Punct rubrica Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ

Publicat la 11.07.2017 Comentarii

  Elena Francisc - Țurcanu

Undeva, într-un loc din Împărăție

Dragă prieten al Călătoriei Inimii, acum, când scriu aceste rânduri, mă aflu chiar în Tâmpla mare de pe Colina Lunii. Tocmai ce am încheiat ieri o Călătorie Magică de vindecare. La Lună Plină. O Călătorie despre care voi scrie curând. Înțelesurile ei profunde încă se așază în mine. Iar unele dintre ele merită a fi împărtășite. Cum am văzut însă că aici, în Tâmplă, astăzi există semnal, am ales să-mi citesc acum din emailuri necitite de ceva vreme. M-a uimit tema comună regăsită în multe din aceste mesaje primite. Și pentru că este în perfectă rezonanță cu ceea ce este prezent și în mine în aceste zile, am ales să împărtășesc cu tine acum. Această temă comună aș putea să o reduc la întrebarea „cum să...?”. Întrebările primite de la mulți cei care mi-au scris în ultima vreme au mai toate acest „cum să...?”

„AmmaRa, cum să mă schimb când habar nu am ce vreau în viața mea?”

Cum să-mi îmbunătățesc starea de sănătate atât de fragilă în această perioadă?”

Cum să găsesc curajul de a-mi schimba locul de muncă care nu mă mai face de multă vreme fericită?”

Cum să fac să-mi creez o relație de cuplu armonioasă când, de fapt, nu am deloc încredere în celălalt?”

Și aș putea continua cu lista de întrebări pe care le-am primit. Mă rezum însă, pentru acum, doar la acest „cum să...?”

Multă vreme m-am pierdut și eu în a găsi soluțiile la  diferitele „cum să...?” până când am înțeles că sunt mult mai mult decât orice soluție aș găsi în afara mea. Că adevăratul răspuns este doar în mine. De aceea simt să vin acum către tine, prieten al Călătoriei Inimii, să-ți readuc aminte că, la fel ca mine, ești mult mai mult decât a te învârti, la nesfârșit, în jurul oricăror „cum să...?”

Despre ucidere. Din inconștiență

Pentru mine, momentele de liniște și ascultare lăuntrică despre care am mai împărtășit și în alte scrieri, au însemnat coborârea la sursa născătoare de răspunsuri sincere și autentice pentru multe din întrebările ce începeau cu acest „cum să...?”. Și, de fiecare dată, viața mea s-a schimbat sau s-a îmbunătățit când m-am angajat în a pune în practică acele răspunsuri născute din adâncurile ființei. Când am avut curajul de a spune DA oricărei situații pe care viața mi-o aducea în cale. Acest DA nu a fost mereu ușor căci nu am putut accepta darămite și iubi ceea ce este în unele situații/contexte. De pildă, săptămâna trecută, când am ajuns aici - pe dealurile sacre unde își are reședința de vară Centrul Călătoria Inimii - am simțit că mi se sfâșie inima-n bucăți văzând că ai noștri vecini localnici binevoitori au considerat că ne fac un mare serviciu distrugând cuibul de rândunele care se afla chiar deasupra ușii de la intrarea în a noastră căbănuță. Cu două luni în urmă, am asistat la facerea acestui cuib, în profundă admirație pentru aceste frumoase păsărele. Am petrecut ore vorbind cu perechea de rândunele, asigurându-le că și-au ales un loc bun pentru puișorii lor. Le-am domolit frica, învățându-le să vină să mănânce chiar de pe masa noastră. Am știut când au depus ouăle și am simțit când din acestea au ieșit puișorii. În drum spre Luncani cu o săptămână în urmă, simțeam deja emoțiile la gândul că, de data asta, voi asista la primul zbor din cuib al puișorilor. Și, când colo, cuibul distrus. Pe motiv că au văzut că rândunelele „făceau mizerie”. Nu i-a pus nimeni pe acești oameni, pierduți în a lor prostie și inconștiență, să facă curățenie pe terasa noastră. Preț de câteva zile mi-a fost imposibil să spun  „DA, iubesc ceea ce este”. M-am tot otrăvit cu întrebarea „cum să pot accepta așa ceva? Știind că, în urmă cu o lună, aceeași vecini au vrut să împuște o cățelușă care a venit după noi din Poiana Omului. Cum să accept o relație cu astfel de oameni lipsiți de inimă? Cum să accept că prostia și inconștiența distrug lumea, fără ca eu să fac nimic? Am simțit furie oarbă, când am văzut cuibul de rândunele distrus. Furie care se amplifica ori de câte ori îi auzeam pe vecini bătându-și vacile și urlând la ele. Oare ce lapte vor da aceste vaci, mă întrebam de fiecare dată? Unde oare s-a pierdut în halul acesta conexiunea cu natura, cu pădurea, cu plantele? Conexiunea, de fapt, cu noi înșine! Dealurile, aici, sunt pline cu tot felul de plante medicinale. Miroase atât de puternic, peste tot, a cimbrișor. Și dacă te duci la ai noștri vecini localnici te servesc cu Lipton (cel mai toxic ceai posibil!) Lipton!? Aici? Când i-am întrebat de ce nu folosesc cimbrișor...mi-au spus că nici nu știu ce este acela. Cum este oare posibil ca acești oameni să fie atât de rupți de natură? De fapt, ei sunt doar o reflexie a rupturii întregii umanități de mama natură.

