AmmaRa rubrica Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Publicat la 29.09.2017 Comentarii

  Elena Francisc - Turcanu

Meandrele schimbării

Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Deși este sfârșit septembrie și nu sfârșit de an, pot spune deja că 2017 a fost un an plin de surprize și întoarceri neașteptate. Surprizele îmi plac mereu. Indiferent în ce formă Existența mi le servește. Am învățat, cu ani în urmă de la Brother David, că un alt nume pentru Dumnezeu este surpriza. Iar situațiile neașteptate, de-a lungul acestui an, le-am luat precum oportunități venite (sau chiar create) să-mi servească procesului de transformare. Am asistat la tot felul de renunțări, închideri, separări, desprinderi, lupte ale unor ego-uri imature chiar în momente de mari schimbări și de evoluție a ființei. Poate fi chiar tulburătoare smulgerea bruscă și întoarcerea în închidere a cuiva pe care tocmai îl însoțesc în a face transformarea, dacă nu aș ști că fundația solidă a existenței este permanenta schimbare. De câte ori, de-a lungul acestui an, nu mi-a părut că m-am așezat, stabilă, în curgerea creației? Doar pentru a constata imediat că valul uriaș al noilor posibilități m-a smuls din așa-zisa stabilitate arătându-mi, mie însămi, că nimic nu este sigur și că – da, schimbarea permanentă este fundația existenței mele. Surprize peste surprize. Mai ales în zona relațiilor din viața mea. Pare că în acest an am trăit cele mai profunde și mai tulburătoare și mai transformatoare schimbări nu atât în relațiile din viața mea cât în perspectiva mea asupra relațiilor. Schimbări radicale. Un nou mod de a dansa, într-o egală măsură, în dansul personal și colectiv. Au fost rupturi și desprinderi și separări în acest an dar mult mai multe transformări și reconstrucții din temelii a unor relații extrem de importante mie și inimii mele. Iar când celălalt înțelege că este vorba de un dans în doi și, împreună, alegem să depunem eforturi susținute în a ne elibera de condiționări vechi, de răni vechi, de tipare vechi de gândire și comportament, atunci energia mișcării și a schimbării ne conduce către a trăi încrederea în împreună și în viață. Energiile ce-au curs, până acum, de-a lungul acestui an, m-au susținut în a schimba, în permanență pașii dansului până am putut crea un dans al vieții mele cu care să rezonez acum. Cea care sunt acum, interacționând deplin cu Viața. Așa cum este ea.

Încredere în procesul schimbării – a fost mantra mea de-a lungul acestui an - oricât de surprinzătoare ar fi meandrele acestui proces. Încredere în procesul schimbării, chiar și când totul pare a fi un haos labirintic, este ingredientul magic, secret, care deblochează forța alchimică a nevoii sufletului de întregire. De fapt, această Încredere este ceea ce menține procesul, în ciuda fricii de a schimba.

Încredere în procesul schimbării – a fost mantra mea de-a lungul acestui an - oricât de surprinzătoare ar fi meandrele acestui proces. Încredere în procesul schimbării, chiar și când totul pare a fi un haos labirintic, este ingredientul magic, secret, care deblochează forța alchimică a nevoii sufletului de întregire. De fapt, această Încredere este ceea ce menține procesul, în ciuda fricii de a schimba.

Am fost mereu o curajoasă însă anul acesta, mai mult decât oricând, am înțeles că am nevoie de mult curaj pentru a-mi trăi viața așa cum o visez. Am nevoie de mult curaj pentru a-mi traversa fricile. Am nevoie de mult curaj pentru a mă păstra în centrul ființei mele, pe Calea Conștienței. A trăi o viață conștientă nu este nici pe departe a trăi pe nori roz și pufoși. Ci înseamnă, în același timp, și provocare și extaz. Și frumusețe dar și durere. Și încredere totală dar și oscilație. În egală măsură. Fără curaj de a merge înainte, chiar și când nu știu care sunt pașii – exact și preciși – pe care trebuie să-i fac, nu-mi pot descoperi adevăratul potențial. Când despre a-l manifesta...ce să mai zic. Așadar, deși simțindu-mi visceral fricile, curaj fu pentru mine în 2017. Curaj în a-mi manifesta Visurile și a-mi exprima, cu simplitate și, în același timp, cu anvergură, strălucirea și măiestria. Basta cu a mă mai juca de-a siguranța și confortul într-o viață mică și îngustă. Am responsabilitatea să împărtășesc cu cât mai mulți oameni din ale mele daruri. Și, asta am ales să fac, rupându-mă din legături ce nu mai erau în acord cu această misiune. Pași noi, în afara unor relații ce mă țineau în vechi tipare de gândire și comportament. Cu grație și recunoștință, am putut face următorul pas. Și, apoi, următorul. Și, acum, următorul. Simțindu-mă conectată cu tot și ascultându-mi inima care spune un mare DA vieții.

