Călăuza rubrica ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

 (Partea întâi)

Ochi de gheață 

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață.

Sunt îmbrăcată în roz, purtând o rochie a mamei mele, făcută chiar de ea în urmă cu mulți ani când încă-și mai purta suflul în această viață. N-am îmbrăcat-o niciodată - rochia, dar am păstrat-o cu sfințenie. Atât de veselă, în roz și crem, precum și mama mea a fost odată.

Precum la rându-mi fost-am eu... odată.

Parc-am știut, oi fi simțit pesemne, că e timpul să schimb ceea ce am fost, ceea ce a fost. Să aleg diferit. Să schimb povestea.

Aici. Acum. În astă vară, la Luncani, la ARC.

Povestea am spus-o altădată, părți din ea. Acum chiar povestea mea mă izbește-n față și-mi zgâlțâie tot ceea ce credeam despre relații. Și m-amenință să se repete. Ori să se dizolve.

Nu văd bărbatul ce stă deschis în fața mea. Ochii mei de gheață sunt în propria-mi poveste.

O iubire imposibilă. Oare? Un abandon de sine. Un abandon al propriilor sisteme de gândire anterioare, al tiparelor mentale, al reacțiilor atât de familiare. Senzațiile mă copleșesc. Revin. Aceleași stări. Conștientizez într-o fracțiune de secundă că recreez senzațiile de abandon, de așteptări neîmplinite, de singurătate și dezamăgiri, de durere ascunsă și ne-exprimată-n voie. Le re-creez gândind. Și sunt atât de atașată de-aste stări! Țin cu dinții de ele, bag de seamă. M-au definit din adolescență.

Din adolescență, când întâi privit-am un băiat cu ochi superbi, albaștri. Și-apoi l-am urât, iubindu-l. Fără a-i vorbi vreodată, fără a-mi vorbi vreodată, ori a ne atinge.

„Eu nu merit dragostea. Ceea ce simt zvâcnire de îndrăgostire e-o prostie, e-un păcat. Aș fi o curvă, precum alte femei. Eu sunt urâtă, sunt un băiețoi, n-am păr frumos și curgător, nici grație și nici finețe. Ce-ar putea vedea la mine? Mai bine l-aș urî, iubindu-l. Cu ochii săi adânci albaștri și cu tenu-i arămiu, cu tot. N-am să-i vorbesc și-mi voi feri privirea de fiecare dată când îmi va ieși în cale. Dacă m-ar privi în ochi, ar ști că-l plac. Și m-ar judeca precum mă judec eu. E cel mai bine așa. Voi scrie versuri și poeme, pagini întregi de gânduri așternute pe hârtie. Voi trăi în închipuire tot ce n-am curaj să trăiesc în astă viață. Și voi aduna lacrimile în inimă și le voi îngheța acolo. Să nu le vadă nimeni. Să le am mereu în mine. În ele este imaginea lui, a mea și propria-mi poveste. Povestea mi-e dragă, țin la ea!” astea-mi spuneam atunci.

Și-am continuat să-mi spun aceleași lucruri, ani la rândul. Am acceptat și-acele alte femei care știau mai bine să aleagă bucuria de-a iubi. Mi se părea firesc să renunț la mine, să-mi transfer totul în închipuire. Să nu cer nimic. Dar să aștept. Și m-am obișnuit cu astea. M-am identificat cu starea pe care eu însămi mi-am creat-o. Câte relații duse-au fost așa, oglindind perfect povestea pe care mi-o spuneam!

Și-acum... acum ce fac? Ce aleg acum?

Spun DA și mă deschid? Sau țin cu dinții de povestea pe care eu însămi am creat-o și pe care o ador?

E în fața mea. Un om cu inima deschisă. Un bărbat. Frumos, sensibil, blând. Se vede. „MĂ VEDE! Am încurcat-o! Ce aleg?” Aleg să-l identific în poveste, să-i acord același rol? Mă ascund, jucând un rol la rându-mi? Proiectez asupra lui toată experiența dinainte? N-are ochi albaștri, nici tenul arămiu, și n-are nicio treabă cu povestea mea cea veche!