Și, totuși, singura mea cale – dacă aleg să-mi onorez misiunea în această viață - este de a spune un mare DA în fața a ceea ce este. Căci, altfel, mă otrăvesc singură cu non-acceptare și judecată.

În viața ta, dragă prieten al Călătoriei Inimii, ce are acum cea mai mare nevoie de un mare DA din partea ta? Poate că este un proiect. Poate că este o relație. Poate că este renunțarea la un viciu sau un obicei ce nu te mai reprezintă. Ceva în viața ta căruia nu ai putut să-i spui încă, pe deplin, DA!

Puterea lui DA

Imaginează-ți că sunt cu tine, chiar acum, și împreună spunem un mare DA. Simte vibrația acestui DA. Simte Puterea lui DA! Și dacă este vorba despre un proiect, simte care sunt următorii pași pe care alegi chiar acum să-i faci. Notează-ți care sunt pașii. Angajează-te că-i faci. Și, apoi, pur și simplu, fă acești pași! Angajează-te să-i faci! Asumă-ți responsabilitatea! Nimeni nu o poate face pentru tine. Eu sunt acum cu tine dar nu pot face acești pași în locul tău. Dacă e vorba despre o relație în care ai, de asemenea, nevoie să faci niște pași – să ierți sau să ceri iertare, să renunți la a-l mai vedea pe celălalt într-un anumit fel ci să-ți dai voie să-l vezi cu privire proaspătă și curată – asumă-ți responsabilitatea de a face acești pași. Dacă e vorba despre un obicei la care vrei să renunți, la fel, identifică primii pași pe care alegi să-i faci pentru a renunța la acest obicei. Și...fă-i! Spune-ți DA și fă acești pași. Dedică-te, cu încredere că poți schimba. Și, pe măsură ce faci pas cu pas, simte bucuria izbânzii și simte Puterea lui DA. Da, pot! Rostește-ți. Nici nu-ți vei da seama când vechiul obicei toxic a ieșit total din viața ta. Sau când proiectul în care te-ai angajat a prins viață. Sau când relația în care ai ales să schimbi propriul tău comportament a urcat pe un nou palier al iubirii și al comunicării.

Pur și simplu, cum ar fi ca acum, chiar acum, să-ți imaginezi că sunt lângă tine și-ți șoptesc „DA, poți” și apoi vocea mea dispare și te auzi pe tine însuți/însăți spunându-ți DA, POT! Acum, DA! Pur și simplu fac acest prim pas angajându-mă și păstrând vie încrederea că pot și reamintirea că este doar responsabilitatea mea. Responsabilitatea mea să schimb. Responsabilitatea mea să creez ceea ce vreau să trăiesc. Responsabilitatea mea să fac altfel decât cei pierduți în inconștiență.

DA, este responsabilitatea ta de renunța să mai petreci timp întrebându-te de ce mi se întâmplă tocmai mine X și cum să rezolv Y?

