Călăuza rubrica Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Publicat la 29.09.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi sunt dintotdeauna. Soarele răsare de miliarde de ani din același loc, iar luna nu lipsește din niciun tablou al reveriilor noastre nocturne. Trăim într-o lume despre care credem că știm cam totul, toate tipurile de plante, toate animalele, toate ne sunt cunoscute. Am pătruns până în adâncurile abisale, am văzut peisajul de pe fundul lumii, din adâncul gropii Mariane, acel punct de maximă adâncime din Oceanul Pacific. Am văzut la televizor imagini de pe lună, iar mai nou avem o sondă spațială care a părăsit sistemul solar.

Dacă cercetăm un pic trecutul observăm că de când ne știm ne-am modificat felul în care percepem această lume, felul în care abordăm realitatea. Totul este supus schimbării, la fel și percepția noastră. Suntem foarte diferiți de semenii noștri care au trăit acum o sută de ani, ce să mai vorbim despre cei care au trăit în evul mediu și credeau că Pământul este rotund.

Despre Groapa Marianelor cu toții am crezut că ar fi o zonă moartă, că în condițiile de acolo nu ar putea trăi nicio formă de viață. Și asta deoarece temperaturile sunt aproape de zero grade Celsius, razele soarelui nu pătrund până la această adâncime, este întuneric deplin, iar presiunea este de peste o mie de ori mai mare decât cea de la suprafață. Abia de curând cercetătorii au trimis un vehicul submersibil fără echipaj uman, care a colectat probe din sedimentul acumulat pe fundul mării. Surpriza a fost mare: la unsprezece mii de metri adâncime, în întunericul absolut al gropii Marianelor oceanul este plin de viață. Aici trăiesc din abundență nevertebrate care respiră, ca orice formă de viață, iar această descoperire contrazice tot ceea ce știam despre acest spațiu.

Există multe locuri pe acest Pământ despre care nu știm nimic. Însă avem idei confecționate despre tot și despre toate. Ne bazăm pe știință și tehnologie să facă investigațiile pentru noi înșine. Ne uităm la un documentar HD despre insulele Galapagos și ne minunăm de ceea ce a creat natura, pe bună dreptate, însă mai apoi credem că informația este suficientă pentru a descrie lumea în care trăim. Credem că dacă știm totul despre țestoasele monumentale și cunoaștem în amănunt felul în care au evoluat speciile știm totul despre viață. De cele mai multe ori nu ne dăm seama, dar tot ceea ce vedem și gândim despre realitate este strâns într-un fel de bibliotecă complexă, formată din idei, imagini, tipare – iar această bibliotecă devine baza absolută a interpretării realității în care trăim. Apelăm mereu la bibliotecă pentru a identifica în viața noastră o situație, o emoție, o plantă sau un animal.

Ne punem speranțele în medicina modernă atunci când sănătatea noastră este șubredă, ignorând cu desăvârșire faptul că medicina nu a rezolvat nici măcar zece la sută din ecuația vieții și al morții. Preferăm să ne dea altcineva soluția la boala pe care am contactat-o din pură întâmplare. Totuși lucrurile stau altfel, noi suntem creatori absoluți, și tot noi experimentăm creația noastră. O boală nu este nicio întâmplare, nu vine dinafara noastră, la fel cum nici vindecarea nu poate veni dinafară, mai ales de la o pilulă sau un medicament alopat, despre care știm că tratează doar efectul și nu cauza unei boli. Preferăm să nu vedem adevărul și astfel perpetuăm o realitate despre care știm, în adâncul nostru, că nu e chiar așa...

Ce ne face să ne orbim singuri, să nu vedem adevărul din spatele cortinei? Ce ne face să nu ieșim din zona de confort atunci când simțim un imbold interior către a acționa? Pentru mulți este frica de necunoscut, teama de a descoperi lucruri noi despre noi înșine și despre realitatea din spatele formelor. E mai simplu să privim la televizor decât să fim noi la televizor, adică să avem o experiență directă a vieții.

Teama ne închide într-un univers restrâns, limitat, din care este imposibil să evadăm, asta deoarece nu luăm în calcul o asemenea ipoteză, că ar mai fi și altceva pe lângă ceea ce trăim. Și trăim într-o paradigmă asupra lumii care are în centru Gândirea, ca sursă absolută de realitate. Gândesc deci exist este sloganul pe care îl repetăm de generații și îl transmitem mai departe, copiilor noștri, care îl iau ca atare, fără să-l pună sub semnul întrebării, și îl perpetuează la rândul lor. Paradigma newtonian-carteziană descrie o lume a cauzalității, o cauză produce un efect măsurabil, este o perspectivă liniară și deterministă asupra vieții. Acest fel de a interpreta realitatea exclude apriori orice indiciu despre lumea invizibilă, despre posibilitatea de a percepe realități de dincolo de materialitatea orizontalei. Asta este tot ceea ce există, nimic din ceea ce nu poate fi măsurat, determinat probabilistic, nu își găsește loc în această paradigmă exclusivistă.

Însă în orice paradigmă apare acel moment de criză, când între-deschidem puțin poarta către realități... invizibile. Criza este o zbatere interioară, care se declanșează atunci când începem să punem la îndoială paradigma actuală. Ceva din adâncul nostru recunoaște că realitățile mai subtile, cele care nu se supun legilor actualei paradigme mecaniciste, ar putea fi de fapt sursa acestei realități fizice. Spiritul creează tot ceea ce numim materie, aceasta este noua paradigmă. Într-un fel, greu de acceptat pentru susținătorii vechii paradigme, știința a descoperit acest adevăr. Fizica cuantică, alături de cea relativistă, au reușit să deschidă porțile percepției umane. La fel, tehnologii moderne deschid noi orizonturi pentru umanitate, tehnologia are și această latură extrem de frumoasă – acea că împinge mereu granița cunoașterii umane către noi teritorii.

Pe de cealaltă partea tehnologia, fascinantă și extrem de utilă umanității, are și efecte colaterale: ne seduce să ne îndepărtăm de noi înșine. Această îndepărtare de noi înșine este în noi. Filosofii au încercat dintotdeauna să răspundă la întrebarea cine sunt eu? iar toate soluțiile găsite au răspuns mai curând la întrebarea ce nu sunt eu? Și asta deoarece toate încercările lor au luat în calcul parametri ce descriu această dimensiune a realității, a omului văzut și perceput ca fiind separat de sursa acestei dimensiuni, care este divină. Această lume, așa cum este ea, densă și tare ca piatra, este posibilă deoarece lumi mai subtile au luat naștere înaintea ei. Conștiința si-a împins în permanență limitele către ținuturile exterioare, cele tari ca piatra, iar valul conștiinței este generat din spații interioare, care nu se văd cu ochiul liber. 

Ce vei face atunci când viața din interiorul vieții, realitatea din interiorul formelor nu va mai putea fi ignorată, atunci când va da pe dinafară? Ai doar două opțiuni la dispoziție: vei uni cele două realități ce par separate, cea invizibilă și cea vizibilă, sau vei încerca din răsputeri să conservi pentru tine iluzia formei, paradigma deterministă. Această a doua opțiune echivalează cu o criză psiho-spirituală, căci realitățile spirituale sunt la fel de vii ca și cele materiale, sunt chiar sursa dimensiunii orizontale a conștiinței. A-ți nega propria sursă conduce încet, dar sigur la moarte. Prima opțiune este Viața.

Științele au toată informația necesară pentru a schimba paradigma materialistă asupra lumii. Nu o facem încă pentru că asta ar schimba complet lumea în care trăim. Cea mai mare parte din Realitate este dincolo de formă, în interiorul ei, spune Ervin Laszlo, aflat la Praga unde are loc chiar acum Conferința Internațională Transpersonală. Însă nu este nevoie să așteptăm ca știința să facă această schimbarea de paradigmă, o putem face noi, chiar acum. Mai întâi în interior, cu încredere că putem aduce în manifestare... ceea ce pare imposibil. 

(va urma)

sursa fotografiilor: BBC Earth




"În fiecare om trăiește Maestrul, așteptând să fie trăit. Maestrul Interior este o stare de conștiință a Umanității care-și recunoaște propria Divinitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Următoarea călătorieîncepe din 17 martie A asculta nu este doar despre sunete. A asculta este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții.  A asculta este un ...

Articole pe aceeași temă

Dr. Richard Moss în România Dr. Richard Moss în România
Mesager al Bucuriei care se naște din Starea de Prezență

Unde ești, de fapt, cu gândul, chiar acum când începi să citești aceste rânduri? Te gândești la povești din trecut, la ce ai fi spus, în anumite situații, dar nu ai găsit ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Aripi de Înger Aripi de Înger

Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de ...

Renașterea Puterii Feminine Renașterea Puterii Feminine

Fără nicio îndoială, sacralitatea puterii feminine se renaște în aceste vremuri. În adevărata ei esență, dimensiunea feminină este o extraordinară matrice dătătoare de viață. De creație. Fiecare ...

Bogdan Grigoraș: </br>De la durere la suferință, prin frică. Bogdan Grigoraș:
De la durere la suferință, prin frică.

În marele proces de transformare interioară te simți deseori singur. Crezi  că o iei razna, că îți pierzi mințile. Nu ai curajul de a vorbi despre procesele interioare, căci cei din preajma ...

Adevărul înaintea Iubirii Adevărul înaintea Iubirii

Mulți dintre noi nu stăm prea bine, în această perioadă, cu răbdarea în fața a ceea ce considerăm a fi subiectiv, superficial sau foarte sensibil. Și asta pentru că nu ne acceptăm propria subiectivitate, ...