Călăuza rubrica Despre granițe și Libertate

Publicat la 11.07.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

De multe ori ai crezut că nu poți depăși o limită. De exemplu care este toleranța ta la durere? Cât de relaxat(ă) poți rămâne atunci când durerea fizică este prezentă în viața ta? Care este relația cu mâncarea, de câte calorii ai nevoie în fiecare zi, pentru a putea să-ți duci la final activitățile uzuale? De câte ore de somn ai nevoie pe noapte? Cum alternează stările tale într-o zi, ce te nemulțumește la ceilalți, ce anume te face să plângi, ce te scoate din sărite? Cât de mult te ating inechitatea socială, indolența politicienilor, sistemul de educație din România?

Ce sunt limitele de fapt? Ken Wilber – Fără granițe a fost prima carte dintre Cărțile Maestrului Interior pe care am pus mâna. Acolo găsești explicații exhaustive legate de felul în care ne construim realitatea trasându-ne limitele. Limitele sunt făcute din gândire. Limitele sunt idei despre lume, situații, oameni, despre puterea personală, de fapt despre sfera de percepția a fiecăruia. Până unde pot percepe realitatea? Granița pielii este cea mai ușor acceptată convenție: pot simți până acolo unde se termină corpul meu. Să fie oare adevărat?

Am creat în cadrul Călătoriei Inimii – latura sa experiențială numită Școala Maestrului Interior – direcția Eliberarea de Dependențe și Atașamente. Idea acestei direcții de lucru cu propria noastră conștiență a survenit într-un mod foarte simplu, observând detaliile din viața mea, detalii pe care le ignorasem cu desăvârșire ani la rând. Acestea erau tabu-urile despre care nu vorbeam niciodată. Este vorba de tipare de comportament atât de înrădăcinate încât nici nu-mi trecea prin cap că le-aș putea schimba vreodată. Este vorba de acele răspunsuri automate, predefinite, un set clar de convingeri pe care am renunțat de mult să le chestionez, să văd dacă sunt adevărate sau nu.

Nu pot să alerg mai mult de doi kilometri, am nevoie de minim șapte ore de somn pentru a fi în formă a doua zi, nu pot să supăr pe nimeni cu problemele mele mărunte, nu sunt suficient de bun la asta sau la cealaltă. Afară plouă, deci nu mai ies la plimbarea pe care mi-o doresc din inimă, pot răci sau mai rău, copilul meu poate să răcească. Am nevoie să trăiesc ceva extraordinar, iești din comun, miraculos pentru a mă ilumina, pentru a atinge un nivel de conștiență superior e nevoie de o urgență spirituală, nu pot obține rezultate cu pași mărunți. Nu mă pot organiza eficient la birou, am nevoie să mă organizeze altcineva... și multe alte credințe pe care le validez fără ezitare. Iar cel mai adânc tabu, cel pe care nu-l recunosc niciodată față de mine este acela care are legătură cu atitudinea mea fundamentală.

Atitudinea este setarea de bază, este filtrul primordial prin care văd lumea: e greu, e ușor; e alb, e negru. Asta este bună, cealaltă este rea. Întunericul este periculos, nu ies afară din casă decât pe zi. Îmi place să vorbesc despre lucrurile frumoase, evit să abordez urâțenia acestei lumi – de fapt îmi este rușine să văd urâțenia din mine. Dar ce este de fapt urâțenia, dacă nu o idee. Eu și doar eu am stabilit criteriile absolute ale evaluărilor pe care le emit în permanență, eu am decis în forul meu interior ce este urât și ce este frumos. Atitudinea mea este cea care configurează realitatea, și deci experiența mea de viață.

Cu cât atitudinea mea este mai relaxată, cu atât viața mea devine mai frumoasă. Ceea ce vreau să spun este că devenim dependenți nu doar de alcool, droguri, tutun. O altfel de dependență, mai profundă, mai perfidă – căci este mult mai subtilă și greu de sesizat – este dependența de propriile idei. Ceea ce cred eu despre mine sau despre ceilalți pare un datum, o perspectivă fixă, inflexibilă, bătută în cuie. După ce dobândesc treptat capacitatea de a lăsa deoparte convingerile mele absolute devin mai puțin atașat de universul meu mental și implicit de rezultate – spre exemplu un “eșec” în relația de cuplu sau în business nu mai este un capăt de țară, este doar o etapă în procesul meu de transformare.

Realitatea exterioară se ajustează în permanență la cea interioară. Contextul care este acum în viața mea este pentru că eu l-am creat prin felul meu de a gândi. Această afirmație pare că aparține mai degrabă unui scenariu de film SF decât experienței de fiecare zi. Și asta deoarece nu am stat aproape niciodată să ne cercetăm propriile gânduri și mecanismele prin care acestea se transformă în realitate fizică. Preferăm să căutăm în permanență acel ceva care să ne împlinească, să ne umple golul interior, să potolească setea naturală de întregire. Căutăm încă o dată salvarea în exterior, la fel cum umanitatea a făcut-o dintotdeauna.