DA, este greu să acceptăm că totul este perfect așa cum este. În orice moment. În orice clipă. Chiar și atunci când cuibul cu rândunele atât de dragi îl găsim distrus. Morți, cei doi puișori, pe care ne așteptam să-i vedem acum zburând. Da, este chiar foarte greu să acceptăm și să mai și iubim ceea ce este, mai ales când am fost obișnuiți, educați, să vedem mai degrabă ceea ce nu merge în viața noastră. Nu este deloc ușor să vedem că totul, indiferent de circumstanțe și de contexte, este la locul său și are a sa proprie perfecțiune. Să iubim ceea ce este, așa cum este, ne poate schimba radical viața. Și pentru totdeauna. Ușor de zis, greu de făcut însă în unele situații. Însă, e singura cale ce ne scoate din suferința inutilă. Asta nu înseamnă să fim de acord cu actele de violență, de prostie oarbă, de inconștiență.

A mă întreba cum să-i accept în continuare pe ai noștri vecini după ce au distrus cuibul de rândunele atât de dragi nouă, m-a condus într-un spațiu al clarității și al înțelegerii față de propria mea ființă. O mai mare claritate și înțelegere față de misiunea pe care mi-am asumat-o în această viață. Adică, am înțeles – încă o dată! și oare de câte ori voi mai avea nevoie să tot înțeleg? – ce am ales să fac în această viață și, mai ales, ce am ales să fiu.

Și este valabil și pentru tine, dragă prieten al Călătoriei Inimii. Până când tu nu vei știi, cu claritate, ce vrei să faci și, mai ales, să fii în această viață, până nu vei înțelege la un nivel profund procesul prin care trebuie să treci pentru a fi ceea ce ești menit/ă să fii, îți va fi foarte greu să iubești ceea ce este. Te vei pierde în a căuta, cu disperare, soluții la „cum să...?”

Acceptarea realității nu este totuna cu a rămâne indiferent

Poți închide ochii, chiar acum, pentru câteva clipe, respirând profund și întorcându-ți atenția în interior? Poți să-ți dai voie să simți că tot ceea ce este în viața ta acum - indiferent în ce formă se manifestă realitatea ta – are perfecțiunea sa? Poți naște, din adâncul ființei tale, în câteva respirații, sentimentul RECUNOȘTINȚEI pentru tot ceea ce este acum în viața ta? Indiferent de cât este și cum este, indiferent de ceea ce ai tot crezut despre a ta realitate – că este imperfectă, că este nedreaptă, că este incorectă, că nu meritai așa ceva – găsește acum în tine Puterea lui DA. Simte-i vibrația din care să naști recunoștința. Pentru ceea ce este. Așa cum este. Ceea ce este acum în viața ta este propria ta creație (fie că ești sau nu conștient/ă de acest lucru). Ceea ce trăiești acum este oportunitatea perfectă – manifestată chiar prin tine – ca tu să alegi acum, cu deplină conștiență, ceea ce vrei să fii. Ceea ce vrei să exprimi. Ceea ce vrei să manifești. Ceea ce vrei să trăiești. 

Să le doresc răul vecinilor care ne-au distrus cuibul de rândunele, m-ar coborî la un nivel de inconștiență ce ar hrăni și mai mult valul – foarte mare – al inconștienței ce curge în lumea în care trăim. Ușor de zis acum însă în urmă cu câteva zile urlam la Dumnezeu întrebându-l cum de e posibil să existe atâta prostie și inconștiență, atâția oameni fără de inimă care distrug animalele și pădurile? Aceștia sunt, de fapt, cei care distrug lumea în care trăim. Și sunt reflexii ale noastre ale tuturor oricând de avansați am fi pe Calea Conștienției. De fapt, ne distrugem pe noi înșine căci planeta se va reface după ce noi nu vom mai fi. Urlam la Dumnezeu, în urmă cu câteva zile, aceste întrebări până când mi-am readus aminte că eu însămi am cerut să trăiesc Măiestria în orice situație și în orice context. Adică, și în prezența (sau, mai ales) experiențelor dureroase ce țin de inconștiență, de prostie, de lipsă de inimă. Fără aceste provocări nu aș putea să învăț a-mi manifesta Măiestria în acceptare și iubire a ceea ce este. Așa cum este.

Fiecare dintre noi este provocat, zi de zi, clipă de clipă, cu tot felul de încercări. Unele mai dureroase decât altele. Cum alegem să ne poziționăm în fața acestor provocări ține de gradul de Măiestrie pe care ni-l dorim a-l trăi, întrupa și manifesta. Putem înjura și blestema provocările dureroase sau putem alege a le binecuvânta căci ne oferă posibilități de a ne poziționa altfel. Aceste provocări sunt, pur și simplu, egale și la polul opus față de măreția și măiestria pe care le chemăm la suprafață din străfundurile cele mai adânci ale ființei noastre.