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în lume. Refuzul de a le vedea în mine și de a accepta că și eu, în felul meu, am contribuit la toate acestea. Doar când am putut a le îmbrățișa în mine, am putut vedea schimbări în această direcție și în afara mea. A nu le accepta, nu făceam decât să contribui la o și mai mare separare. Iar acceptarea, am înțeles, nu înseamnă a fi de acord cu toate acestea. Întreaga umanitate are o nevoie disperată de iubire și compasiune. Și dacă toți am picura puțin mai mult balsam tămăduitor în trupurile noastre, iubindu-ne și acceptându-ne și renunțând la auto-critică și agresivitate, am contribui la satisfacerea acestei nevoi a umanității. Și am încredere că asta facem, fiecare în felul său, chiar acum.

Toți suntem puși față-în-față cu decizii importante pe care ne vedem nevoiți să le luăm. Decizii în legătură cu persoanele cu care dorim să co-creăm în viața noastră. Nu știu cum a fost la tine dar eu am fost luată prin surprindere chiar de persoane pe care credeam că le cunosc. Permanenta schimbare, iată, este fundația existenței mele. Nu mai pot pretinde niciodată cum că aș cunoaște pe cineva. Abia de mă cunosc pe mine însămi. Căci și eu continuu mereu a mă surprinde pe mine însămi. Îmi întind brațele către Tatăl Cer și îmi înfig rădăcinile adânc în inima Mamei Pământ, gustând respirația eliberării de credințe vechi cum că oamenii ar trebui să fie într-un anumit fel. Orice schimbare este, în orice clipă, posibilă. Respir acest gust al eliberării și simt curgerea respirației în întregul volum interior al corpului. Și mai simt cum, în unele zone ale trupului meu, această respirație se poate transforma în frică și în neîncredere. Însă este responsabilitatea mea să rămân cu atenția pe încredere în procesul transformării în care m-am angajat. Totul curge. Emoții. Stări. Oameni. Situații. Circumstanțe. Și iar emoții. Și iar stări. Și iar îmi aduc aminte că eu am creat stările și că tot eu le pot demodula. Și iar oameni – căci relațiile sunt baza creației. Eliberarea din credința că ar trebui să fie într-un anumit fel. Nici vorbă. Mai degrabă, deschidere în fața a ceea ce este. Așa cum este. Pare că viața îmi oferă și limitări. Însă, doar pare. Căci recunosc, mult mai rapid decât în trecut, că eu sunt cea care-și pune aceste limitări. Iluzionându-mă că m-aș simți mai în siguranță astfel. Obicei vechi. Dacă vreau să-mi onorez Creația, acum este despre a trece dincolo de limite. Fără granițe. Observ propriile mele proiecții, ascultându-mă cu mare atenție. Ce încă mă supără și mă nemulțumește la ceilalți? Și apoi le întorc să văd ce mă supără și încă mă nemulțumește la mine însămi. Aduc la mine toate aspectele dezmoștenite și proiectate pe ceilalți. Nu este despre ei ci, mereu, despre mine. Mulțumesc.

Iluzie. Iluzie. Permanentă iluzie, de mă pierd din Centrul Ființei mele. Aici, în Centrul Ființei mele, pot simți inimile tuturor iar proiecțiile cad. Realitatea se așază în jurul meu frumos pentru ca Existență să-mi poată servi o perspectivă mult mai creatoare.

