Călăuza rubrica ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

 (Partea întâi)

Ochi de gheață 

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață.

Sunt îmbrăcată în roz, purtând o rochie a mamei mele, făcută chiar de ea în urmă cu mulți ani când încă-și mai purta suflul în această viață. N-am îmbrăcat-o niciodată - rochia, dar am păstrat-o cu sfințenie. Atât de veselă, în roz și crem, precum și mama mea a fost odată.

Precum la rându-mi fost-am eu... odată.

Parc-am știut, oi fi simțit pesemne, că e timpul să schimb ceea ce am fost, ceea ce a fost. Să aleg diferit. Să schimb povestea.

Aici. Acum. În astă vară, la Luncani, la ARC.

Povestea am spus-o altădată, părți din ea. Acum chiar povestea mea mă izbește-n față și-mi zgâlțâie tot ceea ce credeam despre relații. Și m-amenință să se repete. Ori să se dizolve.

Nu văd bărbatul ce stă deschis în fața mea. Ochii mei de gheață sunt în propria-mi poveste.

O iubire imposibilă. Oare? Un abandon de sine. Un abandon al propriilor sisteme de gândire anterioare, al tiparelor mentale, al reacțiilor atât de familiare. Senzațiile mă copleșesc. Revin. Aceleași stări. Conștientizez într-o fracțiune de secundă că recreez senzațiile de abandon, de așteptări neîmplinite, de singurătate și dezamăgiri, de durere ascunsă și ne-exprimată-n voie. Le re-creez gândind. Și sunt atât de atașată de-aste stări! Țin cu dinții de ele, bag de seamă. M-au definit din adolescență.

Din adolescență, când întâi privit-am un băiat cu ochi superbi, albaștri. Și-apoi l-am urât, iubindu-l. Fără a-i vorbi vreodată, fără a-mi vorbi vreodată, ori a ne atinge.

„Eu nu merit dragostea. Ceea ce simt zvâcnire de îndrăgostire e-o prostie, e-un păcat. Aș fi o curvă, precum alte femei. Eu sunt urâtă, sunt un băiețoi, n-am păr frumos și curgător, nici grație și nici finețe. Ce-ar putea vedea la mine? Mai bine l-aș urî, iubindu-l. Cu ochii săi adânci albaștri și cu tenu-i arămiu, cu tot. N-am să-i vorbesc și-mi voi feri privirea de fiecare dată când îmi va ieși în cale. Dacă m-ar privi în ochi, ar ști că-l plac. Și m-ar judeca precum mă judec eu. E cel mai bine așa. Voi scrie versuri și poeme, pagini întregi de gânduri așternute pe hârtie. Voi trăi în închipuire tot ce n-am curaj să trăiesc în astă viață. Și voi aduna lacrimile în inimă și le voi îngheța acolo. Să nu le vadă nimeni. Să le am mereu în mine. În ele este imaginea lui, a mea și propria-mi poveste. Povestea mi-e dragă, țin la ea!” astea-mi spuneam atunci.

Și-am continuat să-mi spun aceleași lucruri, ani la rândul. Am acceptat și-acele alte femei care știau mai bine să aleagă bucuria de-a iubi. Mi se părea firesc să renunț la mine, să-mi transfer totul în închipuire. Să nu cer nimic. Dar să aștept. Și m-am obișnuit cu astea. M-am identificat cu starea pe care eu însămi mi-am creat-o. Câte relații duse-au fost așa, oglindind perfect povestea pe care mi-o spuneam!

Și-acum... acum ce fac? Ce aleg acum?

Spun DA și mă deschid? Sau țin cu dinții de povestea pe care eu însămi am creat-o și pe care o ador?

E în fața mea. Un om cu inima deschisă. Un bărbat. Frumos, sensibil, blând. Se vede. „MĂ VEDE! Am încurcat-o! Ce aleg?” Aleg să-l identific în poveste, să-i acord același rol? Mă ascund, jucând un rol la rându-mi? Proiectez asupra lui toată experiența dinainte? N-are ochi albaștri, nici tenul arămiu, și n-are nicio treabă cu povestea mea cea veche!

