Călăuza rubrica Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Publicat la 29.09.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi sunt dintotdeauna. Soarele răsare de miliarde de ani din același loc, iar luna nu lipsește din niciun tablou al reveriilor noastre nocturne. Trăim într-o lume despre care credem că știm cam totul, toate tipurile de plante, toate animalele, toate ne sunt cunoscute. Am pătruns până în adâncurile abisale, am văzut peisajul de pe fundul lumii, din adâncul gropii Mariane, acel punct de maximă adâncime din Oceanul Pacific. Am văzut la televizor imagini de pe lună, iar mai nou avem o sondă spațială care a părăsit sistemul solar.

Dacă cercetăm un pic trecutul observăm că de când ne știm ne-am modificat felul în care percepem această lume, felul în care abordăm realitatea. Totul este supus schimbării, la fel și percepția noastră. Suntem foarte diferiți de semenii noștri care au trăit acum o sută de ani, ce să mai vorbim despre cei care au trăit în evul mediu și credeau că Pământul este rotund.

Despre Groapa Marianelor cu toții am crezut că ar fi o zonă moartă, că în condițiile de acolo nu ar putea trăi nicio formă de viață. Și asta deoarece temperaturile sunt aproape de zero grade Celsius, razele soarelui nu pătrund până la această adâncime, este întuneric deplin, iar presiunea este de peste o mie de ori mai mare decât cea de la suprafață. Abia de curând cercetătorii au trimis un vehicul submersibil fără echipaj uman, care a colectat probe din sedimentul acumulat pe fundul mării. Surpriza a fost mare: la unsprezece mii de metri adâncime, în întunericul absolut al gropii Marianelor oceanul este plin de viață. Aici trăiesc din abundență nevertebrate care respiră, ca orice formă de viață, iar această descoperire contrazice tot ceea ce știam despre acest spațiu.

Există multe locuri pe acest Pământ despre care nu știm nimic. Însă avem idei confecționate despre tot și despre toate. Ne bazăm pe știință și tehnologie să facă investigațiile pentru noi înșine. Ne uităm la un documentar HD despre insulele Galapagos și ne minunăm de ceea ce a creat natura, pe bună dreptate, însă mai apoi credem că informația este suficientă pentru a descrie lumea în care trăim. Credem că dacă știm totul despre țestoasele monumentale și cunoaștem în amănunt felul în care au evoluat speciile știm totul despre viață. De cele mai multe ori nu ne dăm seama, dar tot ceea ce vedem și gândim despre realitate este strâns într-un fel de bibliotecă complexă, formată din idei, imagini, tipare – iar această bibliotecă devine baza absolută a interpretării realității în care trăim. Apelăm mereu la bibliotecă pentru a identifica în viața noastră o situație, o emoție, o plantă sau un animal.

Ne punem speranțele în medicina modernă atunci când sănătatea noastră este șubredă, ignorând cu desăvârșire faptul că medicina nu a rezolvat nici măcar zece la sută din ecuația vieții și al morții. Preferăm să ne dea altcineva soluția la boala pe care am contactat-o din pură întâmplare. Totuși lucrurile stau altfel, noi suntem creatori absoluți, și tot noi experimentăm creația noastră. O boală nu este nicio întâmplare, nu vine dinafara noastră, la fel cum nici vindecarea nu poate veni dinafară, mai ales de la o pilulă sau un medicament alopat, despre care știm că tratează doar efectul și nu cauza unei boli. Preferăm să nu vedem adevărul și astfel perpetuăm o realitate despre care știm, în adâncul nostru, că nu e chiar așa...

Ce ne face să ne orbim singuri, să nu vedem adevărul din spatele cortinei? Ce ne face să nu ieșim din zona de confort atunci când simțim un imbold interior către a acționa? Pentru mulți este frica de necunoscut, teama de a descoperi lucruri noi despre noi înșine și despre realitatea din spatele formelor. E mai simplu să privim la televizor decât să fim noi la televizor, adică să avem o experiență directă a vieții.

Teama ne închide într-un univers restrâns, limitat, din care este imposibil să evadăm, asta deoarece nu luăm în calcul o asemenea ipoteză, că ar mai fi și altceva pe lângă ceea ce trăim. Și trăim într-o paradigmă asupra lumii care are în centru Gândirea, ca sursă absolută de realitate. Gândesc deci exist este sloganul pe care îl repetăm de generații și îl transmitem mai departe, copiilor noștri, care îl iau ca atare, fără să-l pună sub semnul întrebării, și îl perpetuează la rândul lor. Paradigma newtonian-carteziană descrie o lume a cauzalității, o cauză produce un efect măsurabil, este o perspectivă liniară și deterministă asupra vieții. Acest fel de a interpreta realitatea exclude apriori orice indiciu despre lumea invizibilă, despre posibilitatea de a percepe realități de dincolo de materialitatea orizontalei. Asta este tot ceea ce există, nimic din ceea ce nu poate fi măsurat, determinat probabilistic, nu își găsește loc în această paradigmă exclusivistă.