Anul acesta a fost necesară, pentru toți – nu doar pentru mine, eliberarea din circumstanțe cu care ne-am tot luptat în zadar. Iar decizia eliberării, de foarte mulți, a fost luată rapid, fulgerător, trăsnind și arzând legăturile ce ne-au ținut pe loc. Și, chiar forțându-ne să jurăm că nu ne mai uităm înapoi, de vrem a rămâne în curgere și nu a împietri. Doar onorând înțelepciunea codată în angajamentul de a merge înainte cu încredere. Cum putem fi siguri însă că terminăm, că ardem, exact legăturile care trebuie? O legătură cu un obicei, cu o credință, cu un tipar de gândire sau de comportament, cu o relație.  O relație pare că ne sufocă sau pune presiune pe noi și, repede, vrem să renunțăm la relație. Când, de fapt, este frica noastră de schimbare cea la care trebuie să renunțăm. Nu la relație. Când ne simțim frustrați de factori externi să ne amintim a ne întoarce atenția înlăuntrul nostru căci lumea interioară are nevoie de prezența noastră. Să ne amintim a ne asculta cu atenție.

Fără îndoială, un an în care – pentru mine - a fost și este încă vorba despre curaj. Și, la fel, orice ai crede tu acum, tot despre curaj e vorba. Inimile noastre sunt îndrăznețe, chiar de am ajuns să nu mai credem asta uneori. Și tot ele, inimile noastre, ne amintesc că oricare ar fi riscul, îmbrățișând adevărul și autenticitatea ne vom îmbogăți viață. Cum arată, pentru tine, o viață îmbogățită? Ce fel de emoții vrei să trăiești? Ce fel de stări vrei să creezi? Ce fel de relații vrei să ai? Ce fel de creații vrei să manifești? DA, o viața îmbogățită este mult mai vibrantă și mai vie, mai în prezență și conștiență, cu mai mult elan și entuziasm, cu mai multă încredere și iubire. DA! Însă, în același timp, mai înfricoșătoare, mai viscerală și mai cu toate cele ce, mai degrabă, tindem să evităm. Dacă vrem o viață îmbogățită, atunci avem nevoie să acceptăm că în Călătoria Inimii este cu de toate. Nu ne putem deschide inima fără să o deschidem în fața a tot ceea ce este. Adică, nu prea putem tria.

Aud multe persoane în jurul meu sperând ca lucrurile să se mai liniștească puțin. Că este prea multă nebunie și haos în lume. Da, așa este. E multă nebunie și haos. Numai că lucrurile nu se liniștesc ci noi, noi oamenii, putem face asta. Putem crea liniște, liniștindu-ne înlăuntrul nostru mai întâi. Numai noi putem crea pacea în toate formele ei și numai noi o putem păstra. Acest an, pentru mine, a marcat un alt rit de trecere în marele proces de transformare, obligându-mă să recunosc că ceea ce iese spre manifestare a fost întotdeauna aici, cu mine, în mine. Pare că acest an, în diferite feluri și tonalități, mi-am tot urlat, strigat, șoptit, să am curaj, să acționez, să am încredere, să-mi împărtășesc înțelepciunea, să-mi asum responsabilitatea schimbării, să ofer lumii ce este prețios pentru mine și să-mi reamintesc – mereu și mereu – că doar trăind-mi deplin și conștient viața pot moșteni puterea transformării. Nu a fost niciodată vorba doar de Călătoria Inimii mele însă, în acest an, mai mult decât oricând, am simțit puterea vibrației Inimii comune, colective. Călătoria Inimii noastre. Împreună. În Adevăr, Libertate și Iubire.

DA, de când mă știu am fost o curajoasă iar anul acesta, mai mult decât oricând, am înțeles că am nevoie de mult curaj pentru a-mi crea și trăi viața așa cum o visez.

Curaj ai și tu. Îl poți trăi însă doar simțind, mai întâi, frica. Uită-te la ce ai băgat sub preș atâția ani, deschide sertarele, dulapurile, magaziile, debaralele, garajul. Uită-te, vezi, și...fă curat! Eliberând, vei începe să simți curajul! Și, în același timp, vei începe să te bucuri de gânduri, sentimente, emoții și atitudine mai limpezi și mai aerate. 

