AmmaRa rubrica Balsam tămăduitor

Publicat la 20.09.2017 Comentarii

Elena Francisc- Țurcanu

Acum, la mijloc de septembrie, e timpul potrivit să ne întoarce puțin mai mult la noi, permițându-i energiei ce ne îmbrățișează viața să curgă. Să lăsăm. Să dăm drumul. Viața este întotdeauna precum un dans între stări, emoții, sentimente, urcușuri, coborâșuri, închideri, deschideri, desprinderi și apropieri. Cu cât învățăm să ne păstrăm centrul în lumea lăuntrică, cu atât mai multă liniște și pace vom trăi în viața noastră. Iar cea mai simplă cale de a găsi pacea este de a ne întoarce, chiar și doar puțin – dar regulat, la noi înșine, de a ne asculta, și a lăsă lucrurile să curgă. Toți cărăm cu noi, de atâta vreme, tot felul de bagaje în diferite forme și mărimi. Dureri, răni, rupturi, traume. Încărcături ce lasă brazde adânci în al nostru pământ. Trupul. Însă, din când în când, ne oferim oportunități fabuloase pentru a ne re încărca cu forțe proaspete, cu energii cosmice. Precum energia cu care vine această Lună Nouă în preajma Echinocțiului. Putem alege să ne folosim de această energie, făcând schimbări, mai mici, mai mari, în viața noastră. Pentru a o păși, pe deplin, în energia prezentă și pentru a-i simți călăuzirea și susținerea, avem nevoie să învățăm să renunțăm la tot ce ne mai ține în tipare vechi de gândire și de comportament și să ne abandonăm total momentului prezent.

S-o ascultăm pe Mama Pământ care face la fel în aceste zile. Lasă. Doar lasă. Acum, la acest moment de cotitură ce prevestește începutul unui nou ciclu de energie pentru noi toți. Doar să ne deschidem și să primim energiile a tot ceea ce am învățat de-a lungul anului căci acum, în septembrie, ele sunt amplificate și aduse la suprafață.

Ascult ce e prezent în mine chiar acum. Nevoia de a mă adânci puțin în mine, îmbrățișându-mi spațiul liniștii lăuntrice în care mă așez și doar ascult ce-mi readuce aminte Luna Nouă acum. Cum că nu pot continua să-mi onorez misiunea, aceea de a-i însoți pe alții în procesul lor de vindecare și transformare, dacă nu-mi ofer mie însămi, din când în când, momente de întoarcere la mine. Dacă nu-mi ofer perioade de retragere pentru propria-mi vindecare. Oricât de magice îmi sunt atingerile și cu oricâtă energie vindecătoare îi conțin ce ceilalți, în călătoriile la care aleg să participe, conexiunea cu propria-mi sursă mi-o hrănesc doar atunci când mă cobor în mine însămi. În liniștea-mi lăuntrică, deschizându-mă în ascultare. Doar acolo, înlăuntrul meu, redescopăr înțelepciunea de a lăsa lucrurile să fie, doar să fie, fără să intervin în vreun fel. Greu de făcut asta, de multe ori. Însă, învăț. Să las. Doar să las. Pot opri frunzele Platanului din fața casei să cadă acum toamna? Pot doar învăța de la ele, privindu-le și ascultându-le acceptarea transformării în a lor reîntoarcere la mama pământ. Doar le privesc și învăț la ce trebuie să renunț, eu însămi, și ce este important să continuu a păstra în viața mea acum.

