Călăuza rubrica Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

 George Constantin Luca

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în interiorul corpului meu și încep să percep. Senzații și tensiuni se sparg în interior în șiraguri. Se disipează, apoi se nasc din nou. Deasupra lor tronează Neliniștea. Ceva ce mă face să mă foiesc. Să îmi deturnez atenția din interior pe scenarii. Cine a provocat-o. Ce situație. Gânduri despre cum să fac să nu mai simt această neliniște. De a lua ceva să treacă. Știu acum însă, că nu aș face decât să mă mint. Fugind de ea, nu aș face decât să o amplific. Intru în mijlocul ei. Mă las să o simt cu totul. Ușor, ușor golul din piept și senzația atât de familiară de neliniște se atenuează. Și apare conștientizarea că de asta eu am creat-o. Că este doar o poartă. O poartă către ceva ce am căutat dintotdeauna. O conexiune profundă cu Mine. Neliniștea se naște din fricile și angoasele existențiale, create de un mine imatur și care nu a acceptat această realitate ca fiindu-i casă. Cumva această neliniște acoperă un gol. Un mare gol. În care dacă am curajul să intru, cum am avut de atâtea ori, îmi voi găsi Liniștea.

Încă mai simt neliniștea provocată de acel gol. Deși a trecut mai mult de un an de când sunt „curat”, odată cu apariția acestei neliniști apare automat și dorința de a o suprima. Chiar dacă am avut atâtea experiențe în care m-am lăsat de atâtea ori sa mă dizolv în acel loc. L-am simțit întotdeauna chiar dacă am încercat sa îl acopăr ani la rând cu diverse substanțe și activități. O căutare în exterior a unor soluții ce nu făceau decât să mărească senzația de foame interioară. Întotdeauna am avut senzația că e ceva mai mult. Că viața așa cum e, este doar o suprafață de contact cu ceva mai însemnat. A altera și depăși modul „normal” de funcționare mi s-a părut soluția cea mai la îndemână în a sonda ce e dedesubt. Însa în primul rând pentru a face o viață, pe care o clasificam ca fiind primejdioasă și plină de falsitate, suportabilă.

Am folosit ca instrumente și anestezice ceea ce societatea numește convențional droguri. De la clasica „iarbă” până la MDMA și cocaină. Tot ce puteam găsi, cu excepția heroinei, inclusiv alcoolul, pe care îl foloseam ca amplificator. Combinații uneori primejdioase care îmi anihilau senzația de foame lăuntrică și frica sau nevoia de control. Care mă scoteau din „normalul” banal și anost. Din convenționalul cu iz de fals din jurul meu. Mi se părea atunci ca mă „eliberez”, că ceilalți sunt doar măști sau roboți în mecanismul uriaș al unei societăți alienate. Am trăit ani de zile în care mă culcam când alții se trezeau și mă trezeam când alții se culcau. Mă trezeam este mult spus. Pentru că alungam repede starea de trezie, care apărea împreuna cu starea de neliniște, cu noi fumuri, care mă cufundau rapid intr-o stare de acum normală de funcționare, între două lumi. Cea anostă și gri, și cealaltă în care realitatea prindea veleități magice, unde lucrurile se întâmplau și aveau un sens profund, în care totul era legat împreuna și unde oamenii erau liberi și deschiși. În care emoții, care îmi conduceau viața în starea de trezie, se așezau cuminți la picioarele mele, dându-mi libertatea de a fi ceea ce credeam eu că sunt. In care tensiunea mentală de a controla tot în jur se disipa într-un laissez faire cu tendințe uneori inconștiente.

Cumva totul se inversa, lumea devenea caldă, oamenii neprimejdioși. Puteam sa mă relaxez, conectându-mă cu o parte din mine, din perspectiva căreia a mă enerva sau pulsiunea de a provoca rău altcuiva părea complet străină. Că lumea nu e primejdioasă, că totul va fi bine. Că viața merită trăită. Am trăit în dublu exemplar ani de zile la rând, încercând să ascund partea nevricoasă și impulsivă a mea sub kilograme de iarbă și substanțe chimice. În care izbucnirile deveneau din ce în ce mai dese și mai puternice. Și mult mai provocatoare pentru cei din jur. Clivajul era din ce în ce mai mare. Dedublarea avea cote primejdioase. Consumul devenea din ce în ce mai intens. Mai excesiv. Inclusiv cei apropiați mie se asigurau că aveam suficient. Discutau și interacționau cu mine doar după ce îmi fumam jointul. Totul se inversase. Normalul era când eram sub influenta substanțelor, starea de trezie asociind-o de ce le mai multe ori cu crize de furie foarte puternice sau depresii și stări „negre” de dispoziție. Simțeam că viața mea se apropia vertiginos de scadență, de punctul maxim al crizei, al imploziei. Simțeam intuitiv că e ceva mai mult, dar ca mijloacele către acel ceva, folosite de mine, nu sunt cele potrivite. Așa m-am îndreptat către psihologia clasică și de acolo am fost îndrumat către psihologia transpersonală.