Cartea

Dacă te afli într-un proces de transformare, cu siguranță ai început să percepi cum propria ta schimbare contribuie deja la schimbarea lumii. În ciuda haosului atât de prezent în lumea în care trăim – sau, poate, datorită acestuia – simțim toți că suntem pe pragul unei uriașe schimbări. Și, în mod cert, la fel ca mine, simți și tu în tine chemarea să faci mai mult. Să acționezi. Dar poate că nu știi cum. Poate că nu știi ce hartă să folosești. Ce cale să urmezi. Te tot întrebi care este misiunea ta. Așa cum nevoia de conexiune este o nevoie fundamentală fiecărei ființe umane, la fel, toți avem aceeași consacrare ultimă: o viață trăită conștient. Doar că fiecare dintre noi turnăm această consacrare în diferite forme pe care le numim „misiunea vieții”. Tu știi deja, chiar dacă acum nu poți recunoaște în tine acest adevăr, care este misiunea vieții tale. În Călătoria Inimii (cartea scrisă de John Welwood), de te vei aventura să te arunci, vei putea învăța cum să renunți la vechi mecanisme de apărare, și de identificare care te-au ajutat să supraviețuiești dar de care, acum, nu mai ai nevoie. De vrei să-ți deschizi inima și să simți puterea transformatoare și vindecătoare a iubirii. De vrei să-ți dezvălui adevărul de cine și ce ești cu adevărat, în cartea Călătoria Inimii vei învăța cum iubirea devine o Cale și un nou mod de viața ce nu se reduce doar la relația de cuplu.

Până te vei aventura să te bucuri cu această capodoperă – cartea Călătoria Inimii - de vrei mai multă claritate în ceea ce privește „misiunea vieții tale”, iată, te invit acum să urmezi acest foarte scurt și extrem de simplu ghid. Vezi ce simți în tine când îți spui:

1. „Aleg, ca începând de acum, să-mi recunosc tiparele vechi de gândire, de comportament, de relaționare, și aleg să fac schimbări în privința acestora”.

 Repetă de câteva ori până începi să simți, cu adevărat, că poți face această alegere. Acum doar faci alegerea de a începe să-ți recunoști tiparele vechi de gândire, de comportamente, de relaționare.

2. „Aleg, ca începând de acum, pe măsură ce-mi recunosc tiparele vechi, să fiu dispusă/dispus a face schimbări”.

Dacă vrei să-ți dai seama cu câtă încăpățânare opui rezistență în fața schimbării, începe chiar acum să te apropii de această idee de a face o schimbare majoră în viața ta. Și, mai ales, relația ta de iubire. Relația de iubire cu tine însăți/însuți, cu ceilalți, cu lumea. Toți vrem asta, nu doar tu. Toți vrem să avem o viață mai plină de iubire și creativitate și bucurie și abundență. Dar prea puțin suntem dispuși să facem și schimbări majore ce ne pot conduce către o astfel de viață.

Vezi tu acum în tine dacă în tiparele vechi de gândire și de comportament, pe care începi chiar acum să le recunoști – fără judecată și fără învinovățire – există și gândul că ceilalți trebuie să se schimbe. Lumea, lucrurile, situațiile, circumstanțele, relațiile. Dacă există încă acest mod de a gândi, pornește de aici. De la:

3. „Eu trebuie să mă schimb, mai întâi de toate. Și să fac schimbare înăuntrul meu. Să recunosc că trebuie să-mi asum sută la sută responsabilitatea asupra a ceea ce trăiesc. Să gândesc, deci, altfel. Să încep a vorbi altfel. Să îndrăznesc a mă exprima altfel decât în trecut. Doar așa voi putea vedea schimbările și în afara mea, în viața mea”.

După ce termini de citit, îndrăznește să te privești în oglindă și vezi dacă-ți poți spune:

4. „Mă angajez, în fața mea, să fac schimbările de care am nevoie pentru a trăi viața pe care o doresc. Și să recunosc că Iubirea nu este posibilă fără a trăi Adevărul despre mine. Și alegând acest drum, de la Adevăr la Iubire, să-mi dau voie să simt Libertatea. Acum – DA -sunt dispusă/sunt dispus să mă schimb.”

Un an al unei mari curățenii, fu pe la mine. Și nu doar în sertare! Pentru a onora întregul, am avut nevoie să curăț ceea ce se voia a fi separat. Și fiecare gest de curățenie a venit cu un impact și consecințe majore în procesul de vindecare și transformare. Fiecare decizie, fiecare vorbă, fiecare acțiune sau non-acțiune, mi-a reamintit că e responsabilitatea mea să creez, mai întâi, înlăuntrul meu lumea pe care vreau s-o trăiesc înafara mea. În aceste vremuri provocatoare pe care le trăim cu toți, împinși dincolo de propriile limite la care am ținut, fiecare în felul său, cu dinții și cu ghearele, ce realitate vrei să creezi tu acum?