Setarea primordială, atitudinea fundamentală configurează și profunzimea experienței de viață. Cât de abundentă este viața ta acum depinde de gradul tău de deschidere. Și mă refer nu doar la abundență de bani, ci la toate aspectele vieții: sănătate, relații, iubire, proiecte personale, călătorii, timp liber...

Atitudinea se referă la gradul de deschidere în raport cu restul. Cât de mult sunt dispus să primesc de la existență și cât de mult dăruiesc din ceea ce sunt? Cât de mult critic realitatea, cât de mult am încredere în dansul cosmic al conștiinței? Cât de mult am încredere să deleg, să mă bizui pe cei apropiați? Cât de mult sau cât de puțin împărtășesc cu cei apropiați propriile dileme, propriile frământări? Câte secrete port cu mine peste tot pe unde mă poartă pașii? Cât de proaspătă este privirea mea atunci când îți întâlnesc privirea, îmi plec ochii în pământ sau te privesc de dincolo de ceea ce cred despre tine?

Întrebări retorice, la care doar tu poți răspunde. Gradul în care răspunsul tău este sincer denotă gradul în care schimbarea are deja loc în viața ta. Orice om de pe planetă își dorește în ultimă instanță o viață trăită cât mai conștient. Iar pentru asta e nevoie să treacă fiecare prin propriul proces de transformare, de depășire a propriilor granițe și dependențe.

Vei descoperi relativ repede, chiar din primele etape ale transformării tale, mecanismele creatoare de dependențe și felul în care acestea pot fi scurtcircuitate prin prezență. În general gândirea repetitivă creează dependență de anumite stări, catalogate drept dezirabile. Starea de prezență reprezintă astfel un respiro, un moment de tăcere – gândirea se oprește din perorație – iar tu devii conștient de nenumărate alte instrumente de a percepe realitatea, prin intermediul simțurilor. Gândirea nu este anihilată, ci devine mai relaxată, mai deschisă către a primi mai mult din realitate, mai dispusă de a lăsa deoparte propriile convingeri restrictive, inflexibile. În același timp devii mai creativ, descoperi că poți, începi să-ți forțezi limitele și accesezi mai mult din potențialul tău creator.

O mare parte din energia blocată în teama de existență, de situații, de relații devine disponibilă. Frica este transformată, înveți să gestionezi emoțiile care în trecut erau distructive deoarece blocau accesul la potențialul creator, înveți să transformi poziționări vechi, obiceiuri repetitive, dependențe... în energie vie.

Ne e frică să trăim viața la maxim și parcă ne e teamă să investigăm motivul, sursa acestei frici. Abia când găsim curajul și începem să privim în ochi această teamă, care îmbracă câteodată nuanțe iraționale, abia atunci începem să trăim adevărul despre noi înșine: suntem ființe fără granițe, care ne-am asumat identități temporare! Suntem Creatori ai nemărginirii, ființe iluminate care au ales scena lumii pentru a trăi din nou reunificarea cu Întregul. Această sete de nemărginire ne-a adus împreună pe acest Pământ, în aceste vremuri ale Revelației.

Acum este momentul în care ne dăm jos măștile, actorii se recunosc între ei ca actori. Rolurile pe care le jucăm în relații nu sunt identitatea noastră ultimă, ci doar identități trecătoare, alese pe sprânceană pentru a ne servi în proces. Acum este momentul în care ne deschidem aripile și zburăm eliberați de constrângere. Acum este momentul când ne simțim esența, căci mult mai multe sunt lucrurile care ne unesc decât cele care ne separă. Acum!




"Practica Prezenței este baza oricărei experiențe de expansiune a Conștienței și punctul de plecare al oricărei experiențe spirituale. Revelația nu este a pleca, ci a rămâne, în deschidere și percepție a tuturor dimensiunilor Realității."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Articole pe aceeași temă

Decizia schimbării Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria ...

Arsura Arsura
Totul începe cu un gând

Ai simțit cu siguranță, și nu doar o dată, arsura. Este acea dorință nestăvilită, acea chemare către satisfacerea unei nevoi despre care nu știi mare lucru, nu-i cunoști sursa. Știi doar că această ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Renașterea Puterii Feminine Renașterea Puterii Feminine

Fără nicio îndoială, sacralitatea puterii feminine se renaște în aceste vremuri. În adevărata ei esență, dimensiunea feminină este o extraordinară matrice dătătoare de viață. De creație. Fiecare ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

Creația colectivă de realitate III Creația colectivă de realitate III
Libertatea, Provocările și Conștiența

De ce este atât de greu să nu depinzi de ceva din exterior? De un sistem de pildă. Sunt sigur că și tu îți dorești să fii independent, să nu depinzi de nimic, și totuși... În primul rând ...

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...