În acest context am luat contact cu Călătoria Inimii și cu Respirația Holotropică.  Cartea „Setea de întregire” a venit în momentul în care experimentasem deja câteva călătorii și tehnici de explorare a Sinelui. A venit exact la momentul potrivit, când eram în plin proces de învinovățire și cu o stimă de sine foarte joasă, deși în aparență păream normal. Aveam o afacere care mergea foarte bine, o soție, doi copii. Din exterior nu aveam nici un simptom. Păream un tip sigur pe el, care îmi controlam atitudinea și postura în mare parte și așa reușeam să îmi gestionez viața aparent normal, bineînțeles și cu ajutorul unor cantități impresionante de substanțe consumate zilnic, într-o rutină bine structurată. În interior însă mă vedeam ca un dependent fără voință. Nu aveam niciun respect față de mine. Mă consideram un om de joasa speță, stigmatizat de o societate pe care o disprețuiam, înfricoșat de mine însumi și de pulsiunile mele violente, anesteziate și suprimate atâta timp de dependențele mele.  

De aceea modul în care vede Christina Grof dependența, la baza alienării față de sine, și ca mijloc principal de șuntare si scurtcircuitare a modului de funcționare a omului modern, a reașezat modul în care mă priveam pe mine. Am reușit să am compasiune și înțelegere față de mine. Mi-am validat simțirea privind artificialitatea modului în care societatea ne învață să funcționăm. Mi-am simțit durerea provocata de modul în care priveam viața, din spatele unor măști meschine, micșorându-mă pentru a intra în normal și chinuindu-mă să încap în rolul asumat și astfel acoperindu-mi adevăratul potențial. Asta doare, de aceea aveam nevoie de anestezie. În urma lecturii acestei cărți m-am regăsit în descrierile ei despre noaptea neagra a dependenței și mai ales despre motivele care te împing în mod constant către a lua din ce în ce mai mult. Am recunoscut cu precizie și până la identificare totală mecanisme de gândire și de supraviețuire, și citindu-le descrise cu atâta acuratețe de Christina Grof, am putut să le recunosc și la mine fără să mai fug de ele sau să le ignor. M-am simțit înțeles și nu m-am mai simțit singur, citind experiența ei. Mi-a deschis poarta către a privi existența cu mai multă încredere fără să mă mai protejez, fără să mă mai alienez. Fără sa mă mai rușinez. Mi-am privit cu compasiune ani și ani de consum, în care am coborât în groapa adâncă și neagră a singurătății dependentului.

„Dacă nu ți-ai văzut propriul Sine, dacă nu ai străpuns nodurile inimii tale și nu ai spălat murdăria minții, ce contează că ești ființă umană?”
Kabir citat din Christina Grof – Setea de Intregire

Am înțeles și de ce a trebuit să trec prin aceste experiențe. Chiar și aflat pe o cale spirituală și în care sunt profund conectat cu Viața, uneori ceea ce întâlnesc nu este plăcut sau comod întotdeauna. A-mi accepta Viața așa cum este, și cu ce prefer și cu ce pare uneori dificil, este o dovadă de maturitate. O maturitate dobândită și de experiențele nu tocmai plăcute date de dependențe. Și uneori, când identificarea era puternică și când căderea părea inevitabilă, îmi aduceam aminte de această carte. Uneori pentru a mă justifica, dar de cele mai multe ori îmi aducea aminte ce mă mâna. Când e de ajuns.

Fără aceasta carte, poate aș fi rătăcit încă prin dedesubturile amețitoare ale dependențelor. Poate că nu. Clar este că m-a ajutat foarte mult. Chiar providențial pentru perioada în care eram atunci când am citit-o. Chiar dacă nu a dus la o încetare bruscă a consumului, a produs întorsătura crucială în a renunța la traseul acela autodistructiv. Dar mai important decât faptul că m-am lăsat, este ca mi-a(m) oferit și calea spre ceea ce căutam de fapt. Mi-a(m) deschis ochii, am realizat că toate experiențele mele, inclusiv dependențele mele, incapacitatea mea de a-mi gestiona emoțiile, sensibilitatea mea la o lume uneori crudă m-a dus la ceea ce căutam cel mai mult. Regăsirea de Sine. Am realizat că există o cale, aceasta a dependenței, aleasă chiar de Mine, urmată, uneori cu încăpățânare, pas cu pas, fără a rata nicio curbă sau meandrele de pe cale, doar pentru a mă reîntâlni din nou cu mine. Că acea sete, care m-a dus de atâtea ori pe acel traseu autodistructiv, este un impuls la fel de puternic către Prezență si Conștiență în viața mea. Că apare de fiecare dată când alienarea se instalează. Că îmi arată, cu aceeași precizie, ca o sete fiziologică de apă, când sunt departe de Mine. Și atunci mă întorc, din ce în ce mai liniștit, la izvorul Ființei mele, să îmi potolesc setea.

