Perspective rubrica E timpul să aleg Prezența

Publicat la 03.08.2017 Comentarii

Simt să împărtășesc din experiențele prin care am trecut recent, de când m-am întors de la workshopul Arta Respirației Conștiente și am pășit din nou în „labirint”, în „vale”.

Revenit acasă, în universul meu cotidian, pe lângă faptul că stările tipice sindromului de burn-out (epuizare psihică) – ce mă tot încercau de vreo lună, cât și anxietatea nefondată – pe care o experimentam de vreme îndelungată, s-au evaporat ca prin minune, am început să simt ceva deosebit... Am început să mă simt mai intens pe mine însumi, cât și pe oamenii din jur. Asta a scos brusc la iveală autenticitatea din mine în relațiile cu ceilalți oameni. Simțeam că măștile pe care mi le puneam inconștient în relațiile cu ceilalți se lipeau acum de mine mult mai greu, de parcă fața mea le-ar respinge, de parcă fiecare moment în care nu sunt autentic îmi provoacă dezamăgire și fiecare moment în care autenticitatea mea se manifestă îmi umple inima de bucurie.

Însă schimbarea cu adevărat interesantă a survenit în felul în care am început să privesc lumea. După experiențele de la Luncani, în zilele ce au urmat, am început să am o perspectivă mult mai curată, mai plină de speranță asupra lumii. Ca și cum aș fi un copil care trebuie să construiască un castel din Lego și are toate piesele la dispoziție în fața lui pentru a face asta, fără fire din trecut care-l trag înapoi și-l împiedică a construi castelul; pur și simplu are piesele acolo, o poate lua de la zero, iar posibilitățile sunt nelimitate.

Aveam momente când mergeam pe stradă și închideam ochii pentru a asculta toate sunetele din jur și parcă tot ce auzeam (voci, claxoane, mașini trecând, metroul venind, pași, sunete mici ș.a) formau o simfonie perfectă. Simțeam cum ceva din mine se deschide și captează toată frumusețea vieții. Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. Mi se parea atât de frumoasă... parcă prea mult de absorbit pentru mine. Rămas fără glas în fața acestei frumuseți, simțeam căldura ce-mi cuprinde corpul în timp ce admiram cu gura căscată cât de perfect e totul. În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, obturând privirea mea asupra lumii minunate care mă înconjoară în fiecare milisecundă, era propria-mi minte, care punea etichete și avea așteptări. Înțeleg asta acum.

Zilele au trecut și momentele despre care vorbesc s-au prelungit până când am început să fiu din nou în minte (la serviciu, de exemplu). Simțeam cum, fiind în minte în mod prelungit, fără a mă conecta la mine însumi, mă îndepărtez de momentele acelea dragi, profunde. Și asta îmi producea confuzie și tristețe. Însă am înțeles și că în spatele acestor stări tot mintea stă.

De când m-am întors de la Luncani am observat și următorul lucru foarte interesant: stările pe care le experimentez atunci când sunt adâncit în minte au devenit din ce în ce mai insuportabile, în timp ce stările pe care le experimentez atunci când sunt în Starea de Prezență au devenit din ce în ce mai pline de beatitudine, ca și atunci când aș avea un aparat atașat de corp care mă ajută să stau drept (sprijinul fiind în cazul de față Prezența) și de fiecare dată când mă desprind de acel aparat, corpul începe să mi se îndoaie și apar dureri cumplite. Foarte interesant... înainte nu era așa greu de suportat să fiu complet absorbit în minte... acum este. E ca și cum Universul începe să mă forțeze să rămân în Starea de Prezență, cu riscul de a simți durere atunci când nu sunt prezent în viața mea. Ca și cum mi-ar oferi un imbold, o motivație în plus să fiu prezent, mă pune într-o situație în care să nu am de ales, în care alternativa la Prezență e durerea.

Simt cum se naște în mine „conflictul” între Prezență și minte. Îl simt acut, chiar în momentul acesta. Dacă sunt în minte încep să apară stări de tristete, anxietate, lipsă de speranță, confuzie. Când sunt în Prezență regăsesc acele momente perfecte de liniște și beatitudine, în care îmi conștientizez propria natură de divină și astfel îmi asum rolul de Creator al propriei realități. Mă simt ca un copil pe un teren de joacă, un copil care are la îndemână toate uneltele pentru a crea o experiență cu adevărat deosebită. Discrepanța asta între stările pe care le experimentez mă sperie, dar în același timp îmi dă speranță. Poate părea un mic șantaj, dar mă văd obligat să fiu Prezent, alternativa fiind suferința.

Pentru mine timpul de a acționa este Acum. Perioada și conflictul intern prin care trec sunt semne clare că tiparele vechi bazate pe sisteme de gândire din trecut trebuie să dispară din mine. E timpul să fac saltul într-o paradigmă superioară.

E timpul să aleg Prezența. E timpul să ies din Întuneric și să pășesc în Lumină.

Am vorbit!

 

   Alexandru




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Bogdan Grigoraș: </br>De la durere la suferință, prin frică. Bogdan Grigoraș:
De la durere la suferință, prin frică.

În marele proces de transformare interioară te simți deseori singur. Crezi  că o iei razna, că îți pierzi mințile. Nu ai curajul de a vorbi despre procesele interioare, căci cei din preajma ...

O singură Călătorie O singură Călătorie

Par două și totuși una singură. O călătorie ce are de-a face cu a păși în afara rolurilor obișnuite, în care, de atâtea ori, ne pierdem, a păși în afara convingerilor și credințelor ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Frica și Puterea Frica și Puterea

Frica este închidere, separare, înstrăinare. Se manifestă în corp prin tensiune, înghețare, înțepenire, duritate, non-curgere. Este o încetinire a energiilor vitale și începutul ...

x