Ascult vântul vijelios, privind platanul. Ce frunze vor cădea acum, odată cu a vântului amețitoare învârteală? Ascult. Vântul îmi reamintește de multele confuzii și neînțelegeri și interpretări greșite – căci este atât de ușor să ne înșelăm – de care am avut parte în ultima vreme. Ce să mai cred? În ce să mai am încredere - m-aș putea întreba, dacă aș aluneca în roluri vechi ce imediat încep a se îndoi de validitatea trăirilor. Să cred asta? Sau, mai degrabă, asta? Ori e așa, ori e așa? Uitând că este, întotdeauna, și așa - și așa! Și... cum e „mai bine” să acționez? Să alunec în dezamăgire (precum de multe ori în trecut) când văd în jurul meu oameni dragi care fac alegeri noi, visează măreț, își doresc să schimbe ceva la ei, dar când este să acționeze...hopa și vechiul rol care suflă tare peste ei cu praf de fugă înapoi la inerție și la zona de confort? Sau să onorez risipa energiei creatoare, a motivației, a determinării, neonorarea angajamentul. Așa sau așa?

Astrologic vorbind, este vorba de o Lună Nouă în Fecioară. Iar de la Denise (astrologul Călătoriei Inimii) am înțeles că Fecioara vrea precizie și claritate. Iar lucrurile par, în aceste zile, mult prea confuze și mult prea împrăștiate. Nervii multora, prinși în pioneze.

Așa că, ce pot face mai bine decât să ascult, în aceste zile? Și să am încredere că tot ce pare acum a fi un mare haos va prinde forma unui cosmos ordonat și clar. De la rolul de spectator al unui teatru arhetipal – la care am asistat în ultima perioadă – m-am trezit ieri alunecând într-un rol principal pe scena la care am tot privit. Noroc că m-am trezit la timp, cu ajutorul lui Agnis, și am ales să mă cobor de-acolo și să mă întorc la ascultare. Teatru Arhetipal, e viața, de cele mai multe ori. E ceva de genul:

Unde-i frate rolul tău central? Că am nevoie de el să-l hrănească pe al meu care-i flămând. Ba e aici ba nu e aici. Ba mă joc cu tine, dacă și tu joci rolul acela...cel care se potrivește cu al meu. Ba mă supăr și-mi iau jucăriile și plec căci e mai bine înapoi în confortul casei. Ce tot vorbesc unii de transformare? Ce schimbare alta decât garderoba? Eu nu înțeleg! Eu vreau claritate și vreau să știu toți pașii, exacți și preciși.

Nu știu cum e pe la tine, dar zău că-i Teatru Arhetipal, de te uiți mai atent în jurul tău. Poți îndrăzni chiar să și zâmbești. Pe sub masca ce o porți. Sau, și mai tare, renunțând la masca ce o porți și arătându-ți lumii zâmbetul. Molipsindu-i și pe alții.

Vântu-i liniștit acum/dar năvalnic vuiet vine/de pe drum...

Ascult frunzele căzând și învăț să las. Da, nu vedem pașii, cu claritate, de multe ori. Dar tot ce contează este să avem încredere și să mergem mai departe. Viața nu ne oferă doar nori pufoși și roz. Mai este, uneori, și cu nori răzbunători...ce stau grămadă peste sat.

Ascult gândurile, limpezindu-mi mintea și nevoia de a înțelege. Ce să înțeleg, când nu-i nimic de înțeles doar de zâmbit privind Teatrul Arhetipal din jurul meu. De fapt, gata, m-ai prins! Recunosc. DA, îmi place să scriu piese de teatru și apoi să le trăiesc pe viu. Tu nu faci la fel?

Ascult Luna, intrând în a sa întunecime și îmi readuc aminte de vibrația Arhetipului Vindecătorul din Călătoria ShamaniA. Denise îmi spunea ieri de energia balsamică a Lunii. Ce frumos! Ascult, picurându-mi în trup balsam tămăduitor pe durata acestor următoare câteva zile. În Călătoria Eroinei, capitolul 8, este despre Tămăduirea rupturii între mamă și fiică. Cum putem însă vindeca rana legată de mama biologică dacă nu ne putem conecta cu energia mamei lăuntrice?