Calea de ieșire din acest chin este să recunoaștem că, în ultimă instanță, nu deținem nimic. Tot ce se asociază cu identitatea noastră definită de sinele mic este temporar. Singurul element permanent din viața noastră este Sinele profund.”
Christina Grof – Setea de Intregire

Încercările mele au fost multiple de a renunța la dependențe. Nu am reușit din prima. Și nici din a doua. Fiecare cădere era mai dureroasă și în plus aveam acum în minte, pentru comparație, experiențele de conexiune reală și efectele lor. A pendula între vechile instrumente și noile instrumente de conexiune a reprezentat o altă realitate a dependenței mele. Până la lecția de a nu avea nevoie de niciunul dintre ele. A mă redescoperi pe mine și a-mi schimba concepția despre mine și identitatea mea a fost marele câștig în acest demers. De fapt recuperarea din brațele dependenței a fost reprezentată de redescoperirea și recuperarea întregii mele ființe.

Vindecarea dependențelor  m-a dus până la urmă la trăirea zi de zi a vieții. Trăind și apreciind cu adevărat cotidianul, plăcerile simple, compania celorlalți și acceptând ceea ce este ca fiind Viața în sine, mi-a adus sentimentul apartenenței aici, în mediul meu și m-a făcut să mă simt confortabil în pielea mea. Știu că viața nu e doar roz, însă asta e ok acum. Nu mă mai deranjează lucrul acesta și atunci dorința de a o îmbunătăți , de a o schimba, de a mă supăra, de a mă simți pedepsit de ea, care m-a urmărit atât în anii de dependență, dispare de la sine prin simpla acceptare, că așa cum e... e foarte bine. Viața mea de zi cu zi, moment cu moment, atenția și prezența pe care le investesc în ea, dă măsura calității vieții mele și mai ales capacitatea de a mă bucura de ea.

Din acest punct de vedere cartea Christinei Grof mapează excelent și ieșirea din zona de dependență. Identificarea capcanelor spirituale, descrierea norului roz, planul de recuperare, zonele identificate de ea pentru a trece peste atașamente, nu doar peste dependențe, sunt inestimabile ca valoare experiențială. Este într-adevăr un om care a trecut prin dependență, care vorbește din inimă și din propria sa experiență despre toate încercările și reușitele ei. Pentru mine rămâne o carte foarte importantă, o carte ghid, pe care o pot reciti oricând și găsesc informațiile utile sau îmi recunosc revelațiile și conștientizările in ea. Acum, recitind modul în care oferă un plan de refacere, care include refacerea corpului fizic, emoțional și cel spiritual, am găsit noi valențe și valori ale acestei cărți și realizez că deși am citit-o din perspectiva dependentului, cartea în sine este foarte valoroasă pentru orice explorator și căutător al Adevărului. Și care dorește sa trăiască experiențial Adevărul.

„Mă cauți? Sunt lângă tine,
Umărul meu e lipit de tine,
Când mă vei caută cu-adevărat, mă vei vedea pe dată

Mă vei găsi în cea mai minusculă casă a timpului.
Kabir întreabă: Învățăcelule, ce este Dumnezeu ?
El este respirația dinăuntrul respirației”     
Kabir citat din Christina Grof – Setea de Intregire

Fie ca această carte să te călăuzească prin noaptea neagră a singurătății, și pe tine Căutătorule, și să îți ofere răspunsurile și direcțiile de care ai nevoie, pentru a te regăsi pe Tine.

M-am rostit,
Constantin

* foto credit: Lee Jeffries




"Maestrul este acela care alege experiența încarnării, păstrează în adâncuri amintirea inefabilului, pentru ca în cele din urmă, după o lungă căutare, să se retrăiască pe Sine. De data aceasta în Corp. Maestrul Interior este starea de conștiință a Umanității iluminate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

MANDALA FIINTEI MANDALA FIINTEI

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Următoarea călătorieîncepe din 17 martie A asculta nu este doar despre sunete. A asculta este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții.  A asculta este un ...

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Teatrul Vieții Teatrul Vieții
Marele Actor din interiorul nostru este Acela care joacă toate rolurile vieții noastre, care poartă toate  măștile, este Acela care creează toate dramele și toate poveștile noastre, pe marea scenă ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Creatorul ... pur-sânge Creatorul ... pur-sânge

Te trezești, în fiecare dimineață în același fel, gândirea reface rapid situațiile de ieri, perspectivele de ieri, grijile, relațiile, drumul până la job, măștile pe care le porți, ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Marile succese uitate Marile succese uitate

Toamna declanșează un ceva nedefinibil înlăuntrul meu. Ca o muzică pe care o am încriptată în carne, oase și sânge, dar pe care mi-o pot reaminti doar la prima și cea mai fină suflare ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă

De curând, într-o Călătorie a Inimii, o ființă foarte dragă inimii mele, mi-a împărtășit înțelesuri despre lucruri care o tot împiedicau să treacă de la conștientizare la ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

MIRACOLUL ÎN-CREDERII MIRACOLUL ÎN-CREDERII

Încrederea este sacră și este singurul antidot pentru frica existențială. Încrederea nu ne poate fi dată. E nevoie s-o găsim singuri, în interiorul nostru, în pofida fricii. Încrederea ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...