Călăuza rubrica ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 29.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

(Partea a doua)

Zâmbind cu ochii

 „Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea-i generoasă, caldă, blândă, curioasă. Am de ales: privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să se vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață...”

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un drum nou, într-un nou dans. Să visez un Vis nou.

Urmând programul Practica Puterii Feminine pe parcursul anului 2016 am conștientizat și am integrat în mine latura feminității pe care o judecam și o țineam ascunsă sub o platoșă de oțel. Acolo am învățat sub îndrumarea AmmaRa să depășesc modelul mamei mele, integrându-l și alegând altfel. Să separ credințe care nu sunt ale mele și să devin femeia ce-am ales să fiu în astă viață.

Sunt la Arta Respirației Conștiente cu Agnis de această dată. La Luncani.

Într-un tărâm de basm, cu dealuri și văi, coline dragi și adieri de vânt sub cerul înstelat.

Cu murmur de izvoare și apusuri de soare în care te pierzi când le privești, așa precum te pierzi în privirea unui om, de vrei. De alegi să o faci.

 

Un grup de oameni minunați, din Muntenia, din Transilvania, din Banat și din Moldova, precum și români plecați să locuiască pe alte meleaguri din bătrâna Europă. Femei și bărbați.

Un grup „echilibrat, sensibil și curajos” cum spune Denise, călăuza noastră. 

Ne-am privit deseori în ochi în aste zile, pe rând.

Acum mă las îmbăiată în privirea omului din fața mea și spăl la rându-mi cu privirea, aspecte, roluri, jocuri. Topesc lacrimi înghețate-n mine cu căldura dintre noi. E-așa de bine! De ce oare n-am făcut-o mai demult?...

Zâmbete largi, de bucurie se deschid pe fața mea și pe a sa. Gura ce eliberează cuvinte, cuvinte care dor sau care oblojesc, ori construiesc, gura ce permite hrana, ce ne-ajută-a respira când nasul e-nfundat, gura ce soarbe apa ce ne-alină setea, gura ce sărută cu a sale buze – ea crește zâmbetul născut în inimă.

Iar ochii sunt oglinda sufletului. Când zâmbim din inimă, ochii noştri devin înguşti şi aproape se închid. Oare asta se întâmplă pentru că, atunci când ne bucurăm, ne coborâm privirea în adâncul sufletului nostru?... Pentru că percepem bucuria cu sufletul, nu cu privirea? Cu fața putem exprima bucuria, născând încrețituri în jurul ochilor sau cute ce rămân în piele, precum linia fină ce-o pot zări pe chipul omului din fața mea, unindu-i colțurile buzelor cu nările ce freamătă în ritmul respirației.

Acest exercițiu în cadrul programului ARC nu se încheie însă aici.

Avem de experimentat și închiderea (conștientă). Dureroasă.

Exercițiul presupune, pe lângă experiența durerii în fața închiderii celuilalt, și experiența respectului. Respectul acordat alegerii celuilalt. Este vorba despre acceptarea deciziei celuilalt de a se închide, fără a încerca să schimbi ceva. Și fără a avea la rândul tău tendința de a te închide. Este despre a rămâne transparent. Este despre a-ți păstra integritatea, chiar atunci când doare. Și este despre detașare. Despre detașare de propria-ți durere. Despre detașare de propriile-ți proiecții. Și despre păstrarea stării de Prezență. Iar toate acestea se învață, se educă prin practică.

Când simt că omul din fața mea începe să ridice ziduri, să se separe, să se rupă de a noastră legătură magică, începe să mă doară capul. Tendința mea este să strig. „Nu, te rog, nu face asta! O să doară.”

Chipul lui se schimbă. Maxilarele se-ncoardă, sprâncenele-i coboară și-i întunecă privirea ce-nainte strălucea. Buzele se strâng a ură. Părul ciufulit ce-i dădea un aer tineresc, îl face amenințător acum. Mă doare închiderea omului din fața mea.

Când trebuie la rândul meu să mă închid, constatat că îmi este foarte dificil să o fac. Având în fața mea un om cu care am creat o legătură și am experimentat starea magică a deschiderii, m-am atașat chiar de acea stare. Și mi-e greu să renunț la ea. Să aleg conștient să mă închid. Apelez la proiecții, la identificări mentale pentru a reuși. Adică folosesc exact mecanismul care mă împiedica la început să mă deschid. 

Întâi mă-ncrunt și-mi încleștez gura. Las furia și nemulțumirea să răzbată pe chipul meu și în privire. Disprețul. Alimentez cu atenția aceste senzații și-mi dau seama cu groază că aș putea chiar să-l lovesc pe cel din fața mea, sub influența urii ce s-a adunat de ani. Îi văd uimirea pe chip și strădaniile de-a rămâne deschis în fața mea.

Aleg apoi să maschez senzațiile. Creez o mască pe care știu a o purta atât de bine... Reușesc chiar să zâmbesc și să port una dintre cele mai eficiente măști ale mele – aceea a politeței binevoitoare, dar rece, eu fiind de fapt bine sigilată înlăuntrul meu. Am făcut-o doar de atâtea ori până acum, trebuia doar să-mi reamintesc și să-mi intru în rol. Conștient, de data aceasta.

Răsuflu ușurată când provocatorul exercițiu ia sfârșit. Amintirea stării de bine din momentele de deschidere vibrează în mine. Iar efortul și lipsa bucuriei din perioada în care am experimentat cu cel din fața mea, pe rând, închiderea, m-au vlăguit.

Ies din Tâmplă și mă-ntind pe iarbă sub privirea soarelui amiezii. Mă arde și mușcă în pielea-mi măslinie. Știu c-aveam nevoie să experimentez asta.

Împărtășesc cu bucurie, în cuvinte, cu omul grozav care mi-a fost pereche, frânturi din experiență. Continui să zâmbesc, cu ochii, cu buzele, cu chipul. Și-mi zâmbește. E oglinda-mi. Și la rându-mi, sunt oglindă.

Știu că pot alege. Pot alege între a crea blocuri de gheață înăuntru-mi, din lacrimi și din frică, sau pot alege a mă bucura de căldura Soarelui Interior. De zâmbetul născut de Mi Corazon. :)

Aici. În zorii unui nou început. Acum. În eternitatea acestui moment.

 

   Aurora 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol și cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor.

 

Partea întâi aici.




"Maestrul este acela care alege experiența încarnării, păstrează în adâncuri amintirea inefabilului, pentru ca în cele din urmă, după o lungă căutare, să se retrăiască pe Sine. De data aceasta în Corp. Maestrul Interior este starea de conștiință a Umanității iluminate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Bogdan Grigoraș: </br>De la durere la suferință, prin frică. Bogdan Grigoraș:
De la durere la suferință, prin frică.

În marele proces de transformare interioară te simți deseori singur. Crezi  că o iei razna, că îți pierzi mințile. Nu ai curajul de a vorbi despre procesele interioare, căci cei din preajma ...

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

Trăiește cum vrei! Trăiește cum vrei!
Dar... cum vrei?

Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință ...

Împlinesc 50 de ani. Împlinesc 50 de ani.
O Inițiere în Practica Prezenței

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat

La Lună Nouă, Călătoria Inimii naște Cercul Sacru al Feminității - Anam Cara, în al nostru Sanctuar și Haita Lupilor pe Dealul Zmeului. Reflecție. Intenție. Blândețe. Frumusețe. Magie. Și, ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

x