„E tânăr, e-un copil. Mi-aduce aminte de cineva... O, nu, nu-i fiul meu! Și nu-i nici el, fostul. Și nici fostul dinainte. Dar seamănă cu frate-miu. O fi cel care urmează? Se potrivește cu povestea? Dar nu e bine... nu de-aia am venit aici. Am venit să schimb ceva. Of, deja îl urăsc, precum îl plac. Sau nu... dacă-i ca tata? Ce folos? Mi-e dor de cine-am fost. Am fost??? Adică nu mai sunt? Dar cum rămâne cu povestea? Eu ce mai scriu? Ce mai trăiesc? Cum nu mai sunt? Nu știu să mă port. O să râdă. O să profite. Mă va lovi, mă va durea. Va profita de mă deschid. Sau va-nțelege total greșit. Va proiecta. Va judeca. Va pleca și el ca alții. Dar ce contează? Oricum n-are ochi albaștri. Parcă-s verzi, ca a lui tata. Hm... Dar cu tata-am stat de vorbă ieri, i-am plâns în brațe, urlându-i în gând că a murit și m-a lăsat să mă descurc singură cu toate astea, că trăiește încă-n mine și-am moștenit aceleași trăsături de caracter pe care mama le blama. Dar nu asta-am vrut? Să fiu ca el, deși-l uram, iubindu-l? Stai... am obosit. Nu mai pricep nimic. Ce caut eu aici?... Ce sunt acum?” gânduri ce îmi zboară prin minte, cu o rapiditate amețitoare.

„Nu-i o coincidență, nu-nțelegi? Nu degeaba seamănă... cu cine, nu contează. Nu degeaba îți amintești acum. Ai venit aici să schimbi ceva. Acel ceva ești tu și propria-ți poveste.” aud un glas în mine ce reduce mintea la tăcere.

Și aleg. Aleg să îl privesc. Deschis. Măștile mele cad pe rând. Îmi vine să-ntind mâna după ele, căci mi-e teamă a fi eu și amețesc. Îl las să intre în privirea mea. Gândurile-mi sunt deoparte; le simte, deși nu le-nțelege.

Simt încet-încet, o legătură fină care crește, urcă. Urcă din rădăcină, prin burtă, ajunge-n plex și-i simt căldura. Mai sus și inima-i deschisă, caldă. Căldura urcă-n gât și se înfinge ascuțit în creier, desfăcându-se apoi în mii de raze ce-mi luminează umerii și creștetul. Fiecare nivel al corpurilor noastre este conectat. E-un fel de magnetism, dar nu m-apasă. Ne unește.

Nu mai e timpul pentru luptă.

Armonia o creăm chiar noi.  Aici. Acum. ÎmpreunăPrin comunicare și prin alegeri conștiente.

 (Va urma)

   Aurora

 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol (parțial) cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor, în diferite anotimpuri.

 

Partea a doua aici.




"În fiecare ființă umană doarme Conștiența Maestrului, chiar dacă el nu știe acest lucru. Un adevărat Maestru poate recunoște măreția chiar nemanifestată a oricui."

HEFT

2% pentru ATT

    Redirecționează 2% din impozitul pe venit pentru Asociația de Terapii Transpersonale.
  1. Descarcă Formularul 230 dacă în 2017 ai avut venituri din salarii / pensii sau Formularul 200 - pentru venituri (și) din activități independente (drepturi de autor, drepturi de proprietate intelectuală, profesii libere, chirii)
  2. Formularul este pre-completat cu datele Asociație. Completează formularul cu datele tale urmărind instrucțiunile de la final
  3. Trimite formularul completat la Administrația Financiară (ANAF) de care aparții până la 25 mai 2018, direct sau prin poștă cu scrisoare recomandată, sau trimte-l pe adresa noastră și-l vom depune noi pentru tine la ANAF. Adresa noastră este: Strada Mr. Aviator Ștefan Sănătescu nr. 53, sector 1, București.

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Articole pe aceeași temă

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...