Pot să continuu să-i accept pe acești vecini pierduți în inconștiență și rupți total de mama natură – deși trăiesc pe meleaguri rupte din basm – fără să-i judec și fără să-i învinovățesc? A face asta, este oare pentru mine o dovadă că-mi însușesc Măiestria în orice situație? Am putut face asta și în urmă cu o lună când am aflat că au vrut să împuște cățelușa, abandonată în Poiana Omului, care s-a ținut după noi iar cei din Școala Maestrului Interior au crezut că îi vor bucura pe vecinii noștri să aibă o cățelușă. Ce naivitate, pe noi toți. Noroc că cineva din grup a ales s-o „înfieze” pe cățelușă și s-o ia la Sibiu. A-i accepta nu înseamnă, însă, a fi de acord cu actele lor de violență. Sau a rezona cu prostia oarbă și lipsa de inimă.

Despre Măiestria de a trăi în această lume

Povești despre țărani care sunt rupți de natură, care nu au nicio conexiune cu animalele, cu pădurea, cu siguranță ai auzit și tu. Povești precum a mea despre cuibul de rândunele distrus din inconștiență și prostie, cu siguranță ai trăit și tu. Dar, oare, în adâncurile tale, în cea mai crudă sinceritate cu tine însuți/însăți, ce ți-ai răspunde dacă ți-ai pune întrebările: „cât de mult ascult și iubesc muzica născută de mama natură?”, „cât de mult recunosc că mama pământ este o sursă inestimabilă de creativitate și frumusețe?”, „cât de mult conștientizez că mama pământ nu discriminează?”

Când uit să-mi pun mie însămi astfel de întrebări și alunec în a arăta cu degetul către cei pierduți în inconștiență și prostie, tot ce-mi vine să fac este să plec cât mai departe de această țară. Frumoasă dar blestemată, țară. Ar fi, din nou, o fugă. Că nu abandonez, că nu fug din fața existenței care-mi oferă circumstanțe prin care eu să-mi exprim Puterea lui DA, este o dovadă de maturitate și înțelepciune dar și de încredere că putem schimba. Și pentru ca mâine să pot începe, în sinceritate, autenticitate și profundă iubire față de mama pământ, Călătoria ShamaniA, aleg acum – luându-te martor – Puterea lui Da! Da, accept și iubesc ceea ce este. Așa cum este. Căci un atribut al realității este de a ne oglindii permanent ceea ce suntem. Chiar dacă pe invers, în oglindă. Poate că, de data asta, vecinii noștri inconștienți, au jucat fără să știe rolul Tricksterului. Acel arhetip ce se regăsește în multe culturi și tradiții și funcționează precum un învățător care șochează oamenii și îi forțează, într-un fel, de a vedea propriile lor atașamente. Am văzut, cu claritate, în această împrejurare, unde sunt încă identificată. Asta a presupus însă a desluși că realitatea e o parte din mine însămi. Nu vine nimic din neant. Realitatea este indisolubil legată de cel care percepe realitatea.

A fi recunoscătoare pentru aceste provocări, nu este cel mai ușor lucru de făcut uneori, însă, doar așa pot să-mi simt puterea creatoare, pot simți iubirea, compasiunea și înțelegerea față de existență.

Tu, dragă prieten al Călătoriei Inimii, față de care provocări, încercări, lecții dureroase din viața ta, poți emana acum recunoștință?

 

Fie ca din ce în ce mai mulți oameni să aibă curajul să privească în profunzimile propriei ființe și ale existenței pentru a vedea și, mai ales, pentru a simți conexiunea pe care o avem toți cu Mama Pământ. Doar atunci putem, cu adevărat, începe să simțim admirație, iubire și respect. Doar când conștientizăm că Pământul este mult mai mult decât „mediul înconjurător”. Doar când vom simți că nu există nicio diferență între noi și Mama Pământ, vom începe a emana respect. RESPECT.