„E tânăr, e-un copil. Mi-aduce aminte de cineva... O, nu, nu-i fiul meu! Și nu-i nici el, fostul. Și nici fostul dinainte. Dar seamănă cu frate-miu. O fi cel care urmează? Se potrivește cu povestea? Dar nu e bine... nu de-aia am venit aici. Am venit să schimb ceva. Of, deja îl urăsc, precum îl plac. Sau nu... dacă-i ca tata? Ce folos? Mi-e dor de cine-am fost. Am fost??? Adică nu mai sunt? Dar cum rămâne cu povestea? Eu ce mai scriu? Ce mai trăiesc? Cum nu mai sunt? Nu știu să mă port. O să râdă. O să profite. Mă va lovi, mă va durea. Va profita de mă deschid. Sau va-nțelege total greșit. Va proiecta. Va judeca. Va pleca și el ca alții. Dar ce contează? Oricum n-are ochi albaștri. Parcă-s verzi, ca a lui tata. Hm... Dar cu tata-am stat de vorbă ieri, i-am plâns în brațe, urlându-i în gând că a murit și m-a lăsat să mă descurc singură cu toate astea, că trăiește încă-n mine și-am moștenit aceleași trăsături de caracter pe care mama le blama. Dar nu asta-am vrut? Să fiu ca el, deși-l uram, iubindu-l? Stai... am obosit. Nu mai pricep nimic. Ce caut eu aici?... Ce sunt acum?” gânduri ce îmi zboară prin minte, cu o rapiditate amețitoare.

„Nu-i o coincidență, nu-nțelegi? Nu degeaba seamănă... cu cine, nu contează. Nu degeaba îți amintești acum. Ai venit aici să schimbi ceva. Acel ceva ești tu și propria-ți poveste.” aud un glas în mine ce reduce mintea la tăcere.

Și aleg. Aleg să îl privesc. Deschis. Măștile mele cad pe rând. Îmi vine să-ntind mâna după ele, căci mi-e teamă a fi eu și amețesc. Îl las să intre în privirea mea. Gândurile-mi sunt deoparte; le simte, deși nu le-nțelege.

Simt încet-încet, o legătură fină care crește, urcă. Urcă din rădăcină, prin burtă, ajunge-n plex și-i simt căldura. Mai sus și inima-i deschisă, caldă. Căldura urcă-n gât și se înfinge ascuțit în creier, desfăcându-se apoi în mii de raze ce-mi luminează umerii și creștetul. Fiecare nivel al corpurilor noastre este conectat. E-un fel de magnetism, dar nu m-apasă. Ne unește.

Nu mai e timpul pentru luptă.

Armonia o creăm chiar noi.  Aici. Acum. ÎmpreunăPrin comunicare și prin alegeri conștiente.

 (Va urma)

   Aurora

 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol (parțial) cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor, în diferite anotimpuri.

 

Partea a doua aici.




"În fiecare ființă umană doarme Conștiența Maestrului, chiar dacă el nu știe acest lucru. Un adevărat Maestru poate recunoște măreția chiar nemanifestată a oricui."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Articole pe aceeași temă

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...

Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat

La Lună Nouă, Călătoria Inimii naște Cercul Sacru al Feminității - Anam Cara, în al nostru Sanctuar și Haita Lupilor pe Dealul Zmeului. Reflecție. Intenție. Blândețe. Frumusețe. Magie. Și, ...

Chemarea Maestrului Interior Chemarea Maestrului Interior

În fiecare din noi trăiește Maestrul. Doarme. Așteaptă să fie trezit și mai ales trăit. Măiestria este despre două lucruri. Unul este Percepția sau Conștiența, adică profunzimea realității pe ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

Luppia Magna Luppia Magna
O Călătorie Inițiatică pe Godeanu

9 bărbați și o cățelușă gravidă. 100 de kilometri cât o 1000 de ani. Revelațiile Poienii lui OM. A mărșălui conștient prin propria existență. A face din a fi. Cercul magic împrejurul Sarmizegetusei. ...

2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității 2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității

Alegerea Procesul trezirii spirituale este unul ireversibil. Și este urmarea unei alegeri. Nimeni nu intră într-un asemenea travaliu fără să aleagă acest lucru. Dar odată declanșat, întoarcerea ...

Conștiență la sfârșit de an Conștiență la sfârșit de an

Accelerarea timpului, catastrofe, deconstrucții, reconstrucții, războaie, bombe, incendii, accidente. Cum putem integra toate acestea în viața noastră de zi cu zi rămânând centrați, calmi ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...