Doar ține cont că încrederea este ingredientul cel mai important. Încrederea în noi înșine, în viață, în Existență și a ei curgere cu tot ce vine. Încredere în capacitatea noastră de a ne schimba, de a ne transforma, de a renaște. De a crea o nouă lume din cenușa vechiului.

De-a lungul anului am rostit de multe ori necesitatea de a-ți asuma responsabilitatea asupra vieții tale. Spunându-ți ție, îmi readuceam aminte mie însămi. Și, amintindu-mi, am îmbrățișat într-un alt fel toate aspectele mele, întunecate și mai dificile, pe care le credeam a fi integrate și transcense. O îmbrățișare lăuntrică ce m-a obligat să stau față-în-față cu unele adevăruri cam spinoase. Și, din nou, doar frica de aceste adevăruri m-a făcut să simt și să trăiesc curajul pe măsură ce le priveam.

Acum, la sfârșit de septembrie, 2017, mă simt mai ancorată, mai înrădăcinată, mai puternică. Mai dornică de a mă arăta lumii în toată splendoare și măreția mea, respectându-mi simplitatea. Într-un fel am făcut asta de când mă știu, însă, acum, a venit vremea să împărtășesc altfel, cu tine și cu lumea, din a mea experiență. 
Focul inspirației m-a însoțit, pe de o parte încălzind vasul alchimic și pe de alta ghidându-mi pașii către creație. Însă nimic din toate cele ce-am împărtășit mai sus nu ar fi fost posibile dacă n-ar fi fost această voce interioară care, în permanență, mi-a reamintit că inspirația este folositoare doar când ajung să-mi manifest viziunea. Adică, s-o transform în realitate. Adică, să acționez. Adică, să pun în practică cunoașterea. Și, punând-o în practică pe cea acumulată în această viață, s-o trezesc pe cea ancestrală adânc adormită. Pot eu să visez, cât e în Lună și în Stele, dacă nu acționez...rămâne doar visare. Acțiune. Acțiune. Practică. Iar angajamentul și determinarea sunt vitale. Un profund angajament făcut cu mine însămi să strălucesc în a mea simplitate și autenticitate și să împărtășesc Călătoria Inimii cu tine și cu lumea.

Cu recunoștință, 




"Practica Prezenței este baza oricărei experiențe de expansiune a Conștienței și punctul de plecare al oricărei experiențe spirituale. Revelația nu este a pleca, ci a rămâne, în deschidere și percepție a tuturor dimensiunilor Realității."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Articole pe aceeași temă

Decizia schimbării Decizia schimbării
Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ

Astăzi am pornit din nou în călătorie. Cu ochi de privitor atent și  conștient. Și-mi dau voie să observ. Mirosul florilor ce se poate  simți și de la o distanță de 1 km. Plante care leșină ...

AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă

De curând, într-o Călătorie a Inimii, o ființă foarte dragă inimii mele, mi-a împărtășit înțelesuri despre lucruri care o tot împiedicau să treacă de la conștientizare la ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Cauze și consecințe spirituale ale consumului de alcool Cauze și consecințe spirituale ale consumului de alcool
(SETEA DE ÎNTREGIRE - Christina Grof)

Indo-americanii utilizau expresia „apa de foc” pentru a numi alcoolul. Cuvântul „alcool” provine din limba arabă: „al-kuhl” și înseamnă „spirit care consumă ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

Întrebări pentru mine, pentru tine... Întrebări pentru mine, pentru tine...
... născute din bunăvoința de a privi din nou... și din nou... și din nou

Umbra Mamei Pământ împiedică strălucirea Lunii să ajungă până la noi în a ei deplinătate. Asta se întâmplă acum, la Lună Plină cu eclipsă, în timp ce-mi pun, ...

Am învățat de la o zână Am învățat de la o zână

Am învăţat de la o zână, eu. Să mă iubesc, să mă răsfăţ, să-mi fac cadouri. E frumoasă zâna mea şi e tare înţeleaptă. Bate ţara-n lung şi-n lat, din capitală pân’ ...