Doar într-o astfel de comuniune, dragă prieten al Călătoriei Inimii, nu te vei mai simți alienat ci una cu tot și toate ce există. Doar așa, poți spune DA, iubesc ceea ce este. Doar simțindu-te copilul Mamei Pământ, poți simți planeta ca fiind o mamă foarte generoasă ce ne îmbrățișează pe toți, fără judecată și discriminare, oferindu-te mai mult decât suficient ca toți să trăim în pace și armonie. Împărăția lui Dumnezeu este chiar aici. Pe Mama Pământ.

Adu-ți mereu aminte că Mama Pământ nu este în afara ta. Privind adânc în tine o poți găsi acolo, înlăuntrul tău, în fiecare celulă a corpului tău.

Doare, încă, dacă gândesc că puișorii de rândunică n-ar fi trebuit să fie omorâți din prostie și inconștiență. Dacă însă privesc adânc în mine, îi pot simți zburând în inima mea. Desigur, aici nu este vorba doar despre uciderea unor pui de rândunele, ci se ridică o chestiune fundamentală, aceea a atitudinii în fața violenței, a prostiei distrugătoare și provocatoare de suferință, a celor încă inconștienți. În esență, a accepta ceea ce este, realitatea, nu înseamnă a rămâne muți și a ne resemna. Ci de a acționa de pe un palier de Încredere în Realitate și în propria viziune. Planeta pe care trăim trece prin suferință enormă provocată de cei orbi și înconștienți. Asta nu înseamnă să tăcem și nici să ne resemnăm. Ci dimpotrivă. Împărăția lui Dumnezeu este aici, acum, în această lume, căci Dumnezeu este și aici, ca și pretutindeni. Rândunelele ca și copacii și ierburile acestei lumi fac parte din Împărăție. 

Cu încredere în puterea Recunoștinței și încredere în Puterea lui Da, îți mulțumesc că ai citit aceste rânduri și că lași comentariul tău mai jos.

AmmaRa

Puterea lui DA - o Călătorie magistrală cu Gary Quinn




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

44 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Maestrul Interior Maestrul Interior
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Articole pe aceeași temă

NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ

Astăzi am pornit din nou în călătorie. Cu ochi de privitor atent și  conștient. Și-mi dau voie să observ. Mirosul florilor ce se poate  simți și de la o distanță de 1 km. Plante care leșină ...

Trenul Trenul
sau Need a hero in my life

Trenul devine din ce în ce mai asurzitor. Cu cât căutăm mai mult, cu atât gândirea devine mai indisciplinată, vagoanele ideilor urmează aceleași șine vechi, aceleași direcții, pare ...

De atâtea ori m-am pierdut De atâtea ori m-am pierdut
De fiecare dată m-am regăsit printre Femei asemeni mie

De atâtea ori m-am pierdut în diverse direcţii, încât nu mai găseam drumul spre mine. Am rătăcit o mare parte din viaţă, fără măcar să-mi dau seama că mă pierdeam, cărările ...

Creația Conștientă de Realitate Creația Conștientă de Realitate

De unde fascinația iluminării? De unde fascinația maestrului, a vindecătorului, a shamanului, a celui cu puteri ”supranaturale”? Totul este despre creația de realitate. Am vrea să creăm propria ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Vara noastră la Luncani Vara noastră la Luncani
Vara întoarcerii la noi înșine

Anul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de ...

Cum vreau să fiu și ce vreau să creez în viața mea? Cum vreau să fiu și ce vreau să creez în viața mea?

Am tot lăsat, am tot curățat și acceptat, integrând trecutul. Și, cumva, energia trecutului a rămas agățată de noi sau noi n-am avut curajul a o lăsa de tot, sorbind voluptuos, mai pe față mai ...

Adu-ți aminte că POȚI! Adu-ți aminte că POȚI!

Există o distanță între ceea ce ești în stare să faci și ceea ce, de fapt, alegi să faci. Și atâta vreme cât va exista această distanță, între ceea ce ești capabil/ă să ...

O privire în viitor,  din acest Acum al începutului de an O privire în viitor, din acest Acum al începutului de an

Ascult vântul rece și freamătul din adâncurile zăpezii, privind acum, cu încredere, în viitor. Știu că ceea ce gândesc acum, creează viitorul pe care-l voi trăi mâine. ...

Balsam tămăduitor Balsam tămăduitor

Acum, la mijloc de septembrie, e timpul potrivit să ne întoarce puțin mai mult la noi, permițându-i energiei ce ne îmbrățișează viața să curgă. Să lăsăm. Să dăm drumul. Viața este ...