În aceste zile, în Comunitatea Practica Puterii Feminine și în Cercul Sacru Anam Cara, ne vom bucura de energia vindecătoare, tămăduitoare, hrănitoare a mamei interioare. Oferă-ți, la rândul tău, iubire blândă, conținere și ascultare, precisă Fecioară ce vrei atât de multă claritate. Uneori, lucrurile nu sunt clare. Asta nu înseamnă că sunt sparte, distruse, rupte. Înseamnă doar că e un moment de neclaritate ce te invită să mergi înainte cu încredere aducând, în tine însăți, claritatea ce vrei s-o trăiești în afară.

La această Lună Nouă, am deschis din nou porțile pentru cei ce au ales să se (re) așeze în ascultare. Am reluat Călătoria Arta Ascultării Atente. Deși aceleași teme de lucru, meditații și călătorii ghidate, ca și luna trecută, energia acestei noi aventuri este totuși alta. O energie a vindecării, a întregirii, a integrității și a discernământului. A maturității și a renunțării la structuri egotice limitatoare.

Dincolo de critici, judecăți și explicații, recunosc nevoia sinceră a Fecioarei de a avea claritate și ordine. Și o validez înlăuntrul meu. Poate va discerne și ea între percepțiile rolurilor vechi și nevoia profundă a sufletului de schimbare.

Ascult chemarea sufletului meu de a trece la un nou nivel jocul vieții în această perioadă în care mă aflu. Aceea a unei mari transformări. Anul trecut, în decembrie, la ultima Lună Nouă, am ales ca 2017 să fie anul Transformării mele! Și în această direcția mi-a fost, în permanență atenția și focusul. Și schimbări tot fură, majore, radicale, pe durata întregului an. Iar acum, acum, simt cum trec de la schimbare la transformare. Acum, în preajma Echinocțiului, simt TRANSFORMAREA. Ireversibilă. Cum am numit-o, mai în glumă mai în serios, anul trecut în decembrie. Pentru a renaște și a face loc noului, las acum ceva să moară. Mut acum, în mod conștient,  jocul vieții mele la un nou nivel, bucurându-mă de vindecarea ce mi-o pot oferi, de întregirea pe care o împărtășesc cu Agnis, de integrarea și integritatea noii dinamici a echipei nucleu din Centrul Călătoria Inimii.

Ascult răni profunde și dureri nerostite, ce au tot ieșit la suprafață, la oameni dragi în jurul meu. Răni ce hrănesc aspectele unor roluri vechi. Dar cum nu mă tem de vâscozități, am scormonit puțin, am scos la suprafață și am curățat. Iar la plăcile de vinil – deși extrem de prețioase însă uzate de mult prea multa repetiție - ce ajunseseră să facă acul să sară, mereu și mereu, pe aceeași zgârietură - am ales să renunț. Păreau a fi precum situațiile karmice în care, cică, ne tot învârtim. Până când măi frate? Până când alegem să nu mai credem că suntem victimele karmei și acționăm conștient și în acord cu ceea ce suntem acum.

Ascult tipare vechi, ieșind din inconștient și ... cum prin gard se gâlcevesc. Tipare ce m-au ținut, la rândul meu, în repetiții. Și aleg să le las.

Unii reușim să ne revelăm, mai cu blândețe, mai cu fermitate, acolo unde suntem duri cu noi înșine. Alții se tot pierd în vocile interioare, critice, aspre și extrem de judecătoare. Amprente din copilărie. Și pare că pentru mulți, în aceste zile, este o mare oportunitate să-și reveleze, de s-or așeza în puțină ascultare lăuntrică, ce energie sufocantă are acel rol de adolescent rebel în fața părintelui critic, conștientizând că este propriul părinte interior cel care-i critică!

Să ne ascultăm toți, și fiecare în parte, rănile profunde. Poate că nu ne-am simțit văzuți, ascultați, recunoscuți, înțeleși, iubiți, când eram copii. Dar acum, adulții fiind, putem tăia sudura de propria suferință ce ne-a transformat în victime. Și ne putem deschide în fața vieții. Căci ea merită trăită, cu toate cele, fără a mai fugi de propriile dureri și fără a mai proiecta pe alții cauza stărilor pe care ni le creăm.

Ascult energia creatoare ce curge prin mine, onorând-o. Port, cu bucurie, coroana și mantia puterii feminine creatoare. Conțin, cu blândețe și îngăduință, pe cei ce-mi cer susținere, oglindindu-le că pot renunța la falsele cârje, cu care își tot sprijină ego.urile imature. E vremea măturilor fermecate! Haideți să ne măturăm iluziile! Unele lucruri le vom mătura noi singuri, altele se vor mătura ele singure, oferind, astfel, mai mult spațiu în viețile noastre.

Ascult vocea care întreabă...da de ce trebuie să fie atât de greu uneori?...Însă nu pot decât să-i zâmbesc căci știu că am găsit căi noi de a privi, căi noi de a iubi, căi noi de a crea. Poate că-i încă greu, dar – pe Calea Conștienței fiind – am învățat să ies mai repede din acest greu. Murind și renăscând, de atâtea ori în viața asta, am fost obligată să găsesc mereu căi noi. Și să acționez. Multe fură cele ce s-au tot schimbat în ultimele săptămâni, dar pare că, în sfârșit, putem merge înainte căci prea ne-am bălăcărit în confuzie. Claritate, Dom.le, claritate! O ușă se închide, alta se deschide. O mână se închide și pleacă. Alta se deschide devenind o poartă prin care curge atingerea vindecătoare. Și asta este exact ce avem nevoie. Atât. Doar o atingere. Miracol vindecător. Balsam tămăduitor.

Ascult această energie creatoare ce parcă aleargă nebună-n mine. Fără ezitări. Fără prea multe păreri, căci acestea rămân, mereu, doar niște păreri. Fără amânări. Fără a mai închide ochii, de frică, în fața stafiilor trecutului. Doar ascult și las totul să curgă. Tot ce nu-mi mai servește și se împotrivește schimbării, transformării, mă simt obligată să dau la o parte din viața mea. Lucruri nefolosite, tipare de gândire învechite, comportamente ce nu sunt în acord cu cea care sunt acum, relații golite de esența adevărului și a sincerității. Mătur. Curăț. Și ascult vântul. Ce altceva aș putea să fac acum, la Lună Nouă în Fecioară? Decât doar să mai spun „adio” trecutului care, oricum, a trecut. Ascultându-l și integrându-l în mine. Acum, când vântul îmi readuce aminte să rămân în transparență.

Fie să ne reamintim, la această Lună Nouă - ce ne picură balsam tămăduitor, să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine.

Vântu-i liniștit acum... iar năvalnicul vuiet s-a stins și el.

Doar las. Ascult. Și...atât. Acum.

Din spațiul liniștii lăuntrice,




"În fiecare om trăiește Maestrul, așteptând să fie trăit. Maestrul Interior este o stare de conștiință a Umanității care-și recunoaște propria Divinitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Articole pe aceeași temă

Formele transformarii interioare  - Adevar, Iubire, Libertate Formele transformarii interioare - Adevar, Iubire, Libertate

Realitatea noastră este creată în funcţie de cine credem că suntem. De identitatea pe care ne-o asumăm. Trăim adevărul, iubirea şi libertatea acelei identităţi. Transformarea interioară este lărgirea ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Nebunia de a gândi liber Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp ...

Puterea Vindecătoare a Atingerii Puterea Vindecătoare a Atingerii

Când experimentăm atingerea, o atingere plină de afecțiune, de compasiune, o atingere conștientă, corpurile noastre produc hormonul iubirii – ocitocina. Acest hormon are foarte multe efecte fiziologice, ...

ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II) ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Întrebări pentru mine, pentru tine... Întrebări pentru mine, pentru tine...
... născute din bunăvoința de a privi din nou... și din nou... și din nou

Umbra Mamei Pământ împiedică strălucirea Lunii să ajungă până la noi în a ei deplinătate. Asta se întâmplă acum, la Lună Plină cu eclipsă, în timp ce-mi pun, ...