Însă în orice paradigmă apare acel moment de criză, când între-deschidem puțin poarta către realități... invizibile. Criza este o zbatere interioară, care se declanșează atunci când începem să punem la îndoială paradigma actuală. Ceva din adâncul nostru recunoaște că realitățile mai subtile, cele care nu se supun legilor actualei paradigme mecaniciste, ar putea fi de fapt sursa acestei realități fizice. Spiritul creează tot ceea ce numim materie, aceasta este noua paradigmă. Într-un fel, greu de acceptat pentru susținătorii vechii paradigme, știința a descoperit acest adevăr. Fizica cuantică, alături de cea relativistă, au reușit să deschidă porțile percepției umane. La fel, tehnologii moderne deschid noi orizonturi pentru umanitate, tehnologia are și această latură extrem de frumoasă – acea că împinge mereu granița cunoașterii umane către noi teritorii.

Pe de cealaltă partea tehnologia, fascinantă și extrem de utilă umanității, are și efecte colaterale: ne seduce să ne îndepărtăm de noi înșine. Această îndepărtare de noi înșine este în noi. Filosofii au încercat dintotdeauna să răspundă la întrebarea cine sunt eu? iar toate soluțiile găsite au răspuns mai curând la întrebarea ce nu sunt eu? Și asta deoarece toate încercările lor au luat în calcul parametri ce descriu această dimensiune a realității, a omului văzut și perceput ca fiind separat de sursa acestei dimensiuni, care este divină. Această lume, așa cum este ea, densă și tare ca piatra, este posibilă deoarece lumi mai subtile au luat naștere înaintea ei. Conștiința si-a împins în permanență limitele către ținuturile exterioare, cele tari ca piatra, iar valul conștiinței este generat din spații interioare, care nu se văd cu ochiul liber. 

Ce vei face atunci când viața din interiorul vieții, realitatea din interiorul formelor nu va mai putea fi ignorată, atunci când va da pe dinafară? Ai doar două opțiuni la dispoziție: vei uni cele două realități ce par separate, cea invizibilă și cea vizibilă, sau vei încerca din răsputeri să conservi pentru tine iluzia formei, paradigma deterministă. Această a doua opțiune echivalează cu o criză psiho-spirituală, căci realitățile spirituale sunt la fel de vii ca și cele materiale, sunt chiar sursa dimensiunii orizontale a conștiinței. A-ți nega propria sursă conduce încet, dar sigur la moarte. Prima opțiune este Viața.

Științele au toată informația necesară pentru a schimba paradigma materialistă asupra lumii. Nu o facem încă pentru că asta ar schimba complet lumea în care trăim. Cea mai mare parte din Realitate este dincolo de formă, în interiorul ei, spune Ervin Laszlo, aflat la Praga unde are loc chiar acum Conferința Internațională Transpersonală. Însă nu este nevoie să așteptăm ca știința să facă această schimbarea de paradigmă, o putem face noi, chiar acum. Mai întâi în interior, cu încredere că putem aduce în manifestare... ceea ce pare imposibil. 

(va urma)

sursa fotografiilor: BBC Earth




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

2% pentru ATT

    Redirecționează 2% din impozitul pe venit pentru Asociația de Terapii Transpersonale.
  1. Descarcă Formularul 230 dacă în 2017 ai avut venituri din salarii / pensii sau Formularul 200 - pentru venituri (și) din activități independente (drepturi de autor, drepturi de proprietate intelectuală, profesii libere, chirii)
  2. Formularul este pre-completat cu datele Asociație. Completează formularul cu datele tale urmărind instrucțiunile de la final
  3. Trimite formularul completat la Administrația Financiară (ANAF) de care aparții până la 25 mai 2018, direct sau prin poștă cu scrisoare recomandată, sau trimte-l pe adresa noastră și-l vom depune noi pentru tine la ANAF. Adresa noastră este: Strada Mr. Aviator Ștefan Sănătescu nr. 53, sector 1, București.

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Ultima serie Arta Ascultării Atentea început în 17 martie A asculta nu este doar despre sunete. A asculta este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții.  A ...

Articole pe aceeași temă

Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu? Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu?

A început cu multă tandrețe și atracție și dorință de a fi împreună, ca și alte relații în trecut. Cum de se face că, și această relație, pare că se termină tot cu gesturi agresive ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Ce vrem, de fapt? Ce vrem, de fapt?

În această dimineața cu soare, aici la București, m-am pornit într-o aventură alături de trei ființe dragi inimii mele. Ne-am bucurat de soare – deși era cam rece afară – și de a ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Depresia, un film cu final neașteptat Depresia, un film cu final neașteptat
Despre natura minții

De jumătate de an sau mai bine aud tot felul de povești despre depresie. Amici, prieteni sau cunoștințe, persoane care vin la Centrul Călătoria Inimii, toți mărturisesc că le este din ce în ce mai ...

Creația colectivă de realitate I Creația colectivă de realitate I
Dependența de un sistem

Fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un ...

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...