânt atât de simplu, ca atâtea altele, și totuși ascundea în el, de-atâta timp, atât de multă energie creatoare. Abia acum energia acestui cuvânt ...

Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri

Cât de Responsabili suntem noi ca indivizi, ca societate? Prea puțin și prea puțini suntem cei care-și asumă cu adevărat responsabilitatea pentru tot ceea ce este în viața noastră; mai ales în ...

Copiii au nevoie de experiență Copiii au nevoie de experiență

Orice adult ştie astăzi că învăţăm mult mai mult - despre noi, despre lume, despre capacitatea de a ne adapta la un mediu, de a acţiona şi a crea - din propriile experienţe , şi nu din informaţii ...

Educaţia în slujba vieţii Educaţia în slujba vieţii

Aş vrea să educ generaţia actuală şi pe cele care vor urma pentru a fi capabile să creeze noi organizaţii, al căror obiectiv să fie întîmpinarea nevoilor umane, crearea unei vieţi mai bune ...

Copiii și dependența de jocurile video Copiii și dependența de jocurile video

Copiii din ziua de azi petrec mult timp în lumea virtuală a jocurilor video. Playstation, Xbox, Nintendo sunt platforme care reprezintă pentru mulți copii un refugiu mult căutat, într-o realitate ...