Călăuza rubrica ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 29.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

(Partea a doua)

Zâmbind cu ochii

 „Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea-i generoasă, caldă, blândă, curioasă. Am de ales: privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să se vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață...”

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un drum nou, într-un nou dans. Să visez un Vis nou.

Urmând programul Practica Puterii Feminine pe parcursul anului 2016 am conștientizat și am integrat în mine latura feminității pe care o judecam și o țineam ascunsă sub o platoșă de oțel. Acolo am învățat sub îndrumarea AmmaRa să depășesc modelul mamei mele, integrându-l și alegând altfel. Să separ credințe care nu sunt ale mele și să devin femeia ce-am ales să fiu în astă viață.

Sunt la Arta Respirației Conștiente cu Agnis de această dată. La Luncani.

Într-un tărâm de basm, cu dealuri și văi, coline dragi și adieri de vânt sub cerul înstelat.

Cu murmur de izvoare și apusuri de soare în care te pierzi când le privești, așa precum te pierzi în privirea unui om, de vrei. De alegi să o faci.

 

Un grup de oameni minunați, din Muntenia, din Transilvania, din Banat și din Moldova, precum și români plecați să locuiască pe alte meleaguri din bătrâna Europă. Femei și bărbați.

Un grup „echilibrat, sensibil și curajos” cum spune Denise, călăuza noastră. 

Ne-am privit deseori în ochi în aste zile, pe rând.

Acum mă las îmbăiată în privirea omului din fața mea și spăl la rându-mi cu privirea, aspecte, roluri, jocuri. Topesc lacrimi înghețate-n mine cu căldura dintre noi. E-așa de bine! De ce oare n-am făcut-o mai demult?...

Zâmbete largi, de bucurie se deschid pe fața mea și pe a sa. Gura ce eliberează cuvinte, cuvinte care dor sau care oblojesc, ori construiesc, gura ce permite hrana, ce ne-ajută-a respira când nasul e-nfundat, gura ce soarbe apa ce ne-alină setea, gura ce sărută cu a sale buze – ea crește zâmbetul născut în inimă.

Iar ochii sunt oglinda sufletului. Când zâmbim din inimă, ochii noştri devin înguşti şi aproape se închid. Oare asta se întâmplă pentru că, atunci când ne bucurăm, ne coborâm privirea în adâncul sufletului nostru?... Pentru că percepem bucuria cu sufletul, nu cu privirea? Cu fața putem exprima bucuria, născând încrețituri în jurul ochilor sau cute ce rămân în piele, precum linia fină ce-o pot zări pe chipul omului din fața mea, unindu-i colțurile buzelor cu nările ce freamătă în ritmul respirației.

Acest exercițiu în cadrul programului ARC nu se încheie însă aici.

Avem de experimentat și închiderea (conștientă). Dureroasă.

Exercițiul presupune, pe lângă experiența durerii în fața închiderii celuilalt, și experiența respectului. Respectul acordat alegerii celuilalt. Este vorba despre acceptarea deciziei celuilalt de a se închide, fără a încerca să schimbi ceva. Și fără a avea la rândul tău tendința de a te închide. Este despre a rămâne transparent. Este despre a-ți păstra integritatea, chiar atunci când doare. Și este despre detașare. Despre detașare de propria-ți durere. Despre detașare de propriile-ți proiecții. Și despre păstrarea stării de Prezență. Iar toate acestea se învață, se educă prin practică.

Când simt că omul din fața mea începe să ridice ziduri, să se separe, să se rupă de a noastră legătură magică, începe să mă doară capul. Tendința mea este să strig. „Nu, te rog, nu face asta! O să doară.”

Chipul lui se schimbă. Maxilarele se-ncoardă, sprâncenele-i coboară și-i întunecă privirea ce-nainte strălucea. Buzele se strâng a ură. Părul ciufulit ce-i dădea un aer tineresc, îl face amenințător acum. Mă doare închiderea omului din fața mea.

Când trebuie la rândul meu să mă închid, constatat că îmi este foarte dificil să o fac. Având în fața mea un om cu care am creat o legătură și am experimentat starea magică a deschiderii, m-am atașat chiar de acea stare. Și mi-e greu să renunț la ea. Să aleg conștient să mă închid. Apelez la proiecții, la identificări mentale pentru a reuși. Adică folosesc exact mecanismul care mă împiedica la început să mă deschid. 

Întâi mă-ncrunt și-mi încleștez gura. Las furia și nemulțumirea să răzbată pe chipul meu și în privire. Disprețul. Alimentez cu atenția aceste senzații și-mi dau seama cu groază că aș putea chiar să-l lovesc pe cel din fața mea, sub influența urii ce s-a adunat de ani. Îi văd uimirea pe chip și strădaniile de-a rămâne deschis în fața mea.

Aleg apoi să maschez senzațiile. Creez o mască pe care știu a o purta atât de bine... Reușesc chiar să zâmbesc și să port una dintre cele mai eficiente măști ale mele – aceea a politeței binevoitoare, dar rece, eu fiind de fapt bine sigilată înlăuntrul meu. Am făcut-o doar de atâtea ori până acum, trebuia doar să-mi reamintesc și să-mi intru în rol. Conștient, de data aceasta.

Răsuflu ușurată când provocatorul exercițiu ia sfârșit. Amintirea stării de bine din momentele de deschidere vibrează în mine. Iar efortul și lipsa bucuriei din perioada în care am experimentat cu cel din fața mea, pe rând, închiderea, m-au vlăguit.

Ies din Tâmplă și mă-ntind pe iarbă sub privirea soarelui amiezii. Mă arde și mușcă în pielea-mi măslinie. Știu c-aveam nevoie să experimentez asta.

Împărtășesc cu bucurie, în cuvinte, cu omul grozav care mi-a fost pereche, frânturi din experiență. Continui să zâmbesc, cu ochii, cu buzele, cu chipul. Și-mi zâmbește. E oglinda-mi. Și la rându-mi, sunt oglindă.

Știu că pot alege. Pot alege între a crea blocuri de gheață înăuntru-mi, din lacrimi și din frică, sau pot alege a mă bucura de căldura Soarelui Interior. De zâmbetul născut de Mi Corazon. :)

Aici. În zorii unui nou început. Acum. În eternitatea acestui moment.

 

   Aurora 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol și cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor.

 

Partea întâi aici.




"Credința este încrederea în ceva exterior. Încrederea se referă la profunzimea interioară a Ființei. Călătoria Inimii este transformarea care ne conduce de la Credință la Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

O scurtă istorie a tuturor lucrurilor O scurtă istorie a tuturor lucrurilor

Această carte ar putea fi, pentru orice căutător al Adevărului interior, începutul unei noi deschideri și unei noi perspective asupra lumii și a vieții. Ken Wilber plonjează în istoria căutărilor ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Articole pe aceeași temă

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Relația Conștientă Relația Conștientă

Cele mai mari provocări ale transformării interioare se manifestă în relații. Durerea apare tocmai acolo unde iubim, acolo unde ne pasă. Relațiile ne obligă să ne auto-definim în raport cu celălalt, ...

Rănile noastre – repere vechi Rănile noastre – repere vechi

Ne-ndrăgostim, spunem că iubim... Sperăm, visăm, facem proiecții, planuri. Și, dintr-o dată, totul se năruie. Măștile cad și vedem în culise. Vedem în culisele sufletului nostru, când ...

Aleg Viața! Tu? Aleg Viața! Tu?

Iată-ne ajunși deja la mijlocul lunii septembrie! Și dacă ne luăm doar după aceste prime două săptămâni, noi, HEFT, simțim că este cea mai puternică lună din acest an. Energia cu care se defășoară ...

Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat Permanenta Devenire - Femeie, Bărbat

La Lună Nouă, Călătoria Inimii naște Cercul Sacru al Feminității - Anam Cara, în al nostru Sanctuar și Haita Lupilor pe Dealul Zmeului. Reflecție. Intenție. Blândețe. Frumusețe. Magie. Și, ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Puterea transformatoare a energiei sexuale Puterea transformatoare a energiei sexuale

La intalnirile guvernate de energia Lunii Noi, cand toate potentialurile noastre ne sunt disponibile, cea mai mare bucurie a mea este sa vad si sa simt cum femeile prezente se reintorc la corpul lor alegand